LEGISLAȚIE ÎN TURISM - PROGRAMA DE CURS

TEMA 1 1.1. NOŢIUNI LEGISLATIVE. PRIVIRE GENERALĂ

1.2 IZVOARELE DE DREPT
1.3 ACTIVITATEA DE TURISM. CONCEPTE DIN DOMENIUL TURISMULUI
1.4. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII ÎN TURISM.
1.5. METODOLOGIA DESFĂŞURĂRII ŞI ORGANIZĂRII MESERIILOR DE BAZĂ ÎN TURISM.

TEMA 2 2.1. INSTITUŢII PUBLICE ÎN TURISM

2.2. AGENŢIA DE TURISM
2.3. CLASIFICAREA STRUCTURILOR DE PRIMIRE TURISTICE

TEMA 3 3.1. LICENŢA ŞI BREVETUL DE TURISM

3.2. GHIZII DE TURISM
3.3. SALVAMONTISM- UL

TEMA 4 4.1. PRIVATIZAREA SOCIETATILOR COMERCIALE DIN TURISM

4.2. FONDUL SPECIAL PENTRU PROMOVAREA SI DEZVOLTAREA TURISMULUI
4.3. PROGRAME DE DEZVOLTARE ÎN TURISM LA NIVELUL ROMÂNIEI
 TEMA 1

TEMA 1 1.1. NOŢIUNI LEGISLATIVE. PRIVIRE GENERALĂ

Legislaţie = totalitatea legilor unei ţări sau ansamblul actelor normative dintr-o ţară.
Legislativ = reprezintă elaborarea şi adoptarea legilor
Legislator = este persoana care legiferează
Legislatură = reprezintă timpul pentru care este ales organul legislativ sau organul suprem al puterii statului.
Lege = act normativ care emană de la orice organ competent care potrivit Constituţiei poate să elaboreze acte
normative în sens larg.

Legea fundamentală a României este CONSTITUŢIA.

* Legile organice sunt stabilite de Constituţie (art.73<3> Constituţia României) şi:

- reglementează sistemul electoral,
- statutul funcţionarilor publici,
- aparatul administrativ,
-alte domenii stabilite de Constituţie.

•Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei (art.73<2> Constituţia României)

•Legile ordinare celelalte relaţii sociale asupra cărora legislativul poate hotărî.
 INDEXUL ACTELOR NORMATIVE

PREȘEDINTELE

GUVERNUL

DECRETE DECIZII

ORDONANȚE ORDONANȚE HOTĂRÂRI

DE URGENȚĂ

PARLAMENTUL
PRIM-MINISTRU

LEGI HOTĂRÂRI DECIZII DECIZII

SENATUL ORGANE ALE ADMINISTRAȚIEI LOCALE

HOTĂRÂRI DECIZII ORDINE DECIZII

Procedura de elaborare a actelor normative
Iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor şi unui număr de cel puţin 100 mii cetăţeni cu
drept de vot.

-iniţiatorii propun o primă formă de reglementare (ce va fi însoţită de o altă notă de fundamentare pentru ordonanţe
şi hotărâri de Guvern), precum şi de un referat de aprobare pentru ordine şi instrucţiuni.

- proiectele de acte normative se trimit spre avizare instituţiilor publice interesate din domeniul de activitate ce-l are
în vedere.

-după avizare, iniţiatorul transmite proiectul de acte normativee la Secretariatul General al Guvernului, acesta
solicitând avizul Consiliului Legislativ în sedinţa de guvern.

-după aprobare, se definitivează potrivit observaţiilor Consiliului Legislativ, dacă este cazul, după cum se transmite
spre publicare în Monitorul Oficial.

- toate actele normative intră în vigoare de la data publicării în Moitorul Oficial, dacă în cuprinsul acesteia nu se
prevede un alt termen.
 1.2 Izvoarele de drept

Noțiunea de izvor (sursă) de drept are două accepțiuni principale:

una socială (materială) și una juridică (formală).

În prima accepțiune (cea socială) prin izvor de drept sunt desemnate condițiile din societate care determină
cerința de reglementare juridică.

Cea de-a doua accepțiuni (cea juridică) prin izvor de drept se înțelege forma de exprimare a normativității juridice.

Sub acest aspect, sunt izvoare de drept:

- Constituția
- Legea
- Ordonanța Guvernului
- Normative internaționale și comunitare.
CONSTITUȚIA

•cuprinde un ansamblu de norme politico-juridice, care crează cadrul general de organizare și funcționare ale
statului și autorităților publice, proclamând drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor.

• este legea fundamentală și supremă a statului, căreia i se supun celelalte izvoare de drept.

LEGEA

* Legea este actul juridic al Parlamentului, prin care pot fi reglementate orice domenii ale vieții sociale. Constituția
nu restrânge competența Parlamentului de reglementare prin lege.
În România, potrivit Constituției există o ierarhie a legilor:
* legi constituționale
* legi organice
* legi ordinare (obișnuite).
ORDONANȚA GUVERNAMENTALĂ

- este un act juridic conținând norme cu putere de lege.

- pot fi adoptate fie direct în temeiul Constituției (ordonanțelor simpla), fie în temeiul unei legi (denumită lege de abilitare),
prin care Parlamentul abilitează (delegă) Guvernul să reglementeze pe această cale ordonanțele (de urgenta) în anumite
materii și într-o perioadă de timp determinată – de regulă, vacanța parlamentară.
- Ordonanțele de urgență se pot adopta în toate materiile, inclusiv în cele reglementate de Constituție, ca domeniu al legii
organice.
- Ordonanțele simple nu pot afecta domeniul legii organice, conținând astfel norme echivalente celor ale legii ordinare.

REGULAMENTUL

-Termenul desemnează orice act administrativ cu carcater normativ, indiferent de nivelul autorității care l-a emis și de
denumirea specifică (hotărâre a Guvernului, ordine ale miniștrilor, acte ale administrației publice locale, etc.). astfel, toate
actele administrative care conțin norme juridice sunt regulamente sau acte administrative regulamentare.

- Fiind acte de aplicare a legii sau de organizare a acestei aplicări, regulamentele pot avea importanță aparte ca izvoare
(surse) ale dreptului mediului.
DECRETELE

-Constituie isvoare de drept, doar daca contin reguli de conduita generala si pmpersonale.
ex. Decretul prezidential
- De obicei, decretul prezidential are caracter individual, deoarece priveste reglementarea juridica a situatiei profesionale
a unui subiect individual de drept (persoana fizica), o amnistitie sau o gratiere.

HOTARARILE (DE GUVERN)

- Sunt acte emise, de obicei de Guvern, pentru organizarea si clarificarea aplicarii unor legi adoptate de Parlament.

- Sunt inferiorare Constitutiei.

ACTE NORMATIVE ADOPTATE DE CONDUCATORII ORGANELOR CENTRALE ALE ADMINISTRATIEI DE

STAT SI ACTE NORMATIVE ADOPTATE DE ORGANELE EXECUTIVE ALE ADMINISTRATIEI LOCALE

Hotarari adoptate de Consiliile Judetene,

Consiuliul General al Capitalei, consilii Ordine si instructiuni ale ministrilor
municipale, orasenesti si comunale

In limita competentelor acestora

 ACTELE COMUNITARE

ACTE COMUNITARE CU FORTA ACTE COMUNITARE FARA FORTA

JURIDICA OBLIGATORIE JURIDICA OBLIGATORIE

* ACTE COMUNITARE CU FORTA JURIDICA OBLIGATORIE

- Tratatul de constituire a Comunitatii Economice Europene (CEE) – intrat in vigoare la 1 ianuarie

1958
- Tratatul de constituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA) - intrat în vigoare la 1
ianuarie 1958
- Tratatul ce vizează înfințarea UE (semnat la Maastricht în 1992 și intrat în vigoare la 1 noiembrie
1993)
- Tratatele de adeziune ale țărilor ce aua derat ulterior la UE, etc.
 TIPURI DE ACTE COMUNITARE CU FORTA JURIDICA OBLIGATORIE: regulamentul, decizia și directiva.

Regulamentul
- are aplicabilitate generală, este obligatoriu și este aplicabil tuturor țărilor membre ale UE.

- La nivelul țărilor membre nu este necesară transpunerea acestui tip de act normativ, ele aplicându-se fără niciun
fel de modificare.

- Regulamentele sunt de două categorii: regulamente de bază (intră sub competența Consiliului sau ComisieI) și
regulamente de executare (sunt adoptate și de Consiliu și de Comisie).

Decizia
- este un act obligatorie care produce efecte pentru unul sau mai mulți destinatari (state membre sau particularii).
- Deciziile se adoptă de către Consiliu, la propunerea Comisiei, iar prin intermediul ei se stabilesc atât rezultatul
ce urmează să fie atins, cât și modalitățile de aplicare.
- decizia nu presupune aplicabilitate generală, dar atunci când decizia se adresează persoanelor fizice sau juridice
din cadrul unui stat efectele sunt imediate, iar în cazul deciziilor adresate unui stat, acestea se aplică tuturor
instituțiilor acelui stat.

Directiva
- apare ca un instrument folosit la nivel comunitar în vederea armonizării legislațiilor naționale.
- NU ESTE obligatorie decât pentru destinatarii căreia ea se adresează.
- Este de două feluri: directivă de bază (adoptată pe baza Tratatelor) și directiva de execuție (pentru executarea
celei dintâi).
• ACTE COMUNITARE FARA FORTA JURIDICA OBLIGATORIE: recomandarea și avizul, ambele neavând
caracter obligatoriu și nici un efect constrângător, excepție facând recomandările CECO.

Recomandarea

- reprezintă un substitut pentru adoptarea unei directive, pornind de la premisa încrederii în autodisciplina
destinatarilor săi. Obiectul recomandărilor este acela de a invita destinatarii să adopte o anumită conduită.

- Recomandările formulate de către Comisia sau Consiliul Europeana, sunt de celel mai multe ori invitații
adresate statelor membre de a-și modifica legislația națională și de a o adapta unui cadru general propus.

Avizul
- este un act comunitar folosit pentru a exprima un punct de vedere.

- Avizul poate fi obligatoriu sau facultativ.

1.3. Activitatea de turism. Concepte din domeniul turismului

Turismul – ramura a economiei nationale, cu functii complexe, ce reuneste un ansamblu de bunuri si servicii
oferite spre consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit pe o perioada mai mica de un an si al
caror motiv principal este altul decat exercitarea unei activitatii remunerate in interiorul locului vizitat

Resurse turistice – componente ale mediului natural / antropic, care prin calitatile si specificul lor sunt
recunoscute,, inscrise si valorificate in turism, in masura in care nu sunt supuse unui regim de protectie integrale

Patrimoniu turistic – este format din resurse turistice si structurile realizate in scopul valorificarii lor prin activitati
de turism

Structura de primire turistica – orice constructie si amenajare destinata prin proiectare si executaia cazarii
turistilor, servirii mesei pentru turisti, agrementului, transport special destinat turistilor, ratament balnear pentru
turisti
Zona turistica – teritoriul caracterizat printr-o concentrare de resurse turistice care poate fi delimitata distinct ca
oferta, organizare si protectie turistica

Zona de recreere periurbana – arealul situat in teritoriul preorasenesc care beneficiaza de un cadru atractiv si
dispune de dotari orespunzatoare pentru petrecerea timpului liber

Statiune turistica – localitatea sau parttea a unei localitati cu functie turistica specifica si cu activitati ce sustine
exclusiv realizarea produsului turistic

Produsul turistic – complex de bunuri materiale si servicii concentrate intr-o activitate specifica si oferite in
pachete turistice

Pachet de servicii turistice – combinatie prestabilita a cel putin 2 din elemente – cazare – alimentatie, tratament
balnear – transport, agrement precum si alte servicii, combinatie ce reprezinta o parte semnificativa din pachet
atunci cand sunt vandute sau oferite spre vanzare la un pret global si atunci cand aceasta depaseste 24 ore.
Patrimoniul turistic

• Patrimoniul turistic este constituit din bunuri proprietate publică / privată şi este valorificat şi protejat în
condiţiile legii.

• Atestarea, evidenţierea, precum şi monitorizarea valorificării şi protejării patrimoniului turistic se realizează de

către Autoritatea Națională pentru Turism, din cadrul Ministerului .

• Atestarea se realizează prin eliberarea certificatului de patrimoniu turistic care dă dreptul proprietarului sau
administratorului legal la organizarea exploatării turistice, şi-l obligă la protejarea patrimoniului.

• Evidenţierea se realizează prin înscrierea în Registrul general al patrimoniului turistic.

Organizarea şi funcţionarea Ministerului Turismului

- este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridicã, în subordinea

Guvernului, care realizeazã politica Guvernului în domeniul turismului

- a avut o evoluție dinamică, fiind restructurat continuu odată cu schimbarea legislaturilor

1990-1992 - Ministerul Comerțului și Turismului (HG 805 / 1990);

1992-2005 - Ministerul Turismului (HG 796 / 1992, HG 58 / 1997);
2005-2007 - Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului (HG 740 / 2003);
2007–2009 - Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii
Liberale (HG 740 / 2003);
2009-2013- Ministerului Dezvoltării Regionale și Turism (HG 1631/ 2009);
2013-2017- activitatea de turism este preluată de Autoritatea Națională pentru Turism,
din cadrul Ministerului Economiei și IMM – urilor (HG 9 / 2013)
2017-2020 - Ministerul Turismului (Hot 24/2017)
2020-prezent – Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri (Hot. 44/2020)
Ministerul Turismului îndeplineste urmãtoarele funcţii:

a) de autoritate de stat, prin care se asigurã urmãrirea aplicãrii şi controlul respectãrii reglementãrilor în
domeniile dezvoltãrii sectorului turismului, precum şi al funcţionãrii instituţiilor şi organismelor care îşi
desfãşoarã activitatea sub autoritatea sau în coordonarea sa;

b) de strategie, prin care se asigurã fundamentarea, elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în
domeniul turismului;

c) de sintezã în domeniul turismului;

d) de coordonare la nivel naţional a activitãţii de relaţii internaţionale în domeniul turismului;

e) de reglementare, prin care se asigurã elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar în vederea realizãrii
obiectivelor şi programelor din domeniul turismului;

f) de administrare, prin care se asigurã administrarea fondurilor publice în domeniul turismului;

g) de reprezentare, prin care se asigurã în numele statului român, cu aprobarea Guvernului, reprezentarea pe plan
intern şi internaţional în domeniul turismului;

h) de promovare, implementare şi urmãrire a folosirii fondurilor acordate de Uniunea Europeanã în domeniul

turismului.
1.5. Metodologia desfăşurării şi organizării meseriilor de bază în
turism.

Pregătirea profesională
din domeniul
activităţilor de turism

UNITATI DE STAT UNITATI PRIVATE

acreditate de Ministerul Turismului si Ministerul Educatiei si Cercetarii

 Ordinul Ministrului Turismului 103/1995
prevede Metodologia organizării şi desfăşurării cursurilor de
calificare profesională în meserii de bază din activităţile hoteliere şi
de turism.

- atestă drepturile agentului din turism de a organiza cursuri de

calificare profesională în activităţile de turism.

-cursurile se organizează pe meserii şi grupe de meserii.

Metodologia de organizarea a cursurilor de calificare a meseriilor
de baza in turism

- Pentru organizarea acestor cursuri, agentul economic solicită

ministerului – Direcţia generală de strategie şi reformă în turism,
avizarea organizării cursurilor între 3-12 luni (fiind stabilită de
planul de învăţământ pentru fiecare meserie în funcţie de
complexitate)

-Programul de instruire constă în pregătire teoretică şi practică în

baza planului de învăţământ şi programei analitice a ministerului.

-Evaluarea nivelului de pregătire se face pe toată durata cursurilor

prin verificări orale, scrise şi practice,notate cu note de la 1 la 10.
Metodologia de organizarea a cursurilor de calificare a meseriilor
de baza in turism

- Participa la evaluare – candidatii care au mediile încheiate la

toate obiectele de studiu şi au obţinut note de minimum 5 la toate
disciplinele.

- Daca se cumuleaza un procent mai mare de 10% (din tabelul

orelor) - vor fi eliminati de la cursuri (pe baza referatului întocmit
de responsabilul de curs + prin decizia directorului care a aprobat
organizarea cursului)

- Cursurile se finalizează printr-un examen de absolvire şi o

probă practică.
 Comisia de evaluare cuprinde:

Preşedinte – directorul/directorul adjunct al unităţii abilitate să

organizeze cursul

Vicepreşedinte – reprezentant al ministerului

Membrii – 1 reprezentat al asociaţiilor profesionale d eprofil

- 1 profesor examinator pentru disciplina de specialitate
- 1 instructor de practică examinator pentru disciplina de
specialitate
- 1 profesor examinator pentru limba străină

Secretar – responsabilul de curs sau secretarul şcolii organizatoare.