Charles Perrault 

(n. 12 ianuarie 1628,[1][2][3][4] Paris, Regatul Franței – d. 16 mai 1703,[1][2][4]

[5]
 Paris, Regatul Franței) a fost un poet francez, scriitor de proză și povestitor, membru de frunte
al Academiei Franceze, care a avut un rol de frunte preponderent în disputa literară, cunoscută sub
numele de „Cearta dintre antici și moderni”.

Cuprins

 1Biografie
 2Povestiri
 3Note
 4Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]
Charles Perrault a devenit celebru prin poveștile lui pentru copii: Cenușăreasa, Scufița
Roșie, Motanul încălțat, Contes de ma mère l'oye („Poveștile mamei mele gâsca”), Barbă
albastră, Tom Degețelul.
A fost avocat de profesie. Și-a câștigat reputația literară prin 1660 cu niște versuri ușoare și poezii
de dragoste și și-a petrecut restul vieții promovând studierea literaturii și a artei. A devenit membru
al Academiei Franceze, care s-a divizat curând după cearta dintre antici și moderni, în 1671.
Perrault susținea vederile modernilor pentru progresul civilizației. Poemul său, Le siècle de Louis de
Grand (1687: „Epoca lui Ludovic cel Mare”) pune scriitori ca Molière și François de
Malherbe deasupra unor scriitori clasici ai Greciei antice și Romei.
Încântătoarele povești din Mama Gâscă au fost scrise ca să-i distreze pe copiii lui. Poveștile lui
reprezintă versiunea modernă a unor povești populare aproape uitate, repovestite de Perrault într-un
stil simplu și firesc.

Povestiri[modificare | modificare sursă]
 La Marquise de Salusses ou la Patience de Griselidis
 Les Souhaits ridicules
 Piele de măgar (povestire) (Peau d'âne)
 Frumoasa adormită (La Belle au bois dormant) cunoscută inițial ca Frumoasa din pădurea
adormită.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b c d „Charles Perrault”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 26 aprilie 2014
2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  10 octombrie 2015
3. ^ a b Charles Perrault,  Encyclopædia Britannica Online, accesat în  9 octombrie 2017
4. ^ a b c d Charles Perrault, SNAC, accesat în  9 octombrie 2017
5. ^ a b Charles PERRAULT, NooSFere, accesat în  9 octombrie 2017
6. ^ „Charles Perrault”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 martie 2015