”Avarul” de Jean-Baptiste

Poquelin
ELEVA:BUIUC CARINA
GRUPA: ÎP2121
PROFESOR:CĂRUȚĂ
CONSTANTIN
Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut mai bine ca Molière (n.
15 ianuarie 1622 – d. 17 februarie 1673), a fost un scriitor francez
de teatru, director și actor, unul dintre maeștrii satirei comice.
Organizator al asociației teatrale „L'Illustre Théâtre”, devenită din
1665 trupa lui Ludovic al XIV-lea, a desfășurat o vastă activitate
teatrală. În opera sa dramatică în versuri și proză, a abordat
modalități diferite ale comediei, în genere în forme amestecate,
epuizând întreaga gamă a mijloacelor comicului. Prin creația sa, a
oferit comediei franceze, pornite de la nivelul farsei primitive, al
teatrului italian cu măști și comediei de intrigă, valoare autonomă
în câteva capodopere prin care a inaugurat comedia de moravuri.
FIU DE TAPISSIER DU ROI ("TAPIȚER AL REGELUI"),
POQUELIN ȘI-A PIERDUT MAMA DIN COPILĂRIE. A
FOST ADMIS LA PRESTIGIOSUL COLLÈGE DE
CLERMONTIEZUIT, PENTRU A-ȘI COMPLETA STUDIILE.
EXISTĂ MULTE POVEȘTI DESPRE TIMPUL PETRECUT
LA COLEGIU: SE SPUNE CĂ TATĂL SĂU A FOST FOARTE
EXIGENT ÎN PRIVINȚA SA, CĂ L-AR FI ÎNTÂLNIT
PE PRINȚUL DE CONTI SAU CĂ AR FI FOST ELEV AL
FILOZOFULUI PIERRE GASSENDI, DAR NICIUNA
DINTRE ACESTEA NU PAR A FI VERIDICE.
ESTE SIGUR, ÎNSĂ, CĂ POQUELIN A FOST UN PRIETEN
APROPIAT AL ABATELUI LA MOTHE LE VAYER, FIU AL
LUI FRANÇOIS DE LA MOTHE-LE-VAYER, ÎN ANII PE
CÂND ABATELE EDITA LUCRĂRILE TATĂLUI SĂU, ȘI A
FOST SUGERAT CĂ POQUELIN AR FI FOST INFLUENȚAT
DE CĂTRE ACESTEA. PRINTRE PRIMELE SALE LUCRĂRI
A FOST TRADUCEREA (ASTĂZI PIERDUTĂ) A DE RERUM
NATURA DE FILOZOFUL ROMAN LUCRETIUS.
OPERA
• ÎN CIUDA PREFERINŢEI SALE PENTRU TRAGEDIE, MOLIÈRE A DEVENIT FAIMOS
PENTRU FARSELE SALE, ÎN GENERAL ÎNTR-UN ACT ŞI INTERPRETATE DUPĂ
TRAGEDIE. UNELE DINTRE ACESTE FARSE ERAU SCRISE DOAR PARŢIAL ŞI ERAU
JUCATE ÎN STILUL COMMEDIEI DELL'ARTE CU IMPROVIZARE ASUPRA UNUI
CANOVACCIO. DE ASEMENEA, A SCRIS DOUĂ COMEDII ÎN VERSURI, ÎNSĂ ACESTEA
AU ÎNREGISTRAT MAI PUŢIN SUCCES ŞI SUNT CONSIDERATE ÎN GENERAL DE
IMPORTANŢĂ SCĂZUTĂ.
Le Sicilien, ou l'Amour peintre a fost scrisă pentru festivitățile de la castelul din Saint-
Germain, și a fost urmată în 1668 de un foarte elegant Amphitryon, inspirat evident de
versiunea lui Plautus, însă cu evidente aluzii la aventurile amoroase ale regelui. George
Dandin, ou le Mari confondu (Soțul zăpăcit) a fost puțin apreciată, însă succesul s-a întors cu
L'Avare (Avarul), astăzi foarte cunoscută.
PRIETENIA LUI MOLIÈRE CU JEAN BAPTISTE LULLY L-A INFLUENȚAT ÎN SCRIEREA
OPERELOR LE MARIAGE FORCÉ ȘI LA PRINCESSE D'ÉLIDE (SUBTITULATĂ
„COMÉDIE GALANTE MÊLÉE DE MUSIQUE ET D'ENTRÉES DE BALLET“), SCRISĂ
PENTRU DIVERTISMENTE REGALE LA VERSAILLES.
Le Tartuffe, ou L'Imposteur a fost interpretată, de asemenea, la
Versailles, în 1664, creând cel mai mare scandal din cariera
artistică a lui Molière. Descrierea sa a ipocriziei generale a
claselor dominante a fost a fost considerată un ultragiu și a fost
contestată violent. Același rege se pretinde că i-ar fi sugerat să
suspende reprezentațiile, iar Molière a scris cu rapiditate Don
Juan, ou le Festin de Pierre pentru a o înlocui. A fost o lucrare
bizară, derivată dintr-una a lui Tirso de Molina și inspirată de
viața lui Giovanni Tenorio, scrisă într-o proză ce pare încă
actuală; ea descrie povestea unui ateist care devine un ipocrit
religios și pentru aceasta este pedepsit de Dumnezeu. Și această
lucrare a fost suspendată degrabă. Regele, demonstrându-și încă
o dată protecția, a devenit oficial noul sponsor al trupei lui
Molière.
„LES PRÉCIEUSES“ I-A CÂȘTIGAT LUI MOLIÈRE ATENȚIA ȘI
CRITICA MULTORA, DAR NU A ÎNREGISTRAT UN SUCCES
POPULAR. I-A CERUT ATUNCI PARTENERULUI SĂU
ITALIAN TIBERIO FIORELLI, CUNOSCUT PENTRU OPERA
SA SCARAMOUCHE, SĂ-L ÎNVEȚE TEHNICILE COMMEDIEI
DELL'ARTE. OPERA DIN 1660, SGANARELLE, OU LE COCU
IMAGINAIRE (ÎNCORNORATUL IMAGINAR), PARE A FI UN
TRIBUT ATÂT PENTRU COMMEDIA DELL'ARTE, DAR ȘI
PENTRU ÎNVĂȚĂTORUL SĂU. SUBIECTUL RELAȚIILOR
CONJUGALE A FOST ÎMBOGĂȚIT AICI DE O INSERȚIE A
UNEI OPINII A LUI MOLIÈRE DESPRE CANTITATE DE
FALSITATE ÎN RELAȚIILE INTERUMANE, PE CARE LE-A
DESCRIS CU UN DRAM DE PESIMISM. ACEASTA A FOST
EVIDENTĂ ȘI ÎN LUCRĂRILE SALE DE MAI TÂRZIU, FIIND O
SURSĂ DE INSPIRAȚIE PENTRU MULȚI AUTORI DE DUPĂ
EL, INCLUZÂNDU-L (ÎNTR-UN DOMENIU DIFERIT ȘI CU UN
EFECT DIFERIT) PE LUIGI PIRANDELLO.