VISCEROCRANIUL 

- sau oasele feţei  sunt în număr de 14. Ele se grupează formând cele două
maxilare. Maxilarul superior este alcătuit din 13 oase. Acestea
sunt: cornetele inferioare, lacrimalele, nazalele, maxilele,
palatinele, zigomaticele (toate pereche) şi vomerul,
singurul nepereche. Maxilarul inferior este alcătuit dintr-un singur os,
mandibula, care este şi singurul os mobil al scheletului capului. 
A.Maxilarul superior
1.Maxilarul
este un os pereche care prin articularea cu cel de partea opusă
participă la formarea scheletului osos al cavităţii bucale, al cavităţii
orbitale şi al foselor nazale. Maxilarul se compune dintr-un corp şi
apofizele palatină şi piramidală. Corpul maxilarului are o formă
neregulată și prezintă patru feţe: anterioară, superioară sau orbitală,
internă sau nazala şi posterioară. Faţa anterioară vine în raport cu
părţile moi ale feţei. Fața superioară are forma unei lame
triunghiulare. Faţa internă ia parte la formarea peretelui lateral al
foselor nazale. Posterior față de apofiza zigomatică se descrie faţa
posterioară pe care se găseşte o proeminenţă numită tuberozitatea
maxilară. Cei patru pereţi ai corpului maxilarului delimitează o
cavitate, numită sinusul maxilar, care comunică cu fosa nazală.
Apofiza piramidală are bază, vârf şi trei feţe (superioară, anterioară
şi posterioară). Apofiza palatină este o lamă osoasa care porneşte de
pe faţa internă sau nazală a maxilarului şi participă la formarea
palatului dur.

2. Osul palatin este un os pereche de formă neregulată, aşezat

înapoia osului maxilar, este format dintr-o lamă osoasă orizontală și
alta verticală unite în unghi drept. Lama orizontală se uneşte cu cea
de pe partea opusă, formând treimea posterioară a bolţii palatine.
Lama verticală este de formă aproximativ patrulateră, formează o
parte din peretele lateral al cavităţii nazale.
 3. Osul zigomatic sau osul malar este un os pereche aşezat în
partea superioară şi laterală a feţei, El are o formă neregulată,
prezentând două feţe (una internă şi alta externă), patru margini şi
patru unghiuri. Faţa externă vine în raport cu pielea şi cu muşchii
feţei, formând umărul obrazului. Faţa internă intră în constituţia
fosei temporale.

4. Osul lacrimal este un os pereche aşezat pe peretele median al

fosei orbitale, are forma unei lame dreptunghiulare, formând
împreună cu apofiza frontală a maxilarului canalul nazolacrimal.

5. Osul nazal are forma unei lame dreptunghiulare. Faţa externă

a nazalului este acoperită de piele, iar cea internă formează o parte
din peretele superior şi lateral al fosei nazale.

6. Cornetul nazal inferior este un os care se prezintă ca o

lamelă osoasă de formă triunghiulară. El este fixat printr-o margine
de peretele extern al fosei nazale, iar - 24 - cealaltă margine o are
liberă. Între cornetul nazal inferior şi peretele lateral al fosei nazale
se află un spaţiu, numit meatul nazal inferior.

7. Vomerul este un os nepereche aşezat în plan median.

Marginea lui superioară se articulează cu faţa inferioară a corpului
sfenoidului. Prin marginea lui inferioară vomerul se articulează cu
lama perpendiculară a etmoidului formând porţiunea osoasă a
septului nazal.

b. Maxilarul superior
 1. Mandibula este un os nepereche aşezat în partea inferioara a
craniului visceral, fiind singurul os mobil al scheletului capului. Ea
este formată din trei părţi: un corp şi două ramuri. Corpul
mandibulei are forma unei potcoave aşezate cu convexitatea în
partea anterioară. Pe faţa anterioară, externă a corpului mandibulei,
pe linia ei mediană se află o proeminenţă osoasă, numită simfiza
mentonieră iar lateral, câte un orificiu pe unde ies nervii şi vasele
mentale, numit gaura mentonieră. Tot pe faţa anterioară se află pe
fiecare parte câte o creastă, numită linia oblică externă pe care se
insera muşchi. Pe fata posterioară, internă a corpului mandibulei se
găsesc: mici proeminențe aşezate de o parte şi de alta a liniei
mediane, numite apofizele genii superioare şi inferioare pe care se
inseră muşchii geniogloşi şi geniohidieni); câte o creastă osoasa,
numită linia oblică internă sau milohioidiană, pe care se insera
muşchiul milohioidian; o depresiune aşezată deasupra liniei
milohioidiene, numită foseta sublinguală, care vine în raport cu
glanda sublinguală; o altă depresiune aşezată dedesubtul liniei
milohioidiene, numită foseta submandibulară, care vine în raport cu
glanda salivară submandibulară. Pe marginea superioara a corpului
mandibulei se observă opt scobituri, numite alveole dentare, în care
se fixează dinţii arcadei dentare inferioare. Ramurile mandibulei se
prezintă ca nişte lame osoase de formă aproape patrulatere care
continuă corpul mandibulei, formând cu acesta un unghi, numit
unghiul mandibulei sau gonion. În partea superioară se află condilul
mandibulei care formează împreună cu cavitatea glenoidă a
temporalului articulaţia temporo-mandibulară.