Filozof grec - Grecia clasic

Aristotel
Aristotel (384 .Hr. - 7 martie 322 .Hr.) a
fost unul din cei mai importani filozofi
ai Greciei Antice, clasic al filozofiei
universale, spirit enciclopedic, fondator al
colii peripatetice. Dei bazele filozofiei au
fost puse de Platon, Aristotel este cel care
a tras concluziile necesare din filozofia
acestuia i a dezvoltat-o, putndu-se cu
siguran afirma c Aristotel este
ntemeietorul tiinei politice ca tiin de
sine stttoare. A ntemeiat i sistematizat
domenii filozofice ca Metafizica, Logica
formal, Retorica, Etica. De asemenea,
forma aristotelic a tiinelor naturale a
rmas paradigmatic mai mult de un
mileniu n Europa.

Portretul lui Aristotel, sculptur de Lysippos, Muzeul Luvru

Nume - , Aristotels
Natere - 384 .Hr. Stagira
Deces - 7 martie 322 .Hr.
coal/tradiie - Materialism i Empirism
Interese principale

Date biografice
Aristotel s-a nscut la Stagira (motiv
pentru care i se mai spune Stagiritul), un
ora din peninsula Chalcidica, n nordul
Mrii Egee. Tatl su, Nicomah, a fost
medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea,
tatl
lui Filip
al
II-lea i
bunicul
lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe
nume Phaestis, provenea din familie
aristocratic.

Politica
Idei importante
episteme, categorii
Influene
Platon

A influenat
Alexandru cel Mare,Toma
de Aquino, Cretinism

Rmas orfan de copil, Aristotel i petrece primii ani la Stagira i Pella, iar la 17 ani intr n
Academia lui Platon, unde rmne 20 ani, mai nti ca elev apoi ca profesor; dup moartea
lui Platon, n 347 .Hr., a plecat la Assos, n Misia devenind consilierul tiranului Hermias. De fapt
este nceputul unei serii de cltorii pentru cunoaterea i studiul formelor de stat i de conducere
existente la acea perioad. n 343 .Hr., a fost chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desvr i
educaia tnrului Alexandru (cel care avea s rmn n istorie ca Alexandru cel Mare). n ceea ce
privete nfiarea sa, se tie c avea ochii mici, picioare sub iri, vorba cepeleag, ns avea
mbrcminte plcut, tunsoare minunat de ngrijit i inele cu pietre scumpe de o rar frumuse e.
Referitor la viaa sa personal se afirm c s-a ndrgostit de amanta (concubina) prietenului su, sa cstorit cu ea, i-i aducea daruri care se aduceau doar divinit ilor. n 340 .Hr. s-a ntors la
Stagira, dar nu pentru mult vreme. Pacea impus de Macedonia cet ilor grece ti i-a dat prilejul s
revin la Atena, unde a nfiinat propria lui coal Liceul ( Lykeion sau coala peripatetic), coal
ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani i i va continua
neobosit cercetrile. n 323 .Hr., odat cu moartea lui Alexandru, la Atena a rbufnit vechea
dumnie fa de macedoneni.
Aristotel s-a refugiat la Chalkis, n insula Eubeea, unde a murit un an mai trziu. La conducerea
colii i succede Theofrast, cel mai important discipol al su.

Opera lui Aristotel

Platon i Aristotel
Ca i magistrul su, Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile sale au ca i autorul, o istorie
interesant. Ele au fost redescoperite treptat, dintre care Poetica abia n perioada Renaterii, deci
unele dintre ele pot rmne necunoscute i pn n prezent. Dup moartea lui Teofrast, urmaul lui
Aristotel la conducerea colii, lucrrile marelui filosof sunt duse n Asia Mic, unde putrezesc n
subsoluri, fiind readuse la Atena pe la 100 .e.n. n 86 .e.n., snt aduse la Roma i ajung mai trziu
pn la Andronicus din Rodos. Vastul sistem filosofic i tiinific conceput de Aristotel, uimitor prin
diversitate (logic, teologie, politic, estetic, fizic, astronomie, zoologie etc.) i profunzime, a
stat la baza gndirii medievale cretine i islamice i a fost axul culturii Occidentului pn la
sfritul secolului al XVII-lea. Din cele peste 150 de lucrri care i sunt atribuite (Diogenes
Laertios meniona 145), s-au pstrat 47.

Opera sa cuprinde:

Discursuri cu caracter retoric: Elogiul lui Platon, Elogiu ctre Alexandru, Elegia pentru
Eudemos

Dialoguri n genul celor platonice: Despre filosofie, Despre justiie, Despre poei - pstrate
fragmentar

Tratate de erudiie: Constituia atenienilor, Istoria animalelor (Historia Animalium), Despre

cer (De caelo)

Lucrrile lui Aristotel sunt mprite n cinci categorii i formeaz Corpus

Aristotelicum: Categorii (Categoriae), Despre interpretare (De Interpretatione), Analitica Prim
(Analytica Priora), Analitica Secund (Analytica Posteriora), Topica (Topica), Respingerile Sofistice
(De Sophisticis Elenchis)

Scrieri despre tiin: Fizica (Physica), Despre cer (De Caelo), Despre generare i
corupere (De Generatione et Corruptione), Meteorologicele, Despre Univers (De Mundo), Despre
suflet (De Anima), Scurte tratate naturale (Parva Naturalia), Despre simuri i sensibile (De Sensu et
Sensibilibus), Despre memorie i reamintire (De Memoria et Reminiscentia), Despre somn i
veghe (De Somno et Vigilia), Despre vise (De Insomniis), Despre divinaie (De Divinatione per
Somnum), Despre lungimea i scurtimea vieii (De Longitudine et Brevitate Vitae), Despre tineree i
btrnee (De Juventute et Senectute), Despre respiraie (De Respiratione), Despre spirit (De
Spiritu), Istoria animalelor sau Descrierea animalelor (Historia Animalium), Despre prile
animalelor (De Partibus Animalium), Despre micarea animalelor (De Motu Animalium), Despre
deplasarea animalelor (De Incessu Animalium), On the Generation of Animals (De Generatione
Animalium),
Despre
culori (De
Coloribus),
Despre
lucruri
auzite (De
audibilibus),
Fizionomica (Physiognomonica), Despre plante (De Plantis), Despre minuni auzite (Mirabilibus
Auscultationibus), Probleme mecanice (Mechanica), Probleme sau ntrebri (Problemata), Despre
liniile indivizibile (De Lineis Insecabilibus), Despre poziia i denumirile vnturilor (Ventorum Situ et
nominibus), Despre Melissus, Xenophanes i Gorgias

Scrieri metafizice: Metafizica (Metaphysica)

Scrieri etice: Etica Nicomahic (Ethica Nicomachea), Etica Mare (Magna Moralia), Etica
eudemic (Ethica Eudemia), Despre virtui i vicii (De Virtutibus et Vitiis Libellus), Politica (Politica),
Economicele (Oeconomica)

Scrieri estetice: Retorica (Ars Rhetorica), Retorica lui Alexandru (Rhetorica ad Alexandrum),
Poetica (Ars Poetica)

Scriere n afara Corpus Aristotelicum: Constituia atenienilor (Athenaion Politeia)

Concepte
Filosofia = tiin a cauzelor prime, o cercetare a fiinei ca fiin
Substan = Fiina n sine, imuabil (identic cu sine). Acel tip de realitate a crei existen
nu este dependent de altceva (v. Categorii, 2). n acest sens, substana poate fi universal,
adic substan secund (ca gen, specie, esen), respectiv particular sau substan prim
(neleas ca individual).
Materia = "Forma n poten" sau "potenialitate pur". Fiina n poten, n stare
nedeterminat (virtualitate).
Forma = fiina n act, determin materia (energie)
Primul Motor = cauza micrii din lume; este mictorul nemicat, Act pur, imaterial, gndire
pur (divinitatea suprem)
Omul = este un compus din materie i form. Corpul nu este materie dect ntr-un sens
metaforic deoarece, ca substan prim, i corpul trebuie neles tot ca un compus form-

materie. Astfel, tot ceea ce este perceptibil ca i corp este act al corpului, adic form n act.
De asemenea, sufletul individual este la rndul su un compus care are drept form
intelectul. n concluzie, omul este o substan avnd ca form sufletul intelectiv.
= fiin moral, capabil de aciuni n vederea binelui
= fiin social "zoon politikon" (vieuitoare social), tinde n mod natural s triasc n stat i
folosete statul drept mijloc pentru dobndirea autarhiei, adic a condiiei necesare
practicrii virtuii dianoetice.
= caut frumosul, arta fiind o imitaie a realitii cu rol de Katharsis (purificare a sufletului prin
disciplinarea pasiunilor)
Statul = anterior familiei i individului, este un organism natural; ideal este statul avnd clase
sociale bine determinate
Statul = scopul su este fericirea, dobndit ca stare ce nsoete practicarea virtuilor; statul
condus de omul cel mai virtuos este monarhia (poate degenera n tiranie). Alte forme de
guvernmnt sunt aristocraia (poate degenera n oligarhie), republica (poate degenera n
demagogie guvernarea celor inculi)
tiinele: Teoretice (matematic, fizic, metafizic); Practice (etic, politic, economie);
Poetice (arte tehnice, retorica, poetica)
Adevrul = corespondena conceptelor cu realitatea
Logica = introducere i pregtire a tuturor tiinelor, analiz a legilor gndirii (care sunt i legi
ale realitii)
Categoriile = modalitile de exprimare a fiinei: Substana, Cantitatea, Calitatea, Relaia,
Locul, Timpul, Poziia, Averea, Pasiunea, Aciunea. Substana semnific faptul de a fi (fiina
nedeterminat), n timp ce restul de nou categorii exprim determinaii ale substan ei.
Substna este o realitate care nu are nevoie de altceva ca s existe, n timp ce categoriie
desemneaz realiti a cror existen depinde de substan ("nu pot fi n afara unui
substrat" - v. Categorii, cap. 2).
Silogismul = procedeul dialectic de gndire care ne duce necesar la adevr.

Posteritatea
Cultura aristotelic a fost preluat de arabi, prin traducerile siriene, de unde a trecut n Evul
Mediu cretin. Lucrrile lui sub form de dialoguri totalizeaz peste 2.000 de pagini. O clasificare a
lucrrilor lui Aristotel a fost realizat de ctre Andronic din Rhodos, Adraste d'Aphrodisias, M.
Bhle. Operele sale au fost editate de ctre Tauschnitz n 16 volume n 1832.

Termenii Clasificarea termenilor, Raporturi logice intre termini

Termenii
Un termen este un cuvant sau un grup de cuvinte prin care se exprima o notiune, respectiv
intelesul termenului si care se refera la unul sau mai multe obiecte despre care se afirma notiunea in
cauza.
Un termen are structura urmatoarelor elemente:
componenta lingvistica: cuvantul sau grupul de cuvinte;
componenta cognitiva: notiunea;
componenta ontologica: multimea de obiecte.
In plan mintal se vorbeste de un anumit inteles al termenului ce constituie intensiunea termenului,
iar in plan real se vorbeste de referinta termenului, ceea ce reprezinta extensiunea termenului (sfera).
Clasificarea Termenilor
Exista mai multe tipuri de termeni ce face necesara clasificarea acestora. Criteriile de clasificare
cele mai evidente sunt intensiunea si extensiunea termenilor:
Din punct de vedere intensional, termenii se clasifica astfel:
termeni absoluti / relativi
termeni absoluti: numai daca se aplica obiectelor din extensiunile lor considerate izolat
ex: planeta, obiect, culoare
termeni relativi: in cazul in care termenul desemneaza o relatie ce se stabileste intre doua sau
mai multe obiecte
ex: unchiul meu, muschiul meu, mai mare decat
termeni abstracti / concreti
termeni abstracti: numai daca el desemneaza insusiri, proprietati sau relatii cu elemente de sine
statatoare, independente de obiectele carora le revin acestor insusiri

ex: frumusete, roseata, claritate

termeni concreti: in masura in care termenul desemneaza obiecte, insusiri sau proprietati
caracteristice acestora
ex: frumos, rosu, clar
termeni pozitivi / negativi
termeni pozitivi: numai daca indica prezenta anumitor insusiri
ex: coerent, prietenos
termeni negativi: in cazul in care se indica absenta unor proprietati
ex: stirb, orb, surd
termeni simpli / compusi
termeni simpli: numai daca detine rolul de notiune primara
ex: autoturism, punct, propozitie
termeni compusi: desemneaza derivate ale notiunilor primare
ex: autoturism de teren, punct de vedere
Din punct de vedere extensional, termenii sa clasifica astfel:
termeni vizi / nevizi
termeni vizi: numai daca extensiunea sa nu contine nici un obiect
ex: cel mai mare numar prim, patrat perfect - logic vizi
centaur, sirena - factual vizi
termeni nevizi: in caz contrar
ex: cal, caiet, sincer
termeni singulari / generali
termeni singulari: numai daca se refera doar la un singur obiect (extensiunea termenului este
construita dintr-un singur obiect)

ex: Liceul "Dragomir Hurmuzescu", Bucuresti

termeni generali: in cazul in care extensiunea termenului contine cel putin doua obiecte
ex: oras, carte, padure
termeni colectivi / distributivi
termeni colectivi: numai daca obiectele din extensiunea sa sunt colectii de obiecte asa incat
proprietatile ce revin colectiei, nu revin fiecarui membru al colectiei
ex: armata, biblioteca
termeni distributivi: in cazul in care fiecare caracteristica din intensiunea termenului revine
fiecarui obiect din extensiune
ex: pom, mamifer, cana
termeni vagi / precisi
termeni vagi: numai daca nu se poate decide cu certitudine pentru orice obiect daca face parte sau
nu din extensiunea termenului
ex: tanar, frumos, bun
termeni precisi: in cazul in care exista posibilitatea deciziei pentru orice obiect
ex: patrat, fotografie, perete

Raporturi logice intre termeni

Din punct de vedere extensional se pot preciza diferite tipuri de raporturi logice:
Raporturi de concordanta: daca extensiunile elementelor au cel putin un element comun.
Prin cercetarea acestor raporturi se permite delimitarea urmatoarelor tipuri de raporturi de
concordanta:
A, B
Raportul de identitate: numai in cazul in care doi termeni au in comun toate obiectele din
extensiunile lor, altfel spus aceeasi extensiune.
A = om

B = animal capabil sa construiasca unelte

Raportul de ordonare: numai in cazul in care oricare obiect ce apartine extensiunii unui termen,
apartine si extensiunii celui de-al doilea termen, in timp ce, cel de-al doilea termen are in extensiunea
sa si obiecte ce nu apartin extensiunii primului obiect.
B
A = pisica (specie)
A
B = mamifer (gen)
A = specie - termen subordonat
B = gen - supraordonat
Raportul de incrucisare: numai in cazul in care extensiunile a doi termeni au in comun cel putin
un obiect, fiecare termen avand in extensiunea sa si obiecte ce nu apartin extensiunii celuilalt termen.
B
A
A = roman
B = inginer
Raportul de contrarietate: numai in cazul in care oricare ar fi obiectul acesta nu poate apartine
simultan, extensiunii ambilor termeni, existand posibilitatea de a nu apartine extensiunii nici unuia
dintre ei.
B
A
A = Africa
B = Europa
Raportul de contradictie: numai in cazul in care oricare ar fi obiectul acesta nici nu face parte,
nici nu lipseste simultan din extensiunea ambilor termeni sau termenii reprezinta unul negatia
celuilalt, luata sau nu intr-un univers de discurs.

Observatie: Universul de discurs reprezinta un domeniu de referinta, respectiv o categorie de

obiecte de un anumit gen, gen epuizat de una sau mai multe specii.
A
B A = om
B = non-om
In afara unui univers de discurs.
AB
A = legal
B= ilegal
Intr-un univers de discurs.

Principiile Logicii Traditionale

La baza logicii traditionale stau anumite conditii formale numite principii logice sau legi da
rationare. Ele nu exprima rationamente, ci conditii generale ale rationamentelor indiferent de tipul de
propozitii cu care formulam inferenta.
Fiecare rationament trebuie sa respecte simultan urmatoarele principii logice:
Principiul identitatii care presupune ca un obiect este identic numai cu sine insusi, in acelasi
timp si sub acelasi raport.
A= idA (Formula va fi citita: A este identic cu A)
Regula: Orice obiect este presupus neschimbat in raport cu timpul si cu unghiul de vedere
considerat, adica ramane acelasi pe tot parcursul rationamentului.
Principiul non-contradictiei presupune ca un obiect nu poate sa fie in acelasi timp si sub acelasi
raport si A, si non-A.
Formula: ~ (A&A`) se citeste nu sunt simultan adevarate si A, si A`.
Principiul tertului exclus presupune ca sau este acceptata o propozitie A, sau este respinsa dintrun sistem de propozitii, a treia posibilitate fiind exclusa.

Principiul ratiunii suficiente presupune ca pentru a accepta sau pentru a respinge o propozitie
trebuie sa dispunem de o ratiune suficienta sau altfel spus, de un temei satisfacator. Exista 4 tipuri de
temeiuri:
Nici necesare si nici suficiente; Necesare, dar nu si suficiente; Suficiente, dar nu si necesare;
Necesare si suficiente.
Spunem ca propozitia p este un temei necesar pentru propozitia q, atunci cand fara adevarul lui p
nu se poate dovedi adevarul lui q, iar daca p este un temei suficient pentru q inseamna ca admitand
adevarul lui p devine imposibil ca q sa nu fie adevarata.

Comunicarea
Comunicare reprezinta instiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura. Cam acestea ar fi
sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explicativ pentru comunicare. Desi pare
simplu intelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. Comunicarea are o
multime de intelesuri, o multime de scopuri si cam tot atitea metode de exprimare si manifestare.
Nu exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate spune cel putin ca, comunicarea
inseamna transmiterea intentionata a datelor, a informatiei.
Ce se intelege prin comunicare:

o provocare constanta pentru psihologia sociala;

o activitate;

satisfacerea nevoile personale;

legatura intre oameni, etc.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea
exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte
precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe
care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun
aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate, ei trebuie sa aiba in comun scopuri,
convingeri, aspiratii, cunostinte - o intelegere comuna - 'acelasi spirit' cum spun sociologii.
Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri
similare de a raspunde la asteptari si cerinte.
Comunicarea se realizeaza pe trei niveluri:
1. Logic

2. Paraverbal
3. Nonverbal
Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului
de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire) si 55% la nivelul
nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.).
Daca intre aceste niveluri nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficace. Daca insa
intre niveluri exista contradictii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.
Tipuri de comunicare:

Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea in si catre sine.

Comunicarea interpersonala. Este comunicarea intre oameni.

Comunicarea de grup. Este comunicarea intre membrii grupurilor si comunicarea

dintre oamenii din grupuri cu alti oamenii.

Comunicarea de masa. Este comunicarea primita de sau folosita de un numar mare

de oameni.

Scopul comunicarii: sa atentionam pe altii, sa informam pe altii, sa explicam ceva, sa

distram, sa descriem, sa convingem, etc.
Pentru a descrie numeroasele intelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim
zilnic, folosim urmatorii trei termeni:
a. Forma comunicarii
Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul. Aceste forme
sunt distincte si separate una de alta asa de mult, incat au sistemul lor propriu pentru
transmiterea mesajelor. Astfel, cand semnele sunt facute pe foaia de hartie potrivit
anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si
'forma' scrierii.
b. Mediul comunicarii
Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme. Un mediu adesea poate
implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre
exemplu, o carte este un mediu care foloseste forme ale comunicarii precum sunt
cuvintele, imaginile si desenele.
c. Media

Sunt acele mijloace de comunicare in masa care s-au constituit intr-un grup propriu. Exemple
binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si revistele. Toate acestea sunt
distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Spre exemplu,
televiziunea ofera cuvinte, imagini si muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele
mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte intre cel care comunica si cel care
recepteaza.

Limbajul este codul cu care este transmisa informatia, reprezinta unealta comunicarii. In
prima categorie intra limbajul. Limbajul reprezinta codul comunicarii,este liantul intre cel
ce transmite informatia ,emintator, si cel ce primeste informatia, receptor. Limbajul
determina forma comunicarii. El este de trei feluri:
Limbaj scris.
Limbaj verbal.
Limbaj nonverbal.
Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interactiune
personala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza importanta limbajului, ca
mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii.
Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane si o distinge ca
individualitate; felul propriu de a fi al cuiva. Comunicarea are o foarte mare influenta
asupra personalitatii deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilalti iar
comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti.
Interactiunea atrage concomitent comunicare.
Sinele se construieste in interactiune cu ceilalti. In felul acesta, definirea unei situatii nu
este niciodata strict individuala, desi apare astfel; in acelasi timp, nici individul nu este
doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note personale in orice evaluare si raspuns. Cu cat
se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a se crea personalitati puternice.
Comunicarea este cheia individului spre societate si integrarea in aceasta. Lipsa
comunicarii atrage o indepartare iminenta fata de grup, echipa, societate, etc.
Daca luam in discutie termenul de grup observam ca, chiar societatea din care facem
parte este un grup. Grupul inseamna reguli, reputatie, tel, munca in echipa etc. Sensuri
determinate de interactiune deci de comunicare. Atata timp cat exista o buna comunicare
exista si un randament maxim, insa daca aceasta lipseste se poate ajunge la disensiuni sau
chiar mai rau. Functionarea unui grup mai mare se bazeaza pe reteaua care conecteaza
diferite parti ale sale si-i asigura coerenta. Nuanta pe care o introduce Blumer ar putea
chiar surprinde: O retea sau o institutie nu functioneaza in mod automat datorita unei
dinamici interioare sau unui sistem de cerinte: ea functioneaza pentru ca persoanele aflate

in diferite puncte fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc situatia in
care sunt chemate sa actioneze.
Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne nastem. Noi
invatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce invatam ca sa putem folosi
cunostintele noastre mai eficient. Orice comunicare implica creatie si schimb de
intelesuri. Aceste intelesuri sunt reprezentate prin 'semne' si 'coduri'. Se pare ca oamenii
au o adevarata nevoie sa 'citeasca' intelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si
intelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se intampla
cand comunicam.

Functiile Limbajului

Exista ase funcii ale limbajului, n care sunt angajai factorii comunicrii (elementele situatiei
de comunicare). Funciile limbii corespund siturii comunicrii lingvistice n perspectiva unuia
dintre factorii comunicrii:

emitator - funcia emotiv

receptor funcia conativ
mesaj funcia poetic
cod - funcia metalingvistic
context (sau referent) funcia referenial
canal de transmitere funcia fatic
Functia corespunztoare centrrii mesajului pe emitor este funcia Emotiva, care trdeaz
starea afectiv, sentimentele, valorile morale, capacitile cognitive i cultura
emitorului. Funcia emotiv a comunicrii const n evidenierea strii interne a emitorului.
Aceasta se refer, cum bine se tie, la capacitatea pe care o avem, ca emitori, s marcm poziia
noastr fa de informaia pe care o conine enunul nostru. Ea se se realizeaz la nivelul emotiv
al limbajului prin interjecii, exclamaii, prin lungirea emfatica a sunetelor. Este semnificativ c
intonaia are un rol deosebit de important n exprimarea poziiei Emitorului. Alte procedee:
folosirea diminutivelor i augmentativelor, preferina pentru un anumit termen din seria de
sinonime aflat la dispoziia vorbitorului.
Funcia orientat spre receptorul mesajului este cea Conotativa, ce servete la incitarea acestuia
la aciune/respectiv la ncetarea aciunii prin ordine, ndemnuri, rugmini, interdicii etc. Prin
acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor. Funcia conativ se concentreaza pe
strategia lingvistic a contactrii receptorului, bazat pe mrci ale vocativului (la substantive,
pronume, numerale i adjective) i imperativului (mod verbal personal), de propoziii imperative,
exclamative, afirmative i negative. Constructia mesajului este la modul imperativ prin
excelen.

Funcia aferent mesajului este cea Poetica, prin care limbajul se orienteaz spre sine, spre
propria organizare. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune, cum se vorbete, spre
deosebire de limbajul tiinific, care pune accentul pe ce se spune. Anumite reclame fac apel la
acest tip de mesaj, n special reclamele pentru serviciile turistice. Funcia poetic presupune
modul n care este concentrat mesajul poetic de la emitor spre receptor i constituie funcia
esenial a artei verbale. Ea nu apare singura: n poezia epica, unde se ntrebuineaza formulri la
persoana a treia, apare i funcia refereniala; n poezia lirica, n care enunurile sunt la persoana
nti, apare i funcia emotiv, iar n poezia liric-adresativ, cu valori retorice, formulate la
persoana a doua (oda, epistola, satira), apare i functia conativa. n opera dramatica, se
exploateaz din plin resursele oferite de funciile limbajului, mai ales factorii de perturbare a
comunicrii, care creeaz atmosfera specific.
Funcia corespunztoare codului este cea Metalingvistica, ce are n vedere nelegerea corect i
complet a mesajului. Ea presupune intervenii prin care se verific folosirea i nelegerea
cuvintelor, a sensului lor, a implicaiilor colaterale ale semnelor din cod. Este necesar s se atrag
atenia asupra codului utilizat, fie prin gesturi, fie n perifraze explicative (explicaii de genul
glumesc, desigur). Funcia metalingvistic are n vedere codul in care se exprima interlocutorii,
modul n care funcionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.)
favorizeaz i faciliteaz comunicarea. Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia
metalingvistic a comunicarii
Funcia limbajului corespunztoare contextului este cea Referentiala. Aceasta ilustreaz modul
de folosire a limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare personal, o imagine, o prere
sau o ide, aa cum o percepe emitorul. Funcia referenial transmite informatii despre lumea
real sau imaginar, trimite la context i stabilete referentul. Ea poate fi denotativ sau
cognitiv, avnd n vedere informarea, contextul lingvistic i extralingvistic (social, cultural,) al
comunicrii.
Funcia limbajului corespunztoare canalului este cea Fatica, interacional. Ea servete
la stabilirea relaiei de comunicare i la cultivarea interesului pentru aceasta pn la ncheierea
mesajului, prin verificarea funcionrii optime a circuitului. La nivelul contactului social funcia
fatic asigur comunicarea cu succes prin amprenta lingvistic degajat.