PROIECT

DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR
PROFESIONALE

Nivel IV de calificare

Profil: Resurse naturale si protectia mediului

Specializare: Tehnician ecolog si protecția calității mediului

Coordonator,
Candidat, Clasa a-XII-a
Prof. Pop Raluca Elev: Frățilă Daniel-Mihai

Str.Luna,Nr.7-8,445200,Jud.Satu Mare
Tel:0261-854880,Fax: 0261-854885
E-mail:ionitaandronnegrestioas@gmail.com
www.gsanegr.ro
DEZECHILIBRAREA ECOLOGICA CAUZATA DE DEFRISAREA
PADURILOR IN ZONA OAS

1
 Cuprins
Cap.I. Ecosistemul pădure:

1.1 Caracteristici generale ale pădurilor;

1.2 Importanta si rolul pădurilor in dezvoltarea durabilă;

Cap.II. Identificarea si corelarea agenților cu influenta asupra echilibrului

ecologic:

2.1 Influenta poluanților din sol;

2.2 Influenta agenților poluanți asupra florei si faunei specifice;

Cap.III. Cauzele degradării ecosistemelor naturale in zona Oaș:

3.1 Deteriorarea ecosistemelor prin supraexploatarea resurselor biologice;

3.2 Defrișarea pădurilor si impactul produs de acest de acest fenomen in
zona Oaș;
3.3 Soluții.

2
 Argument
”Ca să nu avem prea mult de „reparat” este vital să protejăm și să păstrăm
biodiversitatea, adică să prevenim pierderea anumitor habitate!”
Dobândirea cunoștințelor in meseria noastră: Tehnician Ecolog, se reflecta prin asimilarea
cunoștințelor atât teoretice cat si practice, mi-am ales ca tema: Pădurea- ansamblu de
ecosisteme, acest subiect fiind dezvoltat în trei capitole.
Omul, ca orice ființa vie, nu se afla in afara legilor care guvernează viată pe planeta noastră,
ci s-a format si dezvoltat in interacțiune cu mediul năut-ral. Acesta a influențat dintotdeauna
dezvoltarea societății, dar gradul in care a exercitat aceasta influenta a fost diferit re la o
epoca istorica la alta. Mediul natural in care omul își desfășoară activitatea este format din
mai multe sisteme ecologice. Un ecosistem, in general reprezintă relația dintre lumea
organismelor vii si mediul lor de viată, sau cum se mai spune, unitatea dintre biocenoza si
biotip(exemplu: un lac, o pădure, etc. formează in parte un ecosistem ). Un grup de oameni
pe un spațiu determinat si mediul ambiant respectiv alcătuiesc împreuna un ecosistem urban.
Ansamblul ecosistemelor planetei, intre care exista relații complexe de intercondiționare,
constituie exosfera. Întrucât omul este singura ființa vie care poate depune o activitate
conștienta, ecosistemul uman joaca rolul principal in cadrul exosferei.
Biotopul urban reprezintă rezultatul acțiunii modelatoare a omului asupra mediului "fizic",
acțiune desfășurata într-un lung proces istoric, spre folosul sau. Ca si in cazul ecosistemelor
naturale, si in acest caz se poate vorbi de factorii staționari ai biotopului urban, dar in
elementele de biotop urban se pot include factorii induși de către societatea umana (factori ce
se exprima prin elemente antropogenie). Factorii staționari sunt cei geografici, geologici si
pedologici. Aceștia reprezintă elemente fixe care determina evoluția unei așezări umane.
Într-o diferita măsura, acești factori (in special cei pedologici) sunt supuși acțiunii antropice
si modificați.
Așezările urbane au cunoscut in evoluția lor perioade de declin si de înflorire, unele au
dispărut iar altele s-au păstrat pana in zilele noastre. Ele împodobesc astăzi suprafața Terrei
aidoma unei imense constelații de pe bolta cereasca, unele având o "strălucire" puternica,
altele abia "licărind", minuscule intre cei doi poli ai planetei.
Populația satului este ocupata preponderent in activități primare, pe când orașului ii sunt
specifice activitățile secundare si cele terțiare. Orașul este o forma de organizare, înzestrare
si utilizare a unui teritoriu in scopul concentrării, transformării si redistribuirii produselor
necesare întreținerii, recreerii si progresului unei populații de pe teritorii diferite ca întindere
(de la zona imediat înconjurătoare pana la întregul glob). El se înscrie in peisaj prin clădiri,
rețea de drumuri etc. si presupune o asociere teritoriala si corelație funcționala intre un
nucleu central (aglomerația) si un spațiu înconjurător de întindere variabila, de la caz la caz
si de la epoca la epoca. Odată cu concentrarea mai accentuata de bunuri (materii prime,
produse fabricate si semifabricate, forța de munca, mijloace de întreținere, bunuri spirituale
etc.) începe de obicei funcția urbana.

3
 Cap. I ECOSISTEMUL PĂDURE

1.1 Caracteristici generale ale pădurilor

Pădurea reprezintă o suprafață mare de teren dominată de arbori.[1] În sens mai larg,

se referă la arborii care fac parte din acest ansamblu, împreună cu alte numeroase specii
de plante (mușchi, ierburi, arbuști etc.), de animale și de ciuperci, care cresc aici. Numeroase
alte definiții mai precise ale termenului sunt utilizate în întreaga lume, luând în considerare
factori precum densitatea copacilor, înălțimea acestora, gradul de acoperire a terenului,
situația legală și funcția ecologică. Conform definiției Organizației pentru Alimentație și
Agricultură folosită pe scară largă, în 2006 pădurile au acoperit 4 miliarde de hectare,
respectiv aproximativ 30% din suprafața mondială a uscatului. Pădurile sunt ecosisteme
complexe care oferă habitat pentru o varietate de plante și animale, ele sunt caracterizate prin
densitatea si diversitatea arborilor, precum și stratificarea vegetației. De obicei, pădurile sunt
împărțite in 3 niveluri principale:
1. Nivelul copacitor
2. Nivelul arbustilor
3. Nivelul ierburilor
Aceste niveluri oferă habitat pentru o variatie de specii de plante si animale.
Padurile sunt de asemenea important pentru mentinerea calitati aerului si a solului
precum și pentru reglarea climei globale.
Ecositemul este definit ca fiind complexul dinamic de comunități de
plante,animale şi microorganisme şi mediul abiotic care interacţionează într-o unitatefuncţio
nală; mai clar, un ecosistem constă în factorii biotici și abiotici ai unei zone. Pădurea
reprezintă terenurile acoperite de vegetație forestieră mai mari de 0,25 hectare.
Mediul de viață se caracterizează prin diferiți factori naturali. Cei lipsiți de viață se
numesc factori abiotici, iar viețuitoarele sau produșii acestora se numesc factori biotici.
Unitatea structurală și funcțională care se stabilește între un biotop și o biocenoză constituie
un ecosistem.
Tipuri de păduri din România:

 Pădurile de conifere: numite uneori păduri boreale, sunt zone de vegetație în care

predomină vegetația arboricolă (arbori și arbuști) și gimnospermică (brazi, pini). Ele sunt
răspândite în zonele subarctice, temperate si subtropicale. Sunt specifice zonelor de mai
sus de latitudinea de 55° în emisfera nordică și unilor munți din emisfera sudică.
4
 Pădurile de foioase: sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă. Ele
sunt prezente atât în zonele temperate, cât și în cele subtropicale și tropicale. Arborii
pădurilor de foioase sunt: salcia, teiul, castanul, acacia, plopul, magnolia, stejarul, fagul,
mesteacănul, ulmul, arțarul, frasinul, etc.
Toamna, când arborilor le cad frunzele, funcția lor de fotosinteză încetează.
 Pădurile mixte: sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă și una mixtă
gimnospermică-angiospermică. Aceste zone fac trecerea de la pădurile de foioase la cele
de conifere.
Candva păduri din România, specific in zona Oașului: Pădurea oașului, Pădurea
Tătarilor, Pădurea Sălajului și Pădurea Lăpușului, acestea sunt cateva dintre padurile atinse
de acest factor distrugator defrișare care devine din ce in ce mai agresiva.
1.2 Importanta si rolul pădurilor in dezvoltarea durabilă
Pădurile sunt esențiale pentru menținerea unui mediu sănătos și a unei dezvoltări
durabile din mai multe motive.
În Romania specific in zona Oașului pădurile sunt importante pentru producția de
lemn și alte resurse forestiere mai puțin folosite in tara noastră, cum ar fi fructele, plantele
medicinale și ciupercile. Aceste resurse sunt utilizate într-o varietate de domenii, inclusiv
construcții, mobilier, hârtie și alte produse.
Pădurile joacă un rol important în conservarea biodiversității și a habitatelor
naturale pentru o varietate de plante și animale. Multe specii de plante și animale depind de
păduri pentru supraviețuirea lor și dispariția pădurilor poate duce la pierderea acestor specii.
Pădurile ajută la reglarea climei globale prin absorbția și stocarea de dioxid de
carbon din atmosferă. Această funcție este importantă pentru prevenirea schimbărilor
climatice și a încălzirii globale.
Pădurea a fost sursa de inspirație, materie și energie în viața comunităților locale de-
a lungul istoriei. Natura modelează mentalitățile oamenilor locului și, astfel, în Munții
Carpați se poate vorbi despre o „civilizație a lemnului”. Istoria, filozofia de viață, cultura și
tradițiile comunităților locale din aceste zone sunt strâns legate de pădurea care le-a
adăpostit. De aceea, ele au o mentalitate favorabilă față de conservarea naturii și practică
soluții durabile pentru valorificarea resurselor naturale. 
Pădurile virgine sunt ultimele ecosisteme forestiere în care natura supraviețuiește în
forma sa pură, fără a fi afectată semnificativ de intervenția omului. În pădurea virgină arborii
mor de bătrânețe, cad, se rup sau se usucă pe picior, iar lemnul mort rămâne acolo, hrănind
ecosistemul pentru generațiile viitoare. În pădurea virgină trăiesc arbori de toate vârstele, de
la sămânța abia încolțită, la cei care au atins limita fiziologică, asemenea unei comunități:
copii, părinți și bătrâni care se sprijină reciproc, dând curs unei vieți armonioase și
sănătoase. 

5
  Datorită lor, are loc procesul de absorbție a dioxidului de carbon, care este
dăunător pentru organismul uman.
 Copacii produc oxigenul de care oamenii au nevoie pentru a respira.
 Pădurile reprezintă baza fundamentală pentru garantarea securității alimentare.
 Totul este un lanț, iar distrugerea pădurilor pune în pericol biodiversitatea de acolo.
 Pădurile joacă, de asemenea, un rol vital în stabilizarea și protejarea împotriva
pericolelor naturale, protejarea solului, previne alunecările de teren prin întărirea
rădăcinilor lor, ajută la prevenirea inundațiilor, avalanșelor, pantelor instabile,
alunecărilor de stânci, etc. multe alte fenomene naturale.
 Ele reglează ciclul apei. Aceștia acționează ca niște bureți și, prin urmare, permit
reîncărcarea acviferelor, deoarece pădurile îmbunătățesc calitatea apei
deoarece reducerea proceselor de sedimentare și eutrofizare.
 Ele ajută la reducerea poluării fonice.
 Copacii ne oferă umbră, care la rândul său ajută la menținerea umidității.
 Pădurile punctează peisajul, o minune naturală care ajută la stimularea turismului.
Pădurile contribuie și la dezvoltarea socioeconomică a unei țări, intervenind în multe
procese precum producția de animale, vânătoarea, producția de miere, fructe etc. Dacă o
punem în cifre, aflăm că a arborele comun vândut în lemn are o valoare monetară de
aproximativ 600 de dolari, dar dacă același copac este menținut în viață, beneficiul
ecologic este de aproximativ 200.000 de dolari, deoarece în existența sa întregul proces de
producere a oxigenului. , reducând poluarea aerului, menținând și asigurând fertilitatea
solului, controlând eroziunea, circulând apa și gestionând umiditatea, găzduiește animale
sălbatice și o sursă de proteine care întreține o viață curgătoare naturală.
În plus, pădurile sunt importante pentru menținerea calității apei și a solului, precum și
pentru prevenirea eroziunii solului. Pădurile pot ajuta la prevenirea inundațiilor și la
menținerea nivelului apei în sol, pădurile sunt esențiale pentru menținerea unui mediu
sănătos și pentru asigurarea unei dezvoltări durabile în viitor.

6
 CAP. II IDENTIFICAREA ȘI CORELAREA AGENȚILOR CU
INFLUENTA ASUPRA ECHILIBRULUI ECOLOGIC

2.1 Influenta poluanților din sol

Poluanții din sol pot avea un impact semnificativ asupra mediului și sănătății
umane. Acești poluanți pot fi introduși în sol prin diverse surse, cum ar fi deșeurile
industriale, pesticidele, fertilizatorii și alte substanțe chimice.
Poluanții din sol pot afecta calitatea solului și pot reduce fertilitatea acestuia. Acest
lucru poate duce la scăderea producției agricole și la creșterea costurilor de producție pentru
agricultori.
În plus, poluanții din sol pot ajunge în sursele de apă subterană și pot afecta calitatea
apei potabile. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra sănătății umane și poate duce
la boli și alte probleme de sănătate.
De asemenea, poluanții din sol pot afecta biodiversitatea și pot reduce numărul și
varietatea speciilor de plante și animale. Această pierdere a biodiversității poate avea un
impact negativ asupra ecosistemelor și poate duce la probleme mai mari, precum schimbările
climatice și pierderea habitatelor naturale.
Este important să se reducă poluarea solului prin utilizarea de practici agricole
durabile, gestionarea adecvată a deșeurilor și reglementări stricte privind utilizarea
substanțelor chimice.
Poluanții din aer și sol pot afecta negativ pădurile prin reducerea calității solului și a
apei, precum și prin deteriorarea sănătății copacilor.
Poluarea aerului poate reduce capacitatea copacilor de a absorbi dioxidul de carbon
și de a produce oxigen prin fotosinteză. De asemenea, aceasta poate reduce calitatea solului
și poate afecta capacitatea acestuia de a susține creșterea copacilor.
Poluanții din sol, cum ar fi metalele grele și substanțele chimice, pot afecta calitatea
solului și pot reduce fertilitatea acestuia. Acest lucru poate duce la scăderea producției de
lemn și la pierderea biodiversității prin afectarea plantelor și animalelor care trăiesc în
pădure.
În general, este important să se reducă poluarea aerului și solului pentru a proteja
sănătatea pădurilor și a mediului înconjurător. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea de
practici agricole și silvice durabile, gestionarea adecvată a deșeurilor și reglementări stricte
privind utilizarea substanțelor chimice și a altor poluanți.

7
 2.2 Influenta agenților poluanți asupra florei si faunei specifice
Problema impactului agenților poluanți asupra florei si faunei specifice pădurii este
una de mare importanta pentru conservarea mediului natural. Pădurile reprezintă un habitat
natural pentru o varietate de specii de animale si plante, iar poluarea poate avea efecte
negative asupra acestora.
Poluarea aerului poate duce la afectarea calității aerului din pădure, ceea ce poate
afecta creșterea si dezvoltarea plantelor. De exemplu, emisiile de gaze pot afecta procesul de
fotosinteza si pot duce la pierderea nutrimentelor din sol. Acest lucru poate duce la pierderea
biodiversității, deoarece anumite specii de plante pot fi afectate, ceea ce poate duce la
pierderea habitatului natural al animalelor.
Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când
oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În
timpul revoluției industriale (secolele XVIII și XIX), poluarea aerului a devenit o problemă
majoră.
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în
general un amestec de monoxid de carbon și compuși organici proveniți din combustia
incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile
din combustibili. În timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se
condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul al XX-lea smogul devenise
deja un pericol major pentru sănătate.
Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra
orașelor mari cum ar fi Los Angeles în anii 1930. Acest smog este cauzat de combustia în
motoarele autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și
eliberează hidrocarburi din combustibilii nearși. Razele solare fac ca oxizii de azot și
hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă
cauciucul, rănește plantele și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe care se
condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare.
Majoritatea poluanților sunt eventual „spălați” de către ploaie, zăpadă sau ceață, dar
după ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în
atmosferă, oxizii de sulf și de azot sunt transformați în acizi care se combină cu ploaia.
Această ploaie acidă cade peste lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor sau
plantelor și poate să afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile
contaminate pot ajunge să fie lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului care
bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt
cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte
create de oameni; ele dizolvă încet statui istorice din piatră și fațade
din Roma, Atena și Londra.
Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală,
o creștere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi
8
dioxidul de carbon. Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX,
concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon și alte
gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu
blochează radiațiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se asteaptă ca temperatura globală
să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendință pare a fi o
schimbare minoră, creșterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii
125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția agricolă, modificând
distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.
Poluarea aerului poate să afecteze zona superioară a atmosferei, numită stratosferă.
Producția excesivă a compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarbonații (CFC)
(compuși folosiți până recent în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea
produselor pe bază de polistiren) a redus stratul de ozon stratosferic, creând o gaură
deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea
directă la razele solare a afectat viața acvatică și terestră și amenință sănătatea oamenilor din
zonele sudice ale planetei. Conform OMS (2009), circa 2 milioane de oameni mor anual doar
din cauza poluării aerului, majoritatea în Asia.
Poluarea solului poate duce la pierderea nutriților si la afectarea creșterii plantelor.
Acest lucru poate duce la pierderea biodiversității, deoarece anumite specii de plante pot fi
afectate, ceea ce poate duce la pierderea habitatului natural al animalelor. De exemplu,
deșeurile toxice pot afecta calitatea solului si pot duce la pierderea nutriților, ceea ce poate
afecta creșterea si dezvoltarea plantelor.
Solul este un amestec eterogen format din materie din plante, minerale și animale
care se formează într-un proces foarte lung, ce poate dura mii de ani. Solul este necesar
pentru creșterea majorității plantelor și esențial pentru toată producția agricolă. Poluarea
solului este acumularea de compuși chimici toxici, săruri, patogeni, sau materiale
radioactive și metale grele care pot afecta viața plantelor și animalelor.
Poluarea solului reprezintă acumularea de substanțe chimice, la niveluri la care pot
determina apariția efectelor adverse asupra creșterii plantelor si pot afecta atât sănătatea
oamenilor, cat si pe cea a animalelor.
Metodele iraționale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au
cauzat poluarea lui și au accelerat eroziunea. Tratarea solului cu îngrășăminte
chimice, pesticide și fungicide omoară organisme utile cum ar fi unele bacterii, fungi și alte
microorganisme. De exemplu, fermierii care cultivau căpșuni în California au dezinfectat
solul cu bromură de metil pentru a ucide organismele care ar fi putut afecta căpșunii. Acest
proces omoară fără discriminare chiar și organismele benefice și lasă solul steril și dependent
de îngrășăminte pentru a suporta creșterea plantelor. În consecință, se folosesc tot mai multe
îngrășăminte, ceea ce duce la poluarea râurilor și lacurilor în perioadele cu inundații.
Irigația necorespunzătoare în zonele în care solul nu este drenat bine poate avea ca
rezultat depozite de sare care inhibă creșterea plantelor și pot duce la lipsa recoltei. În anul
2000 î.e.n., orașele antice sumeriene de la sud de Valea Tigrului și Eufratului,
9
în Mesopotamia, depindeau de bogăția recoltelor. Până în anul 1500 î.e.n., aceste orașe au
intrat în colaps din cauza lipsei recoltei datorate salinității ridicate a solului. Aceeași
problemă există azi în Valea Indusului din Pakistan, Valea Nilului în Egipt și Valea
Imperială din California.
Poluarea apelor. Cererea de apă potabilă este în creștere continuă odată cu creșterea
populației globului. Din anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei potabile
din râuri, lacuri, rezervoare și surse subterane a crescut de patru ori. Din totalul apei
consumate în Statele Unite în 1995, 39% a fost pentru irigație, 39% a fost pentru generarea
de curent electric, 12% a fost folosită pentru alte utilități; industria și mineritul au folosit 7%
și restul a fost folosită pentru animalele domestice și în scopuri comerciale.
Apa menajeră, apa industrială și produsele chimice folosite în agricultură, cum ar
fi îngrășămintele și pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor. În Statele Unite, 37%
din lacuri și estuare și 36% din râuri sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau
înotului în cea mai mare parte a anului. În țările în curs de dezvoltare, mai mult de 95% din
apa menajeră este aruncată în râuri și golfuri, creând un risc major pentru sănătatea umană.
Îngrășămintele chimice cum ar fi fosfații și nitrații folosiți în agricultură sunt vărsate
în lacuri și râuri. Acestea se combină cu fosfații și nitrații din apa menajeră și măresc viteza
de dezvoltare a algelor. Apa poate să ajungă „sufocantă” din cauza algelor care sunt în
descompunere și care epuizează oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate
cauza moartea peștilor și a altor forme de viață acvatice. La sfârșitul anilor '90 în apele
dintre Golful Delaware(d) și Golful Mexic au murit mii de pești din cauza dezvoltării unei
forme toxice de alge numită Pfisteria piscicida. Se crede că motivul pentru dezvoltarea
acestei specii toxice de alge a fost deversarea deșeurilor urbane și industriale în lacuri și
râuri.
Eroziunea contribuie și ea la poluarea apelor. Pământul și nămolul duse de apă de pe
dealurile defrișate, pământurile arate sau de pe terenurile de construcție pot să blocheze
cursul apelor și să omoare vegetația acvatică. Chiar și cantități mici de nămol pot să elimine
unele specii de pești. De exemplu, când defrișările îndepărtează învelișul de plante al
versanților dealurilor, ploaia poate să ducă pământ și nămol în râuri, acoperind pietrișul din
albia unui râu unde păstrăvii sau somonii își depun icrele.

Poluarea duce la afectarea calități apei din pădure, ceea ce poate duce la otrăvirea si
moartea vieții acvatice. De exemplu, deșeurile toxice pot afecta calitatea apei si pot duce la
otrăvirea si moartea vieții acvatice. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra
animalelor care depind de aceasta sursa de hrana.

10
 CAP. III CAUZELE DEGRADĂRII ECOSISTEMELOR NATURALE ÎN
ZONA OAȘ

3.1 Deteriorarea ecosistemelor prin supraexploatarea resurselor

biologice
Problema impactului agenților poluanți asupra florei si faunei specifice pădurii este
una de mare importanta pentru conservarea mediului natural. Pădurile reprezintă un habitat
natural pentru o varietate de specii de animale si plante, iar poluarea poate avea efecte
negative asupra acestora.

Poluarea aerului poate duce la afectarea calității aerului din pădure, ceea ce poate
afecta creșterea si dezvoltarea plantelor. De exemplu, emisiile de gaze pot afecta procesul de
fotosinteza si pot duce la pierderea nutriților din sol. Acest lucru poate duce la pierderea
biodiversității, deoarece anumite specii de plante pot fi afectate, ceea ce poate duce la
pierderea habitatului natural al animalelor.

Poluarea solului poate duce la pierderea nutriților si la afectarea creșterii plantelor.

Acest lucru poate duce la pierderea biodiversității, deoarece anumite specii de plante pot fi
afectate, ceea ce poate duce la pierderea habitatului natural al animalelor. De exemplu,
deșeurile toxice pot afecta calitatea solului si pot duce la pierderea nutrienților, ceea ce poate
afecta creșterea si dezvoltarea plantelor.

Poluarea duce la afectarea calități apei din pădure, ceea ce poate duce la otrăvirea si
moartea vieții acvatice. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra animalelor care
depind de aceasta sursa de hrana.
Însă efectul cel mai dezastruos pe care l-ar putea avea defrișarea este impactul asupra
climei planetei. Cu toții am auzit de pericolele încălzirii globale și a efectului de seră, cauza
principală a acestor fenomene fiind acumularea de dioxid de carbon în atmosferă.
Este important sa se ia masuri pentru a preveni si a combate poluarea si pentru a
proteja mediul si viată sălbatica din pădure. Masurile pot include reducerea emisiilor de
gaze, reciclarea deșeurilor si utilizarea surselor de energie regenerabile. De asemenea, este
important sa se ia masuri.
Încă câteva efecte importante sunt: apariția viiturilor puternice, creșterea eredității
solului și creștere intensității vânturilor.

3.2 Defrișarea pădurilor si impactul produs de acest de acest fenomen

in zona Oaș

Natura se găsește în mod evident, în fața unui declin ecologic, în care factorul antropic
a avut rolul determinant, ca factor de deteriorare prin mijloace directe-indirecte, multiple și
complexe, apropiate sau îndepărtate în timp.
Supra pășunatul reprezintă distrugerea covorului vegetal dintr-un ecosistem ca
urmare a procesului de pășunare intensivă de către animalele ierbivori.
11
 Una dintre marile cauze ale degradării ecosistemului din Țara Oașului în ultimii 2 ani a
fost incendierea pădurilor și pășunilor. Incendiul a cuprins vegetație uscată, strat gros de
frunze, crengi uscate și vegetație spontană și se manifestă atât în zonă împădurită, cât și în
zonă stâncoasă.
Intervenția se prelungește din cauza aprinderii de noi focare, dar și a imposibilității
accesului autospecialelor, forțele de intervenție fiind nevoite să acționeze cu mijloace
manuale. De asemenea, intervenția a fost una extrem de dificilă din cauza terenului
accidentat și a dispunerii stâncilor, care prezintă un real pericol de prăbușire.

La fața locului au acționat 33 de pompieri, peste 35 de civili: voluntari din cadrul

SVSU Bixad, salvamontiști, angajați ai Ocolului Silvic Negrești Oaș, cetățeni și reprezentanți
ai autorităților locale.
Pe parcursul a doua-trei zile, pentru a nu perturba gestionarea altor situații de urgență
apărute la nivelul județului, intervenția pentru stingerea acestui incendiu a fost asigurată cu
pompieri aflați în timpul liber.

”În zona pârtiei Luna Șes a izbucnit un incendiu de vegetaţie pe o suprafaţa de 0,15 ha,
din care 0,12 ha este stâncă, arie ce face parte din parcela 116 din cadrul Ocolului Silvic
Negrești Oaș. Incendiul a izbucnit marți, 13 august, în jurul orei 10:00.”

Din primele cercetări reiese că incendiul se datorează focului lăsat nesupravegheat de

turiștii din zonă.
Personalul din cadrul Direcției silvice  a intervenit prompt cu un efectiv de 5 angajați și cu
ajutorul a 10 pompieri militari și a 12 cetățeni s-a reușit stingerea parțială a focului.
În continuare se menține sub supraveghere zona, deoarece este imposibilă o intervenție
pentru stingerea totală având în vedere natura terenului și altitudinea zonei, fiind posibilă o
intervenție  doar cu elicopterul, mijloc ce nu se află în dotarea Direcției Silvice Satu Mare
sau a Grupului de Pompieri „Someș„ Satu  Mare.
Ca urmare a acestor evenimente turiștii ce campează în zonele împădurite și cele
limitrofe acestora, sunt rugați să nu lase focul nesupravegheat  iar la plecare să se asigure că
este stins în totalitate.

12
 3.3 Soluții împotriva degradării ecosistemelor naturale

Refacerea ecosistemelor:
 În cazul pădurilor: - Plantări de copaci dar nu numai!
- Restaurarea echilibrului dintre apă și sol
- Eliminarea vegetației invazive care afectează speciile native
- Protejarea traseelor pe care se mișcă în mod natural animalele din
pădure
- Exploatarea sustenabilă a resurselor oferite
 În cazul mărilor și oceanelor: -Sunt reintroduse specii de alge, corali și alte specii
-Se construiesc recifuri artificiale
-Anumite zone sunt declarate sanctuare și rezervații

Ne putem preocupa mai mult de refacerea naturii prin plantarea de flori, vegetație și
chiar de legume sau pomi fructiferi.
Beneficii: regenerăm ecosistemele afectate, îmbunătățim calitatea aerului, ne procurăm hrană
din surse sustenabile si naturale.

Defrișările masive trebuie în primul rând stopate, iar efectele lor compensate, prin
împăduriri.
Beneficii: regenerăm ecosistemele afectate, stopăm alunecările de teren, diminuăm încălzirea
globală.

În zonele urbane sunt cele mai mari concentrări de populație. Pentru a asigura un
ecosistem sănătos și a repara daunele produse de trafic, de fabrici, de deșeurile menajere sau
de expansiunea construcțiilor, ne putem ingriji mai mult de spațiile verzi.
Beneficii: creștem calitatea aerului, asigurăm un mediu natural de trai, creăm o comuniune
sănătoasă a omului cu natura și mediul înconjurător.

Acțiunile de plantare și îngrijire a spațiilor verzi sunt întotdeauna binevenite! În

paralel, este bine să și prevenim acțiunile potrivnice mediului pe care oamenii le întreprind.
Implicați-vă în combaterea defrișărilor ilegale sau a toaletărilor abuzive ale copacilor!

Ce poți face tu pentru ecosistemul din care faci parte?

Cunoaște-ți „VECINII” de alte specii. Alături de ce animale și plante trăiești?

Ce crezi că le pune în pericol?
Există rezervații naturale pe lângă comunitatea ta?
Vorbește cu părinții sau bunicii tăi și află cum s-a modificat ambientul natural din zona
voastră, în ultimele zeci de ani!
Ce programe de voluntariat, organizații sau grupuri de inițiativă locale se ocupă de
protejarea sau regenerarea mediului și cum te poți implica?

13
 Bibliografie

1. https://www.renovablesverdes.com/ro/importancia-de-los-bosques/
2. https://wwf.ro/ce-facem/paduri/importanta-padurilor/
3. http://totul-despre-ecosisteme.blogspot.com/2008/05/ecosistemul-unei-
pduri.html
4. https://www.referat.ro/referate/Ecosistemul_padurilor_8b4d9.html
5.  Tipuri de ecosisteme forestiere din Romania Editura: Redacția

14
ANEXE

15