Moromete pleca intr-o zi spre Bucuresti cu fiul lui Parizianu sa isi vada cei trei fii sis a vorbeasca

cu ei. La
intrarea in Bucuresti cei doi se oprira sa intrebe de locul in care Nila muncea pe post de portar.
Moromete il intrebase pe Nila si de Paraschiv ca si cum Bucurestiul ar fi un sat sa stii unde e fiecare. Nila
folosise ca punct de reper un semn de pe un bloc care zicea “Jawohl” si le spuse celor doi ca vizavi de
blocul ala este Cheia Roseti strada pe care locuiau ei, si ca sa astepte acolo pana termina el cu lucrul. Mai
tarziu in odaia lui NIla, asteptau cei trei pe Achim si pe Paraschiv care veneau cu mancare si bautura in
maini. Moromete plecase dupa miezul noptii cu caruta spre Bucuresti asa ca incepura toti sa manance si
sa bea. Dupa cateva pahare se certau mai mult cei trei frati intre ei fara ca Moromete sa zica ceva,
ramanand tacut. Moromete ii striga dintr-o data pe cei trei cu un glas serios si ca sa fie atenti fiindca are
ceva important de spus. Moromete le spune ca dupa plecarea lor se gandea in fecare zi la o moidalitate
de ai convinge sa se intoarca inapoi acasa. Ilie le spune ca daca nu l-ar mai da pe Niculae la scoala, si ca
oricum nu o sa il ma idea fiindca are destule clase, ar avea destui bani sa mai cumpere un pogan ca totul
sa fie la fel cum era inainte ca cei trei sa plece de acasa. El le propune ca el impreuna cu Catrina sa isi
faca o cojmelie langa locuinta lor, iar casa sa le ramana celor trei baieti. Ilie le spune ca in Bucuresti nu ii
asteapta lucruri bune, si daca nu se intorc acuma inapoi in sat mai incolo va fi prea tarziu pentru ei.
Vazand ca cei trei au ramas tacuti, Moromete gandindu-se ca cei trei nu vor sa se mai intoarca in sat, se
ridica de pe scaun si plecase din odaia lui Nila deschizand usa larg, fara sa o mai inchida dupa el.