februarie 1657,[2][3][4][5] Rouen, Franța – d. 9 ianuarie 1757,[2][3][4][5] Paris, Regatul Franței) a fost un scriitor și filozof francez. Mama sa a fost sora marelui dramaturg Pierre Corneille. Precursor al iluminismului, opera sa se constituie o popularizare a concepțiilor științifice sau o satirizare a concepțiilor religioase dogmatice, urmând modelele clasice ale antichității. Fontenelle a fost membru al Academiei Franceze în perioada 1691 - 1757. S-a ocupat și cu popularizarea științei, fiind un adevărat savant pentru acea epocă. Astfel, în ceea ce privește matematica, a admis existența infinitului, a utilizat existența infinităților mici și mari de un ordin rațional oarecare, în problemele legate de infinit. A manifestat un deosebit interes pentru pătratele magice și numerele pătratice, precum și problemle legate de acestea.
Scrieri[modificare | modificare sursă]
Éléments de la géométrie de l'infini, 1727
1688: Digresiune asupra anticilor și modernilor ("Digression des anciens et des modernes")
1686: Conversație asupra pluralității lumilor ("Entretiens sur la pluralité des mondes") 1687: Istoria oracolelor ("Histoire des oracles") 1683: Noi dialoguri ale morților ("Nouveaux dialogues des morts") 1693: Paralelă între Corneille și Racine ("Parallèle de Corneille et de Racine") 1727: Histoire de l'Académie des Sciences 1727: Géométrie de l'infinie Théorie des Tourbillons 1825: Oeuvres complètes, publicate postum în cinci volume.