Sunteți pe pagina 1din 3

Mihai Eminescu

1850-1889

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani,


Moldova – d. 15 iunie 1889 București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist
român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din
literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele
publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care
Eminescu făcea parte.

Cele mai cunoscute opere:

 Luceafarul
 Oda
 Cele 5 scrisori

AN EVENIMENT
Anul nasterii 1850
Activitatea jurnalistica 1875-1877
Decedat 1889

Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noțiuni din
metafizică, mitologie, filosofie și istorie, pe când proza sa conține și elemente
sociologic. Temele recurente din opera sa sunt natura, temă tipică romantismului, care
în cazul lui Eminescu este privită prin prisma folclorului autohton, dragostea, uneori
violentă, alteori intimă sau neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul și condiția
geniului.

S-a născut la Botoșani și a copilărit la Ipotești, mutându-se în adolescență la


Cernăuți pentru a urma cursurile gimnaziale unde, la vârsta de 16 ani, a publicat primul
poem, De-aș avea] La vârsta de 19 ani a început studiul filozofiei la Universitatea din
Viena, unde a întâlnit scrierile unor autori care îi vor influența puternic opera, precum

1
Proiect TIC

Platon, Spinoza, Leibniz, Kant, Rousseau și Schopenhauer, dar și filozofia orientală


prin opere precum Ramayana, Mahābhārata și Vedele. Tot în această perioadă începe să
publice în revista Convorbiri literare. La 22 de ani a plecat la Berlin pentru a-și
continua studiile.

Eminescu a revenit în țară la 24 de ani, stabilindu-se inițial la Iași. Activitatea


jurnalistică a lui Mihai Eminescu s-a desfășurat între anii 1875 și 1877, la Curierul de
Iași, iar din 1877 la Timpul, oficiosul Partidului Conservator, față de care Eminescu era
apropiat ideologic. Articolele de gazetă urmau linia filozofică adoptată de autor,
conservatoare, dar nu reacționară, acesta fiind un susținător al orânduirii sociale din
naștere, al naționalismului xenofob, antisemit și belicos și un oponent al liberalismului
burghez. Viziunea sa era relativ comună autorilor naționaliști europeni ai vremii.

Epuizat de munca de zi cu zi și probabil suferind de tulburare bipolară, Eminescu


s-a retras din gazetărie în iunie 1883. În urma unei căderi nervoase în anul 1886,
probleme sale de sănătate mintală au fost interpretate, probabil eronat, ca simptome de
neurosifilis, poetul fiind tratat cu injecții de clorură de mercur. Eminescu a murit la 15
iunie 1889, în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu, fiind înmormântat două zile mai
târziu la cimitirul Bellu din București. Moartea a fost datorată, cel mai probabil,
intoxicației cu mercur. Manuscrisele lui Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ
14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în anul 1902.

Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin


împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare
evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).

Nu se cunoaște unde face primele două clase primare. Începând cu clasa a III-a în
1858 a urmat școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală)
la Cernăuți. La finalul clasei a III-a este clasificat al 15-lea dintre cei 72 de elevi.
Frecventează aici și clasa a IV-a în anul școlar 1859/1860. Are ca învățători pe Ioan
Litviniuc și Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici. Cadre didactice cu
experiență, învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare.

2
Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. A terminat clasa a IV-a
clasificat al 5-lea din 82 de elevi în anul 1948.

S-ar putea să vă placă și