Mihai Eminescu

-date biografice si bibliografice-

Mihai Eminescu a fost cel mai mare poet român, prozator și jurnalist, socotit de
cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce
poetică din literatura română.
BIOGRAFIE:

TABEL CRONOLOGIC:

1850 – 15 ianuarie – S-a nascut la Botosani Mihai, al saptelea copil al lui

Gheorghe si al Ralucai Eminovici (exista si argumente in favoarea afirmatiei ca s-
ar fi nascut la 20 decembrie 1849).

1850 – 1856 – Primii ani de viata ii petrece, se pare, la Botosani.

1856 – 1858 – Copilarie plina de farmec la Ipotesti, evocata, printre altele in

versurile poeziilor Fiind baiet, Copii eram noi amandoi, Trecut-au anii Probabil ca
la Ipotesti a urmat primele doua clase primare.

1858 – 1860 – invata la scoala primara greco-orientala din Cernauti unde fusese
inscris direct in clasa a treia. La absolvirea celor patru clase primare a fost
clasificat al cincilea din 82 de elevi.

1860 – 1863 – Frecventeaza gimnaziul din Cernauti in 1863 intrerupe studiile

plecand cu trupa teatrala Vladicescu – Tardini.

1864 – incearca sa-si continue studiile la gimnaziul din Botosani. Pleaca din nou,
cu aceeasi trupa teatrala, la Cernauti, apoi la Brasov.

- toamna – martie 1865 – Copist in administratia judetului Botosani

1865 – 1866 – isi continua studiile la Cernauti, avand grija de biblioteca

profesorului sau, Aron Pumnul.

1866 – ianuarie – Debuteaza cu poezia La mormantul lui Aron Pumnul, aparuta

in brosura intitulata Lacrimioarele invataceilor gimnazisti din Cernauti la
mormantul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul.

- 25 februarie/ 9 martie – incepe colaborarea la revista Familia din Pesta, cu

poezia De-as avea.. Iosif Vulcan, directorul revistei, ii schimba numele din
Eminovici in Eminescu, iar poetul adopta schimbarea.

- Calatoreste la Blaj, apoi la Sibiu si Rasinari, de unde este ajutat de popa Bratu,
bunicul lui O. Goga, sa treaca muntii spre a ajunge la Bucuresti. Aici se apropie
de trupa teatrala a lui Iorgii Caragiale si il cunoaste pe nepotul
acestuia, Ion Luca.

1867 – 1869 – Face parte din trupa lui Mihai Pascaly, cu care intreprinde un
turneu la Lugoj, Sibiu, Arad, Gravita si Buzias. Este sufleor si traducator Prin
intermediul lui M. Pascaly obtine angajarea ca al doilea sufleor al Teatrului
National din Bucuresti.

1869 – Se apropie de societatea literara „Orientul”, condusa de Gr. H. Grandea.

Societatea se ocupa cu culegerea de literatura populara si cu strangerea de
documente privind istoria si literatura nationala. Intreprinde un nou turneu cu
trupa lui M. Pascaly, de asta data la lasi, Cernauti si Botosani Retinut aici de
familie, este trimis, in toamna lui 1869, pentru studii universitare la Viena, unde
se inscrie ca auditor extraordinar.

1869 – 1872 – Urmeaza la Viena cursuri de filosofie, drept, economie politica,

limbi romanice, anatomie, fiziologie, medicina legala. Scrie mult. Realizeaza
multiple proiecte literare pe care le va concretiza mai tarziu. Se imprieteneste cu
I. Slavici.

1870 – 15 aprilie – incepe colaborarea la revista ieseana Convorbiri literare cu

poezia Venere si Madona. In timpul verii, I. Negruzzi il cauta pe Eminescu la
Viena si face cunostinta cu el, invitandu-1 sa se stabileasca la Iasi.

1871 – 15 august – Sarbatorirea a patru sute de ani de la sfintirea manastirii

Putna. Eminescu participa la organizarea manifestarilor si a congresului

studentesc ce ii urmeaza in calitate de secretar al comitetului alcatuit de
Societatea academica social-literara „Romania juna”, cu sediul la Viena. 1872 –
in vara, Eminescu paraseste Viena si se intoarce la Botosani.- La sfarsitul lui
august pleaca la lasi, unde, la 1 septembrie, citeste la sedinta Junimii poezia
Egipetul si nuvela Sarmanul Bionis.

- toamna – septembrie 1874 – Studii la Universitatea din Berlin, unde

frecventeaza cursuri dew filosofie, filosofia stiintelor, istorie antica, drept,
economie, geografie, fiziologie. Pentru a se intretine, lucreaza la agentia
diplomatica romana din Berlin.
 1874 – septembrie – Pleaca de la Berlin pentru a reveni in tara, trecand prin
Konigsberg, Cracovia si Lemberg.

- toamna – Se stabileste la Iasi, unde Maiorescu il numeste director al Bibliotecii

Centrale. Va fi ulterior inlocuit la conducerea bibliotecii de D. Petrino. Suplineste
cursul de logica si, in 1875, de germana la Institutul Academic din Iasi.

1875 – 1 iulie – Numit de Maiorescu revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui.
Inspecteaza scolile din aceste judete, intocmind rapoarte detaliate in care
priveste invatamantul in legatura cu intreaga viata sociala a satelor. Se
imprieteneste cu Ion Creanga.

1876 – 1 iunie – Este destituit de noul guvern. D. Petrino il acuza de a fi folosit in

scop personal mobilierul bibliotecii si de a fi sustras carti. Ancheta se inchide
dovedindu-se nevinovatia lui Eminescu.

- 15 august – Moare Raluca Eminovici, mama poetului.

- toamna – Se angajeaza redactor-administrator si corector la publicatia Curierul

de Iasi.

1877 – Paraseste redactia Curierului de Iasi in urma unui conflict cu directorul

tipografiei!

    La sfarsitul lui octombrie pleaca la Bucuresti si este redactor la ziarul

conservator Timpul, in a carui redactie lucra si Slavici.

1877 – 1883 – Redactor la Timpul.

- vara – Declansarea bolii. Este internat la Sanatoriul „Caritas” din strada

Plantelor. .

1883 – 2 noiembrie – Soseste la Viena insotit de prietenul sau Chibici-Ravneanu

spre a fi internat la Sanatoriul de la Ober- Dobling.

- decembrie – Apare la Bucuresti prima editie a poeziilor lui Eminescu. Volumul

este ingrijit de Maiorescu si este datat 1884.

1884 – 1885 – Locuieste la Iasi. Suplineste orele vacante de geografie si

statistica la Scoala comerciala.

1885 – 26 februarie – 17/19 martie – Calatoreste in Italia insotit tot de Chibici-

Rav-neanu.

- vara – Face bai la Liman, langa Odesa.

. 1884 – 1886 – Functioneaza ca subbibliotecar la Biblioteca Universitatii din Iasi.

1886 – 9 noiembrie – 10 aprilie 1887 – Este internat la ospiciul de la Manastirea

Neamt. F.

1886 – 1888 – Locuieste la Botosani, fiind ingrijit de sora sa, Henrieta. In vara lui
1887 este dus la bai la Hali.

1888 – aprilie – Pleaca de la Botosani la Bucuresti insotit de Veronica Miele.

- Colaboreaza sporadic la Romania libera si la revista Fantana Blanduziei.

1889 – februarie – Este internat din nou la Sanatoriul „Caritas” al doctorului Sutu.

1889 – 15 iunie – Eminescu moare la sanatoriu.

MOMENTE DIN VIATA LUI:

Când s-a născut Mihai Eminescu :

Un conferențiar susținea la Ateneul Român faptul că Mihai Eminescu s-a născut la

Soleni, un sat din Moldova, în timp ce un registru al membrilor Junimii a notat
faptul că Eminescu s-a născut pe data de 20 decembrie 1849 în Botoșani. Însă, în
registrul școlii primare data de 6 decembrie 1850 a fost trecută drept data nașterii
lui Eminescu, în timp ce în documentele gimnaziului din Cernăuți s-a trecut data
nașterii de 14 decembrie 1849. Fratele poetului, Matei, a susținut o altă dată de
naștere, respectiv 8 noiembrie 1848, în Dumbrăveni, urmând ca mai târziu data și
locul nașterii lui Mihai Eminescu să fie acceptate la 15 ianuarie 1850, în Botoșani,
așa cum a fost consemnat și în registrul de nașteri și botez în arhiva bisericii
Uspenia (Domnească) din Botoșani, acolo unde data era trecută „15 ghenarie 1850”,
iar a botezului pe 21 în aceeași lună a aceluiași an. Eminescu a fost fiul căminarului
 Gheorghe Eminovici și al Ralucăi Eminovici, fostă Iurașcu. A fost al șaptelea dintre
cei unsprezece copii din familie.

Copilăria lui Eminescu:

Întreaga copilărie și-a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin

împrejurimi, acolo unde a cunoscut o mulțime de oameni și s-a conectat cu natura
ori de câte ori a dorit, stare pe care a evocat-o cu nostalgie și mai târziu în poeziile
„O, rămâi” și „Fiind băiet”. Nu se știe sigur unde a făcut primele două clase primare,
iar începând cu clasa a III-a, în 1858, a urmat școala primară National Hauptschule
la Cernăuți. A terminat școala primară cu rezultate foarte bune la învățătură, iar la
sfârșitul clasei a IV-a a fost clasificat al 5-lea din 82 de elevi. Ipotești, Botoșani – casa
în care a copilărit Mihai Eminescu Între 1860 și 1861 a fost înscris la
Obergymnasium din Cernăuți, liceu german, acolo unde se impune de-a lungul
anilor datorită unei bune organizări administrative și mare severitate în procesul de
învățământ. Pe data de 16 aprilie 1863, Eminescu a părăsit definitiv cursurile, chiar
dacă avea o situație foarte bună la învățătură, avea note bune la toate materiile,
deoarece a plecat în vacanța de Paște la Ipotești și nu s-a mai întors niciodată la
școală. În 1864, elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerului Învățământului din
București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier, dar a fost
refuzat pe motiv că nu este niciun loc vacant de bursier.

Viața literară a lui Eminescu:

1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În luna ianuarie moare
profesorul de limba română Aron Pumnul, iar elevii scot o broșură denumită
„Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști”, acolo unde apare și poezia „La mormântul
lui Aron Pumnul”, semnată de M. Eminoviciu. Pe 25 februarie debutează în revista
„Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aș avea”. Atunci Iosif Vulcan îi
schimbă numele în Mihai Eminescu. Între anii 1869 și 1872, Eminescu este student
la Viena, acolo unde urmează Facultatea de Filosofie și Drept, unde activează în
rândul societăților studențești și se împrietenește cu Ioan Slavici și o cunoaște pe
Veronica Micle. Începe colaborarea la „Convorbiri literare” și debutează ca publicist
în ziarul „Albina” din Pesta. În perioada 1872-1874 este student la Berlin, iar între
1874 și 1877 este director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor școlar
pentru județele Iași și Vaslui, redactor la ziarul „Curierul” de Iași. A continuat să scrie
în „Convorbiri literare”, l-a cunoscut și s-a împrietenit cu Ion Creangă, pe care l-a
 convins și ulterior l-a introdus în „Junimea”. În anul 1877 s-a mutat la București,
acolo unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-șef la ziarul „Timpul”. În
această perioadă scrie marile sale poeme: „Luceafărul” și „Scrisorile”, dar în ciuda
activității publicistice excepționale, sănătatea i se deteriorează, iar Eminescu se
îmbolnăvește grav și este internat la spitalul doctorului Șuțu. În decembrie 1883
apare volumul de poezii cu texte selectate de Titu Maiorescu. Vezi care sunt cele
mai frumoase citate de Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu și Veronica Micle:

Poetul Eminescu a recunoscut de multe ori în poeziile și scrisorile sale influența

deosebită pe care Veronica a avut-o asupra lui. În ciorna scrisorii de condoleanțe la
moartea lui Ștefan Micle, el scrie: „viața mea, ciudată și azi și neexplicabilă pentru
toți cunoscuții mei, nu are niciun înțeles fără tine”. În poezia „Lumea îmi părea o
cifră” mărturisește că până când a întâlnit-o „n-aveam scop în astă lume, nici aveam
ce să trăiesc”, pentru ca după aceea „începusem s-am în lume ceva ce plătea mai
mult decât lumea”. Veronica Micle era căsătorită și avea doi copii, în urma unui
aranjament între mama ei și Ștefan Micle, un profesor cu 30 de ani mai în vârstă,
care a adus-o în casa sa ca soție, independent de voința fetei. Veronica avea numai
14 ani atunci când au făcut nunta. În ciuda acestor piedici, Eminescu și Veronica
Micle au început o relație în capitala austro-ungară, iar relația dintre ei a fost una
plină de neprevăzut, cu despărțiri, împăcări, gelozii și o mulțime de momente
dureroase. După debutul relației lor, Eminescu a început să scrie poezii inspirate de
muza lui, Veronica fiind pentru Mihai „floare albastră”, „floare albă de cireș”, „liana”,
„copilul cu păr bălai”. După moartea soțului ei, Ștefan Micle, Veronica a devenit în
mod oficial iubita lui Eminescu și s-au mutat împreună pentru câteva luni în
București. Când Eminescu s-a îmbolnăvit și a murit, Veronica nu a putut suporta
durerea și a intrat într-o puternică depresie. Aceasta și-a premeditat sinuciderea și
fix la 50 de zile de la moartea lui Eminescu, la mănăstirea Văratec s-a stins și ea din
viață, la 4 august 1889.

Când a murit Mihai Eminescu:

Mihai Eminescu moare la data de 15 iunie 1889 în casa de sănătate a doctorului

Șuțu și este înmormântat la București, la Cimitirul Bellu. Ziarul Românul a anunțat
ziua morții la știri astfel: „Eminescu nu mai este”. Corpul poetului a fost expus
publicului în Biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu ce a fost împodobit cu
 cetină de brad. A fost și un cor dirijat de muzicianul C. Bărcănescu ce a interpretat
litania „Mai am un singur dor”.

BIBLIOGRAFIE:
Opere semnate de Mihai Eminescu:

Volumul Poezii este singurul care este publicat în timpul vieții poetului. Restul
operelor lui Eminescu apar postum, iar printre cele mai importante sunt:

 „Epigonii” (1872);
 „Făt-Frumos din lacrimă” (1872);
 ” Călin (file din poveste)” (1873);
 „Crăiasa din povești” (1875);
 „Povestea teiului”;(1878)
 „Departe sunt de tine” (1878);
 „Mai am un singur dor” (1880);
 „Scrisoarea I”; (1 februarie1881);
 „Scrisoarea II”(1 aprilie 1881);
 „Scrisoarea III”; (1 mai 1881);
 „Scrisoarea IV” (1 septembrie 1881);
 „Și dacă…” (1883);
 „Când amintirile”;(1884)
 „Singurătate”;(1884)
 „Atât de fragedă”;(1884)
 „Revedere;(1884)
 „Despărțire”; 1884)
 „Povestea codrului”;(1884)
 „Lacul”;(1884)
 „Dorința”; (1884)
 „Melancolie”; (1884)
 „Pe lângă plopii fără soț”;(1884) „Ce te legeni...”(1884)
 „Sara pe deal” (1885);
 „La steaua” (1886);
 „Scrisoarea V” (1886);
 „De ce nu-mi vii” (1887).
Opere impotante ,incluse în programa de Bacalaureat de Mihai Eminescu:
  „Luceafărul” (1873);
 „Sărmanul Dionis” (1872);
 „Floare albastră” (1872);
 „Scrisoarea I”.(1881)

GENURI SI SPECII CULTIVATE DE EMINESCU:

Genul liric

1. idila : Dorinta, Lacul, Sara pe deal

2. ecloga: Floare albastra, Povestea teiului
3. satira: Junii corupti, Scrisorile, Criticilor mei
4. epistola: Scrisorile
5. romanta: Pe langa plopii fara sot, De ce nu-mi vii
6. cantecul: Atat de frageda, O, ramai…, Somnoroase pasarele
7. meditatia: Imparat si proletar, La steaua, Mortua est!
8. elegia: Revedere, Melancolie, O, mama, Mai am un singur dor
9. sonetul: Trecut-au anii, Venetia, Sonete
10. glossa: Glossa
11. gazelul: Gazel, moto la Calin (file din poveste)
12. oda: Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, Oda
13. poemul: Calin, Luceafarul, Strigoii, Fata din gradina de
aur, Memento mori
14. doina: Ce te legeni, Doina
15. poezia gnomica: Cu mane zilele-ti adaogi, Glossa
16. epigrama: Epigrame, Epigramatice
17. strigatura: Strigaturi

Genul epic

1. schita: La aniversara
2. nuvele: Sarmanul Dionis, Avatarii faraounului Tlá, Cezara, Archaeus
3. roman: Geniu pustiu
4. basm cult: Fat-Frumos din lacrima

Genul dramatic

1. fargmente si proiecte dramatice: Ciclul Musatinilor, Decebal, Avram Iancu