MUSCHII MASTICATORI

Caractere:
- au origine embriologica în primul arc branhial (arcul mandibular);
- sunt inervaţi de ramuri ale nervului mandibular Vc (din nervul trigemen);
- se inseră cu un capăt pe mandibula, acţionând asupra articulaţiei temporo-mandibulare.
- ei sunt muşchi bipenati sau multipenati, astfel incat la un volum mic dezvolta o forţa mare
de contracţie.
- muşchii masticatori sunt în număr de 4 perechi: m. temporal, m. maseter, m. pterigoidian
medial şi m. pterigoidian lateral.

MUSCHIUL TEMPORAL este un muşchi lat, ale cărui fibre radiare converg din
regiunea temporală către procesul coronoid al mandibulei. El are originea pe întreaga fosa
temporală pana la linia temporală inferioara, pe faţa profundă a fasciei temporale şi pe faţa
medială a arcadei zigomatice. Fibrele lui converg intr-un tendon care se inseră pe faţa laterala,
vârful şi marginea anterioara a procesului coronoid şi pe marginea anterioara a ramului
mandibulei până în vecinătatea ultimului molar.
Muşchiul temporal este inervat de nervii temporali profunzi, ramuri din nervul
mandibular, care se distribuie celor 3 fascicule (anterior, mijlociu şi posterior) ce intra în
componenta muşchiului.
Acţiune - muşchiul temporal este un muşchi bipenat cu un număr mare de fusuri
neuromusculare, iar după direcţia fibrelor se deosebesc 3 fascicule: anterior, cu direcţie
verticala şi care trage mandibula superior şi anterior cu o forţa de aproximativ 2 kg; intermediar,
oblic, cu direcţie inferior şi anterior, care ridica mandibula şi o deplasează posterior; şi
posterior, aproape orizontal, cu direcţie inferior şi posterior, care trage mandibula posterior cu o
forţa de aproximativ 10 kg. Fibrele fasciculului posterior sunt antagoniste cu cele ale
muşchiului pterigoidian lateral.
Direcţia oblica a fibrelor muşchiului temporal faţa de axul vertical, determina deplasarea
medială a mandibulei cu o forţa de 3kg, atunci când se contracta unilateral. Daca muşchiul
temporal se contracta în totalitate ridica mandibula şi o trage posterior (retropulsie) cu o forţa de
26 kg.
Muşchiul temporal este cel mai voluminos şi cel mai puternic ridicător al mandibulei,
forţa lui de contracţie crescind cu cit arcadele sunt mai apropiate, dar forţa lui de contracţie
poate creste şi după ce arcadele dentare au venit în contact (muşchi suprasufuicient).

MUSCHIUL MASETER este un muşchi gros, patrulater, situat pe faţa laterala a

ramului mandibulei, şi este format din 2 fascicule: superficial şi profund.
Fasciculul superficial este cel mai mare, cu originea printr-o aponevroza rezistentă pe
marginea inferioara a arcadei zigomatice (în cele 2/3 anterioare). Fasciculul superficial se
îndreaptă oblic spre inferior şi posterior pentru a se inseră pe tuberozitatea maseterină de pe
faţa laterala a ramurii mandibulei (1/2 ei inferioara) şi pe faţa laterala a unghiului mandibulei
(gonion).
Fasciculul profund are originea pe marginea inferioara a arcadei zigomatice (în 1/3 ei
posterioară), orientându-se spre inferior şi anterior, inserţia fiind pe faţa laterala a ramurii
mandibulei.
În partea anterioara fasciculele se unesc, iar în partea posterioară sunt separate prin ţesut
adipos.
Muşchiul este inervat de nervul maseterin, ram din nervul mandibular, care pătrunde în
muşchi pe faţa sa profundă.
Acţiune: când se contracta bilateral devine un muşchi suprasuficient (datorita dublei
oblicităţi a fibrelor sale) şi ridica mandibula (cu o forţa de aproximativ 25 kg), realizând şi o
uşoară propulsie. Datorita oblicităţii fibrelor sale, în special fasciculul superficial, trage anterior

1
(mişcarea de propulsie) cu circa 7 kg. În contracţie unilaterala, tot datorita oblicităţii
fasciculului superficial faţa de planul sagital, muşchiul trage mandibula lateral cu circa 5 kg.

MUSCHIUL PTERIGOIDIAN MEDIAL este un muşchi patrulater situat pe faţa

medială a ramului mandibulei. El are originea în fosa pterigoidiană şi uneori pe procesul
piramidal al osului palatin. Fibrele sale se îndreaptă spre inferior, lateral şi posterior, şi se
inseră printr-un tendon puternic pe faţa medială a ramurii mandibulei şi pe unghiul acesteia,
determinând apariţia tuberozităţii pterigoidiene.
Muşchiul pterigoidian medial este inervat de nervul pterigoidian medial, ramura din
nervul mandibular.
Acţiune - m. pterigoidian medial este un muşchi multipenat care prezintă numeroase
fusuri neuromusculare. Împreună cu muşchiul maseter formează o puternica chinga musculara
de forma unui “V”, fiind uniţi la nivelul unghiului mandibulei printr-o lama tendinoasa.
Muşchiul pterigoidian medial ridica mandibula cu aproximativ 15 kg. El mai poate trage
mandibula anterior (propulsie), datorita unghiului de 10 grade pe care fibrele sale îl fac cu
planul frontal, iar forţa este de 3 kg. Muşchiul pterigoidian medial are o direcţie oblica faţa de
planul sagital, inversa decât cea a maseterului, astfel incit în contracţie unilaterala el trage
mandibula medial, fiind antagonist cu muşchiul maseter de aceeaşi parte, dar sinergic cu cel de
parte opusă. Astfel se realizează mişcarea de lateralitate a mandibulei, pterigoidianul medial
contribuind cu 9 kg.

Când cei 3 muşchi ridicători ai mandibulei se contracta simultan şi bilateral atunci

componentele de lateralitate, propulsie şi retropulsie se anulează reciproc. Componenta
posterioară a muşchiului temporal este în antagonism cu componenta sa anterioara, iar
componenta medială a m. pterigoidian medial este antagonista cu m. maseter (componenta
laterala). Forţa de ridicare se manifesta între cele două arcade dentare ca presiune masticatorie
care se distribuie pe feţele triturante ale dinţilor (60 kg la nivelul molarilor şi 20 kg la nivelul
incisivilor). Deci presiunea masticatorie nu se însoţeşte de presiune în articulaţia temporo-
mandibulară.

MUSCHIUL PTERIGOIDIAN LATERAL este un muşchi scurt, de forma conica, cu

fibre orizontale întinse între fosa infratemporală şi condilul mandibulei. El are 2 capete de
origine: fasciculul superior (sfenoidal) cu originea pe creasta infratemporală şi pe faţa
infratemporală a aripii mari a osului sfenoid, iar fasciculul inferior (pterigoidian) are originea
pe suprafaţa laterala a lamei laterale a procesului pterigoidian. Fibrele sunt dispuse aproape
orizontal spre posterior şi lateral şi se inseră în foseta pterigoidă de pe faţa medială a colului
condilului mandibulei, iar o parte a fibrelor, în special cele provenite de pe osul sfenoid se
inseră pe capsula şi pe marginea anterioara a discului articulaţiei temporo-mandibulare.
Inervaţia muşchiului pterigoidian lateral provine din nervul mandibular prin nervul
pterigoidian lateral.
Acţiune - muşchiul pterigoidian lateral nu are structura penata şi el acţionează cu o forţa
de circa 15 kg (la fel ca şi muşchiul pterigoidian medial). Prin contracţie bilaterala muşchiul
pterigoidian lateral realizează în principal propulsia mandibulei şi secundar coborârea acesteia.
Coborârea mandibulei nu se datorează numai oblicităţii parţiale a fibrelor sale ci este
determinata şi de panta tuberculului articular. Astfel mişcarea de propulsie presupune o mişcare
de coborâre. Contracţia unilaterala contribuie la realizarea mişcării de lateralitate a mandibulei.