Ciofu Heili

MIHAI EMINESCU
Fișă bibliografică

Mihai Eminescu, cunoscut și sub numele de Mihail Eminovici, s-a

născut pe 15 ianuarie 1850 în Botoșani, Moldova, și a trecut în neființă
pe 15 iunie 1889 în București, România. Este recunoscut ca un eminent
poet, prozator și jurnalist român, fiind considerat de obicei cea mai
faimoasă și influentă figură din literatura română.

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, fiind al șaptelea copil

din cei unsprezece ai familiei Gheorghe Eminovici și Raluca Jurașcu. În
timpul copilăriei, a trăit în Botoșani și Ipotești, experimentând o libertate
totală și dezvoltând o legătură profundă cu natura și oamenii, aspecte ce
au influențat ulterior creația sa poetică.
Între 1860 și 1861, a fost elev la Obergymnasium din Cernăuți, obținând
rezultate remarcabile în special la limba română. Totuși, a abandonat
școala în 1863 și s-a angajat ca practicant la Tribunalul din Botoșani.
În 1866, a debutat literar sub numele de Eminescu în revista "Familia"
din Pesta. Ulterior, s-a alăturat trupei de teatru a lui Iorgu Caragiale și a
început colaborarea la revista "Familia" condusă de Iosif Vulcan.
La invitația lui Iacob Negruzzi, Eminescu a sosit incognito la Viena,
unde a fost impresionat de impactul poeziilor sale în rândul societății
Junimea din Iași. Negruzzi i-a propus să se stabilească la Iași după
terminarea studiilor.
În 1872, s-a înscris la Universitatea din Berlin cu sprijinul financiar al
Junimii. După absolvire, s-a întors în țară și s-a stabilit la Iași, ocupând
diverse funcții precum director al Bibliotecii Centrale Universitare și
redactor la ziarul Curierul de Iași.
Viața sa a fost marcată de necazuri familiale și de o dragoste
neîmpărtășită pentru Veronica Micle. Eminescu a contribuit semnificativ
la dezvoltarea societății Junimea și la promovarea literaturii românești.

Debutul literar al lui Eminescu a avut loc în 1866, iar primul său poem,
"De-aș avea," a fost publicat în revista "Familia." În 1872, a început
colaborarea la "Convorbiri literare," revista condusă de Titu Maiorescu.
Poeziile sale, precum "Luceafărul," au fost recitate în ședințele Junimii.
Eminescu s-a remarcat prin activitatea sa publicistică în Convorbiri
literare, având un impact durabil în peisajul cultural. Revenit în țară în
1874, a ocupat funcții precum director al Bibliotecii Centrale
Universitare și redactor la Curierul de Iași, contribuind activ la
Convorbiri literare.
Colaborarea cu societatea Junimea și introducerea lui Ion Creangă în
aceasta au consolidat influența sa. Eminescu a publicat articole critice și
sociale în Albina, evidențiindu-și implicarea în problemele
contemporane. Operele sale literare au explorat teme profunde precum
iubirea, istoria și natura, atingând corzi sensibile ale cititorilor.
De asemenea, Eminescu a excelat în dramaturgie, contribuind cu lucrări
ca "Mira" și "Geniu pustiu." Prin traducerile sale din limba germană și
colaborarea cu revista Familia, a facilitat schimbul cultural și a adus
elemente noi în literatura română. Ultimii săi ani au fost marcați de
probleme de sănătate, dar moartea sa în 1889 nu a diminuat impactul
contribuțiilor sale, consacrându-l ca un pilon al literaturii și culturii
române.
Mihai Eminescu s-a stins din viață la 15 iunie 1889, în București, după o
perioadă de boală accentuată. Moartea sa prematură a lăsat o amprentă
profundă asupra literaturii române, consacrându-l ca unul dintre cei mai
importanți poeți ai țării.