Jean Jacques Rousseau 

(n. 28 iunie 1712,[2][3][4][5] Geneva, Republica Geneva(d) – d. 2 iulie 1778,[2][3]

[4][5]
 Jean-Jacques-Rousseau, Picardie, Franța) a fost un filozof elvețian, scriitor și compozitor, unul
dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot,
spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în
schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.

Copilăria[modificare | modificare sursă]
Rousseau s-a născut la Geneva, care în acea vreme era un oraș-stat protestant
asociat Confederației Elvețiene (acum un canton al Elveției). Încă din 1536, Geneva fusese o
republică hughenotă și leagănul calvinismului.
Tatăl său, Isaac Rousseau, și-a urmat bunicul, tatăl și frații în domeniul frabricării ceasurilor. Isaac
avea, de asemenea, o educație bună și era un iubitor al muzicii.
Mama lui Rousseau, Suzanne Bernard Rousseau, provenea dintr-o familie de înaltă clasă socială. A
fost crescută de unchiul ei, Samuel Bernard și, la vârsta de 31 de ani, s-a căsătorit cu Isaac
Rousseau, după ce fratele ei se căsătorise cu sora lui Isaac opt ani mai devreme.
Jean-Jacques Rousseau s-a născut la data de 28 iunie 1712 și, va povesti mai târziu: „M-am născut
aproape murind, aveau puține speranțe să mă salveze”.[6] A fost botezat pe 4 iulie 1712. Mama sa a
murit de febră puerperală la nouă zile după nașterea lui.
El și fratele său mai mare, François, au fost crescuți de tatăl și de mătușa lor paternă, Suzanne.
Când Rousseau avea 5 ani, tatăl său a vândut casa pe care familia o primise de la rudele mamei lui
și s-au mutat din cartierul aristocrașilor într-un cartier de meșteșugari: argintari, gravori și
ceasornicari. Crescut printre meșteșugari, mai târziu, Rousseau îi va compara favorabil față de cei
care produceau lucrări mai estetice, considerând că cei din urmă lucrează doar pentru cei bogați și
produc opere nefolositoare.[7]
Unul dintre autorii care au avut cel mai mare efect asupra lui a fost Plutarh, iar romanul său preferat
era Viețile paralele ale oamenilor iluștri, pe care obișnuia să i-o citească tatălui său în timp ce acesta
făcea ceasuri. Tânărul Rousseau încerca să imite faptele nobile ale eroilor prezentați în roman, iar
conversațiile cu tatăl său pe această temă i-au format spiritul republican.[8]
Când Rousseau avea 10 ani, tatăl său, un vânător pasionat, a inițiat o dispută legală cu un
proprietar de pământuri bogat, fiindcă îi încălcase proprietatea. Pentru a evita înfrângerea sigură la
tribunal, s-a mutat la Nyon, luându-o cu el și pe sora sa, Suzanne, mătușa lui Rousseau. Acolo,
Isaac s-a recăsătorit, iar din acel moment Jean-Jeacques l-a revăzut foarte rar. Jean-Jacques a fost
lăsat în grija unchiului său matern, care l-a trimis, împreună cu fiul său, Abraham Bernard, să
locuiască împreună cu un preot calvin într-un cătun de lângă Geneva. Aici, băieții au învățat
noțiunile de bază ale matematicii și ale desenului. Rousseau, care a fost mereu profund emoționat
de slujbele religioase, a visat o vreme să ajungă preot protestant.
La 13 ani, Rousseau a ajuns ucenic al unui notar mai întâi, apoi al unui gravor care îl bătea. La 15
ani, a fugit din Gevena (pe 14 martie 1728), după ce s-a întors și a găsit porțile orașului închise
datorită stării de asediu.
La Savoy a fost primit de un preot romano-catolic, care i-a făcut cunoștință cu Françoise-Louise de
Warens, în vârstă de 29 de ani. Ea făcea parte din nobilime, provenea dintr-un mediu protestant și
se separase de soțul ei. Era plătită de Regele Piemontului pentru a ajuta la convertirea protestanților
la catolicism. Rousseau a fost trimis la Turin, capitala Savoyului pentru a-și desăvârși convertirea,
act care a însemnat renunțarea la cetățenia geneveză, deși, mai târziu, se va întoarce la calvinism
pentru a o recupera.
Rămas singur, întrucât atât tatăl, cât și unchiul său îl dezmoșteniseră (mai mult sau mai puțin),
adolescentul Rousseau s-a întreținut pentru o perioadă ca servitor, secretar și tutore în Italia și în
Franța. În acest timp, locuia din când în când cu de Warens, pe care o idolatriza și o numea maman.
Măgulită de devotamentul lui, de Warens a încercat să îl introducă într-o profesie, aranjând lecții de
pian pentru el.
Când Rousseau a împlinit 20 de ani, a devenit iubitul lui de Warens, în timp ce ea întreținea relații și
cu administratorul casei ei. Aspectul sexual al relației l-a derutat pe Rousseau și l-a făcut să se simtă
inconfortabil, însă a considerat-o mereu pe de Warens marea iubire a vieții lui. Fiind o persoană
destul de risipitoare în ceea ce priveau banii, ea avea o librărie mare și iubea să se distreze și să
asculte muzică. Ea și cercul ei, alcătuit din membri educați ai preoțimii catolice, au fost cei care l-au
introdus pe Rousseau în lumea scrisorilor și a ideilor. Rousseau fusese un student indiferent, dar în
acea perioadă, marcată de accese de ipohondrie, s-a dedicat studiului filosofiei, matematicii și
muzicii. La 25 de ani, a primit o mică moștenire de la mama sa și a folosit o parte pentru a o răsplăti
pe de Warens pentru sprijinul financiar pe care i-l acordase. La 27 de ani, s-a angajat ca tutore la
Lyon.