Despre Anton Holban

La 10 februarie 1902 se nastea Anton Holban, scriitor, romancier si eseist roman, fiul lui Gheorghe
Holban, ofiter, si al Antoanetei (nascuta Lovinescu, sora critoicului Ewugen Lovinescu).

Intre 1909 - 1913 urmeaza cursurile scolii primare Al. I. Cuza din Falticeni.

Dupa ce parintii sai divorteaza si tatal moare, copilul creste in casa lui Lovinescu si are astfel sansa unei
dezvoltari intelectuale.

Isi continua studiile la Falticeni, Focsani si Bucuresti, unde isi da bacalaureatul. Se inscrie la Facultatea de
Litere din Bucuresti si isi alege ca specialitate limba si literatura franceza.

Devine licentiat al Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti, nefinalizat in Franta, pe tema
dandyismului lui Jules-Amedee Barbey d'Aurevilly. Dupa ce participa la cursurile de vara la Dijon, se
reintoarce in Franta pentru pregatirea doctoratului.

Peste doi ani revine in tara tot fara a-si fi luat doctoratul si e numit profesor de limba franceza la Liceul
de Baieti V. Alecsandri din Galati (1928-1932), iar apoi in Bucuresti, pana la moartea sa.

Din cauza sanatatii sale precare este scutit de satisfacerea serviciului militar.

Isi face debutul in revista in revista lui Liviu Rebreanu, Miscarea literara (1928), cu articole despre
monumentele de arta romaneasca veche.

A fost membru in consiliul director al revistei Sburatorul, condusa de Eugen Lovinescu, la reaparitia in
serie noua.

Primul roman, Romanul lui Mirel, apare la editura Ancora, in 1929. Dupa un an, pe scena Teatrului
National din Bucuresti are loc premiera piesei Oameni feluriti. Pentru aceasta obtine premiul AL Gh.
Florescu al Societatii Autorilor Dramatici.

La 21 februarie 1931 se casatoreste cu Maria Dumitrescu, prototipul eroinei romanului Ioana.

In 1931 publica romanul O moarte care nu dovedeste nimic, urmat de Parada dascalilor (1932) si Ioana
(1934). Incepe sa colaboreze la Romania literara si la revista Azi, condusa de Zaharia Stancu. In Romania
literara, publica un studiu intitulat Viata si moartea in opera D-nei Hortensia Papadat Bengescu.

In 1935 este ales membru activ al Societatii Scriitorilor Romani.

In 1936 i se inrautateste starea de sanatate, iar la 15 ianuarie 1937 moare in spital la Bucuresti, ca
urmare a unei operatii nereusite.

A mai scris nuvele, incluse in volumul Halucinatii. A publicat eseuri, precum: Marcel Proust - cateva
puncte de vedere, Contributii la specificul romanesc, Testament literar, Experienta si literatura, Racine-
Proust, In marginea lui Huxley. In manuscris a lasat romanul Jocurile Daniei, publicat postum.

Mihai Zamfir i-a dedicat un roman, intitulat Poveste de iarna.