Traditii

Grecia este tara  unde traditiile vechi de secole - si chiar mai mult - au fost pastrate cu
grija, ca o importanta parte a identitatii nationale. De-a lungul unei istorii turbulente, marcate in
special de ocupatii straine, adesea sangeroase, "elenismul" a fost la mare pret,  o forma de
rezistenta care nu insemna doar pastrarea limbii, ci si a traditiilor, obiceiurilor, legendelor,
literaturii si artei populare. In ciuda - sau poate tocmai datorita - persecutiilor de tot felul,
identitatea culturala si mai ales cultura populara elena s-au pastrat pana astazi. In prezent,
traditiile elene, noi si vechi, sunt fascinante pentru turisti si respectate cu sfintenie de greci.

Chiar daca la prima vedere tara este moderna si cosmopolita, tinerii parand ca prefera
distractia din cluburi si localuri, acestia nu vor ezita sa danseze pe muzica greceasca traditionala,
stiu versurile cantecelor, respecta toate obiceiurile si sarbatorile, asa cum au facut-o si generatiile
dinaintea lor. In Grecia, respectul pentru valorile si obiceiurile trecutului este esential.  Multe
dintre ele devenite legi nescrise, sunt respectate de greci. Tara se dezvaluie ca un loc aparte, cu
reguli adesea neobisnuite pentru straini, dar cu atat mai interesanta. Un fel de a trai plin de viata,
de bucurie, dar si de respect fata de ceilalti.
Obiceiuri, traditii, ciudatenii, locuri

Timpul : in Grecia timpul se scurge altfel, iar un turist va fi cu siguranta surprins si se va

adapta destul de greu, mai ales la pauza dintre doua si cinci dupa amiaza, cand totul parte
incremenit intr-o lunga siesta. Nici nu se pune problema ca aceasta pauza sa nu fie respectata, ar
fi un afront la adresa Greciei insasi. La fel de importanta este si plimbarea de duminica, mai ales
la sate, cand locuitorii unei asezari se intalnesc si discuta. Tot legat de timp si de cum il inteleg
grecii este si aspectul caselor, majoritatea nefinisate la exterior. Motivul este simplu : cand va fi
nevoie de o noua camera se continua constructia. Ce nevoie ar fi de finisaje ?

Cinematograful : cinematografele din Grecia, majoritatea gazduite pe perioada verii in

gradini de vara, sunt in permanenta aglomerate. Mai mult, veti gasi aici si baruri unde puteti
cumpara whisky, coniac, ouzo, gustari, iar de regula la jumatatea filmului se face o pauza, pentru
a va "aproviziona". Mai mult, aveti voie sa fumati in timpul filmului, asa ca nimic nu va
impiedica sa va bucurati de film.

Cafeaua : pana in 1974, cand Turcia a invadat nordul Ciprului, era prezentata si vanduta
drept cafea turceasca, apoi a devenit simpla cafea sau cafea greceasca. O cafea greceasca
adevarata nu este pentru cei slabi de inima, ci este foarte tare si aromata. Tinerii prefera cafe
frappe, in timp ce in sate cafeneaua - kafenion - este locul de intalnire si discutii, centrul social al
asezarii. Aici barbatii beau cafea, fumeaza si joaca Tavli - table - un adevarat sport national.
Pana la inceputul anilor '80, in fiecare asezare, cat de neinsemnata, erau cel putin doua cafenele,
fiecare decorata pentru a arata orientarea politica a patronului, pentru ca  musterii sa stie unde sa
nu intre.

Masa in oras : sa nu va ganditi ca in Grecia veti gasi pe cineva mancand singur, pe fuga,
la o masa. Asa ceva este de neconceput. Masa este cel mai bun prilej de socializare si dureaza ore
bune, in care convivii savureaza specialitatile traditionale si se astern la povesti. Cum o cina
tarzie incepe de la orele noua si se prelungeste tarziu in noapte, restaurantele si localurile sunt
mai mereu aglomerate. Se plateste intotdeauna cash, niciodata cu carte de credit sau cecuri, si
veti avea adesea surpriza de a vedea cum grecii nu ezita sa plateasca si pentru altii, un dar
traditional.

Traficul : pentru a rezolva problemele de trafic, administratia elena a ajuns cu cativa ani in
urma la un sistem, in care masinile cu numar par circula in anumite zile, cele cu numere impare
in alte zile. Din pacate, multi greci si mai ales atenieni au recurs la o stratagema, cumparand o a
doua masina, putand astfel circula toata saptamana. Intentia conteaza. Este de mare ajutor si
metroul din Atena, a carui constructie a durat totusi nepermis de mult.
 Despre norocul de a te fi nascut femeie : in Grecia fetele sunt norocoase, pentru ca
traditia cere ca familia sa cumpere sau sa construiasca o casa pentru fiecare fata. Nu si pentru
baietii familiei, este treaba lor sa se casatoreasca mai tarziu cu o fata cu casa. Adesea insa fata va
mosteni locuinta parintilor sau a bunicilor.

Spargerea farfuriilor : clar, grecilor le place sa sparga ba una, ba alta, mai ales la
petreceri. Cand frumoase fete incep sa danseze zeibekiko ori hasapiko, in jurul lor zboara
paharele si farfuriile, multe foarte valoroase, care se prefac in tandari. Pare excesiv, periculos ?
In anii '30 comesenii obisnuiau sa arunce la picioarele dansatoarelor, in semn de respect si
barbatie, cu cutite. Din fericire, cum fetele erau adesea ranite, s-a renuntat si s-a trecut la farfurii.
Mai zgomotoase, fac mai multa mizerie, dar sunt mai putin periculoase. Sunt insa si pe placul
poftei de viata a grecilor.

Credinte ciudate : superstitiile mai mult sau mai putin inrudite cu influenta credintei
ortodoxa s-au pastrat dintr-o generatie la alta, si multe se pot intalni in tot spatiul balcanic. De
exemplu, cand o familie se muta intr-o casa noua preotul trebuie sa vina pentru sfestanie. In
Grecia, ziua traditionala plina de ghinion este marti 13, nu vineri 13, pentru ca intr-o marti 13
Constantinopole a fost cucerit de turci, inamicii traditionali ai grecilor.

Periptera : chioscuri stradale, foarte utile cand sunteti pe fuga, cu marfuri de toate felurile,
de la bauturi reci la harti, ziare, brelocuri, inghetata, maruntisuri. In Grecia se gasesc peste
46.000 de chioscuri.

 Specific grecesti :

KAFENION (cafeneaua) - frecventata aproape exclusiv de barbati, potrivit traditiei, este

prin excelenta o "institutie" elena. In trecut astfel de localuri se gaseau pretutindeni in orasele
mari, in sate fiind usor de gasit in centru, chiar langa piata. Chiar daca in epoca moderna multe s-
au inchis, altele pierzandu-si clientii, cafeneaua ramane locul unde barbatii se intalnesc, daca se
poate in fiecare zi, pentru a discuta despre recolta, despre politica, despre ce se mai intampla prin
Grecia, despre mici bucurii si drame personale. Practic, orice poate deveni subiect de
conversatie. Se discuta, se tipa, se fumeaza, se bea cafea, prietenii se contrazic, dusmanii ajung
sa se impace, este locul unde vedeti adevarata viata greceasca. Dar cafeneaua nu este locul
certurilor, pentru ca va puteti savura cafeaua si pipa ori tigara in liniste, fara ca cineva sa va
deranjeze. Se bea cafea, apa rece, vin sau uzo, foarte rar se mananca si niste alune sarate. 
 La kafenion mobilierul este simplu, rustic, dar in acelasi timp aminteste de trecutul Greciei,
atmosfera unui astfel de local nefiind afectata de schimbari. O cafenea clasica a reusit sa isi
pastreze rolul in viata comunitatii, in ciuda schimbarilor moderniste. Daca in marile orase
cafenelele aduna acum si femei, alaturi de barbati, multi conservatori din sate sunt revoltati de o
asemenea stare de fapt. Pentru ca aici kafenion este grecesc, este primitor, dar mai ales este un
loc destinat exclusiv barbatilor si discutiilor lor.

TAVLI (tablele) : daca in alte tari tablele sunt doar un joc, in Grecia sunt in egala masura
un sport national si o traditie. Statutul acestui joc in societatea si istoria elena este similar celui
detinut in lumea araba. Termenul de "tavli" este derivat din grecescul "tavla", insemnand chiar
tava sau scandura. Regulile sunt in mare aceleasi, dar in Grecia acest joc ce amesteca norocul si
strategia cu un varf de cutit de tactica psihologica poate fi jucat in trei feluri. Portes (usile) se
joaca in mare dupa regulile cunoscute pentru toti. Dar mai exista si plakoto (de la elenul plakono,
a acoperi) si fevga (alearga sau repede), fiecare cu admiratorii si maestrii sai. Partidele se pot
prelungi cu orele, fiecare jucator are sustinatorii sai, si adesea pariurile si orgoliile ating cote
impresionante.

KOMPOLOI (siraguri de margele)
Le veti vedea foarte des in Grecia, mai ales in mainile barbatilor, dar nu le confundati cu
manataniile. Kompoloi au ajuns in Grecia din Orient, fiind mai mult o jucarie, ajutand la
relaxare. Regula este ca numarul margelelor sa fie mereu impar. Dar kompoloi sunt mai mult
decat o simpla jucarie, ajungand sa simbolizeze pentru multi specificul zonei, sa se identifice cu
ceea ce este Grecia astazi, sa exprime mai bine ca orice alt suvenir specificul tarii. Unii spun
chiar ca forma rotunda a siragului este o trimitere la infinit, la eterna reintoarcere.

PERIPTERON (chioscul)
Se spune despre peripteron, chioscul pe care il veti gasi peste tot in Grecia, ca este un
supermarket in miniatura, unde sunt mici sansele sa nu gasesti ceea ce cautai, cat timp este vorba
de ceva suficient de mic pentru a incapea acolo. Fie ca sunt situate pe o strada aglomerata si
zgomotoasa, fie intr-un colt linistit al orasului, periptera  nu duc lipsa de clienti, desi sunt mici
"colibe", cu un acoperis, un scaun si marfuri de toate felurile. Dar nici un oras sau sat din Grecia
nu ar fi complet fara macar un peripteron, unde veti gasi dulciuri, bauturi, inghetata, suveniruri,
tigari, baterii, jucarii, ziare, cutite, cam orice marfa marunta, toate aparent amestecate intre ele
atat de bine incat doar vanzatorul stie de unde sa le ia. Foarte utile si populare, periptera sunt
cautate si de turistii curiosi.

Festivaluri în Grecia

Climatul blând al Greciei permite de a organiza evenimente culturale în aer liber, iată de ce, de
decenii, festivalurile fac parte integrantă din cultura şi din economia ţării.

Festivalul grecesc cel mai cunoscut şi cel mai vechi este cel din Atena. Acesta este organizat de
serviciul cultural al Oficiului naţional de turism grec (O.N.T.G.) şi se ţine în teatrele Irod Atticus
şi Lycabette la Atena, cât şi în teatrul Epidaur.
Are loc din luna iunie până în luna septembrie. Într-adevăr, din 1955, acest festival constituie
unul din evenimentele anului în teatrul roman al lui Irod Atticus, care se găseşte la Atena, la
poalele lui Acropole şi care dispune de o capacitate de primire de 5000 de locuri. După ce s-a
aplecat mai mult asupra teatrului grecesc şi a reprezentaţiilor muzicale, festivalul s-a diversificat
mult în aceşti ultimi ani cu, în mod special, introducerea teatrului contemporan, a muzicii şi a
dansului.

Teatrul Irod Atticus oferă o vedere încântătoare a Parthemonului iluminat şi a primit pe unii
dintre cei mai mari artişti, orchestre şi companii artistice din lume: Maria Callas, Leonard
Bernstein, Mstislav Rostropovich, David Oistrach, Yehudi Menuhin, Colin Davis, companiile de
Balet Balşoi, Ansamblul orchestral berlinez, Teatrul naţional al Marii Britanii, Teatrul de dans al
Ţărilor de Jos, trupa de dans Pina bausch, pentru a nu cita decât câteva dintre ele.

Din 1996, în timpul verii, Acropole este deschisă publicului în fiecare noapte cu lună plină,
permiţând astfel vizitatorilor de a profita totodată  de concerte.

Festivalul de la Lycabette există din 1964 şi are loc într-un cadru creat de arhitectul inovator T.
Zenetos, pe colina cu acelaşi nume. La început, festivalul se axa în special pe reprezentaţii din
teatrul grec antic. După restaurarea sa în 1977, auditorium a primit diverse reprezentaţii teatrale
şi de dans, dar totodată spectacole de muzic, căutând în mod special rock, muzică pop, jazz şi
muzică etnică.

Teatrul Epidaur, având o capacitate de primire de 14.000 persoane, se bucură de un reume

internaţional pentru frumuseţea sa şi mai ales pentru extraordinarele sale calităţi acustice. În
1935, marele şef de orchestră Dimitris Mitropoulos a dat aici prima reprezentare, în acest teatru
din sec. IV î.e.n.

Trei ani mai târziu, s-a ţinut prima reprezentare de teatru antic şi de evenimente muzicale punând
în scenă artişti cunoscuţi din întreaga lume, cum ar fi Maria Callas, Monserrat Caballe, M.
Rostopovich, Orchestra Filarmonică din Berlin sub bagheta lui Herbert Von Karajan, Orchestra
şi Corala de la Scala din Milano, conduse de Claudio Abado.
Nu departe de acest teatru deosebit se găseşte „Micul Epidaur”, un teatru antic recent restaurat  şi
care, din 1995, propune reprezentaţii muzicale organizate de concert Hall din Atena. Un anume
nume de festivaluri care au loc în împrejurimile Atenei în timpul verii sunt organizate de centrele
culturale şi de municipalităţi. De exemplu, festivalul „Krystalleia”, care îşi datorează numele de
la poetul K. Krystallis. El are loc la castelul Ducesei de Plaisance, la Pendeli şi oferă concerte de
muzică clasică şi de muzică grecească contemporană.

Un alt festival se ţine la Vyronas, din 1987, la teatrul Melina Mercouri, într-o veche carieră
dezafectată. Acolo, se poate asista la spectacole de teatru antic, de dans şi de muzică grecească
contemporane.

La Aeschyleia, în oraşul Eleusis, care se află la numai 20 km de Atena, în nord-vest, lângă golful
Salamina, au loc reprezentaţii de teatru antic cât şi de dans şi teatru contemporane, precum şi
expoziţii de artă şi diverse evenimente muzicale.

Cu ocazia festivalului, sunt propuse diferite concerte, la Mănăstirea Bizantină de la Kessarini.

Festivalul de la Halandri se concentrează pe spectacole de teatru şi de muzică. Teatrul

Veakeio, din Pireu se consacră în principal dansului. De asemenea, pe colina de la Philopapou, în
faţa Acropolei, se găseşte un teatru în aer liber care, din mai şi până în septembrie, primeşte
spectacole de dans grecesc în costum tradiţional, propuse de cântăreţi şi dansatori de la Dora
Stratou. Toamna, Atena primeşte o Panoramă a Cinematografului european, organizată de ziarul
Eleftherotypia, cât şi un festival de cinema organizat de revista Cinema.

La Salonic se găseşte sediul Festivalului Internaţional de film, care este cel mai mare
eveniment cinematografic al anului, în Grecia. A fost inaugurat în 1960, sub numele de
Festivalul filmului grec, şi secţiunea sa internaţională  datează din 1966. După o serie de factori
politici şi sociali, acest festival, care are loc în fiecare toamnă, s-a impus pe scena internaţională
începând cu 1992. Şi tot la Salonic, festivalul Demetria propune, pe de-o parte, spectacole de
teatru, de muzică, de dans şi de operă, prezentate de trupe greceşti şi străine, şi pe de altă parte,
seminarii, expoziţii şi conferinţe. Aceste evenimente se produc aproape pretutindeni în oraş.

În ultimii ani, un mare număr de festivaluri au avut loc în alte locuri şi oraşe din Grecia
care au căpătat deja o mare reputaţie. Unele dintre ele se concentrează în mod special pe anumite
forme de artă, în timp ce altele oferă o mare varietate de spectacole. Printre aceste festivaluri, ne
oprim în mod esenţial la cel de la Nauplia, organizat pe siturile istorice ale oraşului, şi care, sub
acordurile fine ale celebrului pianist Yannis Valkarellis, prezintă spectacole de muzică.

Alte festivaluri au loc la Argos, un festival de dans este organizat de centrul internaţional
de dans de la Kalamata, pe situl de la Dion are loc festivalul Olympos, chiar în teatrul antic în
insula Thasos are loc un festival, ca şi cel de dans din Filippi, în teatrele antice. Mai mult,
festivalul din Heraklion, de la teatrul Manos Hadjidakis şi de la teatrul Nikos Kazantzakis oferă
unul din programele cele mai complete şi cele mai variate, cu reprezentaţii de teatru, de muzică
tradiţională şi de spectacole de dans, de operă, de expoziţii de artă, de cursuri şi de conferinţe.

  Festivalul internaţional de la Patras prezintă, între altele, reprezentaţii de teatru antic,

clasic şi modern, spectacole de operă, de muzică clasică, de expoziţii de artă, de cursuri şi de
conferinţe.

Festivalul Dodoni, care are loc în teatrul antic din acest oraş din Epir este interesat în
general de dramele istorice.
 Festivalul Dionysia, de pe insula Naxos, oferă concerte, spectacole de dans, evenimente
folclorice, serate literare şi spectacole de umbre chinezeşti.

În Creta, în oraşul Rethymno, festivalul Renaşterii propune spectacole de artă dramatică,

de muzică şi de dans, dar de asemenea de cinema şi reprezentaţii de artă grafică.

Festivalul de la Chania, are loc în portul veneţian şi în fortăreaţa oraşului. Acesta

propune expoziţii de artă, spectacole de muzică şi de dans, cât şi spectacole de marionate.

  În insula Rhodos, festivalul de vară prezintă

într-un castel medieval spectacole de dans, de teatru, concerte şi recitaluri de muzică tradiţională
şi din Renaştere.

Festivalul internaţional de marionete de la Hydra, care propune spectacole de umbre

chinezeşti ale artiştilor greci şi străini, face parte din evenimentele festivaliere particulare care se
consacră anumitor forme de artă.

În Itaca există un concurs de teatru, care oferă reprezentaţii teatrale pur şi simplu
inovatoare.

Există de asemnea festivalul jurământului lui Hippocrate, de pe insula Kos, care

prezintă piese de teatru grecesc clasic şi o reconstituire a ritualului jurământului lui Hippocrate.

Pe insula Leucada, turiştii pot admira festivalul de Artă şi de Retorică, consacrat literaturii, cu
conferinţe, piese de teatru, concerte şi expoziţii. 

Iar pe insula Santorini, are loc un festival internaţional de muzică, care oferă concerte de
muzică clasică, mult gustate de publicul meloman din întreaga lume. Din timpul verii şi până
toamna, au loc numeroase alte evenimente culturale şi festivităţi de o durată mai scurtă care sunt
organizate de o multitudine de oraşe şi sate.

Este vorba în general de a sărbători evenimente speciale sau de a aduce omagiu

persoanelor cu greutate istorică în raport cu locul. De exemplu, festivalul vinului din Samos şi
din Creta, sau festivalul Ouzo de la Mytilena. Ori festivalul Agonia din Creta, cu concursurile
sale de cântec şi dans, cu evenimente muzicale şi expoziţii ale artiştilor locali.

„Săptămâna pânzei Malueia” din Hydra este un alt exemplu. Acest eveniment este
dedicat amiralului Miaoulis şi prezintă în general spectacole de dans tradiţional cât şi o
reconstituire a exploziei Armadei turce declanşată de Miaoulis în timpul războiului de
Independenţă.

„Armata”, din portul insulei Spetsea, este o reconstituire a înfrângerii navale otomane.

Sărbătoarea recoltei de struguri din Mykonos prezintă activităţi tradiţionale precum

viticultura, şi se desfăşoară la muzeul agricol.

De-a lungul întregii Grecii, municipalităţile, în colaborare cu centrele culturale şi alte

instituţii, au pus pe picioare evenimente culturale în oraşele şi satele mai puţin importante. Marea
majoritate a festivalurilor în Grecia se desfăşoară în aer liber, în lunile de vară, în teatrele antice
sau în locuri special concepute ca să aibă acest efect, oferind un interes estetic şi istoric
particular.

Leaganul civilizatiei, Varsta de Aur a omenirii,  Casa Zeilor, toate aceste denumiri se
refera la un singur tinut: Grecia Antica. Astfel Atena ramane centrul culturii, istoriei si artei
antice. Iar urmele acestei perioade de glorie sunt vizibile si in zilele noastre.