UNIVERSITATEA DE STIINTELE VIETII REGELE

MIHAI I DIN TIMISOARA

FACULTATEA DE INGINERIE SI TEHNOLOGII

APLICATE

Referat
INFLUENTA FACTORILOR FIZICO GEOGRAFICI
ASUPRA PLANTELOR LEMNOASE

Coordonator: Șef lucr. Dr. Ing Carolina STEFAN

Student: Robert OBREJAN
Specializarea: Silvicultura anul al II lea

An universitar 2023-2024
 INFLUENTA FACTORILOR FIZICO GEOGRAFICI
ASUPRA PLANTELOR LEMNOASE

Plantele lemnoase sunt organisme vegetale cu fizionomie si structura

proprie, bine individualizate sub aspect morfologic. Arborii si arbustii nu pot fi
analizati numai din acest punct de vedere, deoarece ei reprezinta adevarate
sisteme biologice deschise de nivel individual de integrare, caracterizate prin
schimburi permanente de substanta si energie cu mediul inconjurator. Pentru ca
aceste schimburi trofice si energetice implica relatii permanente ale plantelor
lemnoase cu factorii externi pentru ca studiul plantelor lemnoase este legat de
ecologie.
Deoarece schimburile trofice si de energie implica relatii neintrerupte ale
plantelor lemnoase cu factorii externi in studiul dendrologic este inclusa si
latura decelarii lor, domeniul ecologiei forestiere, a unui segment a acesteia,
cunoscut ca autecologie. Ecologia forestiera este stiinta care se ocupa cu studiul
relatiilor dintre plantele si animalele forestiere si mediul lor de viata (oikos-
locuinta, logos-stiinta).
Plantele lemnoase cresc de obicei in asociatii complexe, integrate intr-un
sistem unitar cu mediul ambiant sau habitatul, care constituie comunitatea de
viata sau ecosistemul. Mediul arborilor si arbustilor din ecosistem este format
din elemente constitutive ale atmosferei, solului, reliefului, ca si ale biocenozei
(asociatia plantelor si animalelor) care in raport cu plantele lemnoase joaca rol
de factori ecologici. Componentele mediului care exercita
diverse actiuni asupra arborilor sunt „conditii de viata”, pentru ca ele
conditioneaza activitatile metabolice fundamentale, marind sau micsorand
efectele factorilor ecologici propriu-zisi. De exemple, elemente ale mediului
fizico-geograficsunt: miscari de aer, caldura din aer si sol, profunzimea, textura,
structura, aciditatea, scheletul solului. Diferentierea elementelor fizico-
geografice si biotice dupa importanta actiunii lor, in factori si conditii de mediu,
ramane insa arbitrara, deoarece si factorii ecologici conditioneaza efectul altor
factori ecologici, de exemplu apa din sol influenteaza accesibilitatea
substantelor minerale, sau radiatia luminoasa a carei intensitate influenteaza
miscarile stomatelor (deci accesibilitatea CO2). Arborii, cu tor caracterul lor de
plante foarte vechi (majoritatea speciilor lemnoase erau formate la sfarsitul
tertiarului), salbatice, rezistente la fortele naturii, prezinta o profunda
specializare ecologica. Ele sunt adaptate atat la actiunea intregului complex de
factori din arealul natural, cat si la actiunea factorilor individuali, mai ales la
valori extreme ale acestora. Pentru principalele specii lemnoase din tara au fost
elaborate fise ecologice, redau variatia potentialului lor biologic in functie de
factorii ecologici, luati separat in cazul in care ceilalti factori ecologici au valori
normale si nu intervin ca factori limitativi.
Trasaturile ecologice definitorii si reprezentative a principalelor specii
lemnoase sunt exprimate si cu ajutorul formulelor ecologice, de sinteza
edafoclimatice.

1. Complexul factorilor ecologici (ecotop)

Complexul factorilor ecologici este constituit din:
I. Grupa factorilor fizico-geografici (abiotici, factori stationali, habitat)
a. factori climatici - climatopul: (caldura, lumina, precipitatiile,
umiditatea atmosferica, vantul, compozitia atmosferica si presiunea
atmosferica)
b. factori edafici (solul) – edafotopul (elemente minerale, humus, apa, aer,
aciditate si alcalinitate, consistenta, caldura, textura, permeabilitate, volum
edafic, profunzime, structura, schelet etc.)
c. factori geomorfologici - geotopul (altitudine, relief, microrelief,
expozitie, panta).
II. Grupa factorilor biocenotici (biotici)- Biotop
a. factori fitocenotici
Factorii arboretului: compozitie, dimensiuni, structura, consistenta,
inradacinare, litiera.
Factorii subarboretului si semintisului: compozitie, structura, desime,
raspandire, resturi organice
Factorii paturii vii: compozitie, grad de acoperire, frecventa, inradacinare,
resturi organice
Factorii microflorei: compozitie, densitate, frecventa
b. factori zoocenotici (zootop): fauna
Factorul macrofauna (mamifere, pasari, insecte)
Factorul microfauna
 O categorie aparte o constituie factorii antropeici (omul si animalele
domestice) care exercita actiuni diverse si de multe ori extrem de importante
asupra plantelor lemnoase.

2. Influenta factorilor de mediu asupra plantelor

lemnoase
Factorii climatici
Lumina
Este un factor determinant in procesul de fotosinteza, crestere, absorbtie
si transportul apei, transpiratie, inflorire, fructificare. Speciile lemnoase
manifesta exigente fata de cantitatea si calitatea luminii; unele se dezvolta in
plina lumina, altele la umbra sau semiumbra( la o lumina difuza).
In functie de comportamentul speciilor lemnoase fata de lumina, se poate
face urmatoarea clasificare:
- specii heliofile (cu temperament de lumina), exigente fata de lumina:
Gingko biloba, Pinus sylvestris. Thuja sp., Larix decidua, Acer saccharinum,
Betula pendula, Hibiscus syriacus, Platanus sp., Paulownia tomentosa, Robinia
pseudacacia.
-specii subheliofile (cu temperament de lumina spre mijlociu, dar care
suporta putina umbra)
-specii relativ exigente fata de lumina: Ulmus sp., Tilia sp., Thujopsis
dolobrata, Daphne mezereum, Hydrangea macrophylla, Ilex aquifolium.
-specii semiombrofile sau heliosciodofile (cu temperament de semiumbra
sau de semilumina), specii cu exigente mijlocii fata de lumina. -specii ombrofile
sau sciofile (cu temperament de umbra),
-specii cu exigente mici fata de lumina: Abies alba, Abies
nordmanndiana, Tsuga canadensis, Fagus sylvatica,
- specii cu amplitudine ecologica mare fata de lumina (cresc la lumina,
umbra si semiumbra): Taxus baccata, Acer campestre, Carpinus betulus, Buxus
sempervirens
Reactia plantelor lemnoase fata de lumina depinde atat de stadiul de
dezvoltare al plantelor, cat si de alti factori de mediu cum ar fi: temperatura,
conditii edafice, umiditatea aerului.
 Puietii de brad, fag, tisa se dezvolta la o intensitate mica de lumina, cu
varsta creste pragul minim de toleranta si plantele suporta mai bine insorirea.
Speciile montane heliofile, intr-un climat mai cald si pe un sol mai bogat, la
campie suporta semiumbra sau umbra (Sorbus aucuparia, Sorbus aria). Plantele
sunt mai tolerante la cresterea intensitatii luminoase decat la reducerea ei, de
aceea speciile de umbra se pot dezvolta si in conditii de mai multa lumina.
Reactia plantelor fata de factorul lumina are o mare importanta in alegerea
plantelor pentru spatii verzi, in diferite conditii de luminozitate datorate
existentei cladirilor, zidurilor, vegetatiei arborescente deja instalata si
microreliefului. Se va lua in consideratie si evolutia in timp a plantatiilor, prin
cresterea in volum si inaltime a exemplarelor componente. Se modifica regimul
initial de lumina, datorita umbrii reciproce.
In amenajarile peisagere distributia luminii este asemanatoare cu cea din
padure. La asocierea speciilor de marimi diferite, plantatiile vor fi executate
astfel incat structura sa fie etajata, iar inaltimile sa descreasca spre exterior, in
asa fel incat fiecare exemplar sa poata valorifica la maxim intensitatea luminii.
Marimea, compactitatea frunzisului, rapiditatea de crestere a arborilor,
trebuiesc luate in consideratie la preconizarea efectului de umbrire.
Plantatiile in spatii verzi se vor executa tinand cont de exigentele
plantelor fata de lumina prin introducerea unor masuri ca: controlul densitatii,
eliminarea exemplarelor care sufera din cauza deficitului de lumina,
completarile se vor face cu specii de umbra si semiumbra.
In parcuri, sub plantatiile de-a lungul aleilor, cu timpul se vor introduce
specii cu temperamentul de umbra, ca Hedera helix, Vinca minor, Euonymus
fortunei radicans, pentru a inlocui gazonul.

Caldura
Temperaturile scazute reduc vitalitatea anumitor specii prin degerarea
unor ramuri, favorizarea aparitiei unor plagi pe scoarta, deshidratarea si pot
duce la efecte extreme - moartea puietilor si chiar a exemplarelor mature.
Rezistenta speciilor lemnoase la temperaturi scazute din timpul iernii este
corelata cu fenologia, intrarea mai devreme in vegetatie (pin, mesteacan, alun)
sau mai tarziu ( catalpa, salcam, hibiscus). Ultima grupa fiind mai sensibila.
Reactia speciilor lemnoase la temperaturi scazute este dependenta nu
numai de adaptarea diferita fata de acest factor, ci si de gradul de dezvoltare a
plantelor (puietii sunt mai sensibili decat exemplarele mature). De exemplu,
puietii de Liriodendron tulipifera si Gingko biloba se protejeaza in tinerete
pentru ca la maturitate sa reziste la temperaturi de - 30 C. Ingheturile tarzii
(dupa pornirea vegetatiei) au efecte mai nefavorabile decat temperatura minima
din timpul iernii si duc la degerarea frunzelor, lujerilor, florilor in curs de
formare uneori chiar si la speciile rezistente la gerurile din perioada de iarna
(brad, duglas, nuc negru, fag, stejar).
Daune provoaca si ingheturile timpurii de toamna la specii care au nevoie
de un sezon lung de vegetatie (Maclura aurantiaca, Amorpha fruticosa,
Paulownia tomentosa).
Temperaturile extreme pozitive sunt mai putin limitative pentru
dezvoltarea plantelor lemnoase ornamentale. Temperaturile ridicate din vara
devin periculoase numai la aparitia unei secete prelungite (prin intensificarea
proceselor de evapo-transpiratie). Adaptarea speciilor la un anumit regim de
caldura se manifesta si prin cerintele fata de durata si nivelul temperaturii
pozitive: molidul, care in arealul sau natural este adaptat la o temperatura medie
anuale de 2-4 C, necesita cel putin 130 zile cu temperatura medie de peste 10 C,
stejarul pufos adaptat la o temperatura medie anuala de 9-12 necesita 180-200
zile cu temperatura medie peste 10 C (Tomescu, A., 1967). Temperatura solului
este dependenta de variatia temperaturii atmosferice dar ea este influentata si de
factori specifici. Solurile care au o capacitate mai ridicata de incalzire si de
pastrare a caldurii influenteaza pornirea.

Precipitatiile si umiditatea atmosferica

Regimul de umiditate este foarte diversificat, prin formele variate prin
care influenteaza dezvoltarea plantelor (ploaie, zapada, chiciura, apa de
condensare, umiditate atmosferica, apa din sol, apa freatica), prin marea sa
mobilitate si prin inegala sa distributie pe glob.
Apa este un factor limitativ pentru vegetatia lemnoasa care determina
raspandirea naturala a speciilor.
peciilor. Precipitatiile sunt sursa principala de aprovizionare a plantelor
cu apa, la acestea se adauga uneori si apa freatica de suprafata. Cantitatea anuala
de precipitatii difera de la o regiune la alta si influenteaza distributia zonala a
vegetatiei lemnoase. Decisiva este umiditatea in perioada de vegetatie, mai ales
in perioada estivala mijlocie, cand maximele termice duc la intensificarea
proceselor de evapo-transiratie a frunzelor. Iarna, apa sub forma de zapada,
gheata, chiciura, poate fi o sursa de aprovizionare cu apa, dar poate exercita si
alte actiuni pozitive sau negative.
 Zapada impiedica inghetarea si evaporarea apei din sol, apara vegetatia
(semanaturi, puieti tineri, subarbusti) impotriva ingheturilor.
Depunerile de zapada in coroane duc la ruperea si incovoierea ramurilor,
uneori a trunchiurilor; daca poleiul este urmat de vant, ramurile se pot frange.
Din volumul total al precipitatiilor o parte se pierde , pierderi prin
evaporare, scurgeri de suprafata, infiltrare in panza freatica,restul se
inmagazineaza in sol si reprezinta principala sursa de aprovizionare a plantei cu
apa.
Umiditatea atmosferica, in corelatie cu temperatura aerului influenteaza
dezvoltarea plantelor lemnoase.
Climatul Romaniei favorizeaza existenta speciilor mezofile, specii care au
capacitatea de a-si regla in anumite limite consumul de apa in functie de
cantitatea existenta. Deficitul ca si excesul de apa, durata in raport cu pragul de
toleranta, poate avea efecte diferite asupra vegetatiei lemnoase, uneori letale.

Aerul
Dintre componentii aerului, bioxidul de carbon si oxigenul intervin direct
in procesul de fotosinteza si cel de respiratie, deoarece bilantul in atmosfera a
CO2 si O2 este echilibrat (variatii neinsemnate apar in zonele industriale);
acesti factori nu sunt limitativi pentru cultura plantelor.
Echilibrul compozitiei aerului se datoreaza vegetatiei care produce oxigen
si consuma CO2. Calitatea aerului depinde de ecosistemele forestiere ca si a
celor din amenajarile peisagere, care au o contributie importanta in reglarea
compozitiei aerului, fiind amplasate in asezarile urbane, puternic poluate fizic si
chimic in urma arderii combustibililor, industriei, mijloacelor de transport la
care se adauga si poluarea sonica si cea produsa de activitatea populatiei
Modificarile in bilantul oxigenului si bioxidului de carbon nu reprezinta
pana in momentul de fata o problema ecologica pentru vegetatie, doar poluarea
aerului (noxele) pot deveni factori limitativi pentru cultura unor specii lemnoase
ornamentale.
Miscarile aerului exercita diferite influente in functie de intensitatea lor
Vantul, prin intensificarea transpiratiei (evapotranspiratie) si modificarea
starii termice a plantelor lemnoase influenteaza procesele biologice. Influenta
exercitata de vant poate fi pozitiva (tranporta mase de aer umed, reduce din apa
in exces, incalzeste sau racoreste atmosfera) cat si negativa. Caldura excesiva si
seceta accentueaza vara deficitul de apa al plantelor, efectele gerului sunt
amplificate de vant, apare seceta fiziologica cu urmari grave mai ales la
rasinoase
La viteze mai mari ale vantului, actiunile mecanice pot afecta portul si
viabilitatea plantelor. Arborii si arbustii expusi vantului cu o directie dominanta
sunt asimetrici si inclinati. In locurile deschise se rup ramurile si trunchiurile. In
spatiile verzi, speciile cu lemnul mai putin rezistent (tei, mesteacan, plop,
salcam) pot fi puternic afectate, exemplarele cu coroana asimetrica si cele
vatamate sunt mai expuse pagubelor si prin instalarea putregaiului. Pentru a
evita actiunile mecanice negative in plantatiile nou infiintate din amenajarile
peisagere, exemplarele izolate, in grupuri mici si in aliniamente vor fi tutorate,
iar arborii mari ancorati.
Doboraturi pe suprafete intinse, adevarate dezastre, se inregistreaza
numai in masivele forestiere, pe pante mai mari sau in monoculturi de rasinoase.
Plantatiile cu specii lemnoase reduc viteza vantului, in functie de
compozitie, de intensitate, de suprafata ocupata si de pozitie in interiorul sau la
adapostul lor, miscarile de aer se resimt mai putin. Pentru alcatuirea si
dispunerea masivelor si perdelelor de protectie in spatiile verzi si pentru
protejarea culturilor din pepiniere trebuie sa se cunoasca directia, frecventa si
intensitatea vanturilor dominante.
Speciile sensibile la deshidratare si temperaturi scazute vor fi amplasate
la adapostul altor plantatii sau al constructiilor
Factorii biotici influenteaza direct (prin actiuni de contact) ori indirect
prin modificarea mediului climatic si edafic sau prin intermediul unor substante
chimice secretate de anumite plante sau microorganisme, dezvoltarea plantelor
lemnoase. Actiuni directe pot consta in stanjenirea reciproca a tulpinilor si
ramurilor unor exemplare care cresc prea aproape unul de celalalt (aceeasi
specie sau specii diferite), presiunea fizica a radacinilor, concresterea
radacinilor, sustinerea plantelor agatatoare de catre tulpinile arborilor si
arbustilor.
La alegerea speciilor se va tine seama de caracterul invadant al unor
specii care drajoneaza puternic sau a lianelor, de exemplu Clematis vitalba
invadeaza cu rapiditate alte exemplare din plantatie, reducandu-le capacitatea de
fotosinteza si aspectul estetic. Actiunile indirecte pot fi cateodata mai
importante decat cele directe, deoarece determina convietuirea diferitelor specii
si competitia pentru hrana si spatiu intre exemplare. Arborii actioneaza unul
asupra altuia prin umbrire, cantitatea de lumina si precipitatii interceptata de
coronament prin consumul de apa, elemente nutritive si microelemente din sol,
prin capacitatea de exploatare a solului de catre radacini.