Sunteți pe pagina 1din 73

CAPITOLUL I

1.1. Concepte generale utilizate n domeniul protec(iei yi


conservrii naturii


CONTINUTUL TEMEI
1. Aecesitatea protecjiei naturii n general yi a biodiversitjii, n
special
2. Stabilirea prioritjilor pentru protecjie yi conservare
3. Ariile protejate - strategii de conservare yi protecjie a naturii
4. Date statistice asupra ariilor protejate existente la nivel
internajional

OBIECTIVE
1. Explicarea necesitjii protecjiei yi conservrii patrimoniului natural
2. Cunoayterea principalelor organisme najionale yi internajionale cu
preocupri n domeniul protecjiei yi conservrii patrimoniului natural yi
cultural-istoric, precum yi a principalelor programe de protecjie yi
conservare la nivel najional yi internajional
3. Cunoayterea yi njelegerea corect de ctre studenji a semnificajiei
nojiunilor cu cea mai frecvent utilizare n domeniul zonelor yi ariilor
protejate

1. Aecesitatea protecjiei naturii n general yi a biodiversitjii, n
special
n sens larg, protectia naturii are ca obiectiv principal pstrarea
nealterat a ecosistemelor naturale (ecoIondului) si a Iondului genetic
(genoIondului) la nivel global si regional, n vederea asigurrii
echilibrului ntre componenetele naturale ale mediului, pe de o parte si
ntre acestea si societatea uman, pe de alt parte.
n conditiile actuale, cnd pe teritorii extinse presiunile
exercitate de diIeritele moduri de utilizare a terenurilor asupra
capitalului natural al planetei au atins valori critice, numeroase peisaje
aIlndu-se deja n parastazie, protectia si conservarea naturii ocup un
loc prioritar n domeniul preocuprilor specialistilor n stiintele
Pmntului. Presiunea antropic a avut cel mai mare impact asupra
biodiversittii Iloristice si Iaunistice, plantele si animalele Iiind cele
mai vulnerabile elemente naturale ale mediului, n raport cu activittile
umane; existenta acestora este indisolubil legat de calitatea celorlalte
componente ale peisajului.
Principalii Iactori responsabili n timp istoric de disparitia a
numeroase specii Iloristice si Iaunistice pot Ii considerati:
vnatul excesiv (cauza principal a disparitiei pinguinului
urias, Alca impennis, al crui areal se extindea acum cteva secole n
domeniul tundrei arctice, din nordul Canadei si pn n Scandinavia;
apreciat pentru puIul si aripile sale, incapabil s zboare, lipsit de
mijloace de aprare, a Iost masacrat de pescari n secolele XVI-XVII ;
de asemenea, se pare c locuitorii Insulei St. Kilda (Ecosse) utilizau
grsimea sa drept analgezic; ultimul cuplu de pinguini uriasi a Iost
semnalat n 1844, n largul coastelor Islandei; aceast specie a disprut
deci, cu mult timp naintea polurii cu produse petroliere care va aIecta
mai trziu psrile marine);
alterarea sau distrugerea bitopurilor care atrag dup sine
restrngerea sau chiar extinctia speciilor care le populeaz. Ca exemple
pot Ii citate cazurile unor specii adaptate la zone umede, mlstinoase
din Europa de Vest: orhideea de mlastin Hammarbia paludosa,
orhideea cu Iloare lat, Orchis laxiIloral, Iluturii albastri (Maculinea
nausithous, M. teleius, M. alcon, psri: Crex crex, Numenius arquata;
agricultura mecanizat yi chimizat (n unele cantoane din
Elvetia, utilizarea pesticidelor si a Iungicidelor a provocat reducerea
masiv si chiar disparitia unui numr nsemnat de specii de Iluturi
diurni (n ultimii 150 de ani, aceste specii au disprut n proportie de
cca. 49 din regiunea Bernei, 28 n cantonul Thurgovie, 11 n
regiunea Seeland-Chasseral si 7 n mprejurimile Genevei)
poluarea fizic, chimic, biologic ce poate aIecta, de la caz
la caz, n mai mic sau mai mare msur, speciile vegetale si animale,
inclusiv mediile de viat ale acestora; astIel, unele specii de licheni pot
avea sensibilitti diIerite la emisiile atmosIerice ale surselor
industriale; acidiIierea lacurilor din Scandinavia, datorat polurii
atmosIerice provenit de la surse industriale din tri ale Europei si din
America de Nord, a condus la disparitia progresiv a speciilor acvatice
(moluste, insecte, crustacee, pesti si amIibieni)
n acest context se nscriu preocuprile legate de crearea de arii
protejate, al cror obiectiv principal l constituie protectia si
conservarea biodiversittii ecosistemelor naturale si antropizate.
Pe de alt parte, existenta n anumite teritorii, cu grade diIerite
de antropizare, a unor elemente cultural-istorice (monumente
religioase, arhitectonice, istorice, ansambluri urbanistice deosebite
etc.), cu valoare de patrimoniu, care ns din diIerite motive se aIl n
stadii mai mult sau mai putin avansate de degradare, impune protectia
si conservarea acestora prin dobndirea statutului de zone protejate;

De ce este necesar conservarea biodiversittii?

Termenul biodiversitate nglobeaz ansamblul Iormat din
totalitatea Iormelor de viat vegetale si animale si ecosistemele din
care acestea Iac parte, interactionnd unele cu altele si cu
componenetele abiotice ale mediului. Fiind rezultatul unor procese
dinamice care au loc n nvelisul biotic la scar spatio-temporal,
biodiversitatea unei regiuni are la rndul ei un caracter dinamic.
Biodiversitatea reprezint o trstur de baz a structurii unei
biocenoze sau a unui ecosistem; deranjarea ecosistemelor/biocenozelor
de ctre diIeriti Iactori de stress (catastroIe naturale, activitti agricole,
industriale, exploatri miniere, activitti turistice etc.) conduce la o
reducere considerabil a biodiversittii, Iapt care, cu deosebire n
teritoriile aIectate, reclam msuri concrete de protectie si conservare.
Conservarea biodiversittii trebuie abordat ca nou domeniu
pluridisciplinar de cercetare, dezvoltat ca rspuns la crizele cu care se
conIrunt astzi lumea vie.
Conservarea biodiversittii vizeaz trei obiective:
O Investigarea si descrierea diversittii lumii vii
O ntelegerea eIectelor activittilor umane asupra
speciilor, comunittilor si ecosistemelor
O ezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru
protejarea si restaurarea diversittii biologice.
Conservarea biodiversittii ca domeniu stiintiIic a aprut
deoarece nici una dintre disciplinele traditionale nu este destul de
comprehensiv pentru a putea desciIra si reduce pericolele ce amenint
organismele vii si mediile de viat ale acestora. Ca domeniu de
cercetare, conservarea biodiversittii/diversittii biologice completeaz
domeniile aplicative (agricultura, silvicultura, managementul ariilor
protejate, industria pescuitului etc.) care, desi au nceput s pun un
accent considerabil pe conservare, o abordeaz ca pe un aspect
subsidiar altor programe.
2. Stabilirea prioritjilor pentru protecjie yi conservare
ntr-o lume aglomerat si cu surse de Iinantare limitate, trebuie
stabilite clar priorittile pentru conservarea diversittii biologice, mai
exact pentru speciile care trebuie s Iac obiectul conservrii.
in pcate, desi conservationistii promoveaz intens importanta
actual sau potential a Iiecrei specii, zilnic se pierd iremediabil
organisme vegetale si animale, unele dintre acestea, chiar nainte de a
Ii descoperite si descrise. n aceste conditii, pentru stabilirea
priorittilor de conservare, este necesar s rspundem la trei ntrebri
cheie:
1) Ce trebuie protejat?
2) Unde trebuie protejat?
3) Cum trebuie protejat?
e obicei, n alegerea elementelor care vor Ii puse sub regim de
protectie si conservare, se urmresc 3 criterii principale:
a. unicitatea : o biocenoz reprezint op prioritate
pentru conservare dac este alctuit predominant
din specii endemice rare, mai mult dect dac
cuprinde preponderent specii comune larg
rspndite; o specie este mai valoroas pentru
conservare dac este unic d.p.d.v. taxonomic, dac
este unica specie din genul sau Iamilia sa, dect
dac este membrul unui gen cu multiple specii.
b. pericolul de extinctie: speciile sau biocenozele pe
cale de disparitie constituie o prioritate
c. utilitatea : speciile cu valoare actual sau potential
reprezint o prioritate de conservare mai mare dect
speciile Ir interes economic evident

3. Ariile protejate - strategii de conservare yi protecjie a
naturii
moto. ,Lumea ariilor protefate repre:int
cea mai important motenire pe care
o putem lsa generatiilor viitoare. asigurarea
i in continuare a accesului la natur, la
valorile materiale i spirituale pe care
aceasta le detine (.). O lume lipsit de
arii protefate, deposedat de situri naturale
slbatice, ar deveni un mediu extrem de srcit`
(Adrian Phillips, preyedinte CAPPA, IUCA)
Aria protejat este un termen conservationist, utilizat pentru
ceea ce publicul cunoaste n general sub denumirea de rezervatie
natural, parc national, parc natural, rezervatie a biosIerei etc.
Comisia Parcurilor Nationale si a Ariilor Protejate (CNPPA),
din cadrul Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii (IUCN),
deIineste aria protejat ca o supraIat de teren sau acvatic destinat n
mod special protectiei si conservrii biodiversittii, resurselor naturale
si culturale si gestionat conIorm unor legi si reglementri juridice;
Iiecare tar opteaz pentru categorii diIerite de arii protejate, n Iunctie
de potentialul natural si cultural de care aceasta dispune si de
obiectivele urmrite. n conditiile progresului tehnico-material si
stiintiIic actual, ariile protejate apar ca realitti vitale pentru existenta
naturii si a societtii umane, reprezentnd mai mult dect niste spatii
deosebite din punct de vedere estetic.(Gabriela Manea, 2003)
Initiativele de protectie a naturii au pornit de la necesitatea
salvrii speciilor Iloristice si Iaunistice rare sau amenintate cu
disparitia, idee care s-a extins asupra unor teritorii naturale sau
antropizate, de important national sau international, declarate
parcuri sau rezerva(ii.
Primele parcuri au Iost nIiintate din initiativ particular, asa
cum a Iost cazul n Germania, Franta, SUA, Elvetia. Aceste initiative
sunt secondate de actiunile n plan guvernamental, nceputul
apartinnd SUA, unde, la 8 martie 1872, ia Iiint primul parc ocrotit de
lege, Yelowstone.
Actiunile din America de Nord au avut repercusiuni asupra
Americii de Sud unde, ncepnd din 1872, sunt continuate preocuprile
lui Simon Bolivar printele ocrotirii naturii n America de Sud.
Punerea n practic a proiectelor se realizeaz ncepnd din 1942, cnd,
la Washington are loc Conventia Panamerican pentru Protectia Florei,
Faunei si a Peisajelor din trile americane. n acest climat, urmeaz
nIiintarea a noi organizatii preocupate de domeniul protectiei naturii.
n anul 1913, la Berna, se nIiinteaz Comisia Consultativ
pentru Protectia Naturii, care n 1957 devine Uniunea International
pentru Conservarea Naturii. n prezent, lista organizatiilor si a
programelor internationale care au ca obiectiv principal sau secundar
protectia si conservarea elementelor naturii si ale cadrului socio-
cultural este deosebit de vast; pentru exempliIicare, le vom cita pe
cele mai reprezentative:
O Organizatia pentru Educatie, Stiint si Cultur (UNESCO);
O Fondul Mondial de Ocrotire a Naturii (WWF)
O Consiliul International pentru Ocrotirea Psrilor (CIPO)
O Organizatia Mondial a Snttii (OMS)
O Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si
Agricultur (FAO);
O Comitetul Special pentru Cercetri Oceanice (SCOR)
O Comitetul Special pentru Cercetarea Antarcticii (SCAR)
O Programul Biologic International (IBP)
O Programul Omul si BiosIera (MAB)
O Programul Ecologic pentru Europa (1995)
O Planul regional de actiune ,Parcuri pentru Viat (1992)
O Planul de Actiune pentru Ariile Protejate din Europa

n scopul reglementrii problemelor privind protectia si
conservarea mediului, n numeroase tri au luat Iiint ministere
specializate. Pionieratul n acest demers i apartine Angliei, unde n
1970, a Iost creat primul minister al mediului din lume.
Cel mai important demers n conservarea elementelor cadrului
natural si/sau cultural-istoric l reprezint crearea pe cale legislativ a
retelei de arii protejate la nivel national si international.
Fiecare tar opteaz pentru categorii diIerite de arii protejate n
Iunctie de potentialul natural si cultural de care aceasta dispune si de
obiectivele urmrite. Prin prisma legii protectiei mediului de la noi din
tar , aria protejat este deIinit ca o zon delimitat geograIic, cu o
pondere ridicat a elementelor naturale rare, desemnat si gospodrit
n sensul atingerii unor obiective speciIice de conservare.
n conditiile progresului tehnico-economic actual, ariile
protejate apar ca necesitti vitale pentru existenta naturii si comunittii
umane, reprezentnd mai mult dect niste spatii deosebite din punct de
vedere estetic.
Ariile protejate pot Ii create printr-o varietate de modalitti,
dou dintre cele mai obisnuite mecanisme Iiind: actiunea
guvernamental, adesea la nivel national dar si regional si cumprarea
de terenuri de ctre persoane private sau organizatii implicate n
activitti de conservare. Guvernele pot delimita terenuri care s Iie
Iolosite ca arii protejate si pot promulga legi care permit anumite grade
de utilizare economic a resurselor si a habitatelor.
Un model care devine adesea Ioarte utilizat este acela al
parteneriatelor ntre guvernul unei tri n curs de dezvoltare si
organizatiile conservationiste, bnci multinationale sau guverne ale
unor tri dezvoltate; n astIel de parteneriate, organizatiile
conservationiste Iurnizeaz de obicei Iondurile, instruirea, experienta
stiintiIic si managerial pentru asistarea trii n curs de dezvoltare n
crearea unor noi arii protejate. Ariile protejate pot Ii create si de ctre
societtile traditionale care ncearc s-si mentin propriile culturi.
IndiIerent de mecanismul prin care au Iost create ariile
protejate, odat ce perimetrul acestora a intrat n regim de protectie,
deciziile legate de utilizarea public trebuie s tin cont de gradul
maxim permis al interventiei antropice.

4. Date statistice asupra ariilor protejate existente la nivel
internajional
Pn n 1998 au Iost declarate n ntreaga lume aproximativ
4500 arii integral protejate; supraIata ocupat de acestea nsumeaz
cca. 500 milioane hectare; acestora li se adaug 5899 de arii partial
protejate (parcuri naturale), cu o supraIat total de 348 milioane
hectare. esi numrul ariilor protejate la nivel mondial poate prea
considerabil, n Iapt, teritoriul detinut de acestea reprezint doar 6
din supraIata continentelor.
in categoria statelor cu cea mai mare pondere a supraIetelor
protejate, pot Ii citate: Germania (25), Austria (25), Marea Britanie
(19). La polul opus se situeaz Grecia, cu 0,8 si Turcia, cu 0,3.
Cea mai extins arie protejat se ntlneste n insula Groenlanda (97
milioane hectare).
n Romnia, ariilor protejate le revin 1,23 milioane hectare,
adic 6,18 din supraIata trii; cele mai mari teritorii protejate apartin
parcurilor nationale si Rezervatiei BiosIerei elta unrii.

TEME E AUTOEVALUARE
1. Argumentati necesitatea protectiei si conservrii
naturii
2. Factori cu impact negativ asupra biodiversittii
3. Cnd si unde apar primele initiative de constituire a
ariilor protejate?
4. Indicati cteva dintre atributele si strategiile
principalelor organizatii mondiale si programe
internationale care vizeaz problema protectiei si
conservrii



#UMAT


Protectia naturii, n general si a biodiversittii, n special, are ca obiectiv principal
pstrarea nealterat a ecosistemelor naturale (ecoIondului) si a Iondului genetic
(genoIondului) la nivel global si regional, n vederea asigurrii echilibrului ntre
componenetele naturale ale mediului, pe de o parte si ntre acestea si societatea uman, pe
de alt parte.
Conservarea biodiversittii trebuie abordat ca nou domeniu pluridisciplinar de
cercetare, dezvoltat ca rspuns la crizele cu care se conIrunt astzi lumea vie. Conservarea
biodiversittii vizeaz trei obiective: investigarea si descrierea diversittii lumii vii,
ntelegerea eIectelor activittilor umane asupra speciilor, comunittilor si ecosistemelor si
dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea si restaurarea diversittii
biologice.
Initiativele de protectie a naturii au pornit de la necesitatea salvrii speciilor
Iloristice si Iaunistice rare sau amenintate cu disparitia, idee care s-a extins asupra unor
teritorii naturale sau antropizate, de important national sau international, declarate
parcuri sau rezerva(ii.
Cel mai important demers n conservarea elementelor cadrului natural si/sau
cultural-istoric l reprezint crearea pe cale legislativ a retelei de arii protejate la nivel
national si international.
Comisia Parcurilor Nationale si a Ariilor Protejate (CNPPA), din cadrul Uniunii
Internationale pentru Conservarea Naturii (IUCN), deIineste aria protejat ca o supraIat de
teren sau acvatic destinat n mod special protectiei si conservrii biodiversittii,
resurselor naturale si culturale si gestionat conIorm unor legi si reglementri juridice.
Existenta n anumite teritorii, cu grade diIerite de antropizare, a unor sit uri sau elemente
cultural-istorice (monumente religioase, arhitectonice, istorice, ansambluri urbanistice
deosebite etc.), cu valoare de patrimoniu, care ns din diIerite motive se pot aIla n stadii
mai mult sau mai putin avansate de degradare, impune protectia si conservarea acestora
prin dobndirea statutului de zone protejate.





1.2. Categorii de arii protejate delimitate de
Uniunea Interna(ional pentru Conservarea Naturii (IUCN)

CONTINUTUL TEMEI
1. Crupe yi categorii de arii protejate delimitate de IUCA
2. Caracteristici ale principalelor categorii de arii protejate
delimitate de IUCA: obiective, activitji permise, criterii de
selecjie yi gestionare

OBIECTIVE
1. njelegerea considerajiilor care au stat la baza delimitrii
categoriilor de arii protejate
2. Identificarea diferenjelor existente sub aspectul utilizrii
publice ntre diferitele categorii de arii protejate

1. ClasiIicarea realizat de IUCN delimiteaz 10 categorii de
arii protejate, n Iunctie de obiectivele urmrite n arealele supuse
protectiei si de modul de gestionare a resurselor naturale, speciIic
Iiecrei categorii. Sistemul de clasiIicare dezvoltat de IUCN acoper
un domeniu cuprins ntre u: minimal i u: intensiv al ecosistemelor de
ctre comunittile umane. n conIormitate cu normele si clasiIicarea
IUCN, cele 10 categorii necesare gestionrii durabile a resurselor
naturale, pot Ii incluse (conIorm propunerilor Consiliului Europei,
oIicializate prin Rezolutia (73) 30 adoptat la 26 octombrie 1973) n 4
grupe:
rupa A include 5 categorii de arii protejate, monitorizate de
CNPPA (Comisia Parcurilor Nationale si a Ariilor Protejate din cadrul
IUCN) si de Centrul mondial de monitoring si avizate tehnic, la cerere,
de CNPPA:
O Rezervatii stiintiIice sau rezervatii naturale integrale
(Rosca - Buhaiova, Pestera Closani, Fetele unrii, Rpa
cu lstuni ivici etc.;
O Parcuri Nationale (Retezat, de la Vanoise, des Ecrins
(Franta), Stelvio (Italia), Stenshuvud (Suedia);
O Monumente ale naturii (etunata Goal, Rpa Rosie,
Locul IosiliIer Aliman, Pestera dela Movile, Piatra Teiului
etc.;
O Rezervatii naturale sau arii de gestionare a habitatelor si
speciilor (Fnatele Clujului-Coprsaie, Lacul SI. Ana,
Tinovul Poiana Stampei, Tinovul Mohos, ;
O Rezervatii peisagistice sau parcuri naturale (peisaje terestre
sau marine protejate)
Teritoriile incluse n categoria A sunt deIinitiv sustrase
activittilor umane care perturb echilibrele naturale; ele se constituie
prin urmare nu numai n areale de reIerint, ci totodat, n rezerve
biologice potentiale pentru regenerarea si repopularea zonelor
degradate.
rupa B cuprinde categorii care prezint o important
particular pentru IUCN, dar care nu tin exclusiv de resortul IUCN
(monitoringul si expertiza tehnic pot Ii asigurate de CNPPA, la
cerere):
O Rezervatii de resurse naturale;
O Rezervatii antropologice;
O Rezervatii naturale amenajate, cu utilizri multiple.
Aceast grup reuneste teritorii pentru care conservarea
patrimoniului natural constituie un obiectiv major, orice interventie
artiIicial, susceptibil de a altera aspectul, compozitia si evolutia
naturii, Iiind interzis; totusi, anumite amenajri pot Ii autorizate n
zone bine deIinite si ntr-un cadru legal riguros. Anumite activitti
umane traditionale pot Ii tolerate, n conditiile n care nu contravin
scopurilor conservrii; orice activitate nou este interzis; vizitatorii
pot Ii admisi, cu conditia respectrii unor reglementri stricte.
rupa C include categorii dependente de programe sau de
acorduri internationale; n acest caz, CNPPA poate Ii solicitat pentru
monitoring si poate s contribuie cu o expertiz particular, n
cooperare cu alte institutii, Iat de care IUCN are un statut consultativ.
Grupei C i apartin:
O Rezervatii ale biosIerei (categorie dependent de
programul international 'Omul si BiosIera'-MAB- initiat
de UNESCO n 1972, ca o continuare a Programului
Biologic International)
O Rezervatii ale patrimoniului mondial (bunuri naturale ale
patrimoniului mondial: zonele umede de habitat pentru
aviIauna acvatic, de important international), conduse
potrivit prevederilor Conventiei Internationale de la
Ramsar (1971), respectiv Conventiei internationale privind
protectia patrimoniului mondial natural si cultural,
adoptat de ConIerinta General a UNESCO (16 nov.
1972).
n teritoriile incluse n aceast categorie ocupatiile umane
traditionale sunt admise, dar reglementate; pot Ii tolerate de asemenea
anumite activitti umane noi, supuse unor reglementri speciale.
ntruct aceast grup prezint adesea interes mai ales n planul
activittilor de agrement, n cadrul teritoriilor aIerente se pot dezvolta
anumite amenajri recreative si pentru promenad, n zone bine
delimitate si n conditii de compatibilitate cu obiectivele protectiei
naturii.
rupa D reuneste n general teritorii vaste, orientate n general
ctre agrement de calitate si n care, principiile de conservare a
patrimoniului natural sunt luate n considerare. Aici pot Ii incluse:
O proprietti private
O sate ( Spnta, de ex.)etc.
O astIel de grup prezint deci, nainte de toate, un interes
recreativ, dar si cultural, estetic si natural. Amenajrile necesare n
acest caz reclam anumite implantri culturale, sportive, recreative.
Activittile umane traditionale sau noi, compatibile cu obiectivele
vizate, sunt n general permise; circulatia motorizat este n general
permis, ns poate Ii reglementat n anumite zone de interes special
(cu monumente naturale).
Categoriile de arii protejate aIerente celor patru grupe pot Ii
gestionate n cadrul sistemului national de conservare; experienta
international atest Iaptul c, notiuni ca 'Parc National', 'Parc
Natural', 'Rezervatie' acoper teritorii si simbolizeaz sisteme de
protectie uneori Ioarte diIerentiate de la un continent la altul, de la o
tar la alta, pe zone climatice etc. Numeroasele inventarieri consacrate
ariilor protejate arat Ioarte clar c, aproape Iiecare tar a creat propriul
su sistem de valori, urmrind obiective Ioarte variate si utiliznd
termeni ale cror deIinitii pot varia n proportii uneori semniIicative
(Parcuri Nationale, Rezervatii Naturale, Parcuri Naturale, peisaje
protejate, rezervatii de resurse etc.). Prin urmare, apar situatii n care,
aceeasi categorie de arii protejate are la baz criterii de Iunctionare
distincte.
n Iata unei astIel de disparitti, care reIlect situatia Iiecrei
tri, diverse organizatii internationale pentru protectia mediului au
initiat actiuni destinate uniIormizrii nomenclaturii zonelor protejate
susceptibile de a Ii adoptate unanim; pn n prezent, din pcate, nici
unul dintre modelele prezentate nu a Iost acceptat n unanimitate.

2. Caracteristici ale principalelor categorii de arii protejate
delimitate de IUCA: obiective, activitji permise, criterii de selecjie yi
gestionare

Rezervatii stiintiIice sau rezervatii naturale integrale (Categoria
I IUCN)
Aceste rezervatii protejeaz speciile si Ienomenele naturale
perturbate ct mai putin cu putint, cu scopul de a avea exemple
reprezentative din punct de vedere ecologic ale mediului natural.
Obiective:
O mentinerea unui cadru natural destinat cercetrii stiintiIice;
O initierea unor baze pentru monitoringul mediului;
O promovarea unor centre pentru Iormarea specialistilor n
domeniul protectiei mediului si ecologiei;
O conservarea resurselor genetice (genoIondului) ntr-o stare
real de evolutie
Sub aspect educational, rezervatiile stiintiIice servesc drept
obiect de studiu, constituind adevrate laboratoare n aer liber.
at Iiind caracterul ct mai integral de conservare al acestor
arii protejate, este de dorit ca si cercetarea stiintiIic s Iie planiIicat
si realizat cu cea mai mare atentie, astIel nct, s se reduc la
maximum eventualele perturbri ale echilibrului ecologic.
Criterii de selecjie yi gestionare, activitji permise
Rezervatiile naturale stricte trebuie s includ ecosisteme
remarcabile care contin Ienomene naturale sau specii vegetale si/sau
animale de important national; n cadrul lor accesul publicului va Ii
interzis, Iiind excluse activittile turistice sau de agrement; adesea, ele
cuprind ecosisteme sau biocenoze Iragile care au o important
particular pentru conservarea genoIondului sau zone care oIer o
mare diversitate din punct de vedere biologic, geologic sau
geomorIologic; dimensiunile lor sunt determinate Iunctie de supraIata
minim necesar pentru a le asigura integritatea si pentru a permite
realizarea obiectivelor pentru care au Iost nIiintate, o gospodrire
stiintiIic si o protectie integral.

Parcurile nationale (categoria a II-a IUCN)
Sunt areale extinse cu peisaje naturale mentinute ca atare,
pentru a oIeri protectie unuia sau mai multor ecosisteme de interes
stiintiIic, educational sau recreational. La cea de-a 10-a adunare
general desIsurat n India la New elhi-1969, IUCN a deIinit
parcul national astIel: o regiune terestr sau acvatic realtiv ntins,
care contine esantioane reprezentative de regiuni naturale importante,
panorame de important national si international sau animale si
plante, situri geomorIologice si habitate care prezint un interes
particular din punct de vedere stiintiIic, educativ si recreativ.
Msurile de protectie si conservare sunt luate de ctre
autorittile competente la cel mai nalt nivel, pentru a mpiedica sau a
elimina, pe ct posibil, exploatarea regiunii si pentru a veghea ntr-o
manier eIicient asupra respectrii caracteristicilor ecologice,
geomorIologice sau estetice care au stat la baza crerii sale.
n conIormitate cu legislatia din Romnia: Legea 9/1973, Legea
137/1995, Legea 5/2000, Legea 462/2001, sub statutul de parc national
sunt reunite supraIetele de uscat si acvatice care pstreaz nemodiIicat
cadrul natural, cu Ilora si Iauna sa, destinate cercetrii stiintiIice,
recrerii si turismului.
Scopul principal al crerii parcurilor nationale l reprezint
deci protectia si conservarea ecoIondului si a genoIondului;
Activitji permise, criterii de selecjie yi gestionare: vizitatorii
sunt admisi n parcurile nationale numai n scop educativ, cultural si
pentru odihn, iar amenajrile recreative de mas (piscine, terenuri de
campare etc.) vor Ii instalate n aIara limitelor parcului; n acest
context, este de la sine nteles c statutul de parc national nu poate Ii
atribuit dect unui teritoriu al crui peisaj se aIl ntr-un stadiu natural
sau seminatural.
Constituirea unui parc national variaz de la o tar la alte, att
n ceea ce priveste statutul Iunciar, ct si n Iunctie de natura
organismelor destinate s-i asigure gestionarea; cel mai adesea,
parcurile nationale apartin propriettii de stat (Suedia, Polonia,
Romnia) sau unor conIederatii si provincii (Canada); n alte situatii,
terenurile apartin n proportii variabile colectivittilor locale,
persoanelor private si statului.

Monumente ale naturii (categoria a III-a IUCN)
Monumentele naturii contin unul sau mai multe elemente
naturale si care au valoare unic, datorit rarittii sau
reprezentativittii, calittii estetice sau semniIicatiei culturale.
Obiectivul principal l reprezint protectia si conservarea
elementelor naturale de important national
Criterii de selecjie yi gestionare
Pentru a include o arie protejat n aceast categorie, trebuie s
se tin seama de prezenta unor aspecte, ca: Iormatiuni geologice; situri
naturale unice; specii animalesau vegetale periclitate sau amenintate cu
disparitia.
Monumentele naturii nu ocup o ntindere mare si nu contin o
diversitate de elemente sau ecosisteme reprezentative care s justiIice
includerea lor n categoria de parc national; ele se bucur de un rol
deosebit pentru educatia ecologic a populatiei; prezint un real interes
recreativ si turistic.
Gestionarea lor trebuie s apartin sau s Iie administrate de
organisme de drept public, organizatii sau societti care pot garanta
protectia lor pe termen lung (coloanele de bazalt de la etunata, Rpa
Rosie, Piatra Teiului etc.)

Ariile de gestionare a habitatelor si speciilor sau rezervatiile
naturale (categoria a IV-a IUCN)
Constituie supraIete terestre si/sau marine supuse unei
interventii antropice active pentru a mentine habitatele si/sau pentru a
crea conditii propice dezvoltrii unor specii (Lacul SI. Ana, Pdurea
Snagov, Pdurea Comana, Arinisul de la Sinaia etc.).
Criterii de selecjie yi gestionare, activitji permise
n general, n aceast categorie va Ii ncadrat un teritoriu n care
protectia unui sit sau habitat speciIic este esential pentru urmrirea
existentei sau bunstrii unor specii biotice individuale ale Iaunei
sedentare sau migratoare de important national sau international.
imensiunile rezervatiilor naturale sunt legate adesea de
caracteristicile speciilor protejate; de regul, nu implic supraIete
Ioarte ntinse, ns trebuie s Iie suIicient de mari, pentru a asigura
locurile propice pentru cuibrit, popasul psrilor migratoare,
perenitatea unor specii vegetale n ecosistemele Iorestiere sau de
pajiste.
n cuprinsul acestor arii protejate exist uneori interventii
umane, orientate ctre asigurarea optimului dezvoltrii unor specii sau
comunitti vegetale (protectie contra rpitoarelor, limitarea activittilor
agricole, a psunatului etc.)
IndiIerent de Iorma de proprietate asupra terenurilor, cei
responsabili cu gestionarea acestor arii protejate trebuie s aib o
planiIicare corect a msurilor de protectie si control, care s garanteze
existenta si randamentul pe termen lung al rezervatiei.
n 1990, n Romnia au Iost inventariate 374 de rezervatii
naturale, care protejeaz 199 de obiective de interes national si acoper
o supraIat de cca. 42417 ha (0,18 din supraIata trii).

Parcurile naturale (categoria a V-a IUCN)
Aceast categorie include teritorii cu un peisaj terestru sau
acvatic cu calitti deosebite din punct de vedere estetic sau peisaje
tipice unui anumit complex geomorIologic (carstic, de exemplu). n
aceast categorie pot Ii incluse peisaje rezultate dintr-o practic
traditional de amenajare a teritoriului, realizat de un grup socio-
cultural sau din alte practici de pstrare a peisajelor naturale sau
seminaturale din jurul centrelor urbane.
n paralel, pot Ii luate n evident teritorii al cror caracter
natural sau seminatural trebuie pstrat ca atare n interesul populatiei
urbane, pentru satisIacerea necesittilor de recreere si turism ale
acesteia.
Selecjie, gestionare, activitji permise
Gestionarea si protectia lor are o important predominant
recreativ. Obiectivul principal al gestionrii acestei categorii l
reprezint mentinerea peisajelor naturale de important local,
regional sau national, mai ales atunci cnd ele se caracterizeaz
printr-o relatie armonioas om-natur si cnd prezint potential turistic
deosebit.
Aceste arii, Ioarte diIerite sub aspect ecologic, pot rspunde si
unor scopuri stiintiIice, culturale sau educative (Parcul Natural
Belistea, Cheile Bistritei ardelene, Parcul Natural Portile de Fier etc.).
Peisajele din cuprinsul acestor parcuri se caracterizeaz uneori prin
ineditul modului de amplasare a colectivittilor umane, n asezri
atractive sau unice din punct de vedere estetic sau prin amenajarea
predominant traditional a teritoriului, legat de psunat, pescuit etc.
n numeroase cazuri, aceste teritorii apartin propriettii private,
astIel nct un control asupra planiIicrii activittii si a gradului de
ncrcare cu diIerite dotri de agrement este necesar pentru a se asigura
perenitatea stilului de viat traditional al comunittilor locale si
amenajarea optim a teritoriului.
n general, par curile naturale rspund urmtoarelor deziderate:
O conserv diversitatea mediilor naturale
O protejeaz ecosistemele purttoare de elemente care indic
biodiversitatea
O mentin o bun calitate a apei, aerului si a celorlalte
elemente indispensabile vietii
O reprezint adevrate muzee n aer liber, destinate
conservrii Iondului genetic natural utilizat n medicin,
zootehnie, horticultur etc.
O reprezint suport al comunittilor umane si demonstreaz
c populatia poate tri n armonie cu natura
O pot reprezenta surse de venit pentru economia regional si
national, mai ales prin intermediul activittilor recreative
si turistice
O perpetueaz Iormele traditionale de utilizare a terenurilor
n scopul de a nu deregla biodiversitatea ecosistemelor
naturale
O pot proteja situri de important cultural-istoric
O permit ntelegerea Iunctionrii sistemelor naturale din
medii diverse, emerse sau submerse
O amelioreaz gestionarea resurselor naturale, astIel nct
activitatea uman s nu produc dezechilibre
O Iavorizeaz diIuzarea la nivel local, regional, national sau
international a inIormatiilor stiintiIice strict necesare
pentru satisIacerea nevoilor umane
O reprezint baz de cercetare stiintiIic si contribuie la
educatia pentru mediu a populatiei
O permit supravegherea continu a ecosistemelor naturale si
amenajate de ctre oamenii de stiint si de ctre populatia
local


Rezervatiile biosIerei arii protejate cu statut special
Existenta rezervatiilor biosIerei nu este legat de o singur
conventie international, ci este legat de un program international
laborios: Omul si BiosIera, lansat de UNESCO n 1972, la Stockholm,
odat cu ncheierea Programului Biologic International. Crearea
rezervatiilor biosIerei are la baz conventii internationale asupra
habitatelor, dintre care cele mai importante sunt:
O Conventia RAMSAR (Iran) asupra zonelor umede
O Conventia privind patrimoniul cultural si national al lumii
O Conventia de important regional Carta European a
Regiunilor Montane
Combinnd conservarea cu utilizarea durabil a resurselor
naturale, rezervatiile biosIerei includ ntreaga gam de Iunctii speciIice
ariilor protejate, n cadrul unei retele mondiale de schimb de
inIormatii. Crearea unei retele internationale de rezervatii ale biosIerei
a Iost propus n cadrul Proiectului nr. 8 al Programului MAB,
intitulat: Criteriile si liniile directoare pentru alegerea si construirea
rezervatiilor biosIerei. Acest proiect consider conceptul de rezervatie
a biosIerei ca un mijloc de mentinere a bazei biologice, a existentei
omului si a proceselor biologice la un nivel convenabil intereselor
umane n ansamblul biosIerei. n contextul protectiei si conservrii
mediului, rezervatiile biosIerei trebuie s reprezinte:
O one terestre sau costiere marine a cror populatie Iace
parte integrant din acestea si a cror gestiune vizeaz
atingerea anumitor obiective, ncepnd cu protectia
complet si terminnd cu o productie intensiv, dar
durabil
O Centre regionale care au Iunctii de supraveghere continu,
de cercetare, de educatie ecologic si inIormare asupra
ecosistemelor naturale si amenajate
O Spatii n care guvernantii, oamenii de stiint,
administratorii si populatia local coopereaz pentru
elaborarea unui model de gestionare a terenurilor si a
apelor, permitnd satisIacerea nevoilor umane, conservnd
procesele naturale si resursele biologice.
Rezervatiile biosIerei trebuie s constituie o retea mondial de
arii protejate ntr-un mod permanent si eIicient, retea n cadrul creia
s Iie reprezentate toate biomurile, cu principalele lor diviziuni si
subdiviziuni, precum si zonele de tranzitie (ecotoni) dintre acestea.
ncepnd din 1971, sub coordonarea Programului MAB,
rezervatiile biosIerei au Iost incluse n cadrul unei retele internationale.
Numrul rezervatiilor biosIerei a crescut semniIicativ, n anul 2000
acesta ajungnd la 360, cu o supraIat total de peste 390 mil. ha,
rspndite n 91 de tri cu conditii ecologice, sociale, politice si
culturale variate.
Cele mai mari supraIete ocupate de rezervatiile biosIerei se aIl
n Europa, urmat de America Central si de Sud.
Exemple:
- Tassili N Ajjer - Algeria
- Bialowiezza polonia
- Central-Amazon Brazilia
- NorthEast Greanland anemarca
- Galapagos (Ecuador) Archipielago de Colon
- Camargue Franta
- Kenya AIrica
- Gobi Mongolia
- elta unrii
- Baikalskii Rusia
Pentru o bun Iunctionare si gestionare a supraIetei unei
rezervatii a biosIerei, UNESCO propune urmtorul sistem de zonare:
1. zone naturale sau arii centrale amenajate astIel nct s
diminueze ct mai mult impactul activittii umane; acestea vor
Ii mentinute ca rezervatii strict protejate, a cror dinamic va Ii
inIluentat exclusiv de Iactorii naturali ai peisajului; n acest
caz, omul va Ii acceptat numai ca observator al structurilor si
proceselor naturale
2. zone intermediare (tampon) amenajate n vederea activittilor
de cercetare si educatie ecologic si inIormare asupra
ecosistemelor naturale si amenajate, n care pot Ii tolerate
activitti traditionale controlate
3. zone de recuperare sau restaurare, amenajate pentru a permite
analiza si recuperarea terenurilor si resurselor naturale, acolo
unde transIormrile de origine natural sau antropic au depsit
capacitatea de tolerant a mediului, procesele biologice au Iost
ntrerupte si/sau biodiversitatea a Iost aIectat local
4. zone culturale stabile, amenajate n vederea protectiei si
studierii culturilor existente si a modului de utilizare a
terenurilor, n armonie cu mediul; populatia local si poate
continua activittile traditionale, limitndu-se riguros
introducerea de noi tehnologii


Parcurile transIrontaliere arii protejate bilaterale sau
multinationale
Statutul de parc transIrontalier poate Ii acordat unei arii
protejate care se desIsoar pe teritoriul a dou sau mai multe state.
Acest statut presupune participarea n egal msur a trilor implicate
n actiunile de organizare, amenajare, utilizare public si gestionare
durabil a resurselor naturale si cultural-istorice din perimetrul ariei
protejate.
Exemple de cooperare transIrontalier, cu bune rezultate n
domeniul conservrii mediului, ne oIer managementul integrat al unor
arii protejate europene, extinse de-a lungul Irontierelor internationale.
n acest sens, pot Ii citate:
O Parcul National Mercantour din Franta si Parcul Regional
Argentero (Italia)
O Parcul National Gran Paradiso (Italia) si Parcul National
La Vanoise (Franta)
O Parcul National Triglav (Slovenia) si Parcul Natural Alpi
Giulie (Italia)
O Parcul National jerdap (Serbia) si Parcul Natural Portile
de Fier (Romnia)
n ultimul timp, extinderea procesului de integrare european reclam
ca deziderat de important deosebit, intensiIicarea cooperrii
transIrontaliere n domeniul regiunilor protejate, scopul Iinal
reprezentndu-l crearea Parcurilor Internationale. Federatia European
a Parcurilor Naturale si a Parcurilor Nationale si orienteaz toate
eIorturile n aceast directie, promovnd ideea ,conservare Ir
Irontiere, menit s asigure ntrirea si extinderea retelei europene de
arii protejate.



NTREBRI E AUTOEVALUARE
5. Care sunt principalele categorii de arii protejate
delimitate de IUCN?
6. ati exemple de arii protejate din Romnia,
ncadrate conIorm clasiIicrii IUCN.
7. Comentati obiectivele, activittile permise, criteriile
de selectie si gestionare pentru: parcuri nationale,
parcuri naturale si rezervatii ale biosIerei

REUMAT

n Iunctie de obiectivele urmrite n arealele supuse protectiei si de modul de
gestionare a resurselor naturale, IUCN delimiteaz 10 categorii de arii protejate,
incluse (conIorm propunerilor Consiliului Europei, oIicializate prin Rezolutia (73)
30 adoptat la 26 octombrie 1973) n 4 grupe: A,B, C, . Sistemul de clasiIicare
dezvoltat de IUCN acoper un domeniu cuprins ntre u: minimal i u: intensiv al
ecosistemelor de ctre comunittile umane.
Teritoriile incluse n categoria A sunt deIinitiv sustrase activittilor umane care
perturb echilibrele naturale; ele se constituie prin urmare nu numai n areale de
reIerint, ci totodat, n rezerve biologice potentiale pentru regenerarea si
repopularea zonelor degradate.
Grupa B reuneste teritorii pentru care conservarea patrimoniului natural
constituie un obiectiv major, orice interventie artiIicial, susceptibil de a altera
aspectul, compozitia si evolutia naturii, Iiind interzis; totusi, anumite amenajri pot
Ii autorizate n zone bine deIinite si ntr-un cadru legal riguros.
Grupa C include categorii dependente de programe sau de acorduri
internationale. n teritoriile incluse n aceast categorie ocupatiile umane
traditionale sunt admise, dar reglementate; pot Ii tolerate de asemenea anumite
activitti umane noi, supuse unor reglementri speciale.
Grupa reuneste n general teritorii vaste, orientate n general ctre agrement
de calitate si n care, principiile de conservare a patrimoniului natural sunt luate n
considerare (proprietti private, sate etc.)
Numeroasele inventarieri consacrate ariilor protejate arat Ioarte clar c,
aproape Iiecare tar a creat propriul su sistem de valori, urmrind obiective Ioarte
variate si utiliznd termeni ale cror deIinitii pot varia n proportii uneori
semniIicative (Parcuri Nationale, Rezervatii Naturale, Parcuri Naturale, peisaje
protejate, rezervatii de resurse etc.). Prin urmare, apar situatii n care, aceeasi
categorie de arii protejate are la baz criterii de Iunctionare distincte.


TEME E CONTROL
1. Criterii de selectie, gestionare si utilizare public a
parcurilor nationale din Romnia.
2. Modalitti de atingere a obiectivelor de protectie si
gestionare n arii protejate. Studiu de caz: Parcul
National Retezat si Parcul Natural Portile de Fier.



CONTINUTUL TEMEI
1. Considerajii asupra strategiilor internajionale de protecjie a
mediului
2. Considerajii asupra strategiei najionale de protecjie a mediului
3. Premise ale extinderii rejelei de arii protejate din Romnia

OBIECTIVE
Conytientizarea asupra importanjei yi eficacitjii ariilor protejate, n
contextul strategiilor internajionale yi najionale de protecjie yi
conservare a naturii

In ultimul deceniu, in Romania, capitolul ariilor protejate a Iost
redeschis cu si mai mult aplomb, pe de o parte ca urmare a liberei
exprimari in legatura cu disIunctionalitatile care se maniIesta in
diIerite regiuni la nivelul echilibrului dintre componentele naturale si
dintre acestea si activitatea umana si, pe de alta parte, datorita
multiplicarii si diversiIicarii inIormatiilor reIeritoare la problematica
ariilor protejate la nivel international. Prin urmare, Ienomenul
protectiei si conservarii componentelor mediului a capatat noi valente
devenind una dintre temele de cercetare preIerentiale ale institutiilor si
organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale.

1. Considerajii asupra strategiilor internajionale de protecjie
a mediului
La nivel international, experienta in domeniul conservarii
naturii se concretizeaza printr-o serie de realizari, dintre care
mentionam: cresterea numarului de conservationisti si in special a
ONG-urilor la nivel mondial; cresterea cu Iiecare an a numarului
statelor semnatare ale conventiilor internationale; multiplicarea
instrumentelor de protectie in majoritatea tarilor; dezvoltarea
instrumentelor juridice si Iinanciare; sporirea numarului si
perIormantelor mijloacelor de comunicare si sensibilizare; initierea,
oIicializarea si expunerea in timpul ConIerintei de la Rio (1992) a
dezbaterilor politice internationale asupra gestionarii durabile si
echitabile a resurselor naturale.
Cu toate acestea, din pcate, mediile naturale continua s
dispara in Iiecare zi; speciile se reduc si dispar intr-un ritm de 1500 -
2000/an; biodiversitatea descreste intr-un ritm mai rapid decat acum 50
de ani, in timp ce antropizarea creste direct proportional cu cresterea
demograIic, ce a dublat populatia mondiala in ultimii 50 de ani; pe de
alta parte, comportamentul uman in raport cu natura rmane cel mai
adesea agresiv si negativ.
Iata de ce, delimitarea in teritoriu a ariilor protejate (situri,
rezervatii,parcuri), devine obligatorie in cadrul politicilor de
conservare a patrimoniului natural si cultural de important nationala si
internationala. In acelasi context, relatia om - natura trebuie axata pe
conceptul dezvoltrii durabile, pentru ca posibilitatea generatiilor
viitoare de a-si satisIace necesitatile s nu Iie compromis. Natura
trebuie considerat ca o inIrastructur de dezvoltare global, ale crei
Iunctii si valori sociale, culturale, patrimoniale si economice s
constituie baza unei productii de resurse utile dezvoltarii teriroriale.
Spatiile naturale trebuie planiIicate si integrate n utilizarea teritoriilor
ca zone de productie naturala a resurselor naturale. Acest lucru se
impune cu att mai mult cu ct, utilizarea terenurilor reprezint prin
excelent cadrul de reIerint si de lucru pentru o gestiune integrat a
mediului si totodat, cadrul de punere n practic a strategiilor de
dezvoltare durabil, ntruct conservarea naturii devine realitate numai
pe teren.
n acest context, n anul 1992 a Iost initiat un plan regional de
actiune - 'Parcuri pentru Viat' - , pregtit de Uniunea International
pentru Conservarea Naturii (IUCN), cu sprijinul Comisiei Parcurilor
Nationale si a Ariilor Protejate (CNPPA). Acest plan a Iost lansat ca
rezultat al celui de-al IV-lea Congres al Parcurilor Lumii (Caracas,
1992) si sustine aplicarea Planului de Actiune Caracas. Asa cum
aIirm avid Mcowell, director general al IUCN, planul pledeaz
pentru o sustinere mai energic a grijii pentru pmnt, pentru valorosul
potential natural de care acesta dispune.
n acelasi cadru, n anul 1993 au Iost lansate dou proiecte ale
Planului de Actiune pentru Arii Protejate din Europa, axate pe
documentele ConIerintei de la Rio de Janeiro si care urmresc
aplicarea principiilor eclaratiei de la Rio, sustinerea msurilor
adoptate de Agenda 21 si punerea n practic a acestora n cadrul
Europei. Planul enunt atributele ariilor protejate n raport cu
dezvoltarea durabil; expune principiile planiIicrii terenurilor n
legtur cu ariile protejate; aIirm necesitatea unei evaluri ecologice
si a unui sistem de control al propunerilor de dezvoltare individual,
care pot aIecta n mod semniIicativ ariile protejate (inclusiv
proximittile acestora); propune solutii de mentnere a unui echilibru
optim ntre dezvoltarea ariilor protejate si sectoarele cheie ale
politicilor economice etc. ar ceea ce Planul reclam cu acuitate este
necesitatea mbunttirii si extinderii acoperirii realizat de ariile
protejate, n scopul ntmpinrii nevoilor Ilorei si Iaunei, ecosistemelor
naturale, n general.
n domeniul politicilor de mediu din Romnia, ca eveniment
principal se nscrie promulgarea si adoptarea la 11 decembrie 1995 a
Legii protectiei mediului (Legea 137/1995).
Principiile si elementele strategice care stau la baza prezentei
legi si au originea n declaratiile si recomandrile privind
monitorizarea si utilizarea mediului, enuntate cu prilejul diIeritelor
conIerinte internationale; cnd spunem aceasta, ne reIerim n special,
la documentele ConIerintei de la Rio de Janeiro (1992) si la cele ale
ConIerintei ministeriale de la SoIia (23 - 25 octombrie 1995), unde a
Iost elaborat Programul Ecologic pentru Europa.
Programul Ecologic pentru Europa (PEE) are ca punct de
plecare raportul ConIerintei ministeriale organizat la obris n 1991,
intitulat 'Europa si mediul - Evaluarea de la obris' si este continuat
de programul aprobat n cadrul ConIerintei de la Lucerne, n 1993.
Elementele programului ConIerintei de la Lucerne insist
asupra problemelor intersectoriale comune tuturor trilor europene,
constituind sursa de inspiratie pentru msurile politice generale pe
termen lung expuse n cadrul 'Programului Ecologic pentru Europa'.
Aceste msuri vizeaz n special necesitatea reconsiderrii economiei
si a reIacerii strii de sanogenez a mediului n trile aIlate nc n
tranzitie.

2. Considerajii asupra strategiei najionale de protecjie a
mediului
ConIorm lucrarii 'Strategia protectiei mediului, publicata de
MAPPM in anul 1996, principiile generale, care Iundamenteaza
stabilirea prioritatilor privind obiectivele protectiei mediului pe termen
scurt, mediu si lung, sunt urmatoarele:
1. conservarea si imbunatatirea conditiilor de sanatate a oamenilor -
principiu suprem caruia trebuie sa i se subordoneze intreaga
activitate economica si sociala, intreaga strategie de ocrotire a
mediului.
2. de:voltarea durabila - conIorm deIinitiei data de Comisia pentru
Mediu si ezvoltare ('Viitorul nostru comun, 1987), dezvoltarea
durabila implica Iaptul ca intregul capital Iizic (inIrastructura),
uman (sanatatea oamenilor, nivelul intelectual si proIesional) si
natural (padurile, aerul, apa, solul Iertil), ramane constant sau
creste in timp.
3. evitarea poluarii prin masuri preventive
4. conservarea biodiversitatii - presupune diminuarea si chiar
eliminarea Ienomenului de poluare a invelisului biotic, mentinerea
nealterata a ecoIondului si genoIondului natural al mediului.
5. conservarea mostenirii valorilor culturale si istorice - deziderat de
importanta majora pentru atestarea continuitatii si autenticitatii
mostenirii cultural istorice a poporului roman, in spatiul carpato -
danubiano - pontic.
6. cine poluea:a plateste`- principiu care sta la baza strategiei de
mediu in majoritatea tarilor europene
7. stimularea activitatii de redresare a mediului - conIorm acestui
principiu, orice activitate a agentilor economici, care are ca eIect
redresarea calitatii Iactorilor de mediu, este incurajata si stimulata
de catre administratia centrala sau locala prin subventii, credite cu
dobanda mica, garantii pentru imprumuturi, publicitate, etc. Aceste
stimulente vor Ii ampliIicate pe masura ce se va dezvolta sectorul
privat al proprietatii.
n scopul crerii unui cadru oIicial destinat conservrii
biodiversittii Iloristice si Iaunistice, a genoIondului si ecoIondului
national, Romnia a devenit parte contractant a numeroase conventii
i legi internationale pentru protectia mediului. intre acestea
mentionm: Conventia privind conservarea vietii slbatice si a
habitatelor naturale din Europa, adoptat la Berna, la 19 septembrie
1979, la care Romnia a aderat prin Legea nr. 13 din 11 martie 1993;
Conventia privind iversitatea Biologic, ncheiat cu prilejul
ConIerintei de la Rio, ratiIicat de ctre tara noastr prin Legea
58/1994. Aceast conventie, Ioarte important pentru plasarea ariilor
protejate europene ntr-un context mai larg, are ca obiective principale:
conservarea biodiversittii biologice, Iolosirea eIicient a
componentelor ei si mprtirea echitabil a beneIiciilor rezultate;
Conventia privind comertul international cu specii slbatice de Iaun si
Ilor pe cale de disparitie (Legea nr. 68/1994) si, n acelasi context,
Conventia privind conservarea speciilor migratoare de animale
slbatice (1998); Conventia privind cooperarea pentru protectia si
utilizarea durabil a Iluviului unrea (Legea nr. 14/1994) si, n
complementaritate, Conventia privind protectia si utilizarea cursurilor
de ap transIrontaliere si a lacurilor internationale (Legea nr. 30/1995).
Ultimele dou conventii au Iost ncheiate pornindu-se de la realitti
obiective, care demonstreaz Iaptul c, perturbarea calittii mediului
poate depsi Ioarte adesea Irontierele nationale ale statului incriminat,
prin intermediul apelor interstatale; protectia cursurilor de ap si a
lacurilor internationale presupune un ansamblu de msuri care vizeaz
respectarea normelor de protectie a mediului, n teritoriile riverane
care apartin statelor beneIiciare. Inexistenta unui plan de msuri de
protectie concertate si a unui sistem de sanctiuni severe poate Iavoriza
uneori declansarea unor crize ecologice cu urmri dramatice att
pentru ecosistemele naturale, ct si pentru comunittile umane (cel mai
elocvent exemplu n acest sens l reprezint recentul accident produs la
Baia Mare, n primvara anului 2000, unde, prin ruperea digului de
protectie - cu o consolidare de altIel precar - de la iazul de decantare a
sterilului, rezultat de la prelucrarea minereurilor auriIere, cantitti mari
de cianuri au ajuns n apele internationale ale Tisei si mai apoi ale
unrii, pe alocuri exterminnd Ilora si Iauna si periclitnd sntatea
populatiei).
n anul 1990, la nivel mondial erau oIicializate si patronate de
Secretariatul general al Consiliului Europei peste 200 de parcuri
nationale, n 22 de tri; dintre acestea, n ciuda biodiversittii sale
considerabile, Romnia detinea doar unul singur cu personalitate
juridic, respectiv Parcul National Retezat, creat n 1935, dar lipsit si
acesta de administratie proprie. n 1995, din cele 264 parcuri nationale
existente la nivel mondial (n 33 de tri, cu o supraIat de 12.3 mil.
ha), Romnia Iigura cu 12 parcuri nationale (cu o supraIat total de
408 mii ha), dintre care, recunoscut oIicial continua s rmn Parcul
National Retezat. in pcate, nici unul dintre parcuri nu dispunea de o
administratie proprie, neIiind gestionat corespunztor standardelor
internationale.
3. Premise ale extinderii rejelei de arii protejate din Romnia
Pornind de la considerentul c, desi Romnia ocup doar 2.39
din supraIata Europei (McNaly, 1992, citat de C. Stoiculescu, 1999) ea
concentreaz totusi 162 de sectoare ecologice (onit s.a, 1980), 450
unitti edaIice (I. Ilie, 1988), aprox. 500 tipuri potentiale de pdure si
aprox. 3600 specii de Ianerogame, din care 127 sunt endemice (aprox
40 din Ilora Europei), 50000 specii de animale (C. Stoiculescu, 1996,
1999) si 497 specii minerale (Rdulescu si imitrescu, 1966),
respectiv 25 din diversitatea mineralogic universal (Bncil s.a.,
1980, citat de C. Stoiculescu, 1999), extinderea retelei de arii protejate
si, n special a celei de parcuri nationale si rezervatii ale biosIerei,
apare pe deplin justiIicat. Paradoxal, desi la nivel european oIerta
natural a Romniei este una dintre cele mai bogate, n ceea ce priveste
proportia ariilor protejate, conIorm categoriilor internationale de
gestiune, tara noastr se situeaz pe locul 26 din 33.
Un alt argument de important capital n Iavoarea urgentrii
msurilor de protectie si conservare prin intermediul ariilor protejate,
asupra cruia silvicultorii atrag din ce n ce mai mult atentia, l
reprezint pdurile virgine si cvasivirgine romnesti, 'un patrimoniu
natural european de exceptie.. Prin considerabila complexitate
ecologic si structural, inegalat de nici un alt ecosistem, ecosistemele
Iorestiere concentreaz, n situatii comparabile, cea mai mare
biodiversitate. n pdurile virgine si cvasivirgine cu areal disjunct
(ponderea cea mai mare nregistrndu-se n spatiul Carpatilor
Meridionali si al Muntilor Banatului) aceasta atinge apogeul' (C.
Stoiculescu, 1999).

TEME E AUTOEVALUARE
1. Cum este argumentat la nivel international necesitatea
extinderii retelei de arii protejate?
2. Ce demersuri au Iost ntreprinse la nivel international pentru a
veni n ntmpinarea msurilor de protectie si conservare?
3. Care sunt cile prin care Romnia particip la strategia
international de conservare?
4. Evidentiati premisele extinderii retelei de arii protejate n
Romnia.

REUMAT

elimitarea in teritoriu a ariilor protejate (situri, rezervatii,parcuri), devine obligatorie in cadrul politicilor
de conservare a patrimoniului natural si cultural de important nationala si internationala.
Relatia om - natura trebuie axata pe conceptul dezvoltrii durabile, pentru ca posibilitatea
generatiilor viitoare de a-si satisIace necesitatile s nu Iie compromis. n acest context, strategiile de
protectie si conservare prin intermediul retelei de arii protejate sunt materializate prin lansarea unor planuri
si programe internationale (Parcuri pentru Viat, Planul de Actiune pentru Arii Protejate din Europa,
Programul MAB etc.,), organizarea unor congrese si conIerinte dedicate problemelor de conservare la nivel
mondial, elaborarea unor legi si ncheierea unor conventii si tratate.
n scopul crerii unui cadru oIicial destinat conservrii biodiversittii Iloristice si Iaunistice, a
genoIondului si ecoIondului national, Romnia a devenit parte contractant
a numeroase conventii si legi internationale pentru protectia mediului.











CAPITOLUL II

2.1. Cadrul legislativ care guverneaz strategiile de protec(ie yi
conservare yi administrarea ariilor protejate

CONTINUTUL TEMEI
1. Legile care guverneaz problematica protecjiei yi conservrii
mediului n Romnia
2. Situajia ariilor naturale protejate din Romnia, conform Legii
5/2
3. Administrarea (managementul) ariilor naturale protejate
4. Particularitji ale administrrii ariilor protejate din Romnia

OBIECTIVE
1. Prezentarea cadrului legislativ care guverneaz strategiile de
protecjie yi conservare ale mediului n Romnia
2. Evidenjierea mecanismelor care stau la baza crerii yi
administrrii ariilor protejate

1. Legile care guverneaz problematica protecjiei yi conservrii
mediului n Romnia
n Romnia, pachetul legislativ n care se regsesc reglementri ce
vizeaz domeniul protectiei si conservrii naturii n general, al zonelor
si ariilor protejate, n special, cuprinde trei legi:
1. Legea 137/1995 legea protectiei mediului
2. Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a
Teritoriului National, sectiunea a III-a zone protejate
3. Legea 462/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgent a
Guvernului nr. 236/2000, privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a Ilorei si Iaunei
slbatice

Legea 137/1995
ConIorm prezentei legi, Autoritatea Central pentru protectia
mediului, cu consultarea Autorittii Centrale de Specialitate care
gestioneaz resursele naturale, elaboreaz reglementri tehnice privind
msurile de protectie a ecosistemelor, de conservare a biodiversittii,
de gospodrire durabil a resurselor naturale si pentru asigurarea
snttii umane.
e asemenea, legea stipuleaz Iaptul c, la proiectarea
lucrrilor care pot modiIica peisajul natural al unui teritoriu, sunt
obligatorii att procedura de evaluare a impactului amenajrilor asupra
acestuia, ct si avansarea solujiilor tehnice de menjinere a zonelor de
habitat natural, de conservare a Iunctiilor ecosistemului, de ocrotire a
organismelor vegetale si animale (inclusiv animale migratoare), cu
respectarea alternativei si a conditiilor impuse prin acordul si/sau
autorizatia de mediu, precum si monitorizarea proprie, pn la
eliberarea acesteia.
SupraIetele terestre si acvatice supuse unui regim de conservare
ca habitate naturale sau pentru reIacerea ecologic sunt gestionate de
detintorii legali, numai n cazul n care acestia se angajeaz s aplice
msurile de conservare stabilite de Autoritatea Central pentru
protectia mediului. etintorii cu orice titlu care aplic aceste msuri
vor Ii scutiti de impozit, n timp ce detintorii particulari vor Ii
compensati n raport cu valoarea lucrrilor de reIacere ntreprinse.
n contextul legii, protejarea unor specii rare sau ameninjate
cu disparijia, conservarea biodiversitjii yi instituirea de arii
protejate sunt prioritare n raport cu alte interese. Autoritatea Central
pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Romne si a
Comisiei Nationale UNESCO stabilesc criteriile pentru instituirea
ariilor protejate si de conservare a biodiversittii.
ReIeritor la regimul ariilor protejate, n sectiunea a 4-a din
capitolul al 3-lea sunt speciIicate urmtoarele aspecte:
O Pentru conservarea unor habitate naturale si a
biodiversittii care deIineste cadrul biogeograIic al trii,
precum si pentru conservarea structurilor si Iormatiunilor
naturale cu valoare ecologic, stiintiIic si peisagistic se
menjine yi se dezvolt rejeaua najional de arii protejate
yi monumente ale naturii
O Ariile protejate si monumentele naturii se declar prin acte
sau reglementri cu caracter normativ, inclusiv prin
amenajamentele silvice;
O Ariile protejate sunt evidentiate n planurile de urbanism si
de amenajare a teritoriului, aprobate conIorm legii
n conIormitate cu articolul 55 al sectiunii a 4-a, autoritatea central
pentru protecjia mediului are urmtoarele atributii:
O La propunerea Academiei Romne, declar noi zone
pentru extinderea rejelei najionale de arii protejate yi
monumente ale naturii si le ncadreaz pe categorii;
O Organizeaz retele de supraveghere si de paz ale ariilor
protejate si monumentelor naturii i stabileyte regimul lor
de administrare yi de abordare turistic;
O Controleaz modul de aplicare a reglementrilor de ctre
cei ce administreaz ariile protejate si monumentele
naturii;
O Elaboreaz, editeaz, actualizeaz si diIuzeaz catalogul
ariilor protejate si al monumentelor naturii, precum si
,Cartea Rosie a speciilor de plante si animale din
Romnia.
Articolele 56 si 57 ale Legii protectiei mediului prevd
atributiile care revin autorittii administratiei publice locale, respectiv:
O Asigurarea inIormrii agentilor economici, a populatiei si
turistilor cu privire la existenta n teritoriu a ariilor
protejate si monumentelor naturii, la semniIicatia acestora,
la regulile si restrictiile stabilite, precum si la sanctiunile
aplicabile pentru nerespectarea statutului acestora.
O Punerea sub ocrotire provizorie, n vederea declarrii, a
unor arii protejate, monumente ale naturii sau a altor
obiective care justiIic aceast actiune, la solicitarea
Agentiilor pentru Protectia Mediului, a altor organizatii
interesate, persoane Iizice sau juridice, pe baza
documentatiei avizate de ctre Academia Romn.
ReIeritor la detintorii de terenuri situate n proximitatea ariilor
protejate sau pe ale cror proprietti au Iost identiIicate elemente
susceptibile de a Ii ocrotite, legea reclam obligativitatea respectrii de
ctre acestia a statutului special de protectie si conservare. e
asemenea, sunt strict interzise culegerea si comercializarea plantelor,
capturarea prin orice mijloace, detinerea si comercializarea animalelor
declarate monumente ale naturii, precum si dislocarea, detinerea si
comercializarea unor piese mineralogice, speologice si paleontologice
provenite din locuri declarate monumente ale naturii.

Legea nr. 5/2
n ntelesul prezentei legi, zonele protejate sunt incluse zonelor
naturale sau construite, delimitate geograIic si/sau topograIic, care
cuprind valori de patrimoniu natural si/sau cultural si sunt declarate ca
atare, pentru atingerea obiectivelor speciIice de conservare a valorilor
de patrimoniu.
Aceast lege evidentiaz zonele naturale protejate de interes
national si identiIic valorile de patrimoniu cultural national care
necesit instituirea de zone protejate; n vederea instituirii de zone
protejate, autoritatea administratiei publice locale trebuie s
ntocmeasc documentatiile de urbanism si regulamentele aIerente
acestora, elaborate si aprobate conIorm legii, care vor cuprinde
msurile necesare protectiei si conservrii valorilor de patrimoniu
cultural-national din teritoriu.
Prezenta lege este completat de anexe care cuprind teritoriile
susceptibile de a Ii declarate zone protejate. Anexele 1 si 3 se pot
reactualiza periodic, pe msura identiIicrii unor noi valori de
patrimoniu natural sau cultural, precum si a modiIicrilor survenite n
perimetrul ariilor protejate.
Prevederile Planului de Amenajare a Teritoriului National
(PATN), sectiunea a 3-a, sunt obligatorii pentru autoritatea
administratiei publice centrale si pentru autoritatea administratiei
publice locale, care vor asigura preluarea acestor prevederi n
documentatiile de amenajare a teritoriului judetelor, municipiilor,
oraselor si comunelor.
Lucrrile necesare de salvare, cercetare, restaurare, protejare si
conservare, precum si cele de punere n valoare a patrimoniului din
zonele protejate de interes national se vor executa numai pe baza
avizelor si aprobrilor autorittii administratiei publice centrale si a
Iorurilor stiintiIice din domeniul prevzut de lege. Aceste lucrri se
includ n listele de investitii anexate la bugetele ordonatorilor
principali de credite, pe baz de documentatii tehnico-economice,
elaborate si aprobate conIorm dispozitiilor legale si se Iinanteaz n
limita Iondurilor aprobate cu aceast destinatie, prin legile bugetare
anuale; Iinantarea partial sau total se poate Iace si de ctre alti
investitori, persoane Iizice sau juridice, din donatii, din alte Ionduri
alocate de organisme internationale sau din resurse Iinanciare obtinute
n baza unor conventii bilaterale.



Legea 42/21
Prezenta lege deIineste conservarea ca un ansamblu de msuri
care se pun n aplicare pentru menjinerea sau refacerea habitatelor
naturale yi a populajiilor de specii slbatice de flor yi faun ntr-o
stare favorabil.
O specie este considerat ntr-o stare de conservare Iavorabil,
atunci cnd:
O Se mentine si are sanse s se mentin pe termen lung, ca o
component viabil a habitatului su natural
O Aria sa de repartitie natural nu se reduce si nu exist
riscul s se reduc n viitor
O Exist un habitat destul de vast, pentru ca populatia speciei
s se mentin pe termen lung
n raport cu priorittile de conservare, IUCN (1996) a stabilit
10 categorii de specii prioritare: 1. extincte (specii, subspecii sau
varietti despre care se stie c nu mai exist)
2. disprute din slbticie (care exist doar ca specii cultivate, n
captivitate sau ca populatii naturalizate n aIara habitatului natural)
3. n pericol iminent (specii care prezint un risc Ioarte ridicat de a
disprea din slbticie n viitorul imediat
4. n pericol (specii care prezint riscul de a disprea n viitor, pe
termen mediu, putnd Ii incluse n categoria a 3-a)
5. vulnerabile (specii cu riscul de a disprea n viitor , pe termen
mediu, ele putnd deveni specii n pericol)
. dependente de conservare (specii neamenintate n prezent, dar
dependente de un program de conservare, Ir de care ar deveni
amenintat cu disparitia)
7. aproape ameninjate (specii aproape vulnerabile, dar care nu sunt
nc considerate amenintate)
8. insuficient cunoscute (nu sunt considerate aproape amenintate sau
amenintate, deoarece nu exist date suIiciente pentru a se putea Iace o
evaluare)
9. cu date incomplete (date inexacte sau insuIiciente pentru a putea
determina riscul de a disprea al speciei; n multe cazuri, prezenta
speciei nu a mai Iost semnalat, pentru c nu au Iost eIectuate cercetri
n acest sens)
1.neevaluate (specii care nu au Iost nc analizate pentru a putea Ii
ncadrate ntr-o categorie IUCN)
Speciile din categoriile 2 4 sunt considerate amenintate cu disparitia,
protectia lor Iiind realizat prin acorduri internationale (de exemplu,
Conventia CI1ES - Convenjia cu privire la comerjul internajional cu
specii n pericol)
Categoriile anterior mentionate au n general statut de specii
rare, ale cror populatii sunt putin numeroase si care cel mai adesea
sunt localizate n arii geograIice restrnse, rar dispersate pe supraIete
largi.
n contextul legii 462/2001, n raport cu priorittile de conservare,
speciile sunt grupate astIel:
1. specii ameninjate specii periclitate, vulnerabile sau rare
2. specii prioritare - specii periclitate si/sau endemice, pentru a cror
conservare sunt necesare
msuri urgente
3. specii de interes comunitar - specii care pe teritoriul Uniunii
Europene sunt periclitate, vulnerabile, rare sau endemice
4. periclitate, exceptnd pe cele al cror areal natural este marginal n
teritoriu si care nu sunt
nici periclitate, nici vulnerabile n regiunea vest palearctic
5.vulnerabile, adic a cror trecere n categoria speciilor periclitate
este probabil ntr-un
viitor apropiat, n caz de persistent a Iactorilor cauzali
6. rare, adic ale cror populatii sunt mici si care, chiar dac n prezent
nu sunt periclitate sau vulnerabile, risc s devin; aceste specii sunt
localizate n arii geograIice restrnse sau sunt
rar dispersate pe supraIete largi
7. endemice si necesit o atentie particular datorit naturii speciIice a
habitatului lor si/sau a impactului potential al exploatrii lor asupra
strii lor de conservare.
Legea 462/2001 stipuleaz reglementrile asupra regimului
ariilor naturale protejate n general, asupra conservrii habitatelor
naturale, Ilorei si Iaunei din Romnia.
ConIorm legii, mrimea supraIetei de teren supus regimului
special de ocrotire, conservare si utilizare se stabileste pe baz de
studii de Iundamentare stiintiIic.
ReIeritor la utilizarea public a spatiului aIerent ariilor
protejate, se precizeaz Iaptul c autorizarea activittilor umane n
perimetrul ariilor naturale protejate si n proximittile acesteia se Iace
numai cu acordul structurilor de administrare a ariei naturale protejate.
Sunt de asemenea incluse reglementri privind modalittile de
administrare a ariilor naturale protejate si a altor bunuri ale
patrimoniului natural, puse sub regim special de protectie si conservare


















Anexa 2 la Legea 462/2001
1IPURI
de habitate naturale a cror conservare necesit declararea ariilor
speciale de conservare
&n asterisc (*) inaintea numelui habitatului semnific faptul c este un
habitat prioritar.
1. Habitate costiere, marine yi de dune
I. Bancuri de nisip acoperite permanent cu un strat mic de ap
marin;
II. Lagune si golIuri cu bancuri de nisip;
III. Vegetatie peren a trmurilor stncoase;
IV. Vegetatie anual cu Salicornia sau cu alte specii n zone
nmoloase si cu nisip;
V. Pajisti srturate atlantice (Glauco-Puccinellietalia
maritimae);
VI. * Pajisti srturate continentale;
VII. Stepe si mlastini srturate panonice;
VIII. Vegetatie psamoIil uscat cu Calluna si Genista;
IX. Vegetatie psamoIil uscat cu Calluna si Empetrum
nigrum;
X. une continentale cu psuni deschise cu Corynephorus si
Agrostis;
XI. * une continentale panonice;
XII. une mobile embrionare;
XIII. une mobile de-a lungul trmurilor (dune albe);
XIV. * une de coast Iixe cu vegetatie erbacee (dune gri);
XV. * une Iixe decalciIiate cu Empetrum nigrum;
XVI. une cu Hippophae rhamnoides;
XVII.une mpdurite ale regiunilor atlantice, continentale si
boreale;
XVIII.epresiuni umede intradunale;
XIX. une umede permanente.
2. Habitate de ape dulci
I. Ape oligotroIe cu continut Ioarte sczut de minerale;
II. Ape stttoare, oligotroIe pn la mezotroIe cu vegetatia
din Littorelletea uniIlorae si/sau din Isoeto-Nanojuncetea;
III. Ape puternic oligomezotroIe cu vegetatia bentic de Chara
spp.;
IV. Lacuri eutroIe naturale cu vegetatie tip de Magnopotamion
sau Hydrocharition;
V. Lacuri distroIe naturale si helesteie;
VI. Ruri alpine si bancurile de-a lungul acestora cu vegetatie
erbacee;
VII. Ruri alpine si vegetatia lor lemnoas cu Myricaria
germanica;
VIII. Cursuri de ap din cmpiile de munte cu vegetatia de
Ranunculion Iluitantis si Callitricho-Batrachian;
IX. Ruri cu bancuri nmoloase cu vegetatie de Chenopodian
rubri si Bidentian p.p.
3. Habitate de pajiyti yi tufriyuri
I. Pajisti alpine si boreale;
II. Pajisti umede cu Erica tetralix;
III. Pajisti uscate;
IV. * TuIisuri cu Pinus mugo si Rhododendron hirsutum
(Mugo-Rhododendretum hirsuti);
V. Formatiuni cu Juniperus communis n zone sau pajisti
calcaroase;
VI. * Pajisti rupicole calcaroase sau bazoIile cu Alysso-Sedion
albi;
VII. * Pajisti calcaroase pe nisipuri xerice;
VIII. Pajisti boreale si alpine pe substrat silicios;
IX. Pajisti calcaroase alpine si subalpine;
X. Pajisti uscate seminaturale si Iaciesuri de acoperire cu
tuIisuri pe substrat calcaros (*situri importante pentru orhidee);
XI. * Pseudostepe cu iarb si plante anuale de Thero-
Brachypodietea;
XII. * Pajisti bogate n specii de Nardus, pe substraturile
silicioase ale zonelor muntoase;
XIII. * Pajisti stepice subpanonice;
XIV. * Pajisti stepice panonice pe loess;
XV. * Pajisti panonice nisipoase;
XVI. Pajisti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilo-
lemnoase (Molinion caeruleae);
XVII.Pajisti umede cu ierburi nalte;
XVIII.Asociatii de lizier cu ierburi nalte hidroIile de la nivelul
cmpiilor la cel montan si alpin;
XIX. Pajisti aluviale ale vilor de ruri cu Cnidion dubii;
XX. Pajisti aluviale nord-boreale;
XXI. Pajisti de altitudine joas (Alopecurus pratensis,
Sangiusorba oIIicinalis);
XXII.Fnete montane;
XXIII.Fnete mpdurite.
4. Habitate din turbrii yi mlaytini
I. * Turbrii active;
II. Turbrii degradate nc capabile de o regenerare natural;
III. Turbrii de acoperire (*dac este activ turbria);
IV. epresiuni pe substraturi turboase;
V. Mlastini cu surse de ape bogate n sruri minerale;
VI. * Mlastini calcaroase cu Cladium mariscus;
VII. * Izvoare petriIiante cu Iormare de travertin (Cratoneurion);
VIII. Mlastini alcaline;
IX. * Vegetatie pionier alpin cu Caricion bicoloris-
atroIuscae.
5. Habitate de stncrii yi peyteri
I. Grohotis stncos al etajului montan (Androsacetalia alpinae
si Galeopsitalia ladani);
II. Grohotis calcaros si de sisturi calcaroase ale etajelor
montane pn la cele alpine (Thlaspietea rotundiIolii);
III. Grohotisuri medioeuropene silicoase ale regiunilor nalte;
IV. * Grohotisuri medioeuropene calcaroase ale etajelor
montane;
V. Pante stncoase calcaroase cu vegetatie chasmoIitic;
VI. Pante stncoase silicioase cu vegetatie chasmoIitic;
VII. Stnci silicioase cu vegetatie pionier de Sedo-Scleranthion
sau Sedo albi-Veronicion dillenii;
VIII. Grohotis si lespezi calcaroase;
IX. Grote neexploatate turistic;
X. Cmpuri de lav si excavatii naturale.
. Habitate de pdure
I. Pduri btrne caduciIoliate naturale hemiboreale bogate n
epiIite;
II. Psuni mpdurite;
III. * Pduri mlstinoase caduciIoliate;
IV. Pduri tip Luzulo-Fagetum;
V. Pduri tip Asperulo-Fagetum;
VI. Pduri subalpine medioeuropene cu Acer;
VII. Pduri medioeuropene tip Cephalanthero-Fagion;
VIII. Pduri cu stejar pedunculat sau stejar subatlantic si
medioeuropean si cu Carpinion betuli;
IX. Stejris cu Galio-Carpinetum;
X. * Pduri de pant, grohotis sau ravene cu Tilio-Acerion;
XI. Stejris btrn acidoIil al cmpurilor nisipoase cu Quercus
robur;
XII. Pdure de Irasin termoIil cu Fraxinus angustiIolia;
XIII. * Turbrii mpdurite;
XIV. * Pduri aluviale cu Alnus glutinosa si Fraxinus excelsior
(Alno-Padion, Alnion nicanae, Salicion albae);
XV. Pduri mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus
excelsior sau Fraxinus angustiIolia, riverane marilor Iluvii
(Ulmenion minaris);
XVI. * Pduri panonice cu Quercus petrae si Carpinus betulus;
XVII.* Pduri panonice cu Quercus pubescens;
XVIII.* Pduri eurosiberiene stepice cu Quercus robur;
XIX. Pduri acidoIile cu Picea din etajele alpine montane;
XX. Pduri alpine cu Larix decidua si/sau Pinus cembra;
XXI. Pduri cu Castanea sativa;
XXII.Pduri cu Quercus Irainetto;
XXIII.Galerii cu Salix alba si Populus alba;
Pduri de Pinus sylvestris pe substrat calcaros.

2. Situajia ariilor naturale protejate yi a monumentelor naturii din
Romnia, conform Legii 5/2

Potrivit Legii nr. 5/2000, supraIata total a ariilor naturale protejate era
de 1.234.710 ha, (5,18 din supraIata Romniei) incluznd si un
numr de 134 rezervatii naturale si monumente ale naturii, cu o
supraIat de 129.643 ha. e asemenea, n aIara celor 134 de rezervatii
naturale prezente n interiorul parcurilor nationale, naturale si al
rezervatiilor biosIerei, au Iost declarate alte 693 rezervatii naturale si
monumente ale naturii, cu o supraIat de 102,434 ha.
ConIorm Legii nr. 462/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgent
236/2000, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatului natural, a Iaunei si Ilorei slbatice, n tara noastr sunt
acceptate urmtoarele categorii de arii protejate, deIinite n Iunctie de
obiectivele de management:
O Rezervatii stiintiIice (naturale integrale)
O Rezervatii naturale
O Parcuri nationale
O Parcuri naturale (peisaje naturale protejate)
O Monumente ale naturii
O Rezervatii ale biosIerei
O one umede de important international
O Situri ale patrimoniului mondial natural
esi la nivelul anului 2000, aproximativ jumtate (51) din supraIata
ariilor naturale protejate din Romnia beneIicia de structuri proprii de
administrare, aceste administratii nu erau desemnate dect pentru 3 arii
naturale protejate:
O Rezervatia BiosIerei elta unrii, cu o supraIat de
580.000 ha
O Parcul National Retezat (38.047 ha)
O Parcul National Piatra Craiului (14.800 ha)
n decurs de patru ani, structurile proprii de administrare au Iost
generalizate pentru ntreaga retea de parcuri nationale, naturale si
rezervatii ale biosIerei din tara noastr.
Administratia Rezervatiei BiosIerei elta unrii, nIiintat prin
Legea 82/1993, a Iost consolidat n intervalul 1994-2000, cu suportul
tehnic si Iinanciar al Bncii Mondiale (4,5 milioane US) si al
Guvernului Romniei (450.000 US).
Un rol important n cadrul strategiilor de conservare a biodiversittii, si
de nIiintare si consolidare a structurilor administrative ale ariilor
naturale protejate din Romnia l-au avut proiectele si programele cu
Iinantare international si national, derulate n intervalul 1999 2004.
ntre acestea se remarc:
O proiectul privind ,Managementul conservrii
biodiversittii, desIsurat n intervalul 1999 2004; o
component a acestuia a avut n vedere nIiintarea si
consolidarea structurilor administrative pentru Parcul
National Retezat si Parcul National Piatra Craiului;
suportul Iinanciar al proiectului a Iost asigurat de Banca
Mondial (5,5 mil. US), Guvernul Romniei (2,4
mil.US) si de Regia National a Pdurilor (0,9 mil.
US).
O Proiectele LIFE demarate n anul 2000, n cadrul crora au
Iost initiate actiunile pentru stabilirea planurilor de
management si, ulterior, pentru nIiintarea administratiilor
unor rezervatii naturale ca: Balta Mic a Brilei
(LIFE99/RO/006400/planul de management integrat pentru
,Insula Mic a Brilei); Mlastina de la Satchinez
(LIFE99/RO/006394/Conservarea habitatului natural umed
,Mlastina de la Satchinez); (LIFE00/NAT/RO/7171/
Parcul Natural Portile de Fier, conservarea si
managementul habitatelor)

n contextul strategiilor de conservare a diversittii biologice si de
reconstructie ecologic a ecosistemelor din Lunca unrii, deranjate
de interventia antropic, n anul 2000, Romnia mpreun cu Bulgaria,
Republica Moldova si Ucraina au initiat crearea asa-numitului
,Coridor Verde al unrii; acesta reprezint o retea ecologic la nivel
regional n Lunca unrii, care n sectorul romnesc (cu o supraIat
total de 870 000 ha) va include urmtoarele categorii de areale:
1. Arii naturale protejate (713 385 ha)
O Parcul Natural portile de Fier (115 656 ha)
O Rezervatia Ciuperceni-esa (200 ha)
O Balta Mic a Brilei (17 529 ha)
O Rezervatia BiosIerei elta unrii (580 000 ha)
2. Zone umede care nu au statut de arie natural
protejat (20 446,6 ha)
O Lunca unrii ntre Ciuperceni si Rast: 2590 ha
O Ostrovul Mare-Ostrovul Turcesc: 229,1 ha
O Ostrovul Arcalia: 26,5 ha
O Ostrovul Pietris: 40 ha
O Ostrovul Vana: 105 ha
O Sectorul unre km 587-636,1: 4863 ha
O Ostroavele Cama-inu: 196 ha
O Lacul Bugeac: 1400 ha
O Lacul Oltina: 2509 ha
O Lacul Mrleanu: 550 ha
O Lacul Vederoasa: 230 ha
O Lacul Baciu: 200 ha
O Lacul Hazarlac: 268 ha
O Balta Peceneaga: 40 ha
O Helesteele Turcoaia: 310 ha
O Lacurile Srat si Slatina: 150 ha
O Lacul Jijila: 2500 ha
O Ostrovul Fundu Mare: 1899 ha
O Balta Mcin-Smrdan: 230 ha
O Lacul Brates: 211 ha
3. Areale propuse pentru reconstrucjie ecologic
O Complexul Sesul Blahnitei-Ostrovul Corbului:
1981 ha
O Grla Mare-Salcia: 1681 ha
O Incinta Bistret-Nedelea-Jiu: 1080 ha
O Complexul amenajat Potelu: 23330 ha
O Complexul amenajat Suhaia: 17490 ha
O Complexul amenajat Greaca: 33819 ha
O Ostrovul Clrasi-Raul: 13050 ha
O Complexul amenajat Crapina: 10000 ha
O Complexul amenajat Pardina: 27052 ha
O ona Prutului inIerior: 32400 ha

Situajia parcurilor najionale, naturale yi a rezervajiilor biosferei din
Romnia
(conform Legii 5/2000)

Denumire arie
protejat
Suprafa(a
(ha)
Integral pe
teritoriul
jude(ului
Par(ial pe
teritoriul jude(elor
Balta Mic a Brilei 17529,00 Brila
Bucegi 32663,00 Arges,
Brasov,mbovita,
Prahova
Climani 24041,00 Bistrita Nsud,
Harghita, Mures,
Suceava
Ceahlu 8396,00 Neamt
Cheile Bicazului-
Hasmas
6575,00 Harghita, Neamt
Cheile Nerei-Beusnita 37100,00 Caras-Severin
Cozia 17100,00 Vlcea
elta unrii 580000,00 Tulcea, Constanta
omogled-Valea
Cernei
60100,00 Caras-Severin,
Mehedinti, Gorj
Grdistea Muncelului-
Cioclovina
10000 Hunedoara
Muntii Apuseni 75784,00 Alba, Bihor, Cluj
Piatra Craiului 11321,00 Arges, Brasov
Portile de Fier 14800,00 Caras-Severin,
Mehedinti
Retezat 115655,80 Hunedoara
Rodna 38047,00 Bistrita-Nsud,
Maramures,
Suceava
Semenic-Cheile
Carasului
36664,00 Caras-Severin
TOTAL 1132174,8
0


$ursa datelor. MAPM

3. Administrarea (managementul) ariilor naturale protejate

Administrarea ariilor naturale protejate reprezint ansamblul de
msuri care se pun n aplicare pentru asigurarea regimului special de
protectie si conservare, instituit conIorm dispozitiilor legale.
Odat declarat prin lege, o arie protejat trebuie s Iie eIectiv
administrat pentru a se mentine att diversitatea biologic, ct si
starea de echilibru a naturii, n general. Cel mai eIicient management al
unei arii protejate se aplic atunci cnd managerii beneIiciaz de
avantajul inIormatiilor dintr-un program de cercetare si detin Ionduri
pentru implementarea planurilor de management. Este adevrat c,
uneori, cel mai bun management presupune lipsa oricror activitti,
interventia uman Iiind considerat ineIicient sau duntoare.
Exemple de management eIicient al unei arii protejate pot Ii
considerate cele din Marea Britanie, unde exist o traditie n implicarea
oamenilor de stiint si a voluntarilor n monitorizarea si administrarea
unor rezervatii de talie mic (rezervatiile naturale Monks Wood si
Castle Hill Peterken, 1996, citat de Primack si altii, 2002) ; n aceste
areale, eIectele diIeritelor metode de psunat asupra Ilorei spontane
(populatiilor de plante slbatice), Iluturilor si psrilor sunt imediat
resimtite.
Michael Morris de la rezervatia Monks Wood aIirm c : ,nu
exist o cale unic, bun sau rea, de a administra o rezervatie
natural.Oportunitatea oricrei metode de management trebuie
corelat cu obiectivele de management pentru Iiecare caz n parte, doar
atunci cnd obiectivele de management au Iost Iormulate, rezultatele
managemetului stiintiIic pot Ii aplicate (Primack si altii, 2002).
Un aspect important al managementului ariilor protejate l
constituie dezvoltarea unui program de monitorizare a componentelor
cheie si a unor parametri, ca:
O Nivelul apei n lacuri
O Numrul speciilor rare si amenintate
O Abundenta si dominanta straturilor vegetale (ierbaceu,
subarbustiv, arbustiv, arborescent si arboricol)
O Perioadele de sosire si plecare ale animalelor migratoare
etc.
Tipul inIormatiei colectate depinde de obiectivele de
management ale ariilor protejate. Monitorizarea permite managerilor
s determine nu numai starea de sanogenez a unor componente ale
ariilor protejate, ci si tehnicile de management care sunt utile sau nu.
Avnd la ndemn inIormatii corecte, managerii vor Ii capabili s
ajusteze practicile de management pentru cresterea eIicientei
administrrii (Primack si altii, 2002).
n 1990, Centrul de Monitorizare si Conservare al UNESCO a
coordonat un studiu pe un esantion de 89 de situri naturale, pentru a
identiIica problemele de management ale acestora. n urma cercetrilor
eIectuate, s-a constatat:
O n Australia, Noua eeland si n insulele paciIice, cele
mai serioase probleme de management s-au datorat
introducerii de specii exotice;
O n America de Sud si n AIrica, aceste probleme au Iost
generate de exploatarea ilegal a vietii slbatice, incendii,
psunat si cultivare a plantelor
O Managementul inadecvat a caracterizat cu deosebire trile
n curs de dezvoltare din AIrica, Asia, America de Sud si
Europa
O n trile industrializate, problemele cele mai importante
legate de administrarea ariilor protejate au Iost cele
determinate de activitti economice ca: minerit, exploatri
Iorestiere, agricultur, amenajri hidrotehnice.
n realitate, dat Iiind complexitatea strategiilor destinate
protectiei si conservrii, nu exist arii protejate care s nu se conIrunte
cu anumite probleme speciIice din punct de vedere al managementului.

3. Particularitji ale administrrii ariilor protejate din Romnia
n Romnia, responsabilitatea pentru stabilirea modalittilor de
administrare a ariilor naturale protejate si a altor bunuri ale
patrimoniului natural puse sub regim special de protectie si conservare,
declarate prin legi sau prin alte acte normative adoptate de Guvern,
revine autorittii publice centrale pentru protectia mediului, mpreun
cu Academia Romn si Comitetul National al Programului MAB;
pentru ariile protejate declarate prin hotrri ale administratiilor locale,
responsabilitatea administrrii revine autorittii Administratiei Publice
Locale/Judetene.
Modalittile de administrare a ariilor naturale protejate se
stabilesc avndu-se n vedere urmtoarele aspecte:
- categoria ariilor naturale protejate
- ntinderea sau supraIata ocupat de acestea
- regimul de proprietate a terenurilor si bunurilor incluse n
perimetrul ariilor protejate
- posibilittile de procurare a resurselor Iinanciare pentru
asigurarea personalului si a mijloacelor necesare pentru o
administrare corespunztoare
- capacittile si interesul unor Ioruri stiintiIice universitare,
institutii de cercetare si nvtmnt din sectorul public sau
privat, organizatiile proIesionale guvernamentale sau
neguvernamentale de a-si asuma responsabilittile de
administrare a unor categorii de arii protejate, cu asigurarea
resurselor necesare (Iinanciare si de personal)
Administrarea ariilor naturale protejate si a altor bunuri ale
patrimoniului natural se poate Iace de ctre:
1. structuri de administrare special constituite, reprezentate prin:
- administratiile proprii cu personal calificat, special
angajat, care asigur administrarea ariilor protejate,
potrivit planurilor de management si regulamentelor de
organizare si Iunctionare aprobate de ctre autoritatea
public central pentru protectia mediului;
administratiile proprii cu personal caliIicat special
angajat, vor Ii numite de ctre:
a) autoritatea public central pentru protectia mediului, n
cazurile n care acestea i sunt direct subordonate, Iiind
Iinantate de la bugetul de stat, n limita alocatiilor
bugetare acordate
b) organizatiile economice crora li se atribuie dreptul de a
administra o arie natural protejat si care consimt s
asigure din resurse proprii, mijloacele Iinanciare si
tehnice necesare unei bune administrri, potrivit
planului de management aprobat de ctre autoritatea
public central pentru protectia mediului
c) consiliile de administrare si organizare sub ndrumarea
autorittii centrale pentru protectia mediului, care le
aprob componenta si atributiile
- consilii consultative de administrare create pe lang
administratiile proprii, alctuite din reprezentanti ai institutiilor,
organizatiilor economice, autorittilor si comunittilor respective si
care sunt implicate si interesate de aplicarea msurilor de protectie;
Structurile de administrare special constituite vor Ii ndrumate
si supravegheate de un Consiliu ytiin(ific, propus de Academia
Romn si aprobat de autoritatea central pentru protectia mediului;
Consiliile stiintiIice evalueaz modul n care sunt aplicate msurile
prevzute n planurile de management si prezint Academiei Romne,
anual sau ori de cte ori este necesar, rapoarte cuprinznd constatri,
propuneri si recomandri.
Structurile de administrare special constituite se asigur n mod
obligatoriu, pentru: rezervatii ale biosIerei, parcuri nationale si, dup
caz, zonelor umede de important international.
2. regii autonome, companii yi societji najionale yi comerciale,
autoritji ale Administrajiei Publice Locale yi servicii
descentralizate ale Administrajiei Publice Centrale
3. institujii ytiinjifice de cercetare yi nvjmnt, muzee,
organizajii neguvernamentale, cluburi speologice, cluburi de
turism etc., constituite potrivit legii, care au caliIicarea,
instruirea si mijloacele necesare pentru a aplica msurile de
ocrotire si conservare
4. persoane fizice, cu calitji de custode; pentru a primi calitatea
de custode, sunt necesare:
- o caliIicare, instruire si mijloace necesare pentru a aplica
msurile de ocrotire si conservare a bunurilor ncredintate;
- atestarea de ctre autoritatea public central pentru protectia
mediului;
- ncheierea unei conventii cu autoritatea public central pentru
protectia mediului, n care pot Ii stipulate drepturile si
obligatiile persoanei n cauz;
n cazul ariilor protejate ale cror supraIete se extind pe
domeniul propriettii private, bunurile cu valoare de patrimoniu natural
existente n perimetrul acestora sunt ocrotite si se conserv de ctre
proprietari, cu respectarea drepturilor si obligatiilor legale. ac
proprietarul nu consimte sau, desi consimte, nu respect msurile
speciale de ocrotire si conservare stabilite de autoritatea de mediu, ori
nu are capacitatea de a realiza aceste msuri, autoritatea central pentru
protectia mediului, prin mputernicitii si, va solicita n conditiile legii,
msura indisponibilizrii provizorii sau deIinitive, dup caz, n vederea
instituirii unei administrri speciale asupra bunurilor n cauz.

odul de valorificare a amenajrilor existente n perimetrul ariilor
naturale protejate
Constructiile, dotrile si alte amenajri existente n perimetrul
ariilor protejate legal constituite, realizate din investitii publice pe
terenuri ce apartin domeniului public, vor Ii destinate activittilor
administrative si stiintiIice ale celor care le asigur managementul,
precum si altor activitti legate de o bun administrare.
n ariile protejate n care este permis turismul organizat,
constructiile, dotrile si amenajrile pot Ii destinate si acestui scop,
precum si activittilor de educatie si instructie ecologic organizate n
cooperare cu institutiile de nvtmnt si cu organizatiile
neguvernamentale care au acest obiectiv.
Pentru completarea resurselor Iinanciare necesare bunei
administrri a ariilor naturale protejate, potrivit planurilor de
management, administratiile acestora pot institui un sistem de tariIe,
aprobat de ctre autoritatea central pentru protectia mediului sau de
ctre administratia autorittii publice locale. TariIele se pltesc de ctre
persoanele Iizice si juridice care beneIiciaz de bunurile, serviciile si
activittile speciIice desIsurate n ariile naturale protejate; sumele
provenite din aceste tariIe se vor utiliza de ctre administratiile ariilor
naturale protejate, exclusiv pentru administrarea si protejarea bunurilor
patrimoniului natural; cuantumul tariIelor sa stabileste de ctre
autoritatea public central pentru protectia mediului si se public n
Monitorul OIicial al Romniei.


#iscurile inexisten(ei structurilor administrative proprii
n lipsa structurilor administrative proprii, asupra ariilor
naturale protejate se exercit presiuni antropice a cror intensitate se
ampliIic de la an la an, materializate n principal prin:
O extinderea intravilanului n zonele din imediata
vecintate sau chiar n interiorul ariilor naturale
protejate, tintind spre dezvoltarea si realizarea ulterioar
a unor constructii sau chiar statiuni turistice
O supraexploatarea resurselor naturale, prin psunat
neadecvat si suprapsunat, deIrisri ilegale, braconaj,
turism necontrolat etc.
O administrarea deIectuoas a Iacilittilor turistice deja
existente n interiorul acestor arii naturale protejate,
genernd n special cantitti impresionante de deseuri
O nerespectarea regimului de protectie, ca urmare a lipsei
demarcrii pe teren a limitelor si a zonelor tampon ale
ariilor naturale protejate

TEME E AUTOEVALUARE
1. Explicati necesitatea existentei unui cadru
legislativ menit s reglementeze organizarea,
gestionarea si utilizarea public a ariilor
protejate
2. Motivati necesitatea unei Iorme de administrare
a ariilor protejate
3. Mentionati modalittile de administrare a ariilor
protejate din Romnia si riscurile pe care le
implic inexistenta unor structuri de
administrare proprii

REUMAT

n Romnia, pachetul legislativ n care se regsesc reglementri ce vizeaz
domeniul protectiei si conservrii naturii n general, al zonelor si ariilor protejate, n
special, cuprinde trei legi:
4. Legea 137/1995 legea protectiei mediului
5. Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului
National, sectiunea a III-a zone protejate
6. Legea 462/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului
nr. 236/2000, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a Ilorei si Iaunei slbatice
Administrarea ariilor naturale protejate reprezint ansamblul de msuri care se pun
n aplicare pentru asigurarea regimului special de protectie si conservare, instituit
conIorm dispozitiilor legale.
Administrarea ariilor naturale protejate si a altor bunuri ale patrimoniului natural se
poate Iace de ctre:
1.structuri de administrare special constituite
2.regii autonome, companii si societti nationale si comerciale, autoritti ale
administratiei publice locale si servicii descentralizate ale administratiei publice
centrale
3.institutii stiintiIice de cercetare si nvtmnt, muzee, organizatii
neguvernamentale, cluburi speologice, cluburi de turism etc., constituite potrivit
legii, care au caliIicarea, instruirea si mijloacele necesare pentru a aplica msurile
de ocrotire si conservare
4.persoane Iizice, cu calitti de custode;

TEME E CONTROL
1. Elaborati un scenariu de administrare a unui
parc national sau natural din Romnia;
identiIicati principalele probleme care ar putea Ii
solutionate printr-o administrare competent a
ariei protejate.
2. Relevati disIunctionalittile inexistentei pn n
anul 2000 a unei legi a ariilor protejate



CAPITOLUL III

Activit(i umane cu impact asupra peisajului ariilor protejate

CONTINUTUL TEMEI
1. agricultura
2. silvicultura
3. turismul
4. transporturile
5. industria

OBIECTIVE
Identificarea vectorilor de impact al activitjilor umane asupra
componentelor naturale din perimetrul yi proximitjile ariilor
protejate

Ariile protejate includ n perimetrul lor ecosisteme Iragile,
biocenoze vulnerabile n raport cu modul de utilizare a terenurilor
astIel nct, gama activittilor umane cu impact negativ asupra acestora
este Ioarte vast. Cele mai agresive Iorme de interventie antropic
asupra interrelatiilor dintre componentele naturale ale peisajului ariilor
protejate pot Ii:
1. agricultura;
2. silvicultura,
3. turismul;
4. transporturile;
5. industria.

1. Agricultura nseamn att o Iolosire a terenului prin ea
nssi, ct si exercitarea unei inIluente puternice asupra activittilor
rurale. Agricultura presupune Iolosirea major a terenului n categoria
V de peisaje protejate(parcuri naturale) si este important n multe
rezervatii naturale din categoria IV. Ca activitate principal pe
terenurile situate n proximitatea ariilor protejate, are o inIluent
proIund asupra ariilor protejate din toate categoriile. Mai mult dect
orice alt sector, agricultura demonstreaz c ariile protejate trebuie
nIiintate si administrate ca parte a politicilor generale de Iolosire a
terenului si nu separat.
Unele terenuri agricole sunt de o valoare intrinsec pentru
conservare, n sensul c Ilora, Iauna si peisajul depind de continuarea
agriculturii de intensitate mic, deseori traditional. Abandonarea
acestui Iel de agricultur poate genera mari pagube naturii si peisajului,
dar totodat nu toate Iormele traditionale de agricultura sunt inoIensive
ecologic.
Majoritatea practicilor agricole moderne s-au dovedit deosebit
de nocive pentru natur si peisaje. Pentru cresterea productivittii, au
Iost distruse numeroase habitate rare, n special prin drenarea zonelor
umede si irigarea zonelor aride. Pe alocuri, practicile de tip industrial
aproape au eradicat plantele si animalele slbatice. Folosirea intensiva
a Iertilizatorilor, pesticidelor si ierbicidelor a dus la poluarea si uneori
la distrugerea eIectiv a ariilor naturale nvecinate.
n trecut, scopul agriculturii l-a constituit cresterea
productivittii, deseori netinnd seama de cost; surplusurile de hrana
ns, n special din Uniunea Europeana, au condus ulterior la msuri de
reducere a productivittii, prin tierea subventiilor, ncurajarea
,respingerilor sau n alte moduri. Apelurile din partea Acordului
Ceneral privind 1arifele si Comerjul (CA11) pentru Europa au
crescut presiunile de a reduce subventiile n productie.
Necesitatea de a reduce productivitatea nc mai oIer o ocazie unic
att pentru reducerea intensittii productiei ct si pentru scoaterea
terenurilor din agricultur, pentru crearea, restaurarea si administrarea
habitatelor naturale la o scara mai mare. n ciuda unui oarecare
progres, protectia mediului nu este nc n atentia reIormelor Politicii
Agricole Comune a Uniunii Europene. Multe habitate valoroase, sunt
nc n pericol din cauza intensiIicrii agriculturii, care este necesar
comunittilor umane si duntoare naturii si peisajului. Noile guverne
democrate din Europa de Est si Centrala au ocazia de a integra
conservarea n politicile pentru agricultur si Iolosire a terenurilor.
Schimbrile Iundamentale n politicile agricole pot aduce mari
beneIicii conservrii, ariilor protejate si societtii, n general.
2. Silvicultura. n ntreaga Europ, doar Iragmente izolate din
adevratele pduri naturale supravietuiesc, majoritatea Iiind localizate
n Europa de Nord si Europa de Sud-Est. Aproape toate pdurile au
Iost modiIicate prin interventia uman n cursul a sute sau chiar mii de
ani. Asemenea alterri pot reduce sau creste biodiversitatea, dar
ntotdeauna schimb structura pdurii.
Acolo unde exist pduri virgine, ele ar trebui conservate urgent, n
marea majoritate prin arii protejate. Oricum, n general conservarea
pdurilor n Europa se reIer mai mult la asigurarea Iaptului c
administrarea tuturor pdurilor este durabil si mai putin la
conservarea pdurilor originale. Pdurile naturale si seminaturale
continu s Iie transIormate n Iorme mai intensive de pduri (cu arbori
mai tineri, mai putine specii, mai putin biomas si o Iragmentare mai
mare a pdurii).
Ca activitate agricol, psunatul poate devasta pdurile; de
asemenea, poluarea aerului nu respect nici o granit; chiar si ca
Ienomen declansat n mod natural, Iocul poate deveni devastator n
pdurile modiIicate, n special dac este urmat de psunat intensiv.
Politicile nationale pentru o silvicultur durabil cer:
-stabilirea unei pduri permanente garantate legal;
-pregtirea n ecologie silvic si n management;
- standarde pentru tieri anuale permise, cicluri de tiere, tehnici de
recoltare si inIrastructur, metode de salvare a mediului;
- controlul tuturor aspectelor recoltrii si tratamentului pdurii p
entru protectia mediului;
- politici economice si Iinanciare care nu cer mai mult de la pduri
dect poate Ii sustinut;
- politici de Iolosint multipl, pentru a Ii siguri c societatea primeste
ntregul beneIiciu (cherestea, locuri de munca, servicii ecologice,
recreere etc.) de la toate pdurile;
- politici ecologice care protejeaz serviciile ecologice, diversitatea
biologic si baza de resurse pentru toti cei care Iolosesc pdurile;
-standarde pentru compozitia speciilor care Iavorizeaz arborii nativi;
-monitorizarea eIectiva a tuturor celor de mai sus.
(Adaptat dup ,Caring for the Earth"-1991)

Operatorii silvici comerciali de stat si privati ar trebui s
permit unei parti a propriettii lor s evolueze natural, Ir tieri sau
plantari (de ex. luminisuri cu arbori btrni de-a lungul cursurilor de
ap si pe marginea drumurilor; n cteva cazuri, managementul de
conservare activ poate Ii necesar, de exemplu reducerea numrului
cerbilor n numeroase regiuni din Europa). Aceste abordri ar trebui s
constituie o parte a managementului care caut s mreasc valoarea
ntregii pduri pentru mediul nconjurtor. n ariile protejate din
categoriile I-III, nu ar trebui s existe nici o operatiune silvic.
Exploatarea cherestelei ar trebui permis doar n categoria a IV-a, dac
aceasta slujeste obiectivelor de conservare. Pdurile din categoria a V-
a ar trebui administrate astIel nct s se mentin sau s se mreasc
valoarea lor de conservare.
3. 1urismul, ca activitate economic, poate cauza pagube mari
ariilor protejate, n special dac nu sunt administrate adecvat, dar poate
aduce si mari beneIicii. Presiunile din partea turismului cresc rapid.
Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astIel nct
ariile naturale valoroase devin din ce n ce mai mult locuri pentru
turismul de lunga durata, vizite de o zi si chiar sport. In cteva arii
protejate exist pur si simplu att de multi vizitatori n anumite prti,
sau la anumite momente, nct natura si calitatea experientei
vizitatorilor suIer;n altele, vizitatorii pot ptrunde n cele mai
ndeprtate zone. Facilittile turistice intr deseori n conIlict cu
telurile de conservare si stric peisajele naturale; presiunile pentru
dezvoltarea unor asemenea Iacilitti sunt deosebit de puternice n
Iostul bloc al trilor est-europene, n timp ce, n unele arii protejate,
turismul pur si simplu nu are loc.
ar, dac este planiIicat si administrat pentru a Ii durabil,
turismul poate Ii o Iort Ioarte pozitiv, aducnd beneIicii att ariilor
protejate ct si comunittilor locale. Turismul va Ii binevenit n
perimetrul sau n proximitatea ariilor protejate, dac respect caracterul
special al ariei, astIel nct, pagubele si poluarea s Iie minime.
Principalele Iorme de turism agreat n cadrul ariilor protejate sunt:
- turismul bazat pe aprecierea naturii
- turismul cultural si educational
- activitatea turistic a grupurilor mici, linistite
- ecoturismul, n general
Turismul poate ajuta la justiIicarea nIiintrii ariilor protejate n
regiunile marginale, si poate duce la o nviorare a comunittilor locale
din punct de vedere economic si al culturilor traditionale.
Tehnicile de administrare a vizitatorilor n medii sensibile nu sunt n
general bine cunoscute. esi ele costa deseori timp si bani, venitul pe
care l genereaz poate ajuta la acoperirea costurilor. e asemenea,
dezvoltarea ecoturismului poate Ii legat de industria manuIacturier si
de locurile de munca alternative la Ierme, pentru a produce elementele
necesare unei economii rurale durabile.
in ce n ce mai multi tur operatori devin constienti de Iaptul
c un mediu sntos si atrgtor este esential pentru supravietuirea pe
termen lung a comertului lor. Acest lucru este recunoscut n liniile
directoare pentru turism adoptate in 1982 de orld Travel and
Tourism Council (TTC). n prezent, unele companii turistice
europene ncearc s actioneze n moduri durabile si s lucreze cu
organismele de conservare, pentru a investi n conservare; de
asemenea, tot mai multi turisti caut vacante care nu pgubesc mediul
nconjurtor si nu oIenseaz cultura local.
ederajia European a Parcurilor Aajionale yi Aaturale (AAPE) a
trecut recent n revist turismul n si n jurul ariilor protejate si a
concluzionat c turismul si conservarea pot Ii deseori compatibile,
reciproc avantajoase, dar numai dac este practicat ntr-un mod
durabil, n ariile potrivite (raportul FNNPE, Loving them to Death
turismul durabil in parcurile nationale i naturale din Europa, 1993).
Guvernele nationale ar trebui s implice administratorii ariilor
protejate si industria turismului n dezvoltarea si implementarea
planurilor pentru turismul durabil. Acestea ar trebui s Iie parte din
strategiile nationale de dezvoltare durabil si ar trebui incluse n
planurile individuale de management ale ariilor protejate.
in punct de vedere al utilizrii turistice, msurile de care beneIiciaz
ariile protejate includ:
a) transIormarea dezvoltrii existente nondurabile n Iorme mai
durabile;
b) stabilirea standardelor durabile pentru noile dezvoltri, n special n
mediile sensibile;
c) desemnarea unor zone pentru diIerite grade de turism, bazate pe
capacitatea portanta a ariilor protejate, incluznd sanctuare si zone
linistite, ca si zone potrivite pentru diIerite niveluri de Iolosint
turistica si de dezvoltare;
d) reducerea polurii si descongestionarea traIicului de vacant;
e) evitarea turismului si a recrerii excesive n ariile protejate;
I) asigurarea c din turism beneIiciaz si comunittile locale;
g) asigurarea de ajutoare si resurse pentru aplicarea din timp a
planurilor;
h) pregtirea managerilor ariilor protejate n turismul durabil.

n acelasi timp, ar trebui s se revizuiasc si, dac este nevoie, s se
mbuntteasc legislatia reIeritoare la turism, si n special:
a) s se dea managerilor ariilor protejate puterea de a controla
dezvoltarea turismului;
b) s se cear evaluarea complet din punct de vedere ecologic a
propunerilor care privesc ariile protejate;
c) s se conlucreze cu industria turismului, s se cear ca pagubele
ecologice create de turismul din trecut s Iie reparate si s se adopte
tehnici manageriale pentru a Iace viitoarea utilizare durabila.

Schemele de pionierat n turismul durabil ar trebui s se
ncurajeze, de exemplu prin:
a) mprumuturi, subventii sau taxe de concesiune pentru Iermieri si
comunittile locale, pentru nIiintarea de mici ntreprinderi care s
Ioloseasc ariile protejate ntr-un mod adecvat;
b) proiecte administrative, pentru a arta abordarea inovatoare a
turismului, adecvate economiilor locale;
c) Iolosirea Iondurilor PHARE si a celor nationale pentru turism, cu
scopul de a ncuraja turismul durabil n blocul trilor est - europene.

FNNPE a deIinit turismul durabil ca ,toate formele de
dezvoltri turistice, management yi activitji turistice care menjin
integritatea ecologica, sociala si economica yi bunstarea resurselor
naturale si culturale, construite in mod perpetuu.
Turismul durabil n interiorul si n aIara ariilor protejate cere:
- cooperare strns cu autorittile ariilor protejate;
- operatorii turistici si ghizii care lucreaz n ariile protejate s aib
nalte cunostinte ecologice;
- contributii practice si Iinanciare ale operatorilor turistici pentru
conservarea ariilor protejate;
- reguli pentru promovarea si marketingul vacantelor bazate pe ariile
protejate;
- linii directoare pentru implicarea comunittilor locale;
- standarde pentru proiectarea si operarea Iacilittilor de turism durabil
si a aIacerilor.

4. 1ransportul, n special cel rutier, are un impact crescnd
asupra ariilor protejate: prin poluarea aerului, congestie, zgomot si
intruziune vizuala si prin nssi construirea drumurilor. nIiintarea unei
retele de arii protejate de-a lungul Europei, cu coridoare ecologice, este
mpiedicat de Iaptul c Europa este Iragmentat de o retea si mai
dens de ci de comunicatii.
rumurile noi si ,mbunttite amenint numeroase arii
protejate; cteva proiecte vizeaz drumurile europene strategice,
sprijinite de Iinantri internationale.
e asemenea, canalizarea rurilor poate pune n pericol
tinuturile umede riverane, iar traseele alese pentru cile Ierate de mare
vitez pot aIecta habitate valoroase. Si transportul pe mare, al unor
mrIuri adesea periculoase, poate aIecta zonele costiere.
eseori, pagubele produse ariilor protejate sunt ignorate sau
subestimate n planiIicarea inIrastructurii transporturilor. iIiculttile
de reconciliere a marilor programe de construire a drumurilor cu
cerintele ariilor protejate sunt n mod special acute, acolo unde arii
protejate mari se ntind pe drumurile dintre centre majore de populatie.
Si totusi, exist alternative, cel putin pentru transportul local. Unele
arii protejate au indicatoare pentru ncurajarea (sau constrngerea)
oamenilor de a-si lsa masinile lng marginea perimetrului protejat si
s Ioloseasc mijloace alternative de transport (autobuzele, bicicletele
sau brcile) sau sa mearg pe jos. Unii ncurajeaz chiar locuitorii
oraselor s Iac ntreaga cltorie cu mijloacele de transport n comun.
Ca si msurile locale, sunt de dorit si msuri nationale, prin
adoptarea de ctre tri a politicilor durabile n sectorul transporturilor.
Acestea sunt necesare urgent din motive ecologice mai largi n
special reducerea gazelor cu eIect de ser si poluarea cu noxe dar ar
Ii necesare si ariilor protejate. Progresul nu va Ii usor, ntruct
politicile de transport aIecteaz n mod direct stilul de viat a milioane
de oameni si durabilitatea va cere reevaluarea relatiei societtii umane
contemporane cu cea mai ndrgit proprietate dup locuint masina
personal.
Principalele elemente ale unei politici pentru durabilitate n
transport urmresc:
- s asigure Iaptul c politica de transport tine cont pe deplin de
costurile sociale si ecologice ale Iiecrei Iorme de transport;
- s revizuiasc balanta curent de cheltuieli ntre constructia
drumurilor si mbunttirile n domeniul Ieroviar si alte Iorme de
investitii n transport;
- s Ioloseasc instrumente economice, cum ar Ii amenzi si taxe, pentru
a promova Iolosirea eIicient a transporturilor si a tehnologiilor mai
curate;
- s lege planiIicarea n transporturi cu planiIicarea Iolosirii terenurilor,
astIel nct s se reduc nevoia pentru cltorii, n special cu mijloace
de transport privat;
- s extind mult cercetrile n domeniul vehiculelor nepoluante si
curate si a transportului public eIicient.

5. Industria. Patru sectoare ale industriei au impact deosebit
asupra ariilor protejate:
- industria energetic;
-industria manufacturier;
-industria extractiv;
-industria meytesugreasc la scar mic.
Cenerarea energiei poate aIecta ariile protejate n Iiecare
etap a procesului tehnologic: extragerea combustibililor, transportul
combustibililor, procesul de generare a curentului electric si
transmiterea curentului electric ctre consumatori. Mai mult dect
att, poluarea cu petrol din mare amenint multe habitate costiere si
marine; centralele hidroelectrice, barajele si rezervoarele au adus
pagube unei prti importante a parcurilor nationale, iar liniile electrice
desIigureaz multe peisaje protejate.
Chiar si schimbarea ctre energii reIolosibile, care ar trebui s aduc
beneIicii ecologice generale, poate crea n acelasi timp probleme unor
arii protejate. Hidroenergia a adus multe pagube prin crearea de
rezervoare, deseori n parcuri nationale sau naturale. Energia mareelor
poate aIecta estuarele biologic productive. esi nepoluant, energia
eolian poate aIecta estetica peisajelor costiere sau muntoase.
Industria manufacturier poate avea impact asupra ariilor
protejate din apropiere, n principal prin eIectele polurii si generrii
de traIic greu.
Industria extractiv pune probleme speciale. Numeroase arii
protejate se suprapun unor areale potentiale de aprovizionare cu roci si
chiar zcminte de subsol, necesare pentru industria prelucrtoare.
epozitele de nisip si pietris sunt deseori descoperite n zonele
umede, iar depozitele alternative scoase din mare cauzeaz probleme
ecologice. Exploatarea acestor surse este deseori n conIlict direct cu
scopurile unei arii protejate.
ac toate aceste sectoare produc diIicultti ariilor protejate,
pot exista si beneIicii. Fostele zone miniere adnci si Iostele cariere
oIer sansa reIacerii unei pduri. Carierele abandonate pot Ii Iolosite
pentru crearea de noi habitate. Acestea pot s nu recompenseze ceea
ce s-a pierdut, ci s demonstreze c exist oportunitti ca ariile
protejate s Iie gsite n cele mai necompromittoare circumstante, cu
conditia s Iie urmate de politici durabile.
Industria meyteyugreasc la scara mic, de obicei este
beneIic pentru ariile protejate. Ea are rareori un impact major asupra
mediului, dar venitul pe care l genereaz (din prepararea mncrii pe
plan local, din conIectionarea de produse artizanale bazate pe
resursele locale, precum cheresteaua sau lna etc.), ajut la sustinerea
populatiei rurale; pe lng abilittile lor traditionale de administrare a
terenurilor, locuitorii ariilor protejate pot contribui la mentinerea unui
peisaj protejat sau pot genera un venit partial pentru personalul
parcurilor nationale si al Iamiliilor lor. Mai mult, asemenea industrii
artizanale beneIiciaz deseori de Iormele adecvate de turism,
contribuind n acelasi timp la sustinerea acestora.

TEME E AUTOCONTROL
1. Modelati sub Iorma unei organigrame impactul urmtoarelor
activitti: agricole, turistice, de transport si industriale asupra
componentelor peisajului si interrelatiilor dintre acestea n
cadrul ariilor protejate

REUMAT

Ariile protejate includ n perimetrul lor ecosisteme Iragile, biocenoze vulnerabile n
raport cu modul de utilizare a terenurilor astIel nct, gama activittilor umane cu
impact negativ asupra acestora este Ioarte vast. Cele mai agresive Iorme de
interventie antropic asupra interrelatiilor dintre componentele naturale ale
peisajului ariilor protejate pot Ii: agricultura, silvicultura, turismul, transporturile,
industria
Majoritatea practicilor agricole moderne s-au dovedit deosebit de nocive pentru
natur si peisaje. Pentru cresterea productivittii, au Iost distruse numeroase
habitate rare, n special prin drenarea zonelor umede si irigarea zonelor aride.
Turismul, ca activitate economic, poate cauza pagube mari ariilor protejate, n
special dac nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce si mari beneIicii.
Facilittile turistice intr deseori n conIlict cu telurile de conservare si degradeaz
peisajele naturale; presiunile pentru dezvoltarea unor asemenea Iacilitti sunt
deosebit de puternice n Iostul bloc al trilor est-europene, n timp ce, n unele arii
protejate, turismul pur si simplu nu este prezent.
Transportul, n special cel rutier, are un impact crescnd asupra ariilor protejate:
prin poluarea aerului, congestie, zgomot si intruziune vizuala si prin nssi
construirea drumurilor.
Patru sectoare ale industriei au impact deosebit asupra ariilor protejate: industria
energetic; industria manuIacturier; industria extractiv; industria mestesugreasc
la scar mic.

TEME E CONTROL
Realizati un studiu de caz reIeritor la impactul activittilor umane
asupra ecosistemelor naturale si antropizate din perimetrul unei arii
protejate din Romnia, cu privire special asupra practicilor
turistice.



CAPITOLUL IV

1. Consecin(ele utilizrii turistice a ariilor protejate
Studiu de caz: parcurile na(ionale yi naturale

CONTINUTUL TEMEI
1ipologia utilizrilor turistice yi analiza impactului produs de acestea
asupra peisajului parcurilor najionale

OBIECTIVE
Evidenjierea elementelor de favorabilitate yi restrictivitate pentru
valorificarea prin turism a parcurilor najionale

Parcurile nationale au ca obiectiv principal protectia naturii,
Iiind totodat deschise activittilor turistice organizate. Frecventarea
turistic a ariilor protejate constituie n majoritatea cazurilor o surs
potential de diIicultti; presiunea turistic este ns mai intens n
situatia ariilor protejate n cadrul crora turismul nu este deloc sau este
prost gestionat, datorit lipsei de implicare a administratorilor n
directia atragerii vizitatorilor educati pentru natur si a monitorizrii
atente a activittilor turistice, n general.
Consecintele utilizrii turistice asupra mediilor naturale
protejate sunt multiple, ns adesea insuIicient cunoscute, datorit
complexittii lor; acestea reclam studii si analize pluridisciplinare,
colaborri nestnjenite de barierele lingvistice, diIerentele de opinii n
plan stiintiIic, metodele si mijloacele utilizate de cercettorii n
domeniul stiintelor naturii, stiintelor sociale, stiintelor economice si
juridice.
Studiile pluridisciplinare asupra ecosistemelor biologice si
asupra evolutiei acestora (rezistent sau degradare) n raport cu
activittile turistice permit identiIicarea celor mai Iragile si valoroase
zone din punct de vedere stiintiIic. Ele trebuie s constituie puncte de
plecare n amenajarea ariilor protejate, n delimitarea riguroas a
zonelor Iunctionale, n elaborarea planurilor de gestionare care vor
include si cile de valoriIicare turistic diIerentiat.
Principalele Iorme de degradare a peisajului datorate practicrii
turismului n perimetrul si n proximittile ariilor protejate sunt legate
de:
1) circulajie (drumuri, piste, trasee, partii de schi, utili:area
elicopterelor, a ambarcatiunilor)
2) infrastructura de cazare (echipamente ,grele` versus
echipamente ,lefere` de ca:are)
3) prelevri (vantoare, pescuit, colectionri)
4) alte perturbri

1. Degradrile datorate circulajiei sunt cele mai vizibile n
peisaj; ele mbrac diIerite aspecte, Iunctie de caracteristicile proprii
mediilor-suport, dar si de tipul de retea de circulatie si de mijloacele de
transport utilizate.
Principalele Iorme de degradare legate de circulatia n interiorul
ariilor protejate si care ridic probleme deosebite sub aspectul
gestionrii acestora sunt datorate soselelor si traIicului rutier aIerent. n
Europa, un mare numr de parcuri nationale este traversat de sosele,
unele dintre acestea Iiind Ioarte intens circulate; spre exemplu, aproape
toate parcurile nationale din Franta, Italia si chiar din Elvetia pot Ii
parcurse cu automobilul sau autobuzul. Aceste mijloace de transport
deranjeaz peisajul, att prin tulburarea climatului de liniste speciIic
habitatelor naturale ale organismelor animale, ct si prin poluarea
generat de gazele de esapament sau chiar accidentarea unor specii
Iaunistice.
Alte aspecte negative generate de circulatia rutier rezid n:
- Iacilitarea accesului acelor vizitatori ale cror motivatii de
Irecventare a ariilor protejate contravin principiilor de utilizare public
a acestora (organizarea de picnicuri zgomotoase, parcarea masinilor n
locuri improprii si chiar abandonarea deseurilor n perimetrele
protejate).
- Utilizarea nisipului si mai ales a srii pentru prevenirea
derapajului n timpul iernii; sarea mprstiat pe carosabil
contamineaz solul ecosistemelor naturale, uneori deosebit de Iragile,
perturbnd circuitul biogeochimic si periclitnd astIel existenta
biocenozelor;
- Accidentele rutiere care por conduce la poluarea solurilor si a
apelor cu substante toxice; n acest sens, este relevant accidentul
produs pe o sosea cu traIic intens, care traverseaz Parcul National
Plitvice din Iugoslavia, unde, un camion care transporta hidrocarburi s-
a rsturnat, deversnd ncrctura n apele unui lac.
- Activarea proceselor geomorIologice actuale si destabilizarea
versantilor, ca urmare a amenajrii cilor de comunicatie
Cile de comunicatie au Ir ndoial un rol determinant n
modiIicarea calittii agrementului dar si a suprancrcrii teritoriului
ariilor protejate; o mare arter rutier atrage inevitabil un turism de
mas, dar n acelasi timp, poate diminua ineditul si spectaculozitatea
unui peisaj. n ultimul timp, din ce n ce mai multi administratori
constientizeaz acest Iapt si actioneaz n consecint; n Parcul
National Muntii Tatra, unele sosele au Iost nchise circulatiei,
autovehiculele motorizate Iiind nlocuite de cele cu tractiune animal;
o alternativ la circulatia pe sosele cu traIic intens n spatiile protejate
o reprezint nlocuirea acestora cu piste si poteci.
Comparativ cu cile rutiere, inIrastructura reprezentat de piste
i poteci corespunde ntr-o msur mult mai mare dezideratelor ariilor
protejate; aceasta Iavorizeaz plimbrile la pas, echitatia, schiatul,
mersul cu bicicleta, skateboard-ul etc., escaladrile, excursiile
stiintiIice, motiv pentru care, n special n cadrul parcurilor nationale,
preponderenta acestora trebuie ncurajat. Parcurile europene sunt n
general bine echipate din acest punct de vedere, pistele si potecile Iiind
primele elemente de inIrastructur turistic ce nsotesc amenajarea
reIugiilor.
ac aceste piste, poteci si trasee reprezint mijlocul ideal
pentru descoperirea peisajului parcurilor nationale, nu este mai putin
adevrat Iaptul c ele antreneaz unele perturbri si degradri care, n
anumite locuri pot pune probleme; trasarea acestora necesit msuri
speciale n raport cu eroziunea pe care o antreneaz utilizarea lor de
ctre vizitatorii adesea brutali cu natura locurilor vizitate. Studiile
stiintiIice americane eIectuate n parcurile nationale din Muntii
Stncosi au concluzionat Iaptul c, atunci cnd o potec turistic este
bine trasat si ntretinut, impactul utilizrii turistice este minor; pe de
alt parte, dac poteca a Iost creat spontan, de trecerea repetat a
grupurilor de turisti prin locuri alese de acestia n scopul diminurii
eIortului, impactul asupra peisajului poate Ii major. Legat de relatia
poteci eroziune, Bettie Willard Scott-William, membru al IUCN
(1967) conchide: ,drumul cel mai scurt este adesea o surs de
eroziune.
EIectele Irecventrii turistice a ariilor protejate prin intermediul
potecilor se maniIest si la nivelul nvelisului biotic. Studiile eIectuate
n Parcul National Grand Paradiso au artat Iaptul c, datorit
echipamentului greu, naintarea alpinistilor pe poteci este lent, astIel
nct comportamentul muIlonilor nu este perturbat; dintre animale,
psrile sunt cele mai vulnerabile la prezenta omului n peisaj; spre
exemplu, cocosul de munte si abandoneaz cuibul atunci cnd este
deranjat; alte animale, ca de exemplu marmotele, sunt mai sociabile si
se adapteaz bine prezentei umane, ceea ce, n anumite parcuri (parcul
Engadine), le transIorm n veritabile atractii turistice.
n Iapt, n timp ce natura substratului vegetatia, panta, Iactorii
climatici si traseul ales conditioneaz calitatea unei poteci, la rndul ei,
utilizarea turistic depinde de mai multi Iactori: Irecventa, numrul
turistilor, perioada n care se eIectueaz activittile turistice, tipologia
turistilor si a echipamentelor Iolosite, mijloacele de deplasare utilizate
(schi, cal, biciclet), comportamentul vizitatorilor etc.
Studiile asupra raporturilor existente ntre evolutia numrului
de vizitatori ai unui spatiu dat si numrul de poteci, demonstreaz
cresterea corelativ a acestora cu intensitatea Irecventrii turistice.
Aceste studii ar trebui s constituie puncte de plecare obligatorii pentru
o amenajare coerent, n spiritul respectului pentru natur si, n special,
pentru teritoriile protejate care pot Ii puse n valoare cu ajutorul unor
tehnici si materiale simple, de exemplu, ansambluri de pietre, care
protejeaz solurile si stabilizeaz versantii (ntr-adevr costisitoare sub
aspectul bugetului de timp alocat amenajrilor).O astIel de amenajare
se ntlneste de exemplu n Parcul National Muntii Tatra, unde accesul
ctre Lacul Negru (amonte de Morskie Oko) se realizeaz pe un traseu
pavat cu blocuri de piatr sau dale groase, bine asamblate, astIel nct
naintarea este Iacil, chiar si pentru turistii Ir ncltminte
corespunztoare; eroziunea este minim, iar din punct de vedere
estetic, traseul se ncadreaz Ioarte bine n peisaj. Trebuie precizat
Iaptul c, amenajarea de trasee conIortabile, adic pe pante ce nu
depsesc 8 grade, pavate corespunztor, canalizeaz Iluxul turistic si
distrage interesul vizitatorilor pentru abaterea ctre siturile aIlate sub
protectie.
n perioada hibernal, pistele si potecile pot Ii utilizate ca prtii
pentru schi Iond sau pentru snii; acest din urm mod de deplasare este
speciIic mai ales trilor scandinave. Impactul schiului sau al sniilor
asupra solurilor este nul, iar asupra vegetatiei este minim datorit
amortizrii oIerit de stratul de zpad. Se poate vorbi deci, despre o
activitate sportiv si recreativ corespunztoare pentru majoritatea
parcurilor nzpezite. Nu acelasi lucru se poate spune despre
practicarea schiului pe prtii special amenajate.

Impactul practicrii schiului pe piste special amenajate n
parcurile najionale

Practicarea schiului pe prtii special amenajate presupune
crearea unei inIrastructuri aIerente care aIecteaz solul, vegetatia
Iorestier si lumea animal; pe culmile montane nalte, trebuie
eIectuate lucrri de remodelare a supraIetei topograIice si deschideri n
cadrul pdurilor, cu lrgimi de 50 80 metri; amenajarea pistelor este
nsotit de lucrri destinate asigurrii msurilor de securitate: taluzuri,
reIugii, panouri de protectie mpotriva avalanselor etc.; atunci cnd
stratul de zpad este subtire, talpa schiurilor distruge vegetatia
subiacent; acelasi impact negativ l exercit actiunea senilelor
buldozerelor care niveleaz traseul prtiilor.

Impactul utilizrii ambarcajiunilor

Un mare numr de parcuri nationale posed n perimetrul lor
diIerite supraIete acvatice: lacuri glaciare, lacuri de baraj natural sau
artiIicial, lagune, limanuri Iluviatile, platIorme litorale, ruri, Iluvii sau
chiar torenti care pot permite accesul ambarcatiunilor. Mijloacele de
transport acvatic cu impact minor asupra ecosistemelor acvatice sunt:
- brcile cu vsle sau cele cu pnze n scopuri utilitare sau pentru
agrement;
- plutele de lemn, utilizate de exemplu, n Parcurile Nationale
Pieniny (Polonia) si urmitor (Iugoslavia);
- canoele si caiac-canoele, ca mijloace de transport preIerentiale
pe ruri si Iluvii;
Ambarcatiunile enumerate anterior constituie excelente mijloace de
descoperire a naturii, iar eIectele negative asupra peisajului sunt
aproape nule, cu conditia ca densitatea acestora s nu depseasc
anumite limite de suportabilitate, att pentru mediul natural ct si
pentru conIortul turistilor, situatie care poate aprea vara, la sIrsit de
sptmn.
Un impact considerabil asupra ecosistemelor acvatice l exercit
utilizarea ambarcatiunilor cu motor; acesta se materializeaz prin:
- zgomotul puternic pe care l genereaz;
- perturbrile, uneori grave, la nivelul Ilorei si Iaunei acvatice,
datorate miscrilor elicei, scurgerilor ,normale sau accidentale de
benzin si uleiuri de motor;
- eroziunea malurilor datorat valurilor generate de deplasarea
sistematic a ambarcatiunilor, asa cum este cazul lacului Sabaudia, din
Parcul National Circeo (Italia).
n parcurile nationale europene, desi transporturile intensive
provoac perturbri si degradri asupra mediilor naturale, n realitate
este diIicil interzicerea utilizrii mijloacelor de transport, n special a
autoturismelor si chiar a reglementrilor prea stricte reIeritoare la acest
aspect, att timp ct cererea este Ioarte mare, iar spatiul parcurilor are
implicatii sociale. n acest context, pentru evitarea suprancrcrii
peisajului, ar Ii de dorit ca:
- mijloacele de transport individuale s Iie nlocuite n ct mai
mare msur cu mijloacele de transport public;
- n cazuri exceptionale, utilizarea brcilor cu motor si
inIrastructura destinat practicrii sporturilor de iarn s Iie
diminuate sau chiar interzise

2. Degradri datorate infrastructurii de cazare
a) echipamente ,grele"versus echipamente ,uyoare"
Numeroase parcuri nationale cuprind si astIel de dotri, mai
ales n situatia localizrii n proximitatea unor teritorii locuite; este
cazul a numeroase arii protejate nord-americane sau din AIrica de Est
unde, printre altele, se consider c suprimarea posibilittii de cazare
n cadrul parcurilor ar priva vizitatorii de spectacolul magniIic pe care
l oIer natura; mai mult, dat Iiind supraIata ntins pe care o ocup
acestea, exist prerea c, Ir a periclita echilibrul peisajului, pot Ii
prevzute mici enclave, perIect amenajate si organizate, destinate
primirii turistilor. Acest tip de organizare a spatiilor de cazare este
putin justiIicat n cazul parcurilor nationale din Europa, ale cror
dimensiuni sunt mult mai reduse (n medie, 39 000 ha, Iat de 360 000
ha n AIrica si 426 000 ha n America de Nord), iar la periIeria lor
exist spatii locuite n cea mai mare parte a anului. esi este preIerabil,
nu ntotdeauna este posibil ca ntreaga inIrastructur destinat cazrii
angajatilor, a cercettorilor, constructiile n scopuri tehnice sau de
agrement s Iie amplasate n aIara limitelor parcului; n acest sens,
poate Ii citat cazul Parcului National Tanap din Slovacia care, chiar
nainte de nIiintarea sa, poseda mici statiuni termale si echipamente
destinate sporturilor de iarn. n aceste conditii, este necesar o
monitorizare atent a impactului acestor amenajri, o preocupare
permanent pentru ca ele s permit administratorilor ariei protejate s
oIere un exemplu n materie de respect pentru mediu si pentru calitatea
arhitectural traditional, pentru sintagma ,a realiza Ir a degrada. n
prezent, trile europene dispun de mijloace tehnice soIisticate, astIel
nct impactul amenajrii structurilor de cazare s Iie minimizat; acest
aspect depinde evident de mijloacele Iinanciare alocate, de vointa
gestionarilor ariei protejate si nu n ultimul rnd, de bunvointa
politic.
$tructurile de ca:are de talie mare i foarte mare, cu destinatii
turistice, reprezint sursa unor numeroase perturbri; ele antreneaz un
Ilux turistic intens, adesea distructiv si, prin urmare, prezenta lor n
perimetrul ariilor protejate nu trebuie permis.
Echipamente de cazare lejere sunt considerate cele destinate
turismului sezonier: camping-uri, caravane si reIugii.
Camping-ul organi:at este adaptat n mod deosebit unui parc,
datorit Iaptului c permite un contact strns cu natura, n conditiile n
care nu depseste anumite limite, Iiind perIect controlat. Terenurile de
campare trebuie s beneIicieze de dotri diverse: toalete, bungalow-uri,
mese pentru picnic, prize electrice, restaurante, mini magazine. n
conditiile n care densitatea de primire nu este prea ridicat, iar
monitorizarea este atent eIectuat, acest tip de cazare se poate integra
perIect n cadrul mediilor naturale protejate, cu att mai mult cu ct,
este Iunctional doar cteva luni pe an.
Un aspect particular al camping-ului l reprezint asa numitul
,camping slbatic sau itinerant, respectiv mersul cu cortul n spate si
camparea n locuri liber alese. n Europa, unde parcurile nationale au
supraIete prea mici, iar potentialii practicanti ai camping-ului slbatic
sunt prea numerosi, administratorii nu ncurajeaz dezvoltarea unei
astIel de practici, care ar expune natura unor riscuri deosebit de grave:
incendii, acumulri de deseuri, poluarea cursurilor de ap etc.
Camping-ul slbatic este deci n general interzis sau tolerat timp de o
noapte pe culmile nalte ale muntilor, desi adesea, protagonistii si se
aIl la originea unor degradri, ca: recoltarea de lemn pentru Ioc,
dislocarea de roci pentru amenajarea de adposturi, abandonarea de
ambalaje sub stnci sau pietre, deschiderea de spatii n interiorul
tuIrisurilor pentru a proteja mai bine corturile etc.
Refugiile constituie tipul de cazare cel mai bine adaptat si
integrat mediului natural. Printre altele, ele oIer garantia securittii
utilizatorilor: adpost n caz de vreme rea, posibilitatea
radiocomunicatiei cu regiunile locuite, prezenta altor expeditionari,
rezerve de hran, atunci cnd sunt supravegheate. n cazul n care sunt
accesibile de pe sosele ele pun problema supraIrecventrii, ns
prezint si anumite avantaje: materialele necesare sunt usor de
transportat, evacuarea deseurilor este mai lesnicioas, apele uzate pot Ii
tratate etc. Una dintre problemele importante cu care se conIrunt
reIugiile, cu precdere cele nesupravegheate, o constituie insuIicienta
dotrilor sanitare.

3. Degradri datorate prelevrilor
Teoretic, activitti ca: vntoarea, pescuitul si colectionrile de
orice Iel sunt interzise n perimetrul parcurilor nationale. n realitate,
teritoriile parcurilor care concentreaz specii Iaunistice si Iloristice
inedite constituie locuri privilegiate sub aspectul tentatiilor. Mai mult,
limitele parcurilor Iiind arareori materializate, animalele pot depsi
perimetrul acestora, astIel nct este greu de probat Iaptul c vntorii
au actionat pe teritoriul protejat. Studiile eIectuate n acest sens sunt
insuIiciente, datele sunt incomplete, ns Ienomenele mai sus
mentionate se petrec nendoielnic, n mai mic sau mai mare msur,
Iunctie de capacitatea de monitorizare, de paz si control a structurilor
administrative din Iiecare parc n parte.
a. vntoarea este actualmente interzis n majoritatea parcurilor
nationale, cu att mai mult cu ct, n timp istoric, ea a Iost
responsabil de disparitia a numeroase specii Iaunistice; n
trile Europei de Est, datorit Iaptului c detinerea de arme de
vntoare este strict reglementat, numrul de vntori
nationali este destul de redus; n aceste tri, n principiu,
vntoarea este interzis n perimetrul parcurilor nationale.
Europa de Vest oIer numeroase exemple de extinctii datorate
practicrii pe scar larg a vntorii. n trile Europei de Vest,
vntoarea a constituit timp ndelungat una dintre putinele
activitti de agrement pentru populatiile rurale izolate,
ndeosebi din spatiul montan, cu o deosebit ncrctur
simbolic si social. Chiar n ariile protejate au existat situatii
de compromis, eIectele Iiind uneori regretabile. AstIel,
administratia anumitor parcuri scandinave a decis s tolereze
vntoarea lupului de ctre laponi, n scopul protejrii turmelor
de reni; n timp, aceast msur a condus la disparitia speciei
din regiune. Parcul National Cevennes Iace n mod oIicial
exceptie de la interzicerea vntorii, datorit prezentei n
regiune a mai mult de o jumtate de milion de locuitori
permanenti si binenteles presiunii intense a vntorilor din
regiunile nvecinate.
n numeroase cazuri, cei nsrcinati cu stabilirea limitelor
ariilor protejate au tinut seama de necesitatea protejrii
teritoriilor de vntoare ale vntorilor locali. in acest motiv,
areale care detineau elemente valoroase ale naturii au Iost
ocolite de limitele perimetrelor protejate, uneori ntr-o manier
scandaloas; este cazul Parcului National Grand Paradiso unde,
vile Val de Rhemes si Valsavarenche, initial incluse parcului,
ulterior s-au regsit n aIara acestuia. Ori, cele dou vi care
ptrund proIund n perimetrul ariei protejate, Iiind
perpendiculare pe cile de migratie ale caprelor negre si
bouquetin , constituiau de Iapt n aIara parcului veritabile
poteci, de pe urma crora proIitau deopotriv vntorii si
braconierii. A trebuit s treac mult timp pn cnd cele dou
vi s Iie reintegrate n perimetrul protejat, iar vntoarea n
spatiul lor s Iie interzis. Aceast situatie explic Iaptul c,
numeroase comune nu au inclus n cadrul ariilor protejate
dect o parte din teritoriul administrativ, aspect Ioarte avantajos
pentru vntori, ntruct la periIeria spatiilor protejate, ei
proIit de abundenta animalelor care vin din interiorul
parcurilor. in acest punct de vedere, teritoriile parcurilor se
comport ca adevrate ,rezervoare de vnat , din care provin
numeroase animale care repopuleaz arealele periIerice; de
exemplu, la periIeria Parcului National des Grisons (Elvetia),
vntoarea se desIsoar n conditii exceptionale n anii n care,
vremea deosebit de aspr de pe nltimile muntilor oblig
caprele negre s migreze ctre arealele periIerice cu conditii de
adpost, n perioada n care vnatul este permis n acest canton.
Interdictia de a vna a avut pretutindeni drept consecint
cresterea (uneori excesiv) a eIectivelor de animale care
anterior erau decimate. Numrul ridicat al indivizilor poate
aIecta uneori integritatea vegetatiei naturale sau poate conduce
la nmultirea populatiilor parazitare si declansarea unor
epidemii n rndul animalelor (de exemplu, epidemia de kerato-
conjunctivit cu care s-au conIruntat cu ani n urm Chamois
din Parcul National de la Vanoise). Aceste realitti nu Iac dect
s alimenteze convingerile acelui grup vntori care au respins
ntotdeauna reglementrile care vizeaz utilizarea public a
parcurilor nationale.
1irurile de selecjie si braconajul pot Ii considerate Iorme
particulare de vntoare, care se practic uneori n perimetrele
protejate.
Asa numitele ,tiruri de selecjie apar ca rspuns la problemele
mentionate anterior, cu care se conIrunt unele parcuri
nationale; ele sunt justiIicate de necesitatea eliminrii
animalelor bolnave sau malIormate care, ntr-un ecosistem
natural, ar putea Ii eliminate n mod normal de ctre prdtori.
Aceste tiruri pot Ii executate de ctre personalul parcului (de
preIerat) sau de ctre vntori, care pot da o interpretare mai
subiectiv notiunii de tir de selectie. n orice caz, administratia
parcurilor nationale trebuie s desIsoare aceste activitti cu
maxim discretie si s reduc pe ct posibil astIel de interventii.
raconajul reprezint un subiect asupra cruia se discut
destul de putin n contextul parcurilor nationale. Aceasta nu
nseamn c el nu exist. Numeroase echipe de protectie si paz
din parcurile nationale (n Franta numite ,grzi-monitor)
preIer s abordeze aceste probleme prin intermediul educatiei
ecologice, n special n rndul tineretului, lsnd eIorturile de
represiune a braconajului n sarcina grzilor de vntoare si a
jandarmeriei.
b) pescuitul
n parcurile nationale europene, ca si vntoarea, pescuitul este
n general interzis sau cel putin riguros reglementat; msurile
reIeritoare la acest gen de activitate au Iost ns mai bine
acceptate dect cele care vizeaz vntoarea, din urmtoarele
considerente:
- pescarii n-au constituit niciodat un grup de presiune asa cum
s-a ntmplat n cazul vntorilor;
- supraIetele de pescuit sunt relativ numeroase si mult mai
extinse n aIara parcurilor nationale, comparativ cu terenurile
de vntoare;
- biocenozele acvatice sunt Ir ndoial mai bogat reprezentate
comparativ cu cele terestre;
- pescuitul nu se bazeaz pe utilizarea armelor care ar avea un
impact negativ asupra ecosistemelor acvatice
Pentru parcurile litorale sau insulare, pescuitul ca Iorm de
agrement mai agresiv poate pune unele probleme prin
utilizarea unor tehnici si materiale soIisticate: harpoane, butelii
pentru scuIundri etc.; el nu necesit obtinerea unui permis si se
desIsoar n spatiile destinate turismului de mas. ConIlictele
ntre gestionarii parcurilor si pescarii proIesionisti sunt
inevitabile: cei dinti Iolosesc argumente ce sustin protectia si
gestionarea patrimoniului natural pentru binele public si al
colectivittilor locale; ceilalti invoc legitimitatea lor ca
cetteni ce triesc n tara respectiv de generatii, cu mult
naintea instituirii parcului national. Pentru aplanarea
posibilelor conIlicte, este binevenit includerea unui/unor
reprezentanti ai pescarilor n cadrul Consiliului de
administratie.
c) culesul, alturi de vnat si pescuit, Iace parte din categoria
prelevrilor care au existat dintotdeauna n istoria omenirii,
asigurnd resursele necesare subzistentei si dezvoltrii
societtii. Aceast activitate, Iundamental la nceput, ocup n
prezent o pozitie periIeric n majoritatea trilor europene.
Aceast situatie, coroborat cu reglementrile stricte, ce merg
uneori pn la interzicerea acestei activitti n parcurile
nationale europene, s-ar prea c nu ridic nici un Iel de
probleme. Activittile legate de cules au detinut de-a lungul
timpului un rol economic deloc neglijabil pentru populatiile
locale si, pe de alt parte, ele exprim legtura puternic dintre
om si spatiul su vital. n acest context, orice interventie care ar
putea aduce atingere acestor practici cu valoare economic,
simbolic si cultural nu poate dect s Iie perceput negativ si
s antreneze atitudini de respingere, cum ar Ii interzicerea
aIectrii integrittii ecosistemelor umanizate si a deposedrii
comunittilor rurale de o parte din drepturile lor asupra
terenurilor.
n aIara populatiilor locale exist si alte categorii de vizitatori
care intervin, ntr-o manier privilegiat, n peisajul parcurilor:
cercettorii, n scopuri stiintiIice, colecjionarii, culegtorii de
plante medicinale, turiytii neorganizaji yi neinformaji si, n
ultim instant, vandalii. intr-o perspectiv global, se poate
aIirma c importanta culesului este direct proportional cu
intensitatea Irecventrii turistice; chiar si cea eIectuat de ctre
populatia local este n relatie mai mult sau mai putin strns cu
turismul, acesta impulsionnd-o sensibil, prin cererea de
produse naturale speciIice: aIine, Iructe de pdure, ciuperci etc.
n ceea ce priveste culesul sau prelevrile realizate de ctre
oamenii de stiint, se poate spune c acestea sunt independente
de activittile turistice; n anumite situatii ns, ecologii si
biologii, antrenati de pasiunea lor si la adpostul cercetrilor
Iundamentale, prin prelevarea de esantioane destinate
continurii cercetrilor in situ cu cele n conditii de laborator,
pot prejudicia natura ca si grupurile de turisti neinstruiti. Pentru
evitarea unor astIel de situatii, n ultimul timp, prelevarea de
probe biologice din natur este nlocuit de utilizarea
mijloacelor tehnice din ce n ce mai perIormante, care pot
surprinde imaginea detaliat a esantioanelor care Iac obiectul
diIeritelor studii; de asemenea, se recomand ampliIicarea
cercetrilor eIectuate in situ, n cadrul laboratoarelor naturale
pe care le reprezint perimetrele protejate.
d) alte perturbri ale mediilor naturale vizeaz n mod special
Iauna. Alturi de vnat, pescuit, perturbri datorate
transporturilor, trebuie mentionate activittile legate de
observarea animalelor n general si pe cea a psrilor (bird
watching), n particular. Intensitatea perturbrilor la nivelul
lumii animale depinde de tipul de echipamente utilizate (tururi
de observatie, cabane etc.), de numrul si de cunostintele
vizitatorilor, precum si de reactiile animalelor observate; unele
dintre acestea suport bine prezenta uman, ns altele, nu.
Observarea de la mic distant este Ioarte nociv ndeosebi n
perioada clocitului: oule abandonate de ctre printi se rcesc
sau pot cdea prad consumatorilor; puii, rmasi singuri timp
ndelungat, pot Ii ndrumati s prseasc cuibul sau pot cdea
victime prdtorilor.
Hrnirea animalelor de ctre turiyti este de asemenea
nerecomandat, datorit eIectelor negative pe care le poate
induce. ntruct anumite cervide au locuri Iixe pentru hran,
deseurile menajere, ambalajele diverse abandonate n
vecintatea acestora de ctre turisti, pot rni si aIecta sntatea
animalelor.
Aitrificarea solurilor reprezint un alt tip de risc la care sunt
expuse organismele vegetale, dar si cele animale din
ecosistemele aIectate de prezenta contingentelor mari de turisti.
Echilibrul ecosistemelor este deranjat, prin dezvoltarea
exuberant a speciilor ruderale (buruieni) n detrimentul
celorlalte specii; de asemenea, speciile animale sinantrope
(legate de prezenta omului) se instaleaz rapid n locurile cu
Irecventare curent: soareci, sobolani, specii de corbi etc.
n concluzie, dat Iiind Irecventa abaterilor de conduit ale
vizitatorilor care uit c se aIl n cadrul unor perimetre
protejate sau nu cunosc interdictiile pe care acestea le impun,
rolul gardienilor este acela de a le aminti si a le motiva aceste
interdictii. n ariile protejate, gardienii trebuie s Iie n msur
s asigure att paza, ct si inIormarea si educarea turistilor.

TEME E AUTOEVALUARE
Relevati principalele tipuri de activitti legate de turism, cu impact
negativ asupra ecosistemelor naturale din perimetrul ariilor
protejate.

REUMAT

ac este planiIicat si administrat pentru a Ii durabil, turismul poate Ii o Iort
Ioarte pozitiv, aducnd beneIicii att ariilor protejate ct si comunittilor
locale. Turismul va Ii binevenit n perimetrul sau n proximitatea ariilor
protejate, dac respect caracterul special al ariei, astIel nct, pagubele si
poluarea s Iie minime.
Principalele Iorme de degradare a peisajului datorate practicrii turismului n
perimetrul si n proximittile ariilor protejate sunt legate de:
1. circulatie (drumuri, piste, trasee, prtii de schi, utilizarea elicopterelor, a
ambarcatiunilor);
2. inIrastructura de cazare (echipamente ,grele versus echipamente ,lejere de
cazare)
3. prelevri (vntoare, pescuit, colectionri)
4. alte perturbri

TEME E CONTROL
Analizati tipologia activittilor turistice desIsurate n perimetrul
unui parc national, natural sau rezervatie a biosIerei si modelati
impactul acestora asupra peisajului



2. coturismul - form preferen(ial de valorificare turistic a
ariilor protejate

CONTINUTUL TEMEI
1. Considerajii asupra conceptului de ,ecoturism"
2. Principiile ecoturismului
3. Impactele ecoturismului
4. eneficiile socio-economice ale ecoturismului

OBIECTIVE
Sublinierea beneficiilor ecoturismului n ariile protejate pentru
ecosisteme, componenta social-economic yi dezvoltarea durabil a
regiunilor circumscrise acestora.

1. Considerajii asupra conceptului de ,ecoturism"
ConIorm deIinitiei Iormulat de iffer, 1989, ecoturismul
,este o Iorm de turism care se inspir din istoria natural a unei
regiuni, incluznd si culturile sale indigene. Ecoturistul este acela care
practic un turism protectiv, non-consumator de resurse naturale,
Iloristice si Iaunistice. Activitatea ecoturistic n ariile protejate se
desIsoar n concordant cu capacitatea de absorbtie a acestora; ea
opune turismului de mas o Iorm de turism organizat, presupunnd
mbinarea activittilor recreative si de agrement, cu cele educative, de
perceptie a mediului si protectie a resurselor naturale si cultural-
istorice; altIel spus, ecoturismul se doreste a Ii att o Iorm de turism
comercial viabil ct si ecologic protectiv; acest tip de turism
urmreste s contribuie la dezvoltarea unei regiuni, prin mentinerea
strii de echilibru ntre cele trei componente dominante ale activittii
turistice: gazda, turistii si industria turistic, n vederea obtinerii unui
beneIiciu echitabil pe termen lung.
ConIorm ,California Legislature, citat de Jenner si Smith
(1992), ecoturismul este o Iorm de cltorie al crei obiectiv principal
l constituie admirarea Irumusetii peisajelor naturale si a maniIestrilor
culturale speciIice unei regiuni, minimiznd eventualele impacte
negative induse de deplasrile n scopuri turistice; n acest context,
toate Iormele de turism care exercit un stres minim asupra mediului si
care reduc la maximum consumul resurselor naturale pot Ii considerate
activitti ecoturistice; turismul de mas si concentrarea sezonier a
activittilor turistice sunt elemente incompatibile cu aceste principii.
Societatea Interna(ional de coturism deIineste ecoturismul
ca ,o Iorm de turism responsabil care contribuie la conservarea unui
mediu natural, n paralel cu asigurarea binelui sau dezvoltrii
comunittilor locale. Prin aceast deIinitie se recunoaste Iaptul c
protectia resurselor naturale este o component important pentru
ameliorarea calittii vietii comunittilor locale.
Fennel (2001), citat de Mihaela inu (2003) Iormuleaz una
dintre cele mai complete deIinitii: ,ecoturismul este o Iorm de turism
durabil, bazat pe resursele naturale, concentrat cu prioritate pe
contactul direct cu natura si pe nsusirea cunostintelor despre natur si
care trebuie s aib un impact sczut asupra mediului, Ir consumuri,
orientat spre binele comunittilor locale; el se desIsoar n arealele
naturale si trebuie s contribuie la conservarea si protectia acestora.
eIinitiile prezentate permit individualizarea principalelor
valente ale ecoturismului, respectiv:
- conservarea biodiversittii, prin caracteristicile sale non
consumatoare de resurse Iloristice si Iaunistice, prin serviciile
pe care le genereaz si prin veniturile economice, care pot Ii
Iolosite, inclusiv n beneIiciul ariilor protejate;
- sustinerea binelui comunittilor locale, prin diversiIicarea
activittilor, inducerea de capital si prin generarea beneIiciilor
economice (cresterea economic);
- dobndirea unei experiente noi de interpretare/nvtare de ctre
practicantii ecoturismului: persoane deschise noului, dirijate
spre un turism viabil si ecologic protectiv;
- promovarea actiunilor responsabile n raport cu elementele
peisajului, din partea turistilor si a industriei turistice;
- adresabilitate ctre grupurile mici de turisti si aIacerile de mic
amploare;
- consumuri minime si producerea unor cantitti minime de
produse neregenerabile;
- implic participarea comunittilor locale, ndeosebi n mediul
rural;
- respectarea nevoilor turismului regional;
- ncurajarea si utilizarea rezultatelor studiilor de mediu, sociale,
a programelor de monitorizare pe termen lung, destinate
evalurii si minimizrii impactului negativ al activittilor
turistice;
- adaptarea inIrastructurii turistice la nevoia de conservare a
elementelor naturale;
- realizarea unor legturi armonioase ntre elementele mediului
natural si cultural
n esent, ecoturismul trebuie planificat si manageriat tinand
cont de implicatia social si de obiectivele de protectie pe care le
implic. El necesit:
1. O piat specializat pentru atragerea turistilor care sunt
interesati s viziteze arii naturale;
2. Realizarea unui management axat pe atragerea
vizitatorilor n ariile naturale;
3. Prezenta serviciilor de ghidare si interpretare, preIerabil
puse la dispozitie de locuitorii din ariile vizitate, care s Iie
Iocalizate pe istoria natural a regiunii si pe principii de
dezvoltare;
4. Elaborarea unor politici guvernamentale si scutiri Iiscale
pentru turismul ce genereaz proIituri din conservarea
biodiversittii si dezvoltarea durabil a comunittii locale;
5. Focalizarea atentiei pe locuitorii zonei care trebuie s Iie
bine inIormati si s consimt la acest tip de dezvoltare.
Crearea unui cadru pentru reconversie care sa-i avantajeze n
luarea deciziilor asupra dezvoltrii durabile a regiunii lor.
(Megan Epler Wood, 2002).

Dezvoltarea unei afaceri bazat pe ecoturism presupune:
- identiIicarea elementelor care trebuie conservate
- respectarea principiilor ecoturismului
- realizarea unui ghid pentru tur-operatori, care s includ
aspecte reIeritoare la: pregtirea turistilor, instructiunile de
utilizare a spatiului vizitat, minimizarea impactului vizitei
n scopuri ecoturistice, contributia la conservare, Iolosirea
Iortei de munc selectat din cadrul comunittilor locale,
oIertele de cazare non distructive, dar comode etc.
- minimizarea impactului companiei
- crearea de noi locuri de munc, cu precdere pentru
comunittile locale
- propunerea unui ghid pentru certiIicare turistic, n
conIormitate cu experienta international n domeniu

2. Principiile ecoturismului
Practica demonstreaz Iaptul c Iiecare regiune implicat n
dezvoltarea unei activitti ecoturistice si dezvolt propriile
principii, ghiduri de bun practic si proceduri de certiIicare,
bazate pe experienta international n domeniu.
n anul 1991, Societatea International de Ecoturism a trasat
principiile ecoturismului care trebuie respectate de organizatiile
nonguvernamentale, de sectorul privat de aIaceri, de guverne, de
mediile stiintiIice si de comunittile locale:
1. minimizarea impactului negativ asupra naturii si culturii, ce se
poate produce pe plan local
2. educarea turistilor n spiritul conservrii
3. cresterea importantei aIacerilor responsabile, care presupun
colaborarea cu autorittile si comunittile locale, n scopul
satisIacerii nevoilor acestora si atingerii obiectivelor
conservrii
4. realizarea de venituri directe pentru conservare si pentru
managementul ariilor naturale protejate
5. necesitatea existentei unor planuri de management turistic bine
Iundamentate
6. intensiIicarea Iolosirii studiilor de mediu, sociale si a
programelor de monitorizare destinate evalurii si minimizrii
impactului activittilor ecoturistice
7. maximizarea beneIiciilor economice pentru regiunea gazd,
pentru aIacerile locale si comunittile locale, n mod particular
pentru populatia care trieste n ariile naturale protejate sau n
proximitatea acestora.
8. demersuri guvernamentale si locale de dezvoltare controlat a
turismului, Ir a Ii depsit capacitatea de suport a peisajului
(armonie cu mediul natural, prin minimizarea consumului de
resurse naturale si prin conservare)
9. conectarea la o inIrastructur care trebuie dezvoltat n armonie
cu distributia habitatelor naturale
10.realizarea unei legturi durabile ntre mediul natural si cel
cultural

3. Impactele ecoturismului
Ca Iorm organizat de utilizare public a teritoriului ariilor
protejate, ecoturismul nu exclude existenta unei inIrastructuri si a unor
Iluxuri de persoane cu culturi, valori si nevoi diIerite. Spre deosebire
de turismul clasic, ecoturismul tinde s minimizeze impactul negativ
asupra ecosistemelor naturale si s exercite un impact pozitiv n plan
social si asupra economiei locale.


3.1. Impactul asupra ecosistemelor
Studiile eIectuate asupra ecosistemelor din parcurile naturale au
condus la concluzia c nici o Iorm de impact major asupra
biotopurilor si biocenozelor nu poate Ii atribuit activittii ecoturistice
desIsurat n cadrul ariilor protejate . Pe de alt parte ns, la ora
actual nu exist nici o metodologie stiintiIic - cu adevrat eIicace -
pentru evaluarea schimbrilor generate de activitatea turistic n cadrul
ariilor protejate. (International Resources Group, 1992; Jenner si
Smith, 1992, citati de Mioara Ghincea, 2003).

3.2. Impactul asupra economiei locale
Ecoturismul poate determina semniIicativ creterea veniturilor
pe plan local si regional. El este generator de locuri de munc pentru
persoanele ce triesc n sau n proximitatea ariilor protejate.
O problem important a economiei ecoturistice este generat
de clientel care este destul de instabil si care prezint schimbri
rapide de atitudine, este Ioarte sensibil la climatul politic, la Iluctuatia
taxelor, dar si la catastroIele naturale. Un aspect deloc de neglijat l
constituie Iaptul c aceast clientel turistic este usor inIluentabil de
reIlectrile n mass-media, de publicitate. n plus ecoturismul este o
Iorm oarecum elitist de turism, ce se adreseaz doar cunosctorilor si
iubitorilor de natur.
Instabilitatea cererii turistice poate avea consecinte economice
nefaste n regiunile gazd, acolo unde activittile economice sunt putin
diversiIicate si locurile de munc sunt limitate sau instabile ca numr.
n multe localitti mici, populatia se poate dubla prin sosirea turistilor,
ceea ce antreneaz, n timpul sejurului, o crestere a cererii pentru
produse locale si poate genera chiar inIlatie pe plan local. Pe de alt
parte, caracterul sezonier al activittii turistice poate pune n pericol o
economie ecoturistic, dac nu exist si alte activitti conexe sau
complementare. AstIel, obiectivele economice ale ecoturismului
trebuie s Iie reprezentate de creterea productivittii i diversificarea
activittilor pentru atenuarea instabilittii cererii turistice si a
Iluctuatiei productiei din regiunea gazd.

3.3. Impactul asupra comunitjii locale
Cresterea rapid a numrului de vizitatori ntr-o regiune are
repercusiuni sociale i culturale asupra comunittii locale.
Atunci cnd dou culturi se ntlnesc, ele au anumite
divergente, nu neaprat negative, la care - de cele mai multe ori -
comunitatea local nu se poate adapta. Aceast conIruntare poate avea
un eIect de deculturali:are a comunittii locale, mai ales cnd turismul
devine unul de mas. Prin urmare crearea unui parc bulverseaz
practica activittilor traditionale, cum ar Ii vntoarea, pescuitul, care
sunt adesea interzise de ariile protejate.
Publicitatea ariei protejate n mass-media poate determina
cresterea numrului de turisti si prin urmare, poate inIluenta
comportamentul social al localnicilor.
Prezenta turistilor interesati de traditii poate reprezenta un
factor revitali:ant al practicilor culturale, adesea uitate de localnici, si
poate contribui la reconstructia unei identitti colective.
Este Ioarte adevrat c impactele sociale sunt diIicil de msurat
cantitativ. Cu timpul ns se pot Iace ns aprecieri calitative.
Principalele obiective sociale legate de ecoturism sunt: revigorarea
calittii vietii membrilor comunittii, satisfacerea nevoilor de
informare asupra resurselor ecoturistice si participarea comunittii la
propria sa dezvoltare. Aceste obiective vor Ii atinse n msura n care
comunittile locale vor avea putere decizional si vor participa la
realizarea proiectelor ecoturistice din regiunile lor, deci vor contribui
la propria lor dezvoltare. Este ceea ce Marie Lequin (2001), citat de
Mioara Ghincea () consider c se numeste guvernare participativ.

4. eneficiile socio-economice ale ecoturismului
ezvoltarea activittilor ecoturistice n ariile protejate implic
o serie de beneficii socio-economice si anume:
genereaz aparijia locurilor de munc pe plan local (direct n
sectorul turistic sau n sectoarele conexe).
stimuleaz economia local prin dezvoltarea serviciilor
(hoteluri, restaurante, sistem de transport, industria
suvenirurilor, produse mestesugresti si servicii de ghidaj).
genereaz schimburi economice cu exteriorul ariilor protejate.
determin diversificarea economiei locale, n mod particular n
mediul rural acolo unde oamenii au activitate (n domeniul
agricol) doar un sezon pe an .
stimuleaz mai ales economia rural prin prin crearea sau
cresterea cererii de produse agricole necesar asigurrii
serviciilor turistice si prin insertia de capital.
impulsioneaz dezvoltarea infrastructurii, Iapt ce aduce
beneIicii n egal msur si populatiei locale.
odat dezvoltat turismul ntr-o arie protejat, autorittile
locale/regionale/nationale pot Ii stimulate s contribuie si la
dezvoltarea regiunilor periferice prin insertii de capital.
ncurajeaz creyterea productivitjii agricole pe supraIete
restrnse (agricultur intensiv) pentru a pstra o supraIat ct
mai mare cu vegetatie natural.
poate contribui la mbuntjirea relajiilor interculturale dintr-
o regiune. Adesea turistii caut s cunoasc traditiile si
obiceiurile speciIice unei regiuni etnograIice, iar comunitatea
gazd este astIel stimulat s revigoreze traditiile populare.
n conditiile unei dezvoltri normale turismul poate duce la
autofinanjarea mecanismelor dezvoltrii de care pot beneIicia
si autorittile parcului ca instrument pentru conservarea
ariilor naturale.
creeaz facilit(i recreative care pot Ii Iolosite si de
comunittile locale peste an.
sprijin atingerea scopului conservrii, prin convingerea
guvernelor si a publicului asupra importantei arealelor naturale.

eneficiile socio-economice implic adesea si anumite concesii.
Adesea, activitatea autorittilor manageriale ale ariilor protejate
suIer din cauza lipsei resurselor economice, tehnice i
organizajionale necesare dezvoltrii activittilor turistice. Acestea
ar trebui puse la dispozitie de autorittile centrale si locale. n
aceste cazuri, este mai potrivit concesionarea (custodia) ariilor
protejate, si oIerirea spre administrare a inIrastructurii si dotrilor
turistice. Acest aspect a Iost reglementat n anul 2003 de Guvernul
Romniei, dar sistemul poate Ii aplicat mai ales rezervatiilor
stiintiIice si monumentelor naturii. Pentru parcuri nationale si
naturale, care au supraIete Ioarte mari este indicat parteneriatul
reprezentanti ai guvernului n teritoriu-organizatii
nonguvernamentale-autoritti locale.
Activittile turistice desIsurate ntr-o arie protejat trebuie s se
bazeze pe un plan de management ntocmit de custozii parcului
prin consultarea tuturor actorilor implicati. eci este necesar o
bun colaborare si comunicare ntre toti Iactorii de decizie
implicati (comunitate local, central, comunitatea stiintiIic)
Prin activitatea de concesionare populatia local poate avea
beneficii de pe urma naturii si astIel, poate deveni, prin implicare
direct, cel mai bun aprtor al protecjiei naturii.

TEME E AUTOEVALUARE
1. Evidentiati beneIiciile socio-economice ale practicrii
ecoturismului n arii protejate
2. Argumentati necesitatea dezvoltrii activittilor ecoturistice pe
plan international
3. Relevati valentele si principiile ecoturismului







REUMAT

Activitatea ecoturistic n ariile protejate se desIsoar n concordant cu
capacitatea de absorbtie a acestora; ea opune turismului de mas o Iorm de turism
organizat, presupunnd mbinarea activittilor recreative si de agrement, cu cele
educative, de perceptie a mediului si protectie a resurselor naturale si cultural-
istorice.
n esent, ecoturismul trebuie planiIicat si manageriat tinnd cont de implicatia
social si de obiectivele de protectie pe care le implic.
Practica demonstreaz Iaptul c Iiecare regiune implicat n dezvoltarea unei
activitti ecoturistice si dezvolt propriile principii, ghiduri de bun practic si
proceduri de certiIicare, bazate pe experienta international n domeniu.
Ca Iorm organizat de utilizare public a teritoriului ariilor protejate, ecoturismul
nu exclude existenta unei inIrastructuri si a unor Iluxuri de persoane cu culturi,
valori si nevoi diIerite.
Studiile eIectuate asupra ecosistemelor din parcurile naturale au condus la concluzia
c nici o Iorm de impact major asupra biotopurilor si biocenozelor nu poate Ii
atribuit activittii ecoturistice desIsurat n cadrul ariilor protejate .
Ecoturismul poate determina semniIicativ cresterea veniturilor pe plan local si
regional. El este generator de locuri de munc pentru persoanele ce triesc n sau n
proximitatea ariilor protejate.
Principalele obiective sociale legate de ecoturism sunt: revigorarea calittii vietii
membrilor comunittii, satisIacerea nevoilor de inIormare asupra resurselor
ecoturistice si participarea comunittii la propria sa dezvoltare

TEME E CONTROL
1. Modelati impactul ecoturismului asupra ecosistemelor naturale,
economiei si comunittilor locale


Considera(ii asupra amenajrii turistice a ariilor protejate. Studiu
de caz: parcurile na(ionale din uropa

CONTINUTUL TEMEI
1.Capacitatea turistic portant (de ncrcare turistic) a peisajului
2. odelul amenajrii turistice a parcurilor najionale europene

OBIECTIVE
1. Evaluarea capacitjii de suport a ariilor protejate pentru
desfyurarea activitjilor yi amenajrilor turistice
2. Evidenjierea favorabilitjilor yi a restrictivitjilor pentru
utilizarea turistic a zonelor funcjionale sau de amenajare delimitate
n cadrul parcurilor najionale
3. Analiza mijloacelor de acjiune prin care managerii
parcurilor najionale faciliteaz agrementul n aer liber n perimetrul
yi proximitjile acestora

Amenajrile destinate practicrii turismului n ariile protejate si
,n mod deosebit, n parcurile nationale trebuie precedate de studii
riguroase reIeritoare la capacitatea turistic portant sau de ncrcare
turistic a peisajului.



1.Capacitatea turistic portant (de ncrcare turistic) a
peisajului
n general, prin capacitate turistic portant se ntelege numrul
maxim de vizitatori pe care un anumit ecosistem poate s i primeasc,
Ir ca acesta s suporte degradri de anvergur. Aceast notiune a
aprut n Europa la nceputul anilor 60, odat cu dezvoltarea turismului
si a agrementului de mas, care au generat necesitatea planiIicrii
acestor activitti.
Pentru a evalua capacitatea turistic portant a teritoriilor
protejate, trebuie s avem n vedere patru dimensiuni care o deIinesc:
a) capacitatea de suport ecologic
b) capacitatea de incrcare social i psihologic
c) resursele proprii de tehnici de amenafare, care modific
considerabil pragurile limit
d) notiunea de compatibilitate intre utili:rile multiple ale
peisafului natural

a)Capacitatea de suport ecologic se reIer la pragul limit de
tolerant biologic si Iizic a ecosistemelor supuse activittilor
recreative; acest prag limit vizeaz unul, dou sau toate componentele
care alctuiesc ecosistemul; din perspectiva amenajrii turistice, ntr-
un parc national pragul de tolerant este net inIerior, comparativ cu cel
al spatiilor neprotejate destinate agrementului; toate elementele care
constituie un ecosistem trebuie luate n considerare, att n ceea ce
priveste speciIicitatea Iiecruia, ct si interrelatiile dintre acestea;
nivelul pragului de tolerant va Ii stabilit astIel nct, insertiile
antropice s nu aIecteze componentele inedite sau deosebit de Iragile
ale ecosistemelor. Este indicat ca studiile destinate analizei
potentialului ecologic al ariilor protejate s aib n vedere att
diagnoza ct si prognoza evolutiei ecosistemelor, cu att mai mult cu
ct dinamica acestora este dependent de intensitatea interventiei
umane; de asemenea, se recomand ca aceste studii s se extind si
asupra proximittilor ariilor protejate, ntruct o serie de activitti
desIsurate n aceste spatii si pot proiecta impactul asupra
componentelor ecosistemice din perimetrele protejate.

b) capacitatea de suport psihologic i social a unui sit recreativ
trebuie s tin cont imperativ de utilizatorii si. n acest context,
Richard R. Forster (1973) deIineste capacitatea de suport social ca
nivelul impactului uman, dincolo de care se produce deteriorarea
calittii experientei de destindere in aer liber.
Practicile, atentiile si perceptiile asupra aceluiasi ecosistem sunt
diIerite, Iunctie de nivelul cultural si social, de motivatiile constiente
sau subconstiente ale vizitatorilor, de numrul de persoane si de
densitatea acestora. Pe de alt parte, dimensiunea social a capacittii
de suport este strns legat de caracteristicile geograIice si peisagistice
ale teritoriului utilizat; astIel, spre exemplu, un spatiu mpdurit, va
limita considerabil pragul de suprapopulare; dimpotriv, o supraIat
deschis, prin Iacilittile pe care le oIer, (de exemplu, ndeprtarea
mai lejer de masin, datorit posibilittii sporite de supraveghere a
acesteia, utilizarea ca teren de joac, spatiu de picnic etc.), va atrage
Iluxuri turistice importante. n abordarea unui spatiu recreativ, Iactorii
distant si durat sunt strns corelati. Pornind de la acest considerent,
administratorii Parcului National unes de Kennemer (Trile de Jos)
au tinut cont n amenajarea teritoriului de corelatia distant durat: n
locurile permise bilor marine, au Iost amenajate parcri si ci de acces
n interiorul plajelor, care s atrag masele importante de turisti
indiIerenti Iat de spectacolul naturii, atrasi n mod special de
agrement. n acest mod, s-a urmrit diminuarea presiunii antropice
asupra siturilor care adpostesc obiective aIlate n regim de protectie si
conservare. Studiile eIectuate asupra capacittii de suport social a
parcurilor nationale au conIirmat necesitatea unei gestionri
diIerentiate a zonelor Iunctionale ale acestora si a utilizrii unor tehnici
care s permit orientarea Iluxurilor turistice ctre itinerarii menite s
diminueze interesul Iat de perimetrele strict protejate.
c) capacitatea de suport (portant) pentru amenafri
n numeroase cazuri, exist probleme de incompatibilitate ntre
utilizrile multiple pe care le poate suporta teritoriul unei arii protejate,
astIel nct pragurile critice ale echilibrului ecologic sunt net depsite
(de exemplu, n cazul Parcurilor Nationale Circeo Italia si TANAP
Slovacia, unde amenajrile realizate au Iavorizat practicarea pe scar
larg a activittilor turistice, netinnd cont de impactul acestora n
peisaj). n aceste conditii, punerea n practic a planurilor de amenajare
a ariilor protejate trebuie precedat de studii de impact, care vor
clasiIica amenajrile propuse pentru teritoriul analizat, n: inde:irabile,
permise, cu conditia asigurrii unei permanente monitorizri si
ntretineri si de:irabile, prin vocatia de punere n valoare a resurselor
perimetrului protejat.

2. odelul amenajrii turistice a parcurilor najionale
europene
Pentru parcurile nationale europene, sunt propuse n general trei
zone principale de amenajare:
a) :ona de acces pentru turiti, desIsurat la periIeria parcului
si pe vile care Iavorizeaz accesul n interiorul ariei protejate; aceast
zon include puncte de stationare a autovehiculelor, arii de campare si
pentru picnic, centre de inIormare; accesul n siturile cele mai
spectaculoase va Ii Iavorizat de trasee bine marcate, menite s
protejeze punctele cele mai Iragile din perimetrele protejate; n acest
scop, se pot utiliza garduri vii, preIerabil din specii de coniIere, de o
parte si de alta a cilor de acces si chiar bariere, acolo unde este cazul.
O parte din amenajrile destinate inIormrii turistilor, inIrastructurilor
usoare de cazare etc. poate Ii realizat la exteriorul ariei protejate,
contribuind la insertia parcului n cadrul sistemului economic si social
local.
b) :ona intermediar sau tampon se caracterizeaz printr-o
inIrastructur Ioarte redus: cile de comunicatie, hotelurile,
restaurantele si asezrile permanente sunt interzise; singurele
amenajri dezirabile sunt reprezentate de reIugii si spatii de amplasare
a corturilor, de drumuri si poteci trasate n mod stiintiIic si n
concordant cu principiile conservrii; densitatea Irecventrii turistice
este mult mai redus (se poate Iace chiar o selectie, Iunctie de nivelul
cultural si social al turistilor).
c) :ona strict protefat sau de protectie integral, destinat
activittilor de cercetare stiintiIic; activittile turistice nu sunt permise
dect cel mult n scop instructiv-educativ.
Acest model de amenajare este dependent de dimensiunea
parcului, putnd Ii aplicat cu deosebire pe teritorii ntinse, cu peisaje
relativ omogene. n Parcul National Plitvice de exemplu, a putut Ii usor
realizat protectia unei supraIete ntinse, acoperit cu vegetatie
Iorestier dens, greu accesibil; activittile turistice au Iost orientate
ctre lacurile spectaculoase care de altIel, reprezint principalul pol de
atractie al parcului; de asemenea, instalarea de panouri cu ,sens
interzis pe toate drumurile de acces n pduri sau ctre unele
exploatatii agricole izolate au rolul de a descuraja conductorii auto, n
special pe cei strini.
n aIar de zonarea spatial, pentru a Iace Iat agrementului n
aer liber, gestionarii parcurilor dispun de patru tipuri principale de
mijloace de actiune pe care le pot utiliza separat sau combinat:
a) sporirea spatiului disponibil deschis vi:itatorilor
b) controlul i limitarea numrului de turiti
c) diminuarea impactului vi:itatorilor asupra ecosistemelor
d) sporirea durabilittii resurselor

a) $porirea spatiului disponibil deschis vi:itatorilor se poate
realiza prin:
- crearea de noi locuri destinate anumitor tipuri de amenajri
turistice
- organizarea mai judicioas a amenajrilor n siturile recreative
deja existente
- o mai bun utilizare temporal a spatiului ariei protejate, avnd
n vedere Iaptul c n majoritatea parcurilor nationale se
maniIest un dezechilibru al Irecventrii turistice: ndeosebi la
sIrsit de sptmn si n sezonul estival; n aceste conditii, este
necesar sporirea spatiului teoretic disponibil pentru
agrementul n aer liber, prin prelungirea duratei de utilizare,
binenteles cu anumite precautii (evitarea perioadelor de
reproducere a psrilor sau a mamiIerelor mari, de exemplu)
- cutarea de situri capabile s absoarb o parte din vizitatori, n
proximitatea parcurilor (de Iapt, adesea singura solutie admis
de conservationisti)
n realitate, sporirea capacittii globale de primire a turistilor
poate conduce la o intensiIicare deseori riscant a problemelor de
natur ecologic, determinate de Iluxul turistic crescut pe perioada
vacantelor sau a srbtorilor de peste an.
b) Controlul i limitarea numrului de vi:itatori se impun n
cazul unor parcuri nationale integral sau partial suprasolicitate din
punct de vedere turistic. Posibilittile de diminuare a Iluxului turistic
pe care administratorii parcului le au la dispozitie rezid n:
- interzicerea uneia sau a mai multor activitti recreative, cu
deosebire a acelora care altereaz cel mai mult calitatea
mediului natural;
- limitarea accesului ctre spatiile Iragile;
- stoparea amenajrii si ntretinerii cilor de acces, potecilor,
drumurilor;
- introducerea de taxe pentru parcare;
- limitarea duratei sejururilor (spre exemplu, n Parcul National
Plitvice se elibereaz bilete de intrare, cu o valabilitate de trei
zile);
Spre deosebire de parcurile nationale americane, practica
limitrii stricte a numrului de vizitatori n parcurile Europei este nc
destul de timid, cu deosebire n cazul celor recent declarate ca atare.
EIicacitatea aplicrii msurilor de limitare a Iluxului turistic depinde
de mai multi Iactori, dintre care amintim: importanta propriettii
private, mijloacele Iinanciare, echipamentele si personalul necesar
(adesea insuIiciente), dimensiunea parcurilor, caracteristicile ecologice
ale acestora. Este evident c un parc national de talie mare, situat la o
distant considerabil de concentrrile umane si cu accesibilitate
redus va Iacilita controlul si limitarea numrului de vizitatori. O
msur eIicient pentru limitarea Iluxului turistic ar putea Ii practicarea
activittilor sportive numai de ctre persoanele atestate prin diplome
(n echitatie, scuIundri submarine) si licente sportive sau de
apartenent la anumite cluburi (carta Clubului Alpin Francez, licenta
de caiac-canoe etc.); de asemenea, campingul ar putea Ii rezervat celor
care sunt titulari ai licentei unei Federatii nationale de camping, iar
reIugiile, beneIiciarilor unei carte de adeziune la un anumit club
montan.

c) Diminuarea impactului vi:itatorilor asupra ecosistemelor
Cile prin care gestionarii pot rspunde acestui deziderat ar
putea Ii:
- concentrarea anumitor activitti, pe msura compatibilittii
acestora, ntr-un spatiu redus, bine delimitat, care va putea Ii
monitorizat si ntretinut pentru limitarea degradrilor
ireversibile;
- dispersarea activittilor n cadrul perimetrului parcului trebuie
realizat cu precautie si adaptat particularittilor suportului
ecologic;
- limitarea anumitor activitti recreative n perioadele n care
impactul acestora este major (spre exemplu, aprinderea Iocului
pentru grtar numai n timpul iernii);
- ameliorarea ntretinerii si a perIormantei materialelor si
echipamentelor puse la dispozitie, ceea ce presupune
suplimentarea resurselor Iinanciare si de personal;
- substituirea anumitor activitti recreative cu altele, mai putin
agresive: descurajarea practicrii schiului de pist n Iavoarea
celui de Iond, diminuarea si chiar suprimarea accesului
autoturismelor individuale si ncurajarea utilizrii transportului
n comun; ncurajarea nlocuirii transportului cu mijloace
motorizate de ctre mersul clare, mijloacele cu tractiune
animal sau cu trenul, dup caz; pot Ii utilizate de asemenea cu
succes echipamente care, initial, au avut alt destinatie
(teleIericele si telescaunele pot Ii utilizate vara, pentru a evita
tasarea sau degradarea anumitor supraIete sensibile);
- dezvoltarea educatiei si sensibilizarea Iat de problemele
naturii si n acest mod, ameliorarea comportamentului
vizitatorilor; n acest demers, un rol important revine muzeelor,
centrelor de inIormare, conIerintelor de specialitate, scolii, care
are sarcina de a dezvolta simtul civic si respectul pentru natur
n rndul tinerilor.
e) sporirea durabilittii resurselor naturale se poate asigura prin:
- protejare si gestionare superioar;
- plantarea de specii vegetale cu rezistent superioar;
- amenajrile artiIiciale, bazate pe utilizarea unor materiale
exterioare (beton, nisip, zgur etc.) pentru protejarea spatiilor
intens Irecventate;
- activitti de renaturare, restructurare sau reconstructie
ecologic
Aceste msuri trebuie realizate ct mai discret, utiliznd la
maximum resursele locale si speciile vegetale indigene si permitnd
amenajri cu un caracter ct mai rustic.
Problemele cu care se conIrunt parcurile nationale, n special
n ceea ce priveste valoriIicarea turistic, pot Ii mai usor surmontate n
conditiile unei bune cunoasteri stiintiIice a spatiilor- parcuri, att n
domeniul geoecologiei, ct si n cel al stiintelor sociale, n recrealogie,
etologie (stiinta comportamentului), comunicare, domenii uneori
neglijate n cazul ariilor protejate. n acest sens, este Ioarte indicat
prezenta unui Consiliu stiintiIic consultativ cu reprezentare
pluridisciplinar n cadrul structurilor de administrare ale parcurilor
nationale. Acest consiliu poate oIeri sprijinul metodologic necesar n
elaborarea unui model teoretic si general, materializat printr-o
organigram (Iig.3) care s indice algoritmul operatiilor si evalurile
necesare amenajrii si gestionrii unui parc national (evaluarea
impactului amenajrilor, evidentierea disIunctionalittilor, asigurarea
monitorizrii stiintiIice a gestionrii parcului).

TEME E AUTOEVALUARE
1. imensiunile care deIinesc capacitatea turistic portant
a parcurilor nationale
2. Mentionati zonele Iunctionale sau de amenajare ale
parcurilor nationale
3. Precizati care sunt principalele mijloace de actiune
destinate Iacilitrii petrecerii timpului liber
(agrementului) n parcurile nationale

REUMAT

Capacitatea turistic portant a peisajului teritoriilor protejate este deIinit de:
capacitatea de suport ecologic; capacitatea de ncrcare social si psihologic;
resursele proprii de tehnici de amenajare, care modiIic considerabil pragurile
limit; compatibilitatea ntre utilizrile multiple ale peisajului natural
Pentru parcurile nationale europene, sunt propuse n general trei zone principale de
amenajare:
a) :ona de acces pentru turiti, desIsurat la periIeria parcului si pe vile care
Iavorizeaz accesul n interiorul ariei protejate
b) :ona intermediar sau tampon se caracterizeaz printr-o inIrastructur Ioarte
redus:
c):ona strict protefat sau de protectie integral, destinat activittilor de
cercetare stiintiIic; activittile turistice nu sunt permise dect cel mult n scop
instructiv-educativ
n aIar de zonarea spatial, pentru a Iace Iat agrementului n aer liber, gestionarii
parcurilor dispun de patru tipuri principale de mijloace de actiune pe care le pot
utiliza separat sau combinat:
f) sporirea spatiului disponibil deschis vi:itatorilor
g) controlul i limitarea numrului de turiti
h) diminuarea impactului vi:itatorilor asupra ecosistemelor
i) sporirea durabilittii resurselor

TEME E CONTROL
1. Analizati zonele de amenajare sau Iunctionale ntr-un parc
national sau rezervatie a biosIerei dintr-o tar cu Ilux turistic ridicat,
indicnd mijloacele de actiune destinate Iacilitrii agrementului n aer
liber.


CAPITOLUL V

Considera(ii metodologice asupra elaborrii planului de
amenajare yi asupra evalurii activit(ilor turistice desfyurate n
perimetrul yi proximitatea ariilor protejate

CONTINUTUL TEMEI
1. Categorii de componente analizate n cuprinsul studiilor de
prefezabilitate
2. etodologia evalurii activitjilor turistice desfyurate n
perimetrul yi n proximitatea parcurilor najionale

OBIECTIVE
1. nsuyirea unei metodologii de evaluare a peisajului unui teritoriu
protejat, n vederea organizrii, gestionrii, utilizrii publice yi
dezvoltrii durabile a acestuia
2. odelarea posibilitjilor de acces yi echipare turistic a parcurilor
najionale yi naturale.

Elaborarea planului de amenajare a unei arii protejate trebuie
precedat de studii detaliate (de preIezabilitate) cu caracter
interdisciplinar asupra potentialului natural, cultural si social-
economic, de care trebuie s se tin seama n organizarea, utilizarea
public si gestionarea durabil a acesteia.


1. Categorii de componente analizate n cuprinsul studiilor de
prefezabilitate
Studiile de preIezabilitate se vor axa pe analiza urmtoarelor
categorii de componente:

a. topografice
- valoarea pantelor, important sub aspectul gradului de accesibilitate;
- prezenta unor elemente de discontinuitate a supraIetei topograIice
(rupturi de pant, Ialeze etc.)si a spatiilor de punere n valoare a
peisajului (puncte de belvedere, circuri glaciare);

b. geologice i geomorfologice, ca suport al exploatrii biotice
i antropice
- vor Ii evaluate caracteristicile litologice si morIologice (complexele
morIolitologice, morIometria, procesele morIodinamice etc.)
- vor Ii inventariate siturile geologice si geomorIologice importante
sub aspectul cercetrii stiintiIice, care vor necesita o protectie
riguroas
- vor Ii identiIicate siturile de interes turistic deosebit (aIlorimente,
cariere, Iorme carstice etc.)
- vor Ii realizate materiale cartograIice sugestive, menite s pun n
evident morIostructura si morIolitologia ariei protejate, procesele de
modelare actual, arealele cu risc geomorIologic ridicat etc.

c. edafice, cu rol determinant sau restrictiv pentru exploatarea
biotic i antropic
- studiile asupra nvelisului edaIic vor urmri aspecte legate de
structura si textura solurilor, reactia ionic, granulometria, continutul
n substante nutritive, umiditatea acestora etc.

d. hidrologice i hidrogeologice
- vor Ii eIectuate studii asupra apelor stttoare si curgtoare de
supraIat, apelor de adncime, precum si asupra pnzei Ireatice
- vor Ii analizate zonele de inIiltrare a apei, zonele inundabile, arealele
cu risc hidrologic ridicat

e. climatologice
- vor Ii prelucrate si interpretate datele climatice uzuale reIeritoare la:
temperatur, pluviozitate, nivometrie, vnturi, insolatie,
evapotranspiratie etc.
- vor Ii cartate complexele bioclimatice, riscurile climatice generale
sau speciIice unei anumite activitti (avalanse, Iurtuni, secete etc.)
- vor Ii delimitate arealele de disconIort climatic

f. botanice i fitogeografice
- se vor Iace aprecieri asupra diversittii si distributiei spatiale a
gruprilor vegetale, dinamicii n timp geologic si n timp istoric a lumii
vegetale
- se va evidentia importanta practic si estetic a gruprilor vegetale
- va Ii realizat spectrul IitogeograIic al perimetrului protejat
- va Ii analizat endemicitatea Iloristic si vulnerabilitatea elementelor
Iloristice indicatoare de biodiversitate n raport cu diIeritele Iorme de
presiune antropic
- va Ii ntocmit o hart general a vegetatiei
- vor Ii indicate arealele valoroase din punct de vedere Iloristic,
precum si cele care adpostesc specii periclitate datorit interventiei
antropice
- vor Ii delimitate arealele de interes turistic

g. :oologice i :oogeografice
- vor Ii eIectuate aprecieri asupra diversittii si distributiei spatiale a
gruprilor animale, dinamicii n timp geologic si n timp istoric a lumii
animale
- va Ii realizat spectrul zoogeograIic al perimetrului protejat
- va Ii analizat endemicitatea Iaunistic si vulnerabilitatea elementelor
Iaunistice indicatoare de biodiversitate n raport cu diIeritele Iorme de
presiune antropic
- vor Ii speciIicate arealele de interes turistic si recreativ

h. ecologice
- se vor pune n evident ecosistemele si arealele Iragile sub aspectul
raportului potential ecologic exploatare biotic activitate antropic

i. sociale i economice
- va Ii analizat dinamica activittilor umane desIsurate n teritoriul
aIerent ariei protejate (exploatri Iorestiere, psunat, culturi agricole,
activitti industriale si de transport, amenajarea cilor de comunicatie
si a perimetrului construit)
- va Ii evaluat dimensiunea impactului activittilor umane asupra
componentelor naturale ale peisajului

f. valorificarea turistic actual i in contextul amenafrii ariei
protefate
va Ii analizat dinamica utilizrii turistice a teritoriului actual al ariei
protejate si impactul acesteia n peisaj
- vor Ii delimitate spatiile conIlictuale din punct de vedere al utilizrii
turistice
- vor Ii estimate utilizrile posibile n perspectiva amenajrii ariei
protejate

. valoarea peisagistic a teritoriului propus pentru protectie i
conservare
- va Ii abordat din punct de vedere senzorial: peisaj real versus peisaj
subiectiv, imagistica peisajului analizat, descrierea peisajului privit sub
aspectul Iormelor si liniilor, al miscrii, cromaticii, parIumurilor,
zgomotelor etc., accesibilittii siturilor si a punctelor de belvedere
- va Ii subliniat valoarea patrimonial a peisajului, Iie numai din
punct de vedere natural, istoric, turistic, economic, Iie privit ca o
combinatie variabil ntre aceste componente

l. constrangerile i favorabilittile cu care se confrunt arealul
considerat
- vor Ii evidentiate arealele de conIlict trecute, prezente si prognozate
pentru viitor
- vor Ii cartate arealele echipotentiale din punct de vedere al
Iavorabilittilor si restrictivittilor pentru desIsurarea activittilor
recreative


2. etodologia evalurii activitjilor turistice desfyurate n
perimetrul yi n proximitatea parcurilor najionale

Studiul parcurilor nationale si al turismului pe care acestea l
induc se bazeaz pe trei ansambluri de date:

1. cele reIeritoare la contextul general n care Iiinteaz parcurile
nationale, respectiv date sociale, economice, juridice si politice
locale, regionale si nationale, care prezint o diversitate
considerabil att de la o tar la alta, ct si de la un parc la altul.
Ele constituie cadrul general n care se nscrie politica de
gestionare global a Iiecrui parc si raporturile acestuia cu
activittile turistice si de agrement n aer liber. in acest punct
de vedere, ponderea supraIetei protejate din supraIata total a
unei tri si raportul supraIata parcurilor nationale/locuitor
constituie indicatori Ioarte relevanti pentru o evaluare primar a
politicilor nationale orientate n directia acestui tip de
gestionare a spatiilor naturale.
2. cele reIeritoare la ecosistemele pe care parcul le protejeaz;
crearea acestei baze de date presupune participarea deopotriv a
specialistilor din domeniul stiintelor naturii, turismului si
activittilor recreative.
3. cele reIeritoare la turism si agrement n aer liber, care
evidentiaz varietatea Iormelor de abordare a acestor activitti,
n diIerite parcuri din diIerite tri; parcurilor intens Irecventate,
relativ putine la numr, li se opun cele aproape lipsite de
vizitatori, de asemenea putin numeroase; marea majoritate se
caracterizeaz printr-un Ilux turistic de valoare medie; n cadrul
parcurilor cu Ilux turistic Ioarte ridicat se disting dou
categorii: cele n care activittile turistice si recreative se
desIsoar n conIormitate cu principiile gestionrii
perimetrelor protejate si cele care se aIl n dezacord partial sau
total cu aceste principii (cazul cel mai des ntlnit).

Analiza raportului activitti turistice arie protejat poate Ii
abordat din mai multe perspective, Iunctie de criteriile de reIerint, de
scopul cercetrii si de Iormatia stiintiIic a cercettorului; astIel, pot Ii
identiIicate:
a) o metodologie axat pe evaluarea utilizrii yi artificializrii
diferitelor tipuri de ecosisteme prin activitji turistice yi
recreative; aceast alegere corespunde n mod deosebit
cercetrilor din domeniul stiintelor naturii sau cercetrilor ca
caracter pluridisciplinar;
b) o metodologie bazat pe identificarea tipologiei yi anvergurii
echipamentelor turistice existente n cadrul perimetrului
protejat sau n proximitatea imediat a acestuia, important n
special pentru structurile administrative responsabile de
utilizarea public si dezvoltarea durabil a ariei protejate;
aceast metodologie, aplicat pentru un numr de 157 de arii
protejate n 21 de state europene, a permis individualizarea a 7
modele de amenajare turistic a parcurilor nationale si naturale
(Iig. 6) si anume:
- modelul I - nconjurarea turistic a parcului cu amenajri
desfyurate n afara limitelor acestuia (P.N. Janoise, Ecrins
din Franta); acesta caracterizeaz 6 (4) din cele 157 de
parcuri luate n calcul; amenajrile turistice care nconjoar
perimetrul protejat sunt n general numeroase si de dimensiuni
importante; teritoriul protejat include doar echipamente de
cazare usoare (reIugii), utilizarea agricol a terenurilor Iiind de
asemenea limitat
- modelul II - parcurile naturale cu ayezri permanente yi cu
infrastructur turistic prezent att n interior, ct yi n
afara limitelor ariei protejate (Abruzzo din Italia); include 19
parcuri naturale (12), locuite permanent nu numai de ctre
personalul parcului si cei nsrcinati cu gestionarea
echipamentelor turistice, ci si de ctre populatia local care
continu s practice agricultura n interiorul ariei protejate;
onele periIerice ale parcurilor dispun adesea de echipamente
complementare, destinate att turistilor ct si populatiei
permanente.
- modelul III - amenajri turistice importante, desfyurate n
lungul cii principale de acces n parcul najional (P.N. Tatra
inalt slovac TANAP)cuprinde numai 7 parcuri nationale
(4,5) si ilustreaz situatia particular a spatiilor parcuri dotate
cu amenajri turistice variate: statiuni pentru practicarea
sporturilor de iarn, statiuni termale si de odihn echipate
corespunztor.
- modelul IJ - amenajri turistice localizate ntr-un singur
punct din cadrul perimetrului protejat (P.N. $telvio din Italia
i Plitvice din Iugoslavia); asa cum se observ n Iigura ,
modelul include 6 parcuri nationale (4), caracterizate de
prezenta unui centru turistic unic
- modelul J - amenajri turistice sumare, de tipul refugiilor, n
interior yi al amenajrilor de anvergur n afara perimetrului
protejat (P.A. Engadine din ranja );
- modelul JI - parcuri najionale cu amenajri turistice sumare
(refugii )n interior, situate n vecintatea unui oray sau a
unei aglomerajii umane de peste 1 milion de locuitori (P.N.
Dunes de Kennemer din ]rile de Jos); modelele V si VI includ
95 de parcuri (65); cazarea se realizeaz n regiunile
periIerice care dispun de mici centre turistice sau de asezri de
mici dimensiuni, n 88 de cazuri; n celelalte 7 cazuri, parcurile
nationale sunt localizate n proximitatea unor orase mari sau a
unor aglomeratii de talie mare, care Iac aproape inutil
amenajarea structurilor de cazare; toate aceste arii protejate
sunt penetrate ntr-o msur mai mare sau mai mic de
circulatia autovehiculelor.
- modelul JII - parcuri najionale fr amenajri turistice
($pit:berg), n numr de 13 (8), care Iunctioneaz ca
adevrate rezervatii naturale, neIiind deschise activittilor
turistice;
- modelul JIII - parcuri najionale pentru care nu exist
informajii n acest sens (parcurile albaneze, de exemplu); n
numr de 12 (7,5)
c) o metodologie bazat ndeosebi pe evaluarea tipurilor de
activitji turistice yi recreative, abordare aIerent cu precdere
stiintelor sociale, dar si geograIiei economice si a mediului; ea
permite studierea spatiilor parcuri din perspectiva practicilor
aIerente Iiecrui tip de activitti turistice si de agrement,
precum si identiIicarea categoriilor de situatii similare din
punct de vedere al riscurilor turistice (de exemplu, eIectele
presiunii turistice a sporturilor de iarn asupra peisajului alpin
montan, respectiv eIectele turismului balnear de mas, asupra
peisajului litoral );
n practic, pentru o analiz complex a problematicii
parcurilor ca arii protejate este necesar urmrirea tuturor celor trei
directii metodologice mentionate, astIel nct s poat Ii surprins
interdependenta Iactorilor care intr n joc (naturali, politici, social
economici si culturali).

TEME E AUTOEVALUARE
1. Ce tipuri de metodologii pot Ii utilizate pentru analiza
raportului activitti turistice arie protejat?
2. Comentati cele mai Irecvente modele de amenajare turistic a
parcurilor nationale si naturale

REUMAT

Studiul parcurilor nationale si al turismului pe care acestea l induc se bazeaz pe
trei ansambluri de date:
1. cele reIeritoare la contextul general n care Iiinteaz parcurile nationale, respectiv
date sociale, economice, juridice si politice locale, regionale si nationale.
2. cele reIeritoare la ecosistemele pe care parcul le protejeaz
3. cele reIeritoare la turism si agrement n aer liber, care evidentiaz varietatea
Iormelor de abordare a acestor activitti, n diIerite parcuri din diIerite tri
Analiza raportului activitti turistice arie protejat poate Ii abordat din mai multe
perspective, Iunctie de criteriile de reIerint, de scopul cercetrii si de Iormatia
stiintiIic a cercettorului; astIel, pot Ii identiIicate:
a. o metodologie axat pe evaluarea utilizrii si artiIicializrii diIeritelor tipuri de
ecosisteme prin activitti turistice si recreative;
b. o metodologie bazat pe identiIicarea tipologiei si anvergurii echipamentelor
turistice existente n cadrul perimetrului protejat sau n proximitatea imediat a
acestuia
c. o metodologie bazat ndeosebi pe evaluarea tipurilor de activitti turistice si
recreative

TEME E CONTROL
1. Pe baza modelelor metodologice prezentate, evaluati activittile si
amenajrile turistice desIsurate n perimetrul si proximitatea unui parc
national sau natural din Romnia sau dintr-o tar cu Ilux turistic
ridicat.


ILIOCRAIE SELEC1IJ

Borza Al. (1929) Problema protectiunii naturii in Romania, ntiul
Congres al Naturalistilor din Romnia, Cluj
Boscaiu N. (1979) Integrarea Iitocenotic si constituirea rezervatiilor
botanice, n Ocrot. Nat. Si a med. nconj. T. 23, nr.2, Ed. Academiei
R.S. Romnia, Bucuresti
Botnariuc N. (1989) GenoIondul si problemele ocrotirii lui, Ed.
StiintiIic si Enciclopedic, Bucuresti
Botnariuc N., Boscaiu N., Toniuc N. (1979) Parcurile nationale,
pdurea si ocrotirea naturii, n Rev. Pd. 3
Botnariuc N., Toniuc N. (1986) Parcurile nationale n conceptia
Strategiei Mondiale a Conservrii naturii, n Ocrotirea naturii si a
mediului nconjurtor, t. 30, nr.2, Ed. Academiei Romniei, Bucuresti
Bran Florina (1997) Ecoturism, Editura Economic, Bucuresti
onit N. (1981) Probleme privind conservarea ecoIondului n
Romnia, n Prognoza si reconstructia ecologic, Academia R.S.
Romnia, Filiala Cluj-Napoca, Subcomisia Om si biosIer, Cluj-
Napoca
hincea Mioara (2003) - Jalorificarea turistic a ariilor protefate.
$tudiu de ca:. Parcul National Domogled-Jalea Cernei, n
Comunicri de geografie, vol. ,Editura Universittii din Bucuresti
lvan V. (2003) Turism rural, agroturism, turism durabil,
ecoturism, Ed. Economic, Bucuresti
rolleau H. (1988) Patrimoine rural et tourisme dans la CEE, GT
(Tourisme), TER
Iacob M. (1976) Necesitatea ocrotirii cadrului ecologic al
patrimoniului cultural national, n Ocrotirea nat. Si a med. nconj., nr.2
Manea abriela (2003) Naturalitate i antropi:are in Parcul
Natural Portile de Fier, Ed. Universittii din Bucuresti
Mohan h., Ardelean A., eorgescu M. (1992) Re:ervatii i
monumente ale naturii din Romania, Ed. Scaiul, Bucuresti
Muja S. (1994) ezvoltarea spatiilor verzi n sprijinul conservrii
mediului nconjurtor n Romnia, Ed. CERES, Bucuresti
Neacsu P., Apostolache-Stoicescu . (1982) ictionar de ecologie,
Ed. StiintiIic si Enciclopedic, Bucuresti
Ptrscoiu N. (1980) Rezervatiile si parcurile nationale n actualitate
si perspectiv, Rev. Pd. Nr. 5
Prvu C. (1983) Plante si animale ocrotite n Romnia, Ed. StiintiIic
si Enciclopedic, Bucuresti
Ptroescu Maria.yi al(ii (2000) one i arii protefate in municipiul
Bucureti, A.U.Timisoara, GeograIie, vol. 9 10.
Pop e., Slgeanu N. (1965) Monumente ale naturii din Romania,
Ed. Meridiane, Bucuresti
Primack #., Ptroescu Maria, #ozilowicz L., Ioj C. (2002)
Conservarea diversittii biologice, Ed. Tehnic, Bucuresti
Resmerit I. (1983) Conservarea dinamic a naturii, Ed. StiintiIic si
Enciclopedic, Bucuresti
Richez G. (1991) Parcs nationaux et tourisme en Europe, Editions L
Harmattan, Paris
Stugren B.(1988) Ocrotirea naturii. Traditii, actualitate, perspective,
Ed. acia, Cluj-Napoca
Toniuc N., Boscaiu N. (1989) Situatia ariilor protejate n R. S.
Romnia. Prezent si perspectiv, n vol. Strategii pentru asigurarea
echilibrelor ecologice, Centrul de multiplicare al Univ. Al. I. Cuza, Iasi
Toniuc N., Oltean M., #omanca ., amfir Manuela (1992) List
of Protected Areas in Romania (1932 1991), n Ocrotirea naturii si
mediul nconjurtor (36)-1, Ed. Academiei, Bucuresti
Toniuc N., Boycaiu N. (1991) Conventia pentru protectia
patrimoniului mondial, cultural i natural, Ocrotirea naturii nr.1-2
Vespremeanu E. (1981) Mediul nconjurtor ocrotirea si
conservarea lui. Ed. StiintiIic si Enciclopedic, Bucuresti
*** Legea 137/1995 Legea protectiei mediului
*** Legea 5/2000 Legea privind aprobarea PATN sectiunea a III-
a, one protefate
*** Legea 462/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgent a
guvernului nr. 236/2000, privind regimul ariilor naturale protefate,
conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei slbatice.
*** (2002) Ecotourism. principles, practices and policies for
sustainability, &NEP

S-ar putea să vă placă și