Morometii

(roman realist obiectiv)

Romanul este specia literara apartinand genului epic in proza, cu actiune complexa si de mare
intindere,desfasurata pe mai multe planuri,cu personaje numeroase si intriga complicata.
Marin Preda a fost un mare prozator in opera caruia destinul,istoria si timpul dicteaza
implacabil asupra existentei umane.
Romanul Morometii de Marin Preda este alcatuit din doua volume aparute la distanta de
doisprezece ani unul de altul: volumul intai a aparut in 1955,iar al doilea in 1967.Continuand traditia
romanului romanesc de inspiratie rurala(Rebreanu,Slavici,Sadoveanu) Marin Preda a creat un roman
original, cu o viziune noua ,moderna asupra lumii ruraleunde semnele si simbolurile trimit la alta fata
a existentei taranesti(E.Simion).
Tema romanului o constituie destinul unei clase sociale(clasa taranilor proprietari de pamant) si
al unei familii reprezentative(familia Moromete).In aceste destine, istoria intervine in mod brutal(prin
al doilea razboi mondial,cu toate urmarile sale),conducandu-le spre o tragica destramare.
In mod firesc actiunea cuprinde doua planuri: viata familiei Moromete,infatisata in doua
perioade istorice distincte si existenta comunitatii satesti din Silistea-Gumesti.
Titlul Morometii pune in prim plan personajele in jurul careia graviteaza intreaga actiune si
anume familia Moromete, dar si societatea in mijlocul careia traiesc.
Timpul desfasurarii actiunii este inceputul verii in 1937,in satul Silistea-Gumesti,judetul
Teleorman,in Campia Dunarii.
Compozitia romanului este concentrica in centrul caruia se afla Ilie Moromete.Primul cerc
cuprinde familia care pe parcurs se destrama.In jurul ei se contureaza satul dunarean,iar apoi este
ilustrata viata taranimii,naratorul decupand si ilustrand fiecare gest,amanunt sau replica prin tehnica
decupajului.
Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative.
In prim plan se afla Morometii, o familie numeroasa,macinata de multumiri mocnite.Taran
mijlocas, Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg,cu pretul unui trai modest,pamantul familiei sale,
pentru a-l transmite apoi baietilor. Fiii cei mari ai lui Moromete, Paraschiv ,Nila si Achim isi doresc
independenta economica. Ei se simt nedreptatiti pentru ca dupa moartea mamei lor,Ilie Moromete s-a
insurat cu alta femeie ,Catrina,si ca are inca trei copii: Tita, Ilinca si Niculae.Indemnati de sora lui Ilie,
Maria Moromete,poreclita Guica,cei trei baieti pun la cale un plan distructiv.Ei intentioneaza sa plece
la Bucuresti,fara stirea familiei,pentru a-si face un rost.In acest scop,ei vor sa ia oile cumparate printrun imprumut la banca si al caror lapte constituie principala hrana a familiei si caii,indispensabili pentru
munca la camp.Prin vanzareaa oilor si a cailor,ar obtine un capital pentru a incepe viata la oras.Datoria
la banca nefiind achitata,planul celor trei baieti urmeaza a da o grea lovitura familiei.Achim ii propune
tatalui sa-l lase sa plece cu oile la Bucuresti,sa le pasca in marginea orasului si sa vanda laptele si
branza la un pret mai bun .Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan,amana achitarea datoriei
la banca si vinde o parte din lotul familiei pentru a-si putea plati foncierea.Achim insa vinde oile la
Bucuresti si asteapta venirea fratilor.Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa tatal
singur in preajma secerisului,cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor.Moromete este nevoit
sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati foncierea, rata la
banca si taxele de scolarizare ale lui Niculae,fiul cel mic.
Planurile secundare completeaza actiunea romanului,conferindu-i caracterul de fresca sociala:
boala lui Botoghina,revolta taranului sarac Tugurlan,familia chiaburului Tudor Balosu,dragostea dintre
Polina si Birica, discutiile din poiana lui Iocan,rolul institutiilor si al autoritatilor din satul interbelic.
De exemplu, cuplul Polina-Birica reflecta tema iubirii si a casatoriei care nu tine cont de
constrangerile sociale.Casatoria dintre fiica unui chiabur si un taran sarac se contruieste polemic la

adresa cuplului Ion-Ana din romanul lui Liviu Rebreanu,dupa marturisirea lui Marin Preda.
Exista in primul volum al romanului Morometii cateva secvente narative de mare profunzime.
Scena cinei este descrisa lent,prin acumularea detaliilor.Ceremonialul cinei pare a surprinde un
moment din existenta familiei traditionale,condusa de un tata autoritar,darsemnele din text dezvaluie
adevaratele relatii dintre membrii familiei.Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii
proveniti din doua casatorii,invrajbiti din cauza averii.Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia
ulterioara a conflictului,iminenta destramare a familiei.
O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii salcamului.Ilie Moromete taie
salcamul pentru a achita o parte din datoriile familiei,fara a vinde pamant sau oi.Taierea salcamului
duminica in zori in timp ce in cimitir femeile isi plang mortii,prefigureaza destramarea
familiei,prabusirea satului traditional,risipirea iluziilor lui Moromete.Odata distrus arborele sacru,axis
mundi,lumea Morometilor isi pierde sacralitatea,haosul se instaleaza treptat.
Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitatii se constituie intr-o adevarata
monografie a satului traditional: hora, calusul,intalnirile duminicale din poiana lui Iocan,serbarea
scolara,secerisul.
In volumul al doilea,structurat in cinci parti,seprezinta viata rurala intr-o perioada de un sfert de
veac,de la inceputul anului 1938,pana spre sfarsitul anului 1962.Prin tehnica rezumativa,evenimentele
sunt selectionate ,unele fapte si perioade de timp sunt eliminate,timpul naratiunii cunoaste reveniri.
Actiunea romanului se concentreaza asupra a doua momente istorice semnificative: reforma
agrara din 1945,cu prefacerile pe care ea le aduce si transformarea socialista a agriculturii dupa 1949,
perceputa ca un fenomen abuziv.O istorie noua,tulbure si violenta,transforma radical structurile de viata
si de gandire a taranilor.Satul traditional intra intr-un ireversibil proces de disolutie.
Conflictul dintre tata si fiii cei mari trece in flanul al doilea.Conflictul principal opune
mentalitatea traditionala si mentalitatea impusa,colectivista.Pensonajele-reflector pentru cele doua
mentalitati sunt Ilie Moromete(cel din urma taran) si fiul sau,Niculae.Vechea imagine a lui Ilie
Moromete este distrusa,fiind inlocuita de o alta,lipsita de glorie.Autoritatea lui in sat se diminueaza,iar
unitatea distrusa a familiei nu se reface.
Volumul debuteaza cu o intrebare retorica: In bine sau in rau se schimbase Moromete?.
Ceilalti tarani isi schimba atitudinea fata de Ilie Moromete.Fostii prieteni au murit sau l-au parasit,iar
cei noi (Matei Dimir,Nae Cismaru,Giugudel,Costache al Joachii)ii par mediocri.Vechile dusmanii se
sting.Tudor Balosu devine chiar binevoitor fata de vecinul sau.Guica murise,fara ca relatiile cu
fratele sau sa se schimbe,iar acesta nu se duce nici la inmormantarea ei.
Moromete se apuca de negot,treburile ii merg bine,castiga bani frumosi,dar il retrage pe Niculae
de la scoala pe motiv ca nu-i aduce niciun beneficiu.Toata energia tatalui se concentreaza in
incercarea de a-i aduce acasa pe baietii fugari.De aceea cumpara la loc pamanturile vandute odinioara
si pleaca la Bucuresti pentru a-i convinge sa revina in sat.Paraschiv care lucra acum ca sudor la
tramvaie,Nila ca portar la un bloc si Achim care avea un mic magazin de Consum alimentar resping
incercarea de reconciliere a tatalui.Mai mult decat atat,afland de propunerea facuta fiilor,Catrina il
paraseste si se duce sa locuiasca in vale la Alboaica,fata ei din prima casatorie.Destramarea familiei
continua cu moartea lui Nila in razboi.Fetele se casatoresc,dar sotul Titei,desi scapa din razboi,moare
intr-un accident stupid in sat.
Paralel cu procesul de disolutie a familiei Moromete,este prezentata destramarea satului
traditional,care devine o groapa fara fund,din care nu mai incetau sa iasa atati necunoscuti.
Fiul cel mic,Niculae, un antimorometian ca filosofie a existentei reprezinta in roman
mentalitatea impusa,colectivista.Cautandu-si eul,devina adeptulunei noi religii a binelui si a
raului,cum crede ca este noua dogma socialista.Discutiile dintre tata si fiu au semnficatia unei
confruntari intre doua conceptii de viata,intre doua civilizatii.Niculae se indeparteaza din ce in ce mai
mult de tatal sau.Se inscrie in partidul comunist,este trimis la o scoala pentru activisti si se intoarce in
sat cu o sarcina de la Judeteana,sa supravegheze buna functionare a primelor forme colective de

munca:strangereacotelor si predarea lor catre sat.Se isca insa o agitatie agresiva in timpul careia un
satean moare inecat in apele raului de la marginea satului.Idealist,se orienteaza cu dificultate in tesatura
de intrigi pusa la cale de oportunistii de profesie.Astfel activistul Niculae Moromete este destituit,se
retrage din viata politica,isi continua studiile si ajunge mai tarziu inginer horticol.
Pe de alta parte, Ilie Moromete isi pierde prestigiul de altadata.Traieste o iubire tarzie cu
Fica,sora mai mica a fostei lui sotii,care a fost toata viata indragostita de el.Apoi se implica in viata
social-politica a satului, sprijinind candidatura lui Tugurlan in functia de presedinta al Sfatului
Popular,pentru ca acesta sa tempereze actiunea de colectivizare.Acesta este un erou de referinta in
literatura romana,concentrand tragicul destin al taranului agresat de istorie intr-o perioada de schimbari
ideologice profunde,cu efecte dramatice asupra satului traditional,actiunea fiind plasata intre anii 19371950.
Definit de Nicolae Manolescucel din urma taran,Ilie Moromete este un personaj realist si
rotund prin complexitatea trairilor,prin forta conflictului interior ce se manifesta meditativ si prin
analiza psihologica de introspectare a caracterului.Situarea lui Ilie Moromete intre personajele realiste
este argumentata de valenta autobiografica ,intrucat autorul ,in modelarea eroului,l-a avut ca modelpe
tatal sau,Tudor Calarasu.
Ilie Moromete este un personaj realist,tipic pentru patura sociala a taranimii,conectat vital la
pamantul care asigura existenta si respectul colectivitatii.Portretul moral este construit din trasaturi
puternice si complexe,ce reies indirect din comportamentul plin de energie,din atitudinea,gandurile si
framantarile protagonistului care-i si determina destinul.Fire autoritara,Ilie Moromete este capul
familieigreu de tinut in frau.Naratorul omniscient il prezinta inca de la inceputul romanuluistand
deasupra tuturorsi stapanind cu privirea pe fiecare.
Caracterizat direct de catre naratorul omniscient,Ilie Moromete este contingent 911si se afla
intretinerete si batranete,cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva
Ilie Moromete este considerat de unii critici singurul taran-filozof din literatura
romana,framantarile sale despre soarta taranilor dependenti de roadele pamantului,de vreme si de
Dumnezeu fiind relevante pentru firea reflexiva.Meditand asupra propriei vieti,cand ,parasit de fiii cei
mari , se gandeste ca gresise considerand ca lumea era asa cum si-o inchipuia el si ca nenorocirile
sunt numai ale altora,Moromete se aseza pe o piatra alba de hotar,cu capul in maini,punandu-si un
sir nesfarsit de intrebari,ca si cand ar vorbi cu altcineva,cautand explicatii pentru declinul in care se afla
familia sa.Gandurile sumbre se indreapta spre o autoanaliza a atitudinii de parinte,a conflictului dintre
generatii. Relevanta pentru spiritul contemplativ este si scena ploii,cand Moromete ,udat pana la piele
de o ploaie repede si calda, exprima o adevarata filozofie de viata printr-un monolog
interior,analizeaza conditia taranului in lume , precum si relatia dintre tata si copii.
Disimularea este o trasatura definitorie a firii lui Moromete,reiesita indirect din majoritatea
episoadelor narative.Disimularea la Moromete nu este o forma de ipocrizie ci este o arma de aparare
impotriva agresiunii exterioare.
Ironia ascutita,inteligenta iesita din comun si spiritul jucaus,felul sau de a face haz de necaz
contureaza un personaj aparte intre taranii literaturii romane ,stand mai aproape de realitate decat de
fictiune.Citirea ziarelor in Poiana lui Iocan este o hrana sufleteasca pentru Moromete,gratuitatea fiind
cea care-i aduna pe tarani.E.Simion vorbea aici de vocatia profund democratica a taranului roman iar
taranii aici sunt egali(egalitatea nu vine din bogatie ,statut social ci vine din valorile pe care le pretuiesc
si anume libertatea spiritului).Este ironic si in scena taierii salcamului din replicile care le da celor care
il intreaba de ce taie salcamul :Asa,ca sa se mire prostii!Prostia de care vorbeste este lipsa intuitiei
situatie reale sau a realitatii crude.
Relatia lui Moromete cu celelalte personaje ale romanului scoate la iveala indirect alte trasaturi
considerabile.Placerea vorbei este o pasiune pentru taranul mucalit si dornic de a comunica permanent
cu oamenii,care profita de orice intalnire cu cate cineva pentru a sta la taclale ,desi singurul cu care
putea vorbi cu adevarat era prietenul sau ,Cocosila,in tovarasia caruia pierdea ceasuri intregi.

Ultimele capitole ale cartii constituie cele mai frumoase pagini care ilustreaza moartea unui
taran.Apropiindu-se de varsta de 80 de ani,slabit si imputinat la trup,Moromete este parasit de toti,
ramanand la batranete numai cu fata cea mica,Ilinca.Pe patul de moarte ,Ilie Moromete esentializeaza
intreaga filozofie de viata in cateva cuvinte pe care le adreseaza cu mandrie si satisfactie ,doctorului:
Domnule,[...] eu totdeauna am dus o viata independenta.
Particularitatile stilistice se contureaza din stilul narativ lent si rabdtor,cu accente pe amanunte
descriptive,pe detaliile sugestive ale gesturilor si mimicii personajelor.Taranii lui Marin Preda au
independenta de miscare,de gandire si exprimare ,autorul nefiind prezent in determinarea reactiilor
acestora,de aceea eroii sunt personaje-reflector.Prozatorul utilizeaza o gama narativa si psihologica
larga,de la dialog la monolog adresat si monolog interior,autointrospectie,conferind romanului virtuti
ale prozei de creatie si ale prozei de analiza psihologica.
Stilul exceleaza prin oralitate,ironia subtila sau ascutita creand uneori o atmosfera tragicomica,iar expresivitatea verbelor actualizeaza intamplarile,desi timpul privit in relatie cu omul si cu
istoria,ameninta linistea interioara a lui Moromete si zguduie din temelii traditiile milenare ale satului
romanesc.Apare si stilul anticalofil,asemenea stilului prozatorilor interbelici care ii confera
precizie,concizie si claritate.In primul volum sunt folosite tehnica decupajului si a imgambamentului.
In concluzie Morometii ramane un roman al demoralizarii satului.Prin acest roman Marin
Preda dovedeste ca taranimea nu e stapanita ,cum se credea ,doar de instinct, ca dimpotriva, e capabila
de reactii sufletesti nebanuite(Al.Piru)