Sunteți pe pagina 1din 57

ETMOIDUL

•Este format dintr-o lamă verticală încrucişată la extremitatea


superioară de lama orizontală.
•Pe faţa inferioară a lamei orizontale sunt suspendate masele laterale
ale etmoidului (labirintul etmoidal).
a) Lama verticală
•Este împărţită de cea orizontală în 2 porţiuni inegale:
-Superior – apofiza crista gali pe care se inseră coasa creierului
-O porţiune inferioară – lama perpendiculară
•Lama perpendiculară ia parte la formarea septului nazal şi se
articulează posterior cu sfenoidul, inferior cu maxilarul şi anterior cu
cartilagiile cloazonului (septului).
b) Lama orizontală (ciuruită)
•Este împărţită de cea verticală în 2 jumătăţi egale care sunt mai scobite
anterior unde formează depresiunile olfactive, unde stau bulbii olfactivi.
•Prezintă orificii pe unde trec ramurile nervului olfactiv. Dintre acestea,
2 sunt mai mari:
-Unul pe laturile cristei gali – fanta etmoidală prin care trece o
prelungire a durei mater
-Altul extern – gaura etmoidală prin care trece nervul nazal intern şi
artera etmoidală anterioară.
c) Masele laterale
•Au formă aproximativ cubică cu 6 feţe:

Faţa externă – participă la formarea peretelui intern al orbitei.


•Este foarte sfărâmicioasă – se numeşte lama papiraceae sau os planum
•Se articulează superior cu frontalul, inferior cu maxilarul, anterior cu
osul lacrimal şi posterior cu sfenoidul şi palatinul.
Osul etmoid-vedere anterioară
1. crista galli;
2. masa laterală a etmoidului (labirintul etmoidal);
3. lama perpendiculară a etmoidului;
4. semicelule etmoidale;
5. procesul uncinat
Faţa internă – de aici se desprind 2 lame osoase răsucite pe axul lor –
cornetele nazale superioare şi mijlocii.
• Cornetele nazale prezintă o faţă internă care priveşte spre septul nazal
şi o faţă externă ce delimitează cu masele laterale nişte spaţii – meaturi.
• În meatul superior se deschid celulele etmoidale posterioare.
• În meatul mijlociu se deschid celulele etmoidale anterioare, sinusul
maxilar superior şi frontal.

• Faţa internă mai prezintă:


o extremitate anterioară – cap
o extremitate posterioară – mai subţire – coadă
o margine superioară – se lipeşte de etmoid
o margine inferioară – răsucită pe axul ei.
Faţa superioară – prezintă semicelule completate de osul frontal –
celulele fronto-etmoidale. Între aceste celule există 2 şanţuri care
formează împreună cu cele de pe osul frontal 2 canale:
Canalul etmoidal anterior – n. nazal intern (etmoidal anterior) şi a.
etmoidală superioară.
Canalul etmoidal posterior – a. etmoidală posterioară şi n.
sfenoetmoidal Luschka.
Faţa inferioară prezintă dinăuntru în afară:
Cornetul mijlociu – extremitatea lui inferioară
Meatul mijlociu
O suprafaţă rugoasă – se articulează cu maxilarul
O apofiză unciformă – se articulează cu cornetul inferior.
• Cornetele superior şi mijlociu fac parte din etmoid, cornetul inferior
este os separat care face parte din viscerocraniu.
Faţa anterioară – prezintă semicelule completate de osul lacrimal

Faţa posterioară – se articulează cu sfenoidul şi palatinul.


SFENOIDUL
•Os median, simetric, nepereche, format din 3 părţi:
-O porţiune centrală – corp.
-2 aripi mici, triunghiulare care se desprind din partea antero-
superioară a corpului.
-2 aripi mari care se desprind de pe faţa laterală a corpului.
-Apofizele pterigoide – se desprind de pe faţa inferioară a corpului.
1. Corpul – formă aproximativ cubică cu 6 feţe:
a) Faţa superioară – prezintă dinainte înapoi:
• O suprafaţă patrulateră – jugum sfenoidal. Acesta prezintă anterior o
spină – crista cribrosa care se articulează cu crista gali.
• Jugumul prezintă extern 2 şanţuri olfactive care continuă jgheaburile
olfactive ale etmoidului.
• Înapoi, jugumul prezintă o proeminenţă – limb sfenoidal care îl
separă de şanţul chiasmatic în care stă chiasma optică. Şanţul, la
cele 2 extremităţi prezintă găurile optice prin care trec n. optic şi a.
oftalmică.
• Şanţul, are pe linia mediană o proeminenţă – tuberculul pituitar.
• Înapoia şanţului chiasmatic – o depresiune numită şeaua turcească
care este delimitată posterior de o lamă patrulateră – dorsum sellae.
• Şeaua turcească prezintă la extremitatea posterioară, nişte apofize
clinoide posterioare, iar la extremitatea anterioară, apofizele
clinoide anterioare.
• Lama patrulateră, prezintă 2 şanţuri: superior pentru n. III şi inferior
pentru n. VI
Osul sfenoid-vedere superioară

7. gaura rotundă; 14. gaura spinoasă;


1. aripa mică a sfenoidului, 8. procesul clinoid posterior; 15. gaura ovală;
2. şanţul chiasmatic; 9. dorsum sellae; 16. şeaua turcească;
3.jugum sfenoidal; 10. fosa hipofizară; 17. şanţul carotic;
4. limbul sfenoidal; 11. tuberculul şeii; 18. procesul clinoid mediu;
5. canalul optic; 12. clivus; 19. procesul clinoid anterior;
6. fisura orbitală superioară; 13. lingula; 20. aripa mare a sfenoidului
b) Faţa inferioară
•Are pe linia mediană – creasta sfenoidului ce se articulează cu vomerul.
Între sfenoid şi vomer există o articulaţie – schindiliza sfeno-vomeriană.
•De o parte şi alta a acestei creste, avem 2 şanţuri care prin
suprapunerea apofizei vaginale a pterigoidului şi a lamei verticale a
palatinului, delimitează canalele pterigo-palatine prin care trece a.
pterigo-palatină şi n. faringian Bock.
c) Faţa anterioară
•Prezintă pe linia mediană o creastă sfenoidală anterioară, care
împreună cu creasta de pe faţa inferioară, delimitează o proeminenţă –
ciocul sau rostrumul sfenoidal.
•De o parte şi alta a ciocului, există 2 şanţuri care fac parte din fosele
nazale, iar în afara lor, orificiile de deschidere ale sinusurilor sfenoidale.
•Cel mai extern, avem 2 suprafeţe neregulate care se articulează cu
masele laterale ale etmoidului.
A) Body of the sphenoid bone.
B) Lesser wing of the sphenoid.
C) Greater wing of the sphenoid (orbital surface).
D) Pterygoid process.
a) Posterior clinoid process. h) Vidian canal (pterygoid canal).
b) Sella turcica (fossa for the hypophysis). i) Spinous process.
c) Orifice of the sphenoid sinus. k) Pterygoid sulcus or palatine sulcus (the posterior wall of the pterygopalatine canal).
d) Sphenoid crest. l) Lateral wing of the pterygoid process.
e) Superior orbital fissure. m) Medial wing of the pterygoid process.
f) Orbital surface of the greater wing of the sphenoid bone. n) Pterygoid notch.
g) Foramen rotundum. o) Pterygoid hamulus.
Osul sfenoid-vedere anterioară

1. aripa mică a sfenoidului; 7. cârligul pterigoidian;


2. creasta sfenoidală; 8. orificiul anterior al canalului pterigoidian;
3. celule sfenoidale; 9. rostrum sfenoidal;
4. faţa orbitală a aripii mari ; 10. incizura pterigoidă;
5. gaura rotundă; 11. deschiderea sinusului sfenoidal;
6. procesul pterigoid; 12. spina sfenoidului;
13. fisura orbitală superioară;
d) Faţa posterioară
•Se articulează cu occipitalul – sincondroza sfeno-occipitală.
•Feţele laterale servesc ca bază de implantare pentru aripile mari.
•Între aripile mari şi seaua turcească, există un şanţ – şanţul sinusului
cavernos (carotidian) unde stau sinusul cavernos, a. carotidă internă, n.
III, IV, V şi VI
2. Aripile mici
•Se desprind din partea antero-superioară a corpului.
•Au formă triunghiulară.
•Baza lor este străbătută de gaura optică.
•Vârful lor se mai numeşte apofiza enziformă sau xifoidiană.
•Între aripile mici şi mari, se delimitează un orificiu – fisura orbitară
superioară sau fanta sfenoidală. Pe aici trec n. III, IV, VI, ramurile
n.oftalmic (nazal, frontal şi lacrimal), vena oftalmică şi o arteriolă, ram
din meningeea anterioară.
3. Aripile mari
•În număr de 2, se desprind de pe faţa laterală a corpului sfenoidului
•Prezintă o faţă postero-superioară în raport cu emisferele cerebrale –
prezintă eminenţe mamilare şi impresiuni digitale.

a) Faţa anterioară:
•Ia parte la formarea peretelui extern al orbitei
•Între această faţă şi maxilar se delimitează un spaţiu – fanta sfeno-
maxilară sau fisura orbitară inferioară pe unde trec n. maxilar şi a.
suborbitară

b) Faţa externă:
•Prezintă o creastă transversală – creasta sfeno-temporală sau
infratemporală care împarte faţa externă în 2 părţi:
-Una superioară (temporală) – se inseră m.temporal
-Alta inferioară (pterigoidiană) – se inseră fascicolul sfenoidal al
m.pterigoidian extern
c) Marginea internă:
•Se uneşte cu corpul
•Prezintă 3 orificii:
-Gaura rotundă – n. maxilar
-Gaura ovală – n. mandibular şi a. meningee mică
-Gaura spinoasă – a. meningee mijlocie

d) Marginea anterioară – verticală – se articulează cu osul zigomatic

e) Marginea externă – se articulează cu solzul temporalului şi cu


parietalul.

Marginea internă şi externă se unesc la extremitatea lor anterioară unde


formează o suprafaţă rugoasă ce se articulează cu frontalul şi la
extremitatea posterioară, unde formează o proeminenţă – spina
sfenoidului pe care se inseră ligamentul sfenomandibular şi ligamentul
pterigospinos al lui Civinini.
Osul sfenoid-vedere superioară

7. gaura rotundă; 14. gaura spinoasă;


1. aripa mică a sfenoidului, 8. procesul clinoid posterior; 15. gaura ovală;
2. şanţul chiasmatic; 9. dorsum sellae; 16. şeaua turcească;
3.jugum sfenoidal; 10. fosa hipofizară; 17. şanţul carotic;
4. limbul sfenoidal; 11. tuberculul şeii; 18. procesul clinoid mediu;
5. canalul optic; 12. clivus; 19. procesul clinoid anterior;
6. fisura orbitală superioară; 13. lingula; 20. aripa mare a sfenoidului
4. Apofizele pterigoide
•Se desprind de pe faţa inferioară a corpului
•Au o bază superior care este străbătută de un canal cu direcţie antero-
posterioară – canalul pterigoidian (vidian)
•Au o lamă internă şi una externă între care se delimitează fosa
pterigoidă sau groapa pterigoidă. Aici se inseră m. pterigoidian intern.
•Lama internă:
- prezintă superior o fosetă – foseta naviculară (scafoidă) unde se
inseră m. peristafilin extern (tensorul vălului palatin)
- are inferior un cârlig pe care se reflectă m. peristafilin extern
- superior, lama internă dă apofiza vaginală care delimitează cu faţa
inferioară a corpului şi cu lama verticală a palatinului, canalul
pterigo-palatin.
•Lama externă:
- dă inserţie prin faţa ei internă m.pterigoidian intern, iar prin faţa
externă, fascicolului pterigoidian al m.pterigoidian intern
- pe marginea posterioară – o proeminenţă – spina lui Civinini – se
inseră ligamentul pterigospinos Civinini.
Procesele pterigoide.

1. tuberculul pterigoid;
2. incizura tubară;
3. procesul tubar;
4. cârligul pterigoidian;
5. spina Hyrtl;
6. spina Henle;
7. procesul pterigospinos
(spina lui Civinini);
8. lama laterală a procesului
pterigoid;
9. lama medială a procesului
pterigoid;
10. fosa pterigoidă;
11. fosa scafoidă;
12. choana
5. Sinusurile sfenoidale:

•În interiorul corpului – 2 cavităţi aproximativ cubice, de formă şi


dimensiuni neregulate – sinusuri sfenoidale.
•Peretele superior – vine în raport cu hipofiza prin intermediul şeii
turceşti
•Peretele inferior – raport cu fosele nazale
•Peretele extern – raport cu şanţul carotidian
•Peretele intern – format de un sept
•Peretele posterior – raport cu occipitalul
•Peretele anterior – prezintă orificiul de deschidere al sinusului
OSUL TEMPORAL

•Os pereche, format din 3 părţi:


•porţiunea pietroasă (stânca temporalului),
•solzul
•osul timpanal (cercul timpanal)

1. Porţiunea pietroasă
•Formă de piramidă patrulateră cu 4 feţe, 4 margini, o bază şi un vârf
•Feţele superioare (două) sunt situate endocranian:
-Una antero-superioară – cerebrală
-Alta postero-superioară - cerebeloasă
a) Faţa antero-superioară:
•În partea internă – o fosetă gasseriană – ggl. lui Gasser
•La unirea 2/3 interne cu 1/3 externe – eminenţa arcuată
•Între foseta gasseriană şi eminenţa arcuată – un orificiu mai mare –
hiatusul lui Fallope prin care trece n. pietros superficial
•În jurul hiatusului lui Fallope, există 2-3 hiatusuri accesorii mai mici prin
care trec: micul n. pietros superficial şi marele şi micul n. pietros
profund, ramuri din n. Jacobson, ram din n.IX.
•Porţiunea din faţa eminenţei arcuate – tegmen timpani care formează
plafonul casei timpanului.
14. sant carotic
15. santul arterei meningee medii
17. scuama temporalului
19. impresiunea trigeminala
20. hiatusul si santul n. pietros mic
21. hiatusul si santul n. pietros mare
22. tegmen tympani
23. eminenta arcuata
24. santul sinusului pietros superior
b) Faţa postero-superioară
•Prezintă intern un şanţ pentru sinusul venos pietros inferior
•La unirea 1/3 interne cu 2/3 externe – meatul auditiv intern prin care
trec n. VII, VII’ (intermediarul lui Wriesberg – componenta senzitivă a n.
VII) şi n. VIII, în ordine de sus în jos.
•La 5-6 mm în afară – foseta subarcuată prin care trece o prelungire a
durei mater
•La 10 mm în afara găurii auditive (meatului auditiv intern) – foseta
uncveală prin care trece o prelungire a labirintului membranos –
apeductul vestibulului
•Cel mai extern – un şanţ larg prin care trece porţiunea verticală a
sinusului venos lateral.
25.fosa subarcuata
26.şanţul sinusului venos lateral
27.santul sinusului lateral
30.foseta ungveală
33.canalul acustic intern
34.santul nervului abducens
37.tubercul jugular
38.fata posterioara a stâncii temporalului
39.gaura jugulara

41.şanţul sinusului pietros inferior


Feţele inferioare sunt exocraniene:
- antero-inferioară
- postero-inferioară

c) Faţa antero-inferioară:
•Mascată în porţiunea externă de osul timpanal
•Este vizibilă numai intern, unde formează patul porţiunii cartilaginoase
a trompei lui Eustache
d) Faţa postero-inferioară:
•Are o porţiune postero-externă, una mijlocie şi una antero-internă.

Porţiunea postero-externă:
•Extern – o apofiză rotunjită – apofiza mastoidă. Aceasta are o faţă
externă unde se inseră SCM şi o faţă internă cu 2 şanţuri:
-unul extern – burta posterioară a digastricului
-altul intern – format de a. occipitală
•în interiorul apofizei mastoide – o cavitate cubică – antrum mastoidian
– comunică cu urechea medie printr-un canal – aditus ad antrum
•anterior şi intern de mastoidă există altă apofiză – apofiza stiloidă pe
care se inseră buchetul lui Riolan (3 muşchi şi 2 ligamente):
-muşchii: stilofaringian, stiloglos, stilohioidian (F.G.H.)
-ligamentele: stilohioidian şi stilomaxilar
•între mastoidă şi stiloidă există un orificiu – gaura stilomastoidiană
prin care iese din craniu n.VII şi intră a. stilomastoidiană.
13. scuama temporalului;
16. Fisura pietro-timpanica;
17. fisura pietro-scuamoasa;
18. tuberculul articular;
19. fisura timpano-
scuamoasa;
20. fosa mandibulara;
21. osul timpanic;
22. procesul stiloid;
23. procesul mastoidian;
24. gaura stilomastoidiana;
26. incizura digastrica;
28. santul arterei occipitale;
30. fosa jugulara;
39. gaura jugulara;
40. orificiul inferior al
canaliculului timpanic;
41. orificiul inferior al
canalului carotic;
42. canalul musculotubar;
Porţiunea mijlocie: - reprezentată de fosa jugulară. Aici stă golful
venei jugulare interne

Porţiunea antero-inferioară:
•Anterior de fosa jugulară – un orificiu rotunjit – orificiul inferior al
canalului carotidian pe unde intră în stâncă a. carotidă internă
•Pe peretele extern al acestui orificiu este un orificiu mai mic pentru n.
carotico-timpanic
•Între fosa jugulară şi orificiul inferior al canalului carotidian, există o
creastă osoasă pe care se observă un orificiu pentru n. lui Jacobson
•Intern, această creastă se bifurcă, dând naştere fosetei piramidale în
care stă ggl. lui Andersch

Porţiunea antero-internă este rugoasă – m.peristafilin intern.


Osul temporal (vedere inferioara)
1. procesul zigomatic al osului temporal;
2. scuama temporalului;
3. tuberculul articular;
4. fosa mandibulara;
5. prelungirea inferioara a tegmen tympani;
6. santul tubar;
7. orificiul canalului musculotubar;
8. orificiul inferior al canalului carotic;
10. fossula petrosa;
12. orificiul inferior al canaliculului timpanic;
14. fosa jugulara;
16. eminenta juxtamastoidiana;
17. incizura digastrica;
18. procesul mastoidian;
19. gaura stilomastoidiana;
20. procesul stiloid;
21. fisura pietro-timpanica;
23. orificiul acustic extern;
24. fisura timpano-scuamoasa;
25. fisura pietro-scuamoasa;
a) Marginea superioară:
•Se află la intersecţia dintre faţa antero- şi postero-superioară
•Cel mai intern – un şanţ pentru n. VI
•Mai extern – depresiune trigeminală dată de rădăcinile n. trigemen
•Mai extern – o creastă ascuţită pe care se prinde cortul cerebelului
•Cel mai lateral – un şanţ în care stă sinusul venos pietros inferior
b) Marginea anterioară:
•La intersecţia feţelor antero-superioară şi antero-inferioară
•Este vizibilă numai intern
c) Marginea inferioară: - la intersecţia feţelor antero-inferioară şi postero-
inferioară
d) Marginea posterioară:
•La intersecţia feţelor postero-inferioară cu postero-superioară
•Prezintă:
- intern o suprafaţă care se articulează cu occipitalul;
- foseta piramidală în care stă ggl. lui Andersch;
- o suprafaţă care delimitează cu occipitalul gaura ruptă posterioară –
v.jugulară internă, n. IX, X, XI.
- cel mai extern, se articulează cu occipitalul
Baza – situată postero-extern – reprezentată de apofiza mastoidă şi
suprafaţa de os vecină.

Vârful stâncii – situat antero-intern, într-un spaţiu cuprins între stânca


temporalului, corpul sfenoidului şi aripa mare a sfenoidului. Între ele, se
delimitează gaura ruptă anterioară care este divizată de o mică spină
(lingula) într-o porţiune internă care este vârful stâncii şi una externă –
gaura ruptă anterioară.
Prin vâfrul stâncii iese a. carotidă internă, iar prin restul găurii, n.vidian şi
a.vidiană.
2. Solzul temporalului
•Este împărţit de apofiza zigomatică în 3 porţiuni:
-Una superioară – verticală
-Una inferioară – orizontală
-Una situată înapoia meatului acustic extern – porţiunea
retromeatică
Apofiza zigomatică:
•Este situată în centrul solzului şi prezintă: o bază (posterior), un vârf
(antrior), 2 feţe şi 2 margini.
•Baza are 2 rădăcini: una longitudinală (se continuă cu linea temporalis)
şi una transversală (condilul temporalului).
•Vârful este tăiat pieziş ca un ac de seringă şi se articulează cu osul
malar.
•Prezintă o faţă internă şi alta externă.
•Are o margine superioară pe care se inseră aponevroza temporală şi o
margine inferioară.
Porţiunea verticală (superioară):
•Are 2 feţe şi o circumferinţă.
•Faţa externă – exocraniană – se inseră m. temporal.
•Faţa internă – endocraniană – prezintă ramificaţii ca nişte frunze de
smochin date de a. meningee mijlocie.
•Circumferinţa – se articulează anterior cu aripa mare a sfenoidului şi
superior cu osul parietal.
Porţiunea inferioară a solzului are formă triunghiulară cu vârful intern şi
baza extern. Are 2 feţe şi un vârf:
a) Faţa superioară – endocraniană – formată de tegmen timpani.
b) Faţa inferioară – exocraniană:
• Prezintă anterior o suprafaţă triunghiulară cu vârful anterior – planum
subtemporale. Această porţiune e separată de porţiunea verticală a
solzului printr-o creastă antero-posterioară – linea temporalis
• Posterior de planum subterporale – proeminenţă semicilindrică –
condilul temporalului.
• Posterior de condil – cavitatea glenoidă a temporalului.
Porţiunea retromeatică a solzului:
•Este între conductul auditiv extern şi mastoidă
•Superior prezintă o creastă care se continuă posterior cu linea
temporalis
•Conductul auditiv extern (diametru de 15-16 mm) are preţii anterior şi
inferior formaţi de osul timpanal, iar superior şi posterior de solzul
temporalului.
•Intern, conductul prezintă un şanţ – sulcus timpanicus – se inseră
membrana timpanului.
•Postero-superior de orificiul conductului auditiv extern – o
proeminenţă – spina suprameatică a lui Henle (trepanaţii pe mastoidă)
•Posterior de spina lui Henle – o fosetă perforată de multe orificii – zona
perforată retromeatică – în raport cu antrumul mastoidian.
Osul temporal-vedere laterală

1. scuama temporala;
2. tuberculul articular;
3. procesul zigomatic al osului temporal;
4. tuberculul articular;
5. osul timpanic;
6. procesul mastoidian;
7. orificiul acustic extern;
8. creasta supramastoidiana
3. Osul timpanal
•Situat sub solz şi înaintea stâncii cu care se articulează
•Formă patrulateră, cu 2 feţe, 4 unghiuri şi 4 margini.
a) Faţa anterioară – liberă şi concavă
b) Faţa posterioară:
•Se aplică pe solz – un şanţ care, împreună cu solzul, formează
conductul auditiv extern.
•În fundul conductului – un şanţ circular în care se inseră membrana
timpanului
c) Marginea superioară – se articulează cu stânca intern, iar extern cu
solzul
d) Marginea inferioară – ascuţită, prezintă în porţiunea mijlocie apofiza
vaginală a stiloidei
e) Marginea externă – rugoasă – se inseră cartilajul conductului auditiv
extern
f) Marginea internă – formează în partea superioară cu tegmen
timpani, orificiul extern osos al trompei lui Eustache.