Perspectiva nartiva, curent literar, tema, structura si compozitie, viziunea despre lume

Roman Marius Grigore

Limba Romana – Romanul postbelic

Morometii
de Marin Preda

Romanul Morometii prezinta situatia taranului roman in contextul vietii acestora de dupa cel
de-al Doilea Razboi Mondial, adica din perioada postbelica. Romanul este obiectiv, realist, cu
tematica traditionala si este una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Marin Preda. Primul volum
a aparut in 1955, iar cel de-al doilea, abia dupa doisprezece ani, in 1967.
Perspectiva narativa reprezinta punctul de vedere din care este povestita actiunea operei
epice. Naratorul se defineste drept o instanta fictiva dintr-o opera literara, care indeplineste functia
unui purtator de cuvant al autorului. Pozitia acestuia fata de faptele petrecute se deduce din prezenta
sau absenta comentariilor referitoare la actiune si personaje. In acest roman, perspectiva narativa e
obiectiva, iar intamplarile sunt relatate prin utilizarea de verbe si pronume la persoana a treia.
Naratorul este omniscient si omniprezent in aceasta opera, expunand faptele petrecute intr-
un mod obiectiv. Cu toate acestea, exista momente in care vocea naratorului impersonal se poate
confunda cu cea a personajului principal, Ilie Moromete. Astfel se creeaza personajul-reflector, care
inlocuieste locul naratorului pe alocuri.
Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative. In prim plan se afla
Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri mocnite. Taranul Ilie Moromete incearca
sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei sale, pentru a-l lasa mostenire apoi
baietilor.
Fiii cei mari ai lui Ilie, Paraschiv, Nila si Achim, isi doresc independenta economica si un
trai mai bun la oras. Ei se simt nedreptatiti pentru ca, dupa moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a
insurat cu alta femeie, Catrina, si ca are inca trei copii: Tita, llinca si Niculae. Indemnati de matusa
lor, sora lui Ilie, Maria Moromete, poreclita Guica, cei 3 baieti pun la cale un plan distructiv, dandu-
si seama ca situatia economica a familiei nu va putea fi depasita. Ei vor sa plece la Bucuresti, pentru
a-si face un rost in viata; in acest scop, ei vor sa fure oile, cumparate printr-un imprumut la banca si
al caror lapte constituie principala hrana a familiei, si caii, folositi pentru munca la camp.
Prin vanzarea oilor si a cailor, ar obtine un capital pentru a incepe viata la oras. Datoria la
banca nefiind achitata, planul celor trei baieti da o grea lovitura familiei. Achim ii propune tatalui
sa-l lase sa plece cu oile la Bucuresti, sa le pasca in marginea orasului si sa vanda laptele si branza
la un pret mai bun in capitala. Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan, amana achitarea
datoriei la banca si vinde o parte din lotul familiei pentru a-si putea plati fonciirea, insa acesta vinde
oile odata ajuns la oras si asteapta venirea fratilor.
Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa tatal singur in preajma secerisului,
cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte
din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati impozitul pe pamant, rata la banca si taxele
de scolarizare ale fiului cel mic, Niculae.
Planurile narative secundare completeaza actiunea romanului: boala lui Botoghina, revolta
taranului sarac Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina si Birica,
discutiile din poiana lui Iocan, rolul institutiilor si al autoritatilor in viata satul interbelic.

1
 Perspectiva nartiva, curent literar, tema, structura si compozitie, viziunea despre lume
Roman Marius Grigore

In al doilea volumul, vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrusa, fiind inlocuita de o
alta, lipsita de glorie. Autoritatea lui in sat se diminueaza foarte mult, iar unitatea familiei nu se
reface. Toate asta contribuind la transformarea povestii intr-o istorie tulbure.
Taranii isi schimba atitudinea si comportamentul fata de Ilie Moromete, vechile dusmanii se
sting, iar Guica murise, fara ca relatiile dintre ei sa schimbe. Ilie se apucase de negot, treburile ii
mergeau bine, castigase bani frumosi, dar, in mod inexplicabil, il retrage pe Niculae de la scoala pe
motiv ca nu-i aduce nici un beneficiu. Toata atentia si energia tatalui se concentreaza in incercarea
de a-i aduce acasa pe baietii fugari. Astfel el cumpara la loc pamanturile vandute odinioara si pleaca
la Bucuresti pentru a-i convinge pe baietii mai mari sa revina in sat.
Paraschiv care lucra acum ca sudor la tramvaie, Nila era portar la un bloc si Achim care avea
un mic magazin alimentar refuza reconcilerea cu tatal lor. Apoi, afland de faptele sotului, Catrina il
paraseste ducandu-se sa locuiasca “in vale”, la fata ei din prima casatorie, Alboaica. Destramarea
familiei continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se casatoresc, dar familia Moromete pare
atinsa de un blestem, fiindca sotul Titei, scapase din razboi, dar moare intr-un accident. Paralel cu
procesul de degradare a familiei Moromete, este prezentata si destramarea satului traditional.
Niculae, se indeparteaza tot mai mult de tatal sau, se inscrie in partidul comunist, este trimis
la o scoala pentru activisti si se intoarce in sat ca supraveghetor la strangerea si predarea cotelor
catre stat. Acesta se ghideaza cu dificultate in intrigile puse la cale de oportunistii de profesie, care
isca un conflict in sat. Aceste intamplari determina destituirea activistului Niculae Moromete, care
se retrage pentru a-si continua studiile si devine inginer horticultor. Evenimentele se concentreaza in
vara anului 1951, in paralel cu secerisul, treieratul graului si cu sedinta organizatiei de partid satesti,
in care este numit presedintele Sfatului Popular, Vasile al Moasei.
In tot acest timp, Ilie Moromete isi pierde prestigiul de altadata si autoritatea lui in sat se
micsoreaza, vechii si prieteni au murit sau l-au parasit, iar noii prieteni i se par mediocri. Barbatul
traieste o iubire tarzie cu Fica, sora mai mica a fostei lui sotii, care a fost toata viata indragostita de
el, apoi se implica in viata social-politica a satului, sprijinind candidatura lui Tugurlan presedintia la
Sfatului Popular, pentru ca acesta sa tempereze actiunea de colectivizare. Ilie Moromete nu accepta
ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie ,,sa dispara “ o data cu trecerea timpului.
Romanul se incheie zece ani mai tarziu cand Niculae, ajuns inginer horticultor si casatorit cu
Marioara, fiica lui Adam Fantana, care a devenit asistenta medicala, afla de la Ilinca ca Moromete
murise, se stinsese incet fara a suferi de vreo boala. In ultimele clipe de viata ale sale, Moromete
avea tendinta de a umbla prin sat.
Ultima oara cand fusese adus acasa, a fost carat cu roaba. Cazut la pat, el isi exprima crezul
de viata spunandu-i doctorului: “Domnule… eu totdeauna am dus o viata independenta“. Romanul
se incheie cand tatal si fiul se impaca in visul lui Niculae.
Tematica romanului este una vasta datorita intinderii foarte mari a operei, in doua volume,
astfel se intalnesc teme precum: familia si conditia familiei, conditia taranului, istoria (timpului) si
viata satului. Tema principala a primului volumului este cea a destramarii familiei si odata cu ea a
vietii traditionale taranesti. Autorul aseaza tema familiei in centrul romanului, fiind evolutia si criza
acestei familii sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii.