LP3 COASTELE

Coastele sunt oase plate, subtiri, curbate care formează o mare parte a scheletului toracic.
Ele sunt în număr de 12, pe fiecare parte. Spaţiile dintre coaste sunt cunoscute ca spatii intercostale si
conţin muschii intercostali, nervii si arterele.

Funcţiile coastelor:
• Ele protejează inima şi plămânii
• protejează de asemenea, părţi din stomac, splina şi rinichii.
• ajuta in respiratie

Coastele se împart în 3 categorii:

1. Primele şapte perechi se numesc coaste adevărate. Acestea sunt conectate posterior cu coloana
vertebrală şi anterior cu sternul prin cartilajele costale.
2. Următoarele trei perechi sunt numite coaste false. Acestea sunt conectate posterior cu coloana
vertebrală şi anterior se anexează la cartilajului coastei a 7-a, nu direct la sternului
3. ultimele două perechi sunt coaste flotante. Acestea sunt anexate la coloanei vertebrale de la spate, dar
nu sunt conectate la nimic în faţă.

Caracteristicile comune ale coastelor

- Fiecare are coaste - două extremităţi
- posterioara sau vertebrala
- Anterioara sau sternală
- Organismul sau orpul coastei
- Unghiul
- Santul subcostal = o depresie îngustă care ruleaza de-a lungul suprafetelor inferioare care conţine
manunchiul vasculonervos.
a. Extremitatea posterior prezintă cap, gât şi tubercul.
- Capul este marcat de o suprafaţă articulara în formă de rinichi, împărţita de către o creastă orizontală în
două faţete: faţetă articulara superioara = zona de articulare cu semifateta inferioara a vertebrei
superioare. Faţeta articulara Inferioara = zona de articulare cu semifateta articulara a vertebrei de mai
jos.
- Gâtul este zona dintre cap şi tubercul; se extinde lateral de la capul costal; este situat în faţa procesului
transvers al vertebrei inferioare cu care capul costal este articulat.
- Tubercul este o elevaţie mica posterior şi lateral de capul costal; el prezintă o suprafaţă de articulare cu
procesul transversal al vertebrei
b. extremitatea anterioara prezinta o depresiune concavă prin care coasta se ataşează la cartilajului
costal.
c. Unghiul este zona de ax cu curbura mai mare.
d. Santul subcostal - o canelură longitudinală pe marginea inferioară a suprafeţei interne a coastelor,
locaţie pentru pachetul neurovascular intercostal (mănunchi)

1
Articulatiile costelor
Cele 12 perechi de coaste sunt articulate cu cele 12 vertebre toracice astfel:
1. capul costal se articuleaza cu o semifaţetă costala inferioara a vertebrei superioare
2. capul costal se articuleaza cu o semifaţetă costala superioara a vertebrei corespunzatoare
3. Tubercul costal, cu procesul transvers;
4. corpul costal cu cartilajul costal;
5. cartilaj costal cu sternul
• coastele adevarate:se articuleaza direct cu sternul prin intermediul cartilajelor independente;
• coastele false: coastele 8-10 nu searticulaaza direct cu sternul (exista doar un singur cartilaj pentru
toate dintre acestea) şi coastele 11 şi 12 (coaste flotante) nu se articuleaza cu sternul toate.
Locul de fixare a coastelor la vertebrele se numeşte articulatie costovertebrala.

coasta toracica 7 se articuleaza cu faţetele costale ale părţii inferioare a vertebrelor T6 şi partea
superioară a vertebrelor T7

Coaste atipice

I-a coasta
-Cea mai cefalică coasta
-Este cea mai cea mai lata si mai scurta dintre coaste
-Tuberculul muschiului scalen marchează suprafaţa sa superioară (site-ul de fixare a m. scalen anterior.)
- Capul are o singură faţetă articulara cu prima vertebră toracică (T1)

2
A doua coasta
- Coasta a doua este mai subţire, mai puţin curbata şi mai lunga decât prima coasta
- Are două faţete pentru articularea cu T1 şi T2
- Canalul costal este prezent, dar slab evidentiat
- Unghiul (nu tuberculul) este partea cea mai posterioară a coastei a II-a

Coastele 11 si 12 au doar o singura fateta pe capul costal; coastele 11 şi 12 sunt scurte, fără gât sau
tuberculi şi se termina în peretele abdominal.

STERNUL

Este os plat, alungit care formeaza linia mediană anterioara a cutiei toracice. Sternul este format din
tesut osos spongios foarte bine vascularizat, acoperit de un strat subţire de os compact.
Acesta are 3 părţi:
- manubriul
- corpul
- apendicele –procesul Xiphoid

3
Manubriul - este componenta cea mai superioara a sternului şi are mai multe incizuri importante:
- incizura jugulara = o concavitate găsita între cele două incizuri claviculare, este aspectul cel mai
superior al manubrium care se poate simţi la baza gâtului

incizurile claviculare- sunt fantele stânga şi dreapta care articulează cu extremitatea sternala a claviculei
formand articulatiile sternoclaviculare

Corpul are doua feţe-anterioara si posterioara şi două margini laterale. 7 mici depresiuni (faţete) sunt
situate pe margini, unde se ataşează la stern primele 7 perechi de coaste prin intermediul cartilajelor
costale

Procesul de xiphoid (osul inferior) este un mic proces cartilaginos care se osificain jurul varstei de 40 de
ani .

Unghiul sternal = o protruzie anterioara care marchează joncţiunea dintre manubriul şi corpul sternului,
serveşte ca punct de reper pentru coasta nr 2. Cartilajelor costale a celei de-a doua perechi de coaste care
se ataşează aici si poate fi palpat sub tegument.

CUTIA TORACICA

Un cadru osos, care protejează inima, plămânii, şi alte organe. Cutia toracica este alcătuită din trei
grupuri de oase - sternul, 12 perechi de coaste şi 12 vertebre toracice.
In inspiratie, muşchii intercostali ridica coastele ajutand plamanii sa se extinda. La expiraţie, cutia
toracica se misca in jos, expirand aerul din plămâni.
Cutiei toracice are:
- faţă anterioara
- faţă posterioara
- Două suprafeţe laterale
- O bază (apertura toracică inferioara) este formata de catre procesul de xiphoid (anterior),
vertebra T12 (posterior) şi lateral casta nr. 12 , extremitatea anterioară a coastei 11 si cartilajul costal al
castei 7, 8, 9 şi 10.

4
 - Un apex (apertura toracică superioara) este format din incizura jugulara (anterior), vertebra T1
(posterior) şi lateral prima pereche de coaste.