Sunteți pe pagina 1din 2

Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat

Poezia "Aci sosi pe vremuri" este publicata in volumul "Pe Arges in sus" in anul 1923, incadrandu-se in traditionalism prin tema, modul de constructie a textului, abordarea stilistica si modul de structurare a textului. Textul este alcatuit din 19 distihuri si un monostih, grupate in trei parti, respectiv in patru secvente poetice. Prima parte cuprinde doua secvente poetice, prima secventa (distihurile 1>3) conturand cadrul povestii de dragoste, iar cea de a doua (distihurile 4>10) ilustrand povestea de iubire a bunicilor. Cea de-a doua parte, respectiv a treia secventa poetica cuprinde distihurile 11-12, avand rol de legatura intre planul poetic al treutului si cel al prezentului, este o meditatie asupra trecerii timpului, fiind sesizata o transfigurare drastica a modului in care amintirea este perceputa. Cea de-a treia parte , corespunzatoare celei de-a 4 secvente reprezinta o reflectare in oglinda a scenariului povestii de iubire in prezent. Tema poeziei priveste mai multe aspecte, universul rural specific traditionalismului, asociindu-i-se doua teme de larga circulatie iubirea si timpul. Universul rural este ales drept cadru al concretizarii iubirii care este traita in doua planuri temporare, trecutul iubirii bunicilor si prezentul iubirii nepotului . Universul rural este particularizat prin cateva motive specifice: casa, hornul, trecerea timpului, uitarea, satul. Incadrandu-se in traditionalism, poezia lui Ion Pillat propune in mod evident o viziune traditionalista . Universul rural este privit cu nostalgie , ne fiind perceput ca un spatiu intim de traire in prezent, ci ca spatiu al recuperarii traditiei. A iubi in viziunea lui Pillat inseamna a retrai ceea ce sa trait deja, ambele iubiri fiind reflectari ale iubirilor din carti. Poezia se incadreaza atat in lirismul subiectiv cat si cel obiectiv, primul tip fiind evidentiat de marcile lexico-gramaticale specifice eului liric: pronume la persoana I si a IIa ("m" , "ti" , "te", "tu" ), verbe la persoana I si a II-a ("am soptiti", "am spus", "sedea"), adverb care arata apropierea in timp si spatiu ( "acum", "azi", "aci"), adjectiv pronominal posesiv ("ta" - din structura "si-n fata ta", "tau"- din structura "trupul tau") Lirismul obiectiv este evidentiat prin scenariul epic al celor doua povesti de iubire si de meditatia cu caracter general uman asupra trecerii timpului.

Prima secventa atrage atentia prin natura descriptiva, motivul poetic central fiind "casa amintirii", simbol al casei traditionale, cu obloane, pritvor,poarta cu zavor. Senzatia de nemiscare este aici sugerata si prin simbolistica panzei de paianjen, respectiv imbatranirea plopilor. Elementele asociate casei obloane, poart, zvor, versul Pianjeni zbrelir i poart, i zvor i personificarea mbtrnir plopii sugereaz trecerea timpului, degradarea elementelor survenit odat cu trecerea timpului; se contureaz astfel o imagine a unui loc pustiu i prsit, dar se i accentueaz ideea de spaiu privilegiat, izolat, accesibil numai urmaului care poate renvia trecutul n amintire. In cea de a doua secventa poetica, impresia creata este cea a derularii unor cadre cinematografice ,spatiul prinde viata prin prezenta cuplului de indragostiti. Iubita de atunci a bunicului este individualizata printr-o metafora ("ochii de peruzea") care poate fi interpretata prin aluzia la ochii ca lumina a sufletului, respectiv valoarea de talisman ,iubirea fiind considerata protectoare. In cea de a treia secventa poetica, meditatiaasupra trecerii timpului este esvidentiata prin exclamatia retorica "ce straniu lucru: vremea!" prin care sunt puse in paralel portretele (simbol al trecutului) si fetele( prezent). Ultima secventa poetica incepe cu o comparatie (" Ca ieri sosi bunica...si vii acuma tu") prin care se evidentiaza opozitia dintre planul poetic al trecutului si cel al prezentului , opozitia fiind pusa insa in umbra de seria identitatilor dintre cele doua povesti de iubire. aceasta este de asemenea individualizata prin metafora ("ochii de ametist")accentuand ideea ca iubirea are rol protector purificator. Titlul, alcatuit sub forma unui enunt, contine un adverb de loc ce sugereaza apropierea "aci", un verb la perfect simplu "sosi" care trimite la trecutul indepartat si care face aluzie la relatia trecut-prezent in asociere cu adverbul "aci" si locutiunea adverbiala "pe vremuri". Nivelul prozodic al textului respecta conservatorismul specific acestui curent literar: cele 19 distihuri au rima imperecheata, ritm iambic si masura variabila. In concluzie, poezia Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este reprezentativa pentru traditionalismul interbelic datorita temei timpului, motivelor literare specifice (satul, biserica), prozodiei si lipsei ambiguitatii.