Universitatea Dunrea de Jos din Galai

Facultatea de Arte

Lucrare tiinific
Pe tema:

Tipul caracterelor i comicul n

teatrul lui Moliere . Analiza personajelor
Avarul i Tartuffe

Coordonator: Prof.Univ.Dr. : Mihaela Dumitriu

Lucrare realizat de:Scalechi Elena
Cuprins
Partea I : Jean Baptiste Poquielin...............................................................................................3
Partea a II-a : Comicul din teatrul lui Moliere.............................................................................8
Partea a III-a : Rezumat Avarul .............................................................................................11
Partea a IV-a : Rezumat Tartuffe:...............................................................................................11
Partea a V-a : Analiza personajului Harpagon din piesa Avarul............................................13
Partea a VI-a : Analiza personajului Tartuffe din piesa Tartuffe............................................17

2
 Partea I : Jean Baptiste Poquielin

Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut mai bine ca Molire (15 ianuarie 1622 17

februarie 1673), a fost un scriitor francez de teatru, director i actor, unul dintre maetrii satirei
comice.

Organizator al asociaiei teatrale L'Illustre Thtre, devenit din 1665 trupa lui
Ludovic al XVI-lea, a desfurat o vast activitate teatral. n opera sa dramatic n versuri i
proz, a abordat modaliti diferite ale comediei, n genere n forme amestecate, epuiznd
ntreaga gam a mijloacelor comicului. Prin creaia sa, a oferit comediei franceze, pornite de la
nivelul farsei primitive, al teatrului italian cu mti i comediei de intrig, valoare autonom n
cteva capodopere prin care a inaugurat comedia de moravuri

Fiu de Tapissier du Roi ("Tapier al Regelui"), Poquelin i-a pierdut mama din
copilrie. A fost admis la prestigiosul Collge de Clermont iezuit, pentru a-i completa
studiile. Exist multe poveti despre timpul petrecut la colegiu: se spune c tatl su a fost
foarte exigent n privina sa, c l-ar fi ntlnit pe Prinul de Conti sau c ar fi fost elev al
filozofului Pierre Gassendi, dar niciuna dintre acestea nu par a fi veridice.

Este sigur, ns, c Poquelin a fost un prieten apropiat al abbului La Mothe Le Vayer,
fiu al lui Franois de La Mothe-Le-Vayer, n anii pe cnd abb-ul edita lucrrile tatlui su, i
a fost sugerat c Poquelin ar fi fost influenat de ctre acestea. Printre primele sale lucrri a
fost traducerea (astzi pierdut) a De Rerum Natura de filozoful roman Lucretius.

Cnd Poquelin a ajuns la 18 ani, tatl su i-a predat titlul de Tapissier du Roi, i oficiul
asociat de valet de chambre, ceea ce-l aducea n contact frecvent cu regele. Se pretinde c
Poquelin ar fi absolvit dreptul la Orlans n 1642, ns exist unele dubii n aceast privin.

n iunie 1643, mpreun cu iubita sa Madeleine Bjart, cu un frate i o sora a acesteia, a

fondat compania teatral sau trupa L'Illustre Thtre, care a falimentat n 1645. n aceast
perioad i-a asumat pseudonimul Molire, inspirat de numele unui mic sat din sudul Franei.
Euarea companiei l-a forat s stea cteva sptmni la nchisoare pentru datoriile acumulate.

3
A fost eliberat cu ajutorul tatlui su i, nsoit de Madeleine Bjart, a plecat ntr-un tur al
satelor drept comedian voiajor. Aceast via a durat 14 ani, timp n care a jucat iniial alturi
de companiile lui Charles Dufresne, crendu-i ulterior propria sa companie. n cursul
cltoriilor sale, l-a ntlnit pe prinul de Conti, guvernatorul provinciei Languedoc, care a
devenit sponsorul su, numind compania sa dup acesta. Prietenia sa avea, ns, s se termine
mai trziu, cnd Conti s-a alturat inamicilor lui Molire n Parti des Dvots.

n Lyon, Mme Duparc, cunoscut ca la Marquise, s-a alturat trupei. La Marquise era
curtat, zadarnic, de Pierre Corneille, devenind mai trziu iubita lui Jean Racine. Racine i-a
oferit lui Molire tragedia sa Thagne et Charicle (una dintre primele lucrri pe care a scris-
o dup prsirea studiilor sale teologice), dar Molire nu a interpretat-o, dei l-a ncurajat pe
Racine n a-i continua cariera artistic. Se spune c dup puin timp Molire a devenit foarte
nervos pe Racine, cnd i-a fost spus c prezentase n secret tragedia sa i companiei Htel de
Bourgogne.

Molire a ajuns la Paris n 1658 i a jucat la Louvre n tragedia Nicomde a lui

Corneille i n farsa Le docteur amoureux (Doctor ndrgostit), nregistrnd ceva succes. A
primit titlul de Troupe de Monsieur (Monsieur era fratele regelui) i cu ajutorul acestuia,
compania sa s-a alturat unei companii italiene faimoase pe plan local ce juca Commedia
dell'arte. S-a stabilit cu fermitate la teatrul lor, Petit-Bourbon, unde pe 18 noiembrie 1659 a
oferit premiera piesei Les Prcieuses ridicules (Preioasele ridicole), una dintre capodoperele
sale. Aceasta a fost cu certitudine prima sa ncercare n a batjocori anumite manierismuri i
afectri comune la acea vreme n Frana.

A fost Molire, cu siguran, care a materializat conceptul c satira castigat ridendo

mores (critic obiceiuri prin umor) uneori confundat cu un proverb latin autentic. Stilul i
coninutul primului su succes au devenit cu rapiditate subiectul unei vaste dezbateri literare.

n ciuda preferinei sale pentru tragedie, Molire a devenit faimos pentru farsele sale,
n general ntr-un act i interpretate dup tragedie. Unele dintre aceste farse erau scrise doar
parial i erau jucate n stilul Commediei dell'arte cu improvizare asupra unui canovaccio. De
asemenea, a scris dou comedii n versuri, ns acestea au nregistrat mai puin succes i sunt
considerate n general de importan sczut.
4
 Les Prcieuses i-a ctigat lui Molire atenia i critica multora, dar nu a nregistrat
un succes popular. I-a cerut atunci partenerului su italian Tiberio Fiorelli, cunoscut pentru
opera sa Scaramouche, s-l nvee tehnicile Commediei dell'arte. Opera din 1660, Sganarelle,
ou le Cocu imaginaire (ncornoratul imaginar), pare a fi un tribut att pentru Commedia
dell'arte, dar i pentru nvtorul su. Subiectul relaiilor conjugale a fost mbogit aici de o
inserie a unei opinii a lui Molire despre cantitate de falsitate n relaiile interumane, pe care
le-a descris cu un dram de pesimism. Aceasta a fost evident i n lucrrile sale de mai trziu,
fiind o surs de inspiraie pentru muli autori de dup el, incluzndu-l (ntr-un domeniu diferit
i cu un efect diferit) pe Luigi Pirandello.

n 1662 Molire s-a mutat la Thtre du Palais-Royal, tot alturi de partenerii si

italieni i s-a cstorit cu Armande, pe care o credea a fi sora Madeleinei; era ns fiica sa
nelegitim, rezultatul unui flirt cu Ducul de Modne n 1643, cnd Molire i Madeleine i
ncepeau aventura. n acelai an a jucat L'cole des femmes (coala femeilor), o alt
capodoper. Att lucrrile, ct i mariajul su au atras criticism. Pe latura artistic a rspuns cu
dou lucrri minore, dei elegante i interesante La Critique de l'cole des femmes (n care
i imagina spectatorii anterioarei lucrri ca fiind prezeni) i L'Impromptu de Versailles
(privind pregtire unei improvizri a trupei sale). Aceasta a fost aa-numita la guerre comique
(Rzboiul comic), n care opozanii erau scriitori precum Donneau de Vis, Boursault,
Montfleury.

ns opoziie mai serioas i mai puin artistic se forma mpotriva sa. Un aa numit
parti des Dvots s-a ridicat n societatea nalt francez, protestmd mpotriva realismului
excesiv al lui Molire n ireverena sa, ceea ce cauza ceva stnjeneal; aceste persoane l-au
acuzat i c s-ar fi cstorit cu fiica sa.; Prinul de Conti, odat prietenul su, s-a alturat
acestei tabere. Molire avea ali inamici, de asemenea, ntre ei jansenitilor i unii autori
tradiionaliti. Regele i-a exprimat, ns, solidaritatea pentru autor, acordndu-i o pensie i
fiind de acord n a fi naul primului fiu al lui Molire. Boileau, de asemenea, l-a susinut prin
declaraii pe care le-a inclus n a sa Art potique.

5
 Prietenia lui Molire cu Jean Baptiste Lully l-a influenat n scrierea operelor Le
Mariage forc i La Princesse d'lide (subtitulat Comdie galante mle de musique et
d'entres de ballet), scris pentru divertismente regale la Versailles.

Le Tartuffe, ou L'Imposteur a fost interpretat, de asemenea, la Versailles, n 1664,

crend cel mai mare scandal din cariera artistic a lui Molire. Descrierea sa a ipocriziei
generale a claselor dominante a fost a fost considerat un ultragiu i a fost contestat violent.
Acelai rege se pretinde c i-ar fi sugerat s suspendeze reprezentaiile, iar Molire a scris cu
rapiditate Don Juan, ou le Festin de Pierre pentru a o nlocui. A fost o lucrare bizar, derivat
dintr-una a lui Tirso de Molina i inspirat de viaa lui Giovanni Tenorio, scris ntr-o proz ce
pare nc actual; ea descrie povestea unui ateist care devine un ipocrit religios i pentru
aceasta este pedepsit de Dumnezeu. i aceast lucrare a fost suspendat degrab. Regele,
demonstrndu-i nc o dat protecia, a devenit oficial noul sponsor al trupei lui Molire.

Cu minunat muzic de Lully, Molire a prezentat L'Amour mdecin (Doctorul Iubire);

subtitlurile acestei ocazii relatnd c lucrarea a primit par ordre du Roi, din ordinul regelui,
aceasta nregistrnd o mult mai cald recepie dect predecesoarele sale.

n 1666, Le Misanthrope a fost produs. Se consider acum n mare msur cea mai
distins capodoper a lui Molire, cea cu cel mai nalt coninut moral, dar a fost foarte puin
apreciat la vremea respectiv. A cauzat transformarea lui Donneau de Vas, care a devenit
iubitor al teatrului su. Dar a fost un pleosc comercial, forndu-l pe Molire s scrie imediat
Le Mdecin malgr lui ( Doctor fr voie), o satir mpotriva tiinelor oficiale; aceasta a fost
un succes n ciuda unei lucrri de ctre Prinul de Conti, criticnd teatrul n general i al lui
Molire n particular. n mai multe din piesele sale de teatru, Molire a descris doctorii
timpurilor sale ca invidizi pompoi care vorbesc (puin) latin pentru a-i impresiona pe alii
cu erudiie fals, i cunosc doar clistirele i sngerrile ca remedii (ineficiente).

Dup Mlicerte i Pastorale comique, a ncercat s joace din nou Tartuffe n 1667, de
data aceasta cu numele de Panulphe sau L'imposteur. ns de ndat ce regele a plecat de la
Paris pentru un tur, Lamoignon i arhiepiscopii au interzis piesa (regele a impus n final
respect pentru aceast lucrare puini ani mai trziu, cnd a cigat mai mult putere absolut
asupra clerului).
6
 Molire acum bolnav, i reduce producia. Le Sicilien, ou l'Amour peintre a fost scris
pentru festivitile de la castelul din Saint-Germain, i a fost urmat n 1668 de un foarte
elegant Amphitryon, inspirat evident de versiunea lui Plautus, ns cu evidente aluzii la
aventurile amoroase ale regelui. George Dandin, ou le Mari confondu (Soul zpcit) a fost
puin apreciat, ns succesul s-a ntors cu L'Avare (Avarul), astzi foarte cunoscut.

A folosit din nou muzica lui Lully pentru Monsieur de Pourceaugnac, Les Amants
magnifiques, i n final pentru Le Bourgeois Gentilhomme (Burghezul Gentilom), o alt
capodoper a sa. Se pretinde a fi n particular dirijat mpotriva lui Colbert, ministrul care l
condamnase pe fostul su, Fouquet. Colaborarea cu Lully s-a ncheiat cu un balet tragic,
Psych, scris cu ajutorul lui Thomas Corneille (fratele lui Pierre).

n 1671, Madeleine Bjart moare, iar Molire sufer din pierderea sa i din pricina
nrutirii bolii sale. Totui, a oferit o pies de succes, Les Fourberies de Scapin (Vicleniile
lui Scapin), o fars i o comedie n 5 acte; urmtoarea, La Comtesse d'Escarbagnas nu s-a
ncadrat, ns, la nivelul su obinuit.

Mormntul lui Molire n Cimitirul Le Pre Lachaise. Cel al lui La Fontaine poate fi
vzut n spate, n stnga.

Les Femmes savantes (Doamnele savante) din 1672, a fost o capodoper nscut din
finalul posibilei folosine a muzicii n teatru, din moment ce Lully influenase n oarecare
msur opera n Frana, astfel nct Molire a fost nevoit s se ntoarc la specia sa
tradiional. A fost un real succes i a condus mai departe spre ultima sa lucrare, de asemenea
considerat de mare valoare.

Unul dintre cele mai faimoase momente din viaa lui Molire este ultimul, care a
devenit proverbial: a murit pe scen, n timp ce juca Le Malade imaginaire (Bolnavul
nchipuit). n timp ce vorbea, s-a prbuit pe scen i a murit la puine ore dup aceasta la casa
sa, fr mprtanie pentru c doi preoi refuzaser s-l viziteze, iar al treilea a ajuns prea
trziu.Se spune c purta culoarea galben, iar din acest motiv exist o superstiie cum c
galbenul aduce nenoroc actorilor.Ca actor, nu i-a fost permis din prisma legilor vremii a fi

7
ngropat ntr-un cimitir obinuit, pe trm sfnt. Soia sa Armande a fost cea care i-a cerut
regelui Ludovic al XIV-lea s-i permit funeralii normale pe timp de noapte.n 1792,
rmiele sale au fost aduse la muzeul monumentelor franceze i n 1817 transferate la
Cimitirul Le Pre Lachaise , Paris, n apropiere de cele ale lui La Fontaine.

Partea a II-a : Comicul din teatrul lui Moliere

Opera lui Molire nu se circumscrie nici spaiului, dar nici timpului. Ea nu aparine
numai vieii unei epoci sau a unei societi, ci tuturor vrstelor vieii. Opera lui Molire
exprim trecutul, prezentul i, n msura n care omul de mine va fi motenitorul omului de
ieri i de azi, viitorul. Aruncnd o privire asupra ei, vom observa ns reflectndu-se n aceast
vast oglind figura Franei.

Molire se nscuse cu o nclinaie att de mare pentru teatru, nct a fost cu neputin
de a-l mpiedica s se fac actor. Abia i sfrise studiile n care reuise n chip desvrit i se
nsoi cu mai muli tineri de vrsta sa i cu aceeai pasiune lu hotrrea s njghebeze o trup
de actori pentru a merge n provincie s joace teatru. Tatl su, bun burghez din Paris i tapiser
al regelui, necjit de hotrrea luat de fiul su, a ncercat s-l determine prin toi prietenii si
s prseasc acest gnd. Nici rugminile, nici mustrrile prietenilor susinute de promisiunile
sale n-au avut darul s-l conving.1

La patruzeci2 sau puin mai nainte, / am ieit din Colegiu i am ieit savant. /Apoi,
ntors din Orlans, unde mi-am luat licena, / m-am fcut avocat dup vacana cea mare. / Am
fost n barou cinci sau ase luni, spune personajul lomire, anagrama numelui lui Molire din
comedia-pamflet lomire Hypocondre (1670) de Le Boulanger de Chalussay, pseudonim sub
care se ascundea un duman al lui Molire. Datele par a fi certe, mai ales c nu avem
amnunte clare, verosimile despre anii de formare ai lui Molire. E sigur c a studiat
avocatura, iar pasajul din piesa amintit nu era dect una dintre multele ruti (Dar tatl su
tiind c pe bani / n Orlans un mgar obinea o licen, / l duse pe al su). Avocatului

1
Molire, schi biografic n seria Les Hommes illustres qui ont paru en France, 1696. 2 1640, n. n. 1
2
1640, n. n.

8
care nu a pledat niciodat, care avea s tie s depeasc nelept i ironic mizeriile unei viei
prea scurte, i se deschidea la mijlocul unui veac n acelai timp baroc i clasic, o carier
artistic nebnuit. Cariera unuia dintre cei mai mari dramaturgi, despre care se spune de trei
secole ncoace c a creat o fiziologie a rsului. Fiziologie, sau dac acceptai, n egal msur,
filosofie a rsului.

Cteodat, cnd rzi, te gndeti c teatrul su a fost mai mult dect o masc a rsului
pe care el a iubit-o. Dei biografia nu are ntotdeauna de-a face cu rezultatul literar, Molire,
actor i regizor pasionat, era un intelectual, lucru care nu reiese de la prima vedere, ci numai
dac-i studiezi cu atenie piesele. N-a pledat nici o cauz, dect n operele sale, unde
interpreteaz i acuzatorii, i acuzatul, i, prin urmare, l descoperim ntr-o dubl postur.
Comunic cu oamenii printr-o radiografie a vieii interioare, vorbind cu foarte multe voci,
vocile personajelor sale.3

Intelectualul Molire cunoscuse din anii copilriei lumea pestri a unui Paris care
cocheta cu forme de via burghez, fr a fi uitat coloratul spectacol medieval, n care teatrul
popular deschidea porile spectacolului strzii. Cartierul Halelor, n care se nscuse Molire,
era locul cel mai animat din Paris, centrul care atrgea ca un magnet energiile. Autorul lui
Tartuffe este ns puin legat de un spaiu delimitabil sau de psihologia identificabil a unei
categorii sociale. Nefiind expresia unei clase, Molire nu este nici expresia unei epoci anume.
La fel ca Shakespeare, Goethe sau Caragiale, opera lui este o expresie a esenei umane. Ce tia
Molire i ce nu tia Boileau, care-i sugerase s rmn doar scriitor, este o ntrebare la care se
pot primi multe rspunsuri. n cazul su, dramaturgul, regizorul i actorul alctuiesc n mod
fericit i singular figura creatorului unic. Se determin reciproc n modul cel mai natural cu
putin. Chiar dac astzi nu putem dect intui cum arta n epoc o reprezentaie teatral, n
textul molieresc se simte mai nti de toate practica teatral, att n structura dramatic, n felul
n care tie s conduc aciunea, conferindu-i un caracter scenic natural, fr ocoliuri inutile
sau excesiv literaturizare, ct i n expresia propriu-zis, care nu ntmpin nici o dificultate
de rostire pe scen, aa cum apare de multe ori chiar la mari scriitori, n perioada barocului i a
clasicismului. Molire scria n versuri sau n proz cu aceeai uurin, fapt rar n secolul al
XVII-lea. Nu era ns interesat de calitile poetice ale textului, care pot face din teatru o bun

3
Irina Eliade, n emisiunea Clasicii dramaturgiei universale, Radio Romnia Cultural, 18 ianuarie 1998.

9
lectur literar, dar care, pe scen, i pierd mult din valoare sau rmn simple ornamente care
sun bine. Dimpotriv, versul nu e la el mai mult dect un instrument natural de exprimare, iar
calitile poetice se reduc de fapt la mijloacele tehnice folosite cu virtuozitate. Fa de
Corneille i Racine, alexandrinul, vers att de cultivat de francezi n tot secolul clasic, e mai
puin livresc la Molire, care gsete resurse de naturalee uneori nebnuite. Nimic din
solemnitatea versului alexandrin nu transpare n felul n care l folosete Molire. Aceasta
pentru c interesul lui este eminamente scenic i nu trebuie sacrificat niciodat de dragul
frumuseii literare a unui pasaj. n aceast form ce dobndete aparena naturaleii, este
turnat cea mai cuprinztoare radiografie de tipuri, comportamente, mentaliti, definite ns
deloc schematic, pe toat scara creaiei comice, pn la acele amnunte care ies din tipare
previzibile i care fac ca un personaj s aib farmec ori de cte ori te ntorci la el. Molire a
fost pn n adncul sufletului un neobosit observator al lumii. Viciul, prostia, urenia,
frnicia, slbiciunea sunt omeneti.

N-a cruat pe nimeni i nimic, conform principiului lui Tereniu: Sunt om; nimic din ce-i
omenesc nu-mi este strin. Molire nu s-a cruat nici pe sine nsui. Contemporanii lui au
ajuns la concluzia c n Harpagon l-ar fi avut ca model pe tatl su. Pe Molire nu-l persecut
ns ideea conformitii cu viaa. Omul de teatru desvrit tie c teatrul nu reproduce, ci
creeaz o alt realitate, iar aceast realitate este condus de el ctre ceea ce place publicului.
Despre Molire, Voltaire afirma c a fost un filosof i n teorie, i n practic. Un filosof, am
putea aduga, dotat cu spirit nnoitor, construindu-i teoria teatral exprimat implicit n oper,
n focul practicii. De altfel, la baza acestei filosofii a lui Molire se afl bunulsim moral care
l susine i l inspir, un bun-sim strin att de onoarea medieval, ct i de morala scolastic.
Rsul considerat pe rnd trompeta nebunilor, lumina de fulger a bucuriei sufleteti, supapa de
siguran a vieii i a optimismului ei, poate fi deopotriv un act de protest dar i unul de
acceptare, pentru c e mai uor s-i faci pe oameni s plng dect s rd. Rsul molieresc
este, n fond, rsul-plnsul comediei de moravuri. La mijlocul secolului al XIX-lea, Sainte-
Beuve definea rsul lui Molire, dar i pe Molire n raport cu valoarea moral a rsului:
Acest om cunotea slbiciunile i nu se mira de ele. Fcea binele mai mult dect credea el. Se
bizuia pe vicii i indignarea sa cea mai arztoare se prefcea n rs. Privea omenirea aceasta
trist ca pe un copil bolnav i fr leac, pe care trebuie s-l ndrepi puin i s-i alini durerile,

10
mai ales fcndu-l s petreac. 4 Tipuri i caractere, personaje ale cror nume au devenit
substantive comune, sinonime cu tot attea trsturi i comportamente umane, situaii
antologice pentru definirea unei tipologii, replici memorabile, gestic i mimic pe msur,
toate se regsesc n multe dintre cele 36 de piese n versuri sau n proz scrise de Molire.
Clasic prin examinarea i valorificarea tipologiei umane, clasic prin viziune, Molire, spirit
independent, ncalc regulile cu acea superb candoare specific geniilor, n plin secol al
canoanelor:

Partea a III-a : Rezumat Avarul

Aciunea se desfoar la Paris.Valere i Elise erau ndrgostii, ns erau nevoii s se
ntlneasc n secret din pricina lui Harpagon. Cleante i mrturisi surorii sale c i el este
ndrgostit de o fat oarecare dar din pricinafaptului c era srac, tatl su nu ar fi acceptat-
o .Harpagon plnuiete s-i cstoreasc fiica cu Anselme, pentru a-i spori averea . Anun i
c dorete s se nsoare din nou cu o fat tnr, care se dovedi a fi exact iubitalui Cleante.La
cin, Mariane apru nsoit de Frosine, cu toate acestea cel care i face o impresie bun i i
cucerete inima este Cleante, admiratorul su, ce i declar subtil dragostea.Frosine le ofer
ajutorul, ncercnd s-l ispiteasc pe Harpagon printr-o vduv bogat,astfel s renune la
Mariane.Jupnul Jacques se joac cu amndoi, spunndu-le c cellalt a renunat la
Mariane,izbucnind o ceart mai intens ntre ei.Banii i sunt furai, Harpagon avnd o criz de
nebunie. Cheam comisarul i secretarul.Din cauza lui Jacques, Harpagon l interogheaz pe
Valere, aflnd ntr-un final c erandrgostit de Elise. Cleante i mrturisete c i-a furat banii,
i i v-a napoia doar dac i-o d napoi pe Mariane. Apare Anselme cnd Valere dezvluie
faptul c este fiul lui Thomas d' Alburcy. Mariane se dovedi a fi fiica aceluia, iar Anselne
nsui tatl lor, toi avnd o reuniune de familie fericit. Anselme l convinge pe Harpagon s-i
lase pe copii s-i urmeze inimile, pltind toate cheltuielile. n toat aceast atmosfer
grandioas, vesel, Harpagon tot continua s cear banii furai.

4
Sainte-Beuve, Portraits littraires II, Paris, Garnier Frres, 1862.

11
 Partea a IV-a : Rezumat Tartuffe:
Familia lui Organ este dezbinat deoarece Orgon i mama lui au cazut sub influenta lui
Tartuffe, un hot religios, un vagabond nainte de a fi ajutat de Organ. Tartuffe pretinde ca este
pios i c vorbete cu autoritate divin, si Doamna Pernelle i fiul ei nu mai iau nicio decizie
nainte de a-l intreba pe sfetnicul lor.

Restul familiei si regele lor nu sunt pacaliti de sireteniile lui Tartuffe si il detesta. Mizele se
maresc cand Orgon anunta ca l va nsura pe Tartuffe cu fata lui Mariane (deja logodita cu
Valer). Mariane este desigur foarte suprata la aflarea acestor vesti, iar restul familiei
realizeaz cat de adnc este Tartuffe infiltrat in familie.

In efortul de a-l demasca pe Tartuffe in fata lui Orgon, familia concepe un plan prin care acesta
sa ii mrturiseasc Elmirei ( soia lui Orgon) ca o dorete. Ca un om pios si oaspete, el nu ar
trebui sa aib astfel de sentimente pentru doamna casei si familia spera ca dup o astfel de
confesiune, Orgon li va da afara pe Tartuffe. ntr-adevr, musafirul ncearc sa o seduc pe
Elmira, dar conversaia lor este ntrerupta cnd Damis, biatul lui Orgon, nu mai poate suporta
situaia si iese din ascunztoare pentru a-l pali pe impostor.

Tartuffe este iniial ocat, dar i revine foarte repede. Cnd Orgon intra in camera si Damis ii
spune triumfator ceea ce s-a ntmplat, mincinosul folosete psihologia inversa si se acuza pe
el nsui : Da, frate, sunt nevrednic, sunt vinovat in toate / Un biet btut de patimi si de pcate
plin.

Orgon este convins ca biatul lui minte si li izgonete din casa. Tartuffe reuete sa li conving
pe Orgon ca pentru a-l nva pe Damis o lecie, el, preotul, trebuie sa stea mai mult ca
niciodat in preajma Elmirei. Ca un cadou pentru Tartuffe si o pedeapsa ulterioara pentru
copilul lui, Orgon trece toate proprietile pe numele prietenului sau.

Apoi Elmira se ocupa din nou de demascarea impostorului si ii cere lui Orgon sa fie martor la
o ntlnire intre ea si "prietenul" lui. Orgon , uor de convins, decide sa se ascund sub o masa
in aceeai camer, cert fiind ca soia sa nu are dreptate. El aude desigur cum nevasta lui rezista
avansurilor directe din partea lui Tartuffe. In momentul in care Tartuffe este aproape gata sa o
violeze pe Elmira, Orgon iese de sub masa si ii ordona acestuia sa plece.

12
Dar oaspetele iret intenioneaz sa rmn si i arata in sfrit adevrata fata, deoarece Organ
ii mrturisise lei Tartuffe ca se afla in posesia unor scrisori incriminatorii ( scrise de un
prieten). Tartuffe li amenina acum pe Organ ca daca nu va pleca din Propria lei casa, va fii
expus deoarece impostorul se afla acum in posesia scrisorilor. Mincinosul pleac temporar , iar
familia se gndete ce e de fcut.

Ulterior Tartuffe se ntoarce cu un ofier de politie pentru a ncepe evacuarea. Dar spre surpriza
lei , Ofierul li aresteaz in schimb pe el. Luminatul rege a auzit nedreptile ntmplate in casa
si a decis sa li aresteze pe Tartuffe. Chiar si Doamna Pernele este acum convinsa de cum de
fapt protejatul ei si ntreaga familie este recunosctoare ca a scpat de un criminal in serie care
i schimba adesea numele pentru a nu fi prins

Partea a V-a : Analiza personajului Harpagon din piesa Avarul

Pornind de la premisa ca o comedie trebuie si sa satirizeze, dar si sa ndrepte defectele
criticare, piesele lui Moliere vor pleda pentru o atitudine morala umanista. Scriitorul i va
alege din inepuizabila natura umana viciile eterne: avariia, nfumurarea, gelozia, ignoranta,
ipohondria si ipocrizia. De la farsa si pictura de moravuri din Pretioasele ridicole la comedia
fina din Tartuffe si Mizantropul, Moliere i fundamenteaz si o doctrina literara, al crei
principiu de baza este acela de a satisface gustul publicului, principiu pe care clasicismul
francez li preia din Arta poetica a lui Horatius. In baza acestei convingeri, universul
comediilor lui Moliere se articuleaz pe o tematica diversa si pe o tipologie larga, de la nobili
sau burghezi la rani, de la medici la pseudosavani, de la risipitori la avari.

In legtura cu aceasta ultima opoziie, Eugen Lovinescu se ntreba retoric de ce in

literatura, ca si in viat, avarul este privit cu maxima exigenta, dei chinuind-si familia, avarul
n-o ruineaz, ci, dimpotriv, pe cai aspre si dureroase, ii prepara un viitor mai bun', in vreme
ce risipitorul se bucura de o mare toleranta si uneori de simpatia celor din jur. Criticul
conchide ns ca risipa este asociata cu generozitatea si altruismul, pe cnd avariia poate
nsemna o forma de egoism. Poate ca acesta este si motivul pentru care tipologia avarului a
interesat literatura tuturor epocilor, de la antichitatea latina pana la epoca moderna.

Avarul lui Moliere i are rdcinile in comedia antica a autorului latin Palutus, Ulcica, in

13
care eroul, dei descoper o comoara care li face bogat, continua sa triasc in lipsuri, cu
teama dezumanizanta ca ar putea fi prdat. Euclio, ca expresie a unui viciu general uman, se
regsete in Harpagon, personajul lui Moliere, care, prin renumele autorului sau, a devenit
punctul de referina al acestei tipologii revendicate de clasicism.

Subiectul, ca al oricrei comedii, este simplu, centrat pe o singura, dar dominanta trstura
de caracter a eroului, si se amplifica treptat prin acumularea confuziilor care genereaz
comicul. Pe parcursul celor cinci acte, aciunea graviteaz in jurul lui Harpagon, despre care
nu tim dect ca are aproximativ aizeci de ani, ca este tatl a doi copii, C1eante si Elise, si ca
este ndrgostit de tnr Mariane. Ca orice personaj clasic, eroul lui Moliere nu este
determinat in atitudinile lui de societatea contemporana, caci existenta sa este atemporala si
spaiala, guvernata doar de un viciu al tuturor timpurilor. In vreme ce btrnul Harpagon,
ndrgostit de Mariane, ezita sa o ceara in cstorie la gndul ca este lipsita de zestre, cei doi
copii ai si triesc si ei misterul si dramele iubirii. Elise mprtete dragostea cu Vaiere, care,
pentru a o putea cere in cstorie, devine servitorul lui Harpagon, iar Cleante este ndrgostit
chiar de Mariane, care, la rndul ei, li iubete pe tnr.

Pe de alta parte, preocuprile btrnului avar se ndreapt si spre chivernisirea copiilor si, fr
ca aceasta sa-i afecteze in vreun fel averea. De aceea, el dorete sa-1 nsoare pe Cleante cu o
vduva bogata, iar pentru Elise gsete o partida potrivita in persoana lui Anselme, btrn, dar
bogat, scopuri pentru care apeleaz la mijlocitoarea Frosine. Actul I se ncheie in plina
confuzie, Cleante ncurajnd laudele pe care tatl sau i le face Marianei, pentru a afla cu
stupoare ca acesta intenioneaz sa se nsoare cu iubita lui, iar Valere, susinnd cu prefctorie
prerile lui Harpagon, obine de la acesta libertatea de a o supraveghea pe Elise.

Actul al II-lea adncete conflictul si complica situaiile comice. Cleante dorete sa obin,
prin intermediul servitorului sau, La Fleche, un mprumut, fr a ti ca in spatele cmtarului
nu este altcineva dect tatl sau. Pui fata in fata in aceasta mprejurare ridicola, cei doi se
nvinuiesc unul pe cellalt pentru cmtrie, respectiv pentru risipa. O data cu sosirea
peitoarei, Harpagon i socotete chiar ctigul de pe urma iubirii pentru tnr Mariane,
devenind ns din pclitor pclit, caci Frosine, cunosctoare a firii omeneti, socotete
zestrea tinerei in economiile pe care i le-ar face soului ei renunnd la mncare, la vesminte si

14
bijuterii si li mgulete pe btrn fcnd-i complimente care strnesc.

Aciunea cuprinde, in cel de-al treilea act, scenele legate de ntlnirea dintre toate
personajele implicate in conflict. Pregtirea vizitei celor trei pretendeni strnete hohote de
ras: servitorii sunt instruii sa toarne vinul cu socoteala, sa recupereze rapid toate resturile, sa
gteasc pentru opt oaspei, dei vor fi zece, si sa stea cu spatele la perete pentru a nu se
observa gurile din hainele lor mult prea vechi. Dup ce, spulbernd elanul jupanului Jacques,
Harpagon decide sa se gteasc doar fasole cu o ciozvrta de berbec gras, avarul este
caracterizat de vechiul sau servitor, care se face, cu acest prilej, ecoul celor din jur: Unii spun
ca tiprii pe socoteala dumneavoastr calendare in care zilele de post sunt trecute in numr
ndoit si ca va silii oamenii sa le tina, ca sa va bgai in buzunar ce v-ar costa mncarea de
dulce. [] Altul povestete ca ai dat in judecata pisica vecinului, fiindc v-a mncat ce-a mai
rmas dintr-o friptura de berbec. [] Suntei rasul si batjocura tuturor ; nu va spun dect
zgrcitul care-si mnnc de sub unghie, scrbosul, cmtarul'.

In scena dialogului cu Mariane, Cleante ii face acesteia declaraii de iubire in numele

tatlui sau si ii druiete un inel eu diamant, spre nefericirea btrnului. Apoi, in actul urmtor,
disputa dintre tata si fiu atinge punctul culminant in clipa cnd La Flche descoper comoara
lui Harpagon, ascunsa in gradina, si i-o da stpnului sau, care dispare eu ea.

Actul final li surprinde pe Harpagon in cea mai adnca disperare, ncercnd sa-si
recupereze caseta eu cei zece mii de galbeni. Bnuit de furt este Valre, iar dialogul savuros
dintre el si avar i extrage comicul din situaia confuza, care nu se lmurete dect in final. In
vreme ce tnrul ii vorbete despre iubirea sa pentru lise, Harpagon crede ca subiectul este
nepreuita sa caseta. Rsturnarea tipica de situaie se produce in final, cnd Anselme descoper
ca Valre si Mariane sunt chiar copiii si, pe care nu-i mai vzuse de la un naufragiu petrecut
eu ani in urma si pe care ii cutase zadarnic. In schimbul casetei sale cu bani, avarul accepta sa
renune la Mariane si sa consimt la cstoria acesteia eu Clante si la nunta lisei eu Valre,
cu condiia ca toate cheltuielile sa fie suportate de Anselme.

Deznodmntul, in conformitate cu normele speciei, este unul fericit, dei povestea in

sine este tragica. Personajele i gsesc fericirea pe care o definesc in funcie de idealuri
specifice. Clante si lise se vor casatori eu cei pe care ii iubesc, iar Harpagon i regsete
15
caseta pierduta si i triete astfel fericirea ridicola ntr-o existenta meschina, ntorcnd-se la
vechea sa patima, cmtria.

Frumuseea comediei lui Molire rezida nu doar in structurarea subiectului, ntr-o

desfurare gradata spre culminarea finala, ci si in realizarea tipologiei comice a avarului. Arta
portretului este stpnita cu miestrie de autor, care schieaz astfel trsturile eroului, nct
spectatorul recunoate tipul nc de la apariia sa in scena, in dialogul cu La Flche. Ulterior,
contururile profilului sau se ngroa pian la caricatura, att din perspectiva directa a celorlalte
personaje asupra lui, cat si prin faptele, atitudinile si cuvintele acestuia. Zgrcenia, singura
trstura evidenta a personajului, este de notorietate publica, aa cum se observa din portretul
pe care i-1 face jupanul Jacques. Este trstura pe care i-o recunosc cei apropiai - copiii si,
servitorii, peitoarea -, ale cror atitudini se modeleaz in funcie de aceasta realitate. Clante
nelege ca restituirea banilor reprezint calea de a o obine pe Mariane, Valre pricepe ca
singura ansa de a se casatori eu Elise este sa renune la zestre, iar lise li sftuiete pe iubitul
ei sa ctige ncrederea lui Harpagon, migulindu-1 si ncurajnd-i zgrcenia.

Spre deosebire de avarii pe care ii va zugravi realismul, personajul lui Molire nu

aluneca ns pe panta dezumanizrii totale, pstreaz o aparenta de confort, chiar daca de o
simplitate ridicola, nu i trateaz copiii cu brutalitate, iar atitudinea sa este receptata cu umor,
fr monstruozitile care li nsoesc pe Grande sau, in literatura noastr, pe Hagi Tudose.

Comicul lui Molire este generat de complexitatea situaiilor pe care el le imagineaz si

pentru a cror realizare ignora de multe ori chiar regulile dramaturgiei clasice, att de preuite
in epoca. El aduce in scena un numr mai mare de personaje, mbinnd astfel principiile
clasicismului antic, mai rigid, cu libertile farsei italiene si franceze. Pentru Molire, condiia
folosirii unor teorii dramatice este aceea ca ele sa produc rasul. Comicul de caractere se
susine prin fora de sugestie a personajului pe care dramaturgul li aduce in scena pentru a
ntruchipa un defect criticabil. El se mpletete ns in exprimarea aceluiai sens cu un comic
al numelor, pe care autorul le alege tocmai ca prin sugestia lor sonora sa anticipe caracterul
prezentat si sa devina nite etichete de identificare a eroilor. Unele nume sunt convenionale,
pentru ca purttorii lor nu au dect rolul de a stabili contrastul necesar eu personajul central :
Clante, Valre, lise, Anselme, Mariane. Altele sunt predestinate servitorilor : La Flche,

16
jupan Jacques, in fine, Harpagon are rezonanta avariie, a zgrceniei peste msura, astfel nct,
de-a lungul timpului, gratie si renumelui piesei, el a devenit sinonimul acestor pcate
omeneti. Personajul se definete si prin limbaj, canalizat in sensul ngrorii defectelor, caci
replica ,,fr zestre' devine un tic, si prin vestimentaia cenuie, rezistenta, cu urme evidente de
uzare, semn al zgrceniei ndreptate mpotriva propriei fiine.

Comicul este unul de atmosfera si confer unitate piesei lui Molire. Chiar in momentele
cele mai grave, in care s-ar putea produce tensiune, atmosfera este degajata printr-o scena
hilara, ca aceea a disputei dintre Harpagon si Clante, care nu se soldeaz cu o ruptura dintre
tata si fiu, ci cu un duel verbal savuros si plin de umor. Contrastul dintre aparenta si esena,
sursa clasica a comediei, ii servete si lui Molire in realizarea scenei dialogului dintre avar si
Frosine, care, flatnd-l, scoate in evidenta tocmai caracteristicile contrare ale btrnului.

Dei prin dezumanizarea moderata a eroilor si si prin zugrvirea moravurilor vieii de

familie sau sociale, piesele lui Moliere se apropie de latura tragicului, comicul rmne modul
de expresie natural al autorului clasic care, prin realismul observaiei si prin depirea rigorilor
epocii, este un spirit modern si ntotdeauna actual. Satira sa, dincolo de acidul fr de care nu
se poate face comedie, propune un umanism impresionant si dezvluie iubirea de oameni a
autorului care mrturisea in prefaa comediei Tartuffe : ,,Nimic nu-i face mai bine pe cei mai
muli dintre oameni sa se pociasc dect oglinda beteugurilor lor. E o lovitura mare data
viciilor cnd le expui rasului obtie ntregi. Uor indura omul mustrrile, dar nu rabd
nicidecum batjocura. Accepta sa fie ru, dar nu vrea sa fie ridicol'.

Partea a VI-a : Analiza personajului Tartuffe din piesa Tartuffe

n Tartuffe Molire utilizeaz, aparent, schema tradiional a comediei de
intrig pe care o gsim aproape n toate piesele sale: tinerii Valre i Marianne se iubesc, dar
Orgon, tatl Marianei, se opune cstoriei, cci, obsedat de ideile religioase, l vrea ca ginere
pe bigotul Tartuffe. Ajutai de servitoarea Dorine, cei doi tineri vor ncerca s depeasc
obstacolele care stau n calea fericirii lor. Dincolo de convenionalismul subiectului, sunt
denunate falsa pietate i excesele religiei. Tartuffe este definit chiar din titlu drept un
impostor, iar Orgon, influenat de el, e gata s cedeze i falsul pios profit din plin de situaie.
Dorete s se cstoreasc cu Marianne, dar vrea n acelai timp s o seduc pe Elmire, cea de-

17
a doua soie a lui Orgon, neezitnd s-l denune pe acesta, care avusese imprudena de a pstra
nite hrtii ale unui amic de-al su, compromis n timpul Frondei. Denunul este politic, iar
reprezentantul regelui restabilete dreptatea. Aici totul este nuanat pentru Tartuffe, dei
Molire ncearc s-l estompeze, terminnd comedia prin anunul cstoriei celor doi tineri,
spre satisfacia lui Orgon i a familiei sale.

Tartuffe este ceea ce se numete teatru angajat angajat n sensul realitilor care
caracterizeaz morala sa. Molire pregtete intrarea lui Tartuffe n scen abia n actul al
treilea, dei el este cheia acestei piese cu o construcie att de clar i eficient. Personajul
titular nu apare dect n 10 din cele 31 de scene ale comediei. Jacques Guicharnaud 5motiveaz
excelent aceast ateptare a intrrii n scen a lui Tartuffe: Interesul const n faptul c se
ntmpl ceea ce atepi i nu eti surprins, desprinznd din context dualitatea eroului:
Natura lui Tartuffe este dubl, el vrea

s consume i n acelai timp s par ce nu este. Aceast dualitate care se transform repede
n frnicie este constant; doar Orgon face abstracie de ea, cu ncpnare i idealiznd
ntructva figura lui Tartuffe. n aceasta const marea lui greeal: Orgon Ce-am auzit, o,
Doamne! Aa ceva se poate? Tartuffe: Da, frate, sunt nevrednic, vinovat n toate, Un biet
btut de patimi i de pcate plin, Cel mai viclean farnic, i cel mai ru cretin, Sub frdelegi
ascunse tot traiul meu se-ndoaie; Sunt furnicat de pofte, movil de gunoaie; i cerul, drept
pedeaps, pe ct eu neleg, Vrea s m biciuiasc acum pe trupu-ntreg. S mi se-arunce-n fat
o vin ct de mare, N-am s-i dau fru trufiei s cate vreo-mbunare. Da, crede tot ce-ti spune:
lovete-m, e drept; Ca pe-un ciumat, din cas s m goneti atept; D-mi orice umilire, f-mi
oriice ruine, Tot nu-mi iau ispirea pe ct mi se cuvine. Orgon:(ctre fiul su) Ah! brfitor
netrebnic, nimic n-ai sfnt, nimic? S ponegreti un suflet curat, de mucenic? Damis :Ce? Cu-
ndulcite vorbe, vicleanul vrea s-ti lege i minile i ochii?Orgon :Taci, suflet far de lege!
Tartuffe :Ah! las-l s vorbeasc; nu-l ceri pe drept, i spun; Mai bine-ai face, cte ti-a spus
s iei drept bun. De ce mi-ai tine parte, chiar faptelor n ciud? La urm, tii ce poate un ins ca
mine, o iud? M tine toat lumea om bun la Dumnezeu, Dar drept vorbind, nimica nu e de
capul meu. (Actul III, scena 5)

5
Molire, une aventure thtrale, Paris, Gallimard, 1963.

18
 Dorind s provoace rsul prin cuvinte, gesturi, atitudini cu priz la public, Molire
aaz totui n echilibru elementele comice i cele grave ale piesei, gradnd efectele i
pendulnd ntre detaliul arjat (cum este scena n care Orgon se ascunde sub mas) i studiul
de caracter, care are o anumit rigoare, depind planul vizibil al intrigii. Stendhal23 sublinia
un fapt semnificativ referitor la impactul pe care l are aceast comedie: La 4 decembrie 1822
se reprezenta Tartuffe; juca Domnioara Mars; nimic nu lipsea festivitii. Ei bine, de-a lungul
ntregii piese Tartuffe nu s-a rs dect de dou ori, i atunci de abia schiat. S-a aplaudat de
mai multe ori pentru fora satirei sau din cauza aluziilor. Devenit nume comun, Tartuffe este
tipul ipocritului, fr ndoial. [] Nu putem deslui cu precizie dac n forul su intim era un
credincios sau nu. [] L-am putea socoti drept un negustor de credin, vnznd pietatea ca
pe o marf rentabil; s-ar putea ns s avem de-a face cu unul din acei credincioi amorali
pentru care religia nu nseamn i o tabl de valori cu influenta asupra conduitei lor, ci doar o
seam de dogme nregistrate i practicate mecanic. Avem motive s vedem n el un spirit rece,
machiavelic, calculndu-i cu luciditate orice micare i trgnd cu precizie la int; nu mai
puin l-am putea privi ca pe o fptur animalic, posedat de instincte, de pofte rapace, de
volupti ale rului, pregtindu-i singur ruina i mergnd spre ea n mod irezistibil. Nu-i
lipsete o tiin a vieii de lume; stpnete cuvntul, frazeaz cu elegan, ntreine dialogul,
i gradeaz mijloacele de persuasiune; exist semne n el i de bun educaie, lsnd astfel a
se nelege c pervertirile nu plecau numai dintr-un fond funciarmente ru, ci i din motive
survenite ulterior, poate umilinele i nspririle pe care i le impusese srcia. Jules Lematre,
cu autoritatea lui att de recunoscut, a inut s subscrie la o asemenea interpretare.24 La
premiera din 1664, Ana de Austria a cerut ca piesa s fie interzis. Au urmat ani lungi de
atacuri, unele hilare. Dup moartea reginei, Tartuffe este reluat, n variant integral, n cinci
acte, n versuri, la Palais-Royal (5 august 1667), dar interzis din nou de preedintele
Parlamentului, dei autorul avea, se spune, acordul verbal al regelui. n fine, abia dup
spectacolul din 5 februarie 1669, Tartuffe primete ngduina de a fi reprezentat n
continuare, rmnnd pe afi pentru aproape 80 de spectacole i devenind n timp piesa cel
mai des jucat la Comedia Francez. La sfritul secolului al XVIII-lea, La Harpe o
caracteriza drept pasul cel mai ndrzne i cel mai uimitor fcut vreodat de arta comediei.

19