CAMIL PETRESCU

-biografie-
1894 — La 22 aprilie se naşte la Bucureşti, Camil Petrescu, fiul
ofiţerului Camil Petrescu, mort înainte de naşterea scriitorului şi al
Anei, născută Cheler sau Keller.

La scurt timp moare şi mama sa. Este crescut de comisarul de poliţie

Tudor Popescu şi soţia sa, Maria, din mahalaua Moşilor. Urmează clasele
primare la o şcoală din Obor.

1906-1909 — Începe cursuri liceale la Colegiul „Sfântul Sava“ din

Bucureşti.

1909-1913 — Continuă la Liceul „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti.

1913 — Din 11 noiembrie este student al Facultăţii de Litere şi Filosofie

a Universităţii din Bucureşti.

1914 — Sub pseudonimul Raul D., debutează la revista Facla cu

articolul Femeile şi fetele de azi. Cu acelaşi pseudonim colaborează la
Rampa lui N. D. Cocea şi la Cronica lui T. Arghezi.

1916 — Urmează cursurile şcolii militare la Regimentul 6 „Mihai

Viteazul" din Bucureşti în paralel cu cele universitare. La 1 august se
înrolează ca sublocotenent în armată. Participă ca ofiţer la Primul
Război Mondial. Luptă pe linia Predeal-Brasov. Este rănit şi ajunge într-
un spital militar din Târgovişte.

Publică în "Capitala" prima sa poezie Sonet.

1917 — Se reîntoarce pe front şi luptă la Caşin şi Oituz. Până la 1

august este rănit de două ori.
1918 — Războiul îl supune unor noi experienţe traumatizante. În timpul
unui bombardament german îşi pierde auzul la o ureche. Cade prizonier
la unguri şi revine în ţară pe 10 aprilie. Scrie piesa Jocul ielelor.

Devine profesor suplinitor la Liceul Gheorghe Lazăr.

1919 — Îşi ia cu brio licenţa în filosofie, cu calificativul „magna cum

laude“ cu o lucrare de logică.

1919-1921 — Este profesor la Timişoara. Conduce revista "Banatul

românesc". Editează revista "Limba Română". Infiinţează şi conduce la
Timişoara ziarul "Ţara".

Revine la Bucureşti. Pentru scurt timp, activează în grupul revistei

"Sburătorul", iar în revista omonimă publică primele poezii.

1922 — Primeşte Premiul Teatrului Naţional.

1925 — I se joacă piesa Suflete tari la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Ca urmare a unor cronici exagerat de severe, piesa Mioara (1926) cade.
Scrie piesa Danton.

1926 — Începe să scrie comedia Mitică Popescu.

1927-1940 — Notele zilnice îl arată ca pe o fiinţă hărţuită de lipsuri

materiale şi de complexul propriei infirmităţi, înconjurată din toate
părţile de ostilitate şi de atacuri nedrepte.

1930 — Scrie romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de

război.

1933 — Apare Patul lui Procust, roman care îi aduce aproape unanima

recunoaştere a talentului.

Pamfletul critic Eugen Lovinescu supt zodia seninătăţii

imperturbabile marchează pragul ultim al rupturii de marele critic.
1934 — Din acest an devine colaborator şi apoi redactor-şef al
"Revistei Fundaţiilor Regale", unde publică multe dintre cele mai
valoroase studii ale sale.

1936 — Apare volumul de eseuri şi articole Teze şi antiteze. Devine

vicepresedinte al "Societăţii Autorilor Dramatici Români".

1937 — Îşi dă doctoratul cu lucrarea Modalitatea estetică a teatrului.

1939 — Este numit directorul Teatrului Naţional din București, unde va

rezista doar 10 luni.

I se acordă Premiul National pentru literatură dramatică românească.

Face o călătorie de informare la Paris şi la Londra.

1943 — Până prin acest an, se dedică filosofiei; aprofundează studiul

fenomenologiei şi schiţează bazele unui „sistem" propriu, de esentă
fenomenologică: Substantialismul.

Apare nuvela Moartea pescăruşului, în Revista Fundaţiilor Regale.

1944 — Are loc premiera piesei Iată femeia pe care o iubesc.

Pe 23 august este bombardat imobilul în care locuieşte pe strada

Câmpineanu la nr. 58.

1947 — Pe 3 aprilie se căsătoreşte cu actriţa Eugenia Marian (Ghighi).

Pe 21 iunie se naşte primul său copil, Camil-Aurelian.

1948 — Este ales membru al Academiei Române.

Scrie piesa de teatru Bălcescu.

1950 — Se naşte cel de-al doilea copil, Octavian-Eugeniu.

Apare volumul de nuvele Turnul de fildeş.

1953 — Publică primul volum al romanului istoric Un om între oameni,
operă în trei volume însumând peste 1500 de pagini, rămasă
neterminată.

Divorţează de soţia sa, dar rămân să locuiască împreună.

1954 — I se acordă "Premiul de Stat" clasa I şi titlul de "Laureat al

Premiului de Stat" pe anul 1953, decorat cu "Ordinul Muncii" clasa I.

1955 — Scrie piesa Caragiale în vremea lui.

1956 — Scrie poemul comic Papuciada sau povestea despre armata

viteazului Papuc.

1957 — Pe 13 mai, la orele 23:30, Camil Petrescu moare la Bucureşti, în

casa sa din Aleea Gaillac numărul 3, care acum îi poartă numele. Decesul
său este înregistrat pe data de 14 mai.

-Bibliografie-
Studii

·         Teze și antiteze (1936), eseuri

·         Modalitatea estetică a teatrului (1937), teza de doctorat

·         Husserl – cu o introducere în filozofia fenomenologică, un

capitol din Istoria filosofiei moderne (1938)

·         Doctrina substanței 1940, editată integral postum în (1988),

eseu filosofic

Romane

·         Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)

·         Patul lui Procust (1933)

 ·         Un om între oameni (1953 - 1957, rămas neterminat)

Nuvele· 

o Cei care plătesc cu viața (1949)

· Turnul de fildeș (1950)

· Moartea pescărușului (1950)

· Mănușile (1950)

· Un episod...(1957)

Poezie

·         Versuri. Ideea. Ciclul morții (1923)

·         Un luminiș pentru Kicsikem (1925)

·         Transcendentalia (1931)

·         Din versurile lui Ladima (1932)

Dramaturgie

·         Jocul ielelor 1918

·         Act venețian, 1918-1946

·         Suflete tari, 1921

·         Danton, 1924-1925

·         Mioara, 1926

·         Mitică Popescu,1925-1926
 ·         Dona Diana, comedie în gustul Renașterii în zece tablouri după
Moreto, 1938

·         Iată femeia pe care o iubesc, 1943

·         Prof. dr. Omu vindecă de dragoste, 1946

·         Bălcescu, 1948

·         Caragiale în vremea lui, 1955

Însemnări

·         Rapid Constantinopole – Bioram (1933), reportaje de călătorie

·         Note zilnice (1975), postum, jurnal intim, editat de Mircea

Zaciu.