Leoaica tanara, iubirea

Nichita Stanescu
-eseuConceptul de arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre
lume si viata a unui autor, despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale, intrun limbaj literar care-l particularizeaza
Poezia ,,Leoaica tanara,iubirea face parte din volumul,,O viziune a
sentimentelor(1964) si face parte din lirica de tinerete a lui Nichita Stanescu,in care
tema frecventa a poeziilor este iubirea si in care poeziile au un puternic caracter
confesiv.Iubirea este o experienta bulversanta,ce modifica fundamental viziunea asupra
lumii si perceperea ei de catre indragostit.
Titlul textului este alcatuit dintr-o metafora explicita,care face trimitere la tema si la
elementul cheie iubirea.Asocierea iubire-leoaica sugereaza impactul sufletesc
devastator, ,,ferocitatea sentimentului.Leul este simbol al puterii(regele
animalelor),impresionant prin maretie .
Compozitinal,poezia este alcatuita din trei strofe,corespunzatoare celor trei planuri
ale trairii starii de iubire : aparitia coplesitoare a sentimentului(prima strofa),trairea
deplina(strofa a doua),permanentizarea sa(ultima strofa).
Prima strofa continua ideea centrala a textului,fixata prin titlu.Accentul cade pe
agresivitatea sentimentului,sugerata prin verbele de miscare(,,mi-a sarit, ,,mi i-a
infipt),la care se adauga sintagma ,,coltii albi.
Imaginile vizuale(,,mi-a sarit in fata, Coltii albi mi i-a infipt in fata) au o mare
capacitate de sugestie ilustrand in mod insistent,prin repetitia ,,in fataposedarea totala.
Strofa a doua marcheaza trairea plenara a sentimentului,realizand o ruptura fata de
prima strofa,prin adverbul ,,deodata.Versurile contureaza o alta imagine a lumii,una
subiectiva(ca la modernisti),complet modificata.Astfel,iubirea are capacitatea de a
reordona Universul dupa legile sale proprii.
Ideea este sugerata printr-un sir de metafore si imagini artistice :,,Si deodata-n jurul
meu natura/ se facu un cerc,de-a duraSimbolistica cercului trimite la imaginea
perfectiunii,a totalitatii.
Transfigurata de trairea iubirii,fiinta umana experimenteaza o autonomie a
simturilor,o iesire din sine,acea dezmarginire la care visa si Blaga :,,Si privirea-n sus
tasni,/curcubeu taiat in doua/si auzul o-ntalni/tocmai langa ciocarlii .
Un alt simbol,cel al curcubeului,este aici imaginea a frumusetii desavarsite, a
armoniei depline,ca si simbolul cantecului.Iubirea este,asadar,o explozie de culoare si
muzica,o sarbatoare a firii.
Strofa a treia debuteaza in acelasi registru al confesiunii,eul liric verificandu-si
corporalitatea si constatand absenta ei :,,Mi-am dus mana la spranceana,/la tampla si la
barbie,/dar mana nu le mai stie.Aceasta imagine a imponderabilului,a diafanului se
regaseste si in alte poezii ale lui Nichita Stanescu pe tema iubirii.
Ultima secventa a strofei sugereaza permanentizarea sentimentului.Daca in prima
strofa aparitia bulversanta a iubirii era sugerata prin metafora,,leoaica tanara,acelasi
sentiment se concretizeaza aici prin metafora,,leoaica aramiesemn al unei alte etape de
traire. Ambiguitatea ultimului vers(,,inc-o vreme si inc o vreme) permite interpretarea sa
in cel putin doua moduri. Pe de o parte,versul poate sugera continuitatea sentimentului,pe

de alta parte,avand in vedere si punctele de suspensie, ne putem gandi la efemeritatea

iubirii,la incertitudinea pe care o presupune iubirea.
Daca la nivel lexico-semantic si stilistic predomina registrul neomodernist al
metaforelor si simbolurilorcare dau textului valente multiple si permit mai multe variante
de interpretare si care fac din Nichita Stanescu un innoitor al limbajului poetic,la nivel
morfologic se poate observa valoarea expresiva a timpurilor verbale.Astfel,in prima
strofa,desi timpul perfect compus arata o actiune trecuta si
incheiata,adverbul,,aziplaseaza cunoasterea iubirii intr-un trecut imediat,aproape de
prezent.Aceeasi valoare o are si perfectul simplu din strofa a doua,pentru ca in ultima
strofa sa predomine prezentul etern.
Imaginarul poetic ilustreaza principiul modernist al fanteziei dictatoriale,potrivit
caruia lumea textului poetic rupe orice legatura cu realitatea,devenind o lume in sine,cu
semnificatiile sale specifice,rod al fanteziei si creativitatii poetului
Prozodia ilustreaza de asemenea viziunea neomodernista asupra textului.Strofele sunt
alcatuite dintr-un numar variabil de versuri,iar ingambamentul apare frecvent,ca o
modalitate de a permite fluxul liber al exprimarii sentimentelor si trairilor.
Asadar,poezia ,,Leoaica tanara,iubireailustreaza pe deplin conceptia
neomodernista,la toate nivelurile discursului poetic,si il anunta pe Nichita Stanescu ca pe
unul dintre marii creatori de limbaj poetic din literatura romana.