O alta scena memorabila este scena foncierii.
Plata darilor
MOROMETII
Debutul extraordinar al lui Marin Preda ("Intalnirea din
pamanturi" -1948) nu l-a impus, pe cat era de asteptat, ca prozator,
poate si din prejudecata ca un volum de nuvele nu poate consacra un
mare scriitor. Abia aparitia "Morometilor" (vol. I 1955) a atras atentia
asupra dimensiunii talentului sau si a noutatilor pe care o reprezenta
formula sa epica. Morometii este alcatuit din doua volume publicate la
12 ani distanta. Desi modalitatea artistica si problematica celor doua
volume difera, romanul este unitar, deoarece reconstituie imaginea
satului romanesc intr-o perioada de criza. Sunt inregistrate
transformarile vietii rurale si ale mentalitatilor de-a lungul unui sfert de
secol, si se impune o tipologie noua in proza romaneasca.
Romanul reprezinta destramarea –simbolica pentru gospodaria
taraneasca traditionala- a unei familii de tarani dintr-un sat din Campia
Dunarii, Silistea-Gumesti.
Titlul “Morometii” aseaza tema familiei in centrul romanului,
insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din
satul romanesc al vremii, astfel ca romanul unei familii este si “un roman
al deruralizarii satului”(N. Manolescu).
Marin Preda este narator omniscient care povesteste
intamplarile la persoana a III-a Perspectiva naratorului obiectiv se
completeaza prin aceea a reflectorilor( Ilie Moromete si Niculae) ca si
prin aceea a informatorilor (martori ai evenimentelor pe care le
relateaza ulterior altora). Efectul este limitarea omniscientei.
Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si
accelerarea gradata a timpului naratiunii. Cele opt parti ale romanului
Morometii confera echilibru compozitiei. In primul volum, fiecare parte
incepe cu o prezentare de ansamblu: masa, prispa si secerisul.
Timpul este un laitmotiv in romanul lui Preda. Daca la inceput,
“timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare”, ceea ce urmeaza in
romancontrazice aceasta imagine. Timpul este viclean, rabdarea nu
este decat o forma de acumulare pentru o noua criza. La sfarsit, cand
drama este narata si prin ea imaginea vietii linistite este spulberata,
prozatorul revine asupra notatiei de la inceput “Timpul nu mai avea
rabdare cu oamenii”. Romanul se bazeaza pe relatia omului cu timpul, a
umanitatii cu istoria, la raspantia intre epoci.
Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete: cel dintre
Moromete si cei trei fii ai sai (din cauza modalitatii diferite de a intelege
lumea), cel dintre Moromete si Catrina, sotia lui(din cauza unui lot de
pamant) si cel dintre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca
fratele vaduv sa nu se recasatoreasca. Un alt conflict, secundar, este
acela dintre Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae: copilul isi doreste cu
ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal il ironizeaza(“alta treaba n-
avem noi acuma! ne apucam sa studiem”). In volumul al doilea, acest
conflict trece pe primul plan.
Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri
narative. In prim plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata
de nemultumiri mocnite. Taran mijlocas, Ilie Moromeste incearca sa
pastreze intreg pamantul familiei sale, pentru a-l transmite apoi baietilor.
Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nila si Achim isi doresc
independenta economica. Ei se simt nedreptatiti pentru ca dupa
moartea mamei lor tatal s-a insurat cu alta femeie, Catrina si ca are inca
trei copii, Tita, Ilinca si Niculae.
Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i
caracterul de fresca sociala: boala lui Botoghina, revolta taranului sarac
Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina si
Birica, discutiile din poiana lui Iocan si rolul institutiilor si al autoritatilor
in satul interbelic.
Exista in primul volum al romanului Morometii cateva secvente
narative de mare profunzime cum ar fi: scena cinei sau scena
salcamului.
Scena cinei este considerata de Ovidiu
Crohmalniceanu :”prima schita a psihologiei Morometilor”. Descrierea
cinei se realizeaza lent prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei
pare a surprinde un moment din existenta familiei traditionale. Morometii
se afla la cina, stransi “in tinda”, in jurul unei mese mici, joase si
rotunde, “pe niste scaunele cat palma”, asezati “unul langa altul, dupa
fire si neam”. Cei trei frati vitregi stateau spre partea din afara tindei, “ca
si cum ar fi fost gata, in orice clipa sa scoale de la masa si sa plece”,
prevestind parca fuga la Bucuresti. In partea dinspre vatra aproape de
oalele cu mancare statea intotdeauna Catrina, avand langa ea pe
Niculae, Ilinca si Tita “ copii facuti cu Moromete”. Autoritatea capului
familiei este sugerata inca de acum, deoarece “ Moromete statea parca
deasupra tuturor”.
funciare catre stat reprezinta principalul motiv de ingrijorare pt
moromete. Desi avea pamant destul acesta nu avea bani pt a plati
taxele la stat. chemat acasa de la fierarie moromete vede pe prispa
caseei doi oameni care il asteptau. Unul dintre ei era jupuitu care
venise sa ii ceara banii pe pamant. Moromete joaca scena foncierii cu o
gama inepuizabila de tertipuri incercand sa scape de plata integrala a
datoriei. Desi era singur in batatura acesta striga la toti ai casei pentru a
parea un om preocupat care are de rezolvat probleme mult mai grave
decat cele pentru care au venit cei doi , pe care-I ignora cu desavarsire
si spre care se intoarce pe calcaie brusc si striga :”n-am”. Moromete ii
aduce pe cei doi in stare sa ii ia din casa zestrea fetelor . dupa ce ii
aduce la exasperare le da o mie de lei spunand k va plati restul alta
data.
Unul dintre cele mai fascinante personaje din literatura
romana, obiect al unei bogate literaturi critice, Ilie Moromete (al carui
prototip este Tudor Caldarasu, tatal autorului) “simbolizeaza lumea
taraneasca in valorile ei durabile”(Eugen Simion).
Ilie Moromete este considerat de catre critica un taran filozof
din literatura romana, framantarile sale despre soarta taranilor
dependenti de roadele pamantului, de vreme si de Dumnezeu sunt
relevante pentru firea sa reflexiva. Moral, personajul are o inteligenta
iesita din comun si este rational, in ceea ce priveste atitudinea fata de
pamant. Spre deosebire de Ion al lui Rebreanu, care era dominat de
instinctul de posesiune, de lacomie pentru pamant, Moromete nu este
sclavul imbogatirii, ci pamantul constituie pentru el simbolul libertatii
materiale si spirituale.
Disimularea este o trasatura definitorie a firii lui Moromete,
evidenta in majoritatea scenelor din roman. Scena dintre Tudor Balosu
si Moromete este semnificativa pentru “firea sucita” a eroului. La
intrebarea lui balosu daca s-a hotarat sa-i vanda salcamul, Moromete
se gandeste ca e posibil sa i-l vanda, dar se poate sa nu-l vanda, insa
raspunse cu voce tare: “sa tii minte ca la noapte o sa ploua”
subaintelegand ca s-ar putea sa scape si altfel de datorii, decat taind
salcamul.
Aceeasi trasatura o regasim si in scena fonciirei. Moromete
joaca scena foncierii cu o gama inepuizabila de tertipuri incercand sa
scape de plata integrala a datoriei. Desi era singur in batatura acesta
striga la toti ai casei pentru a parea un om preocupat care are de
rezolvat probleme mult mai grave decat cele pentru care au venit cei doi
, pe care-I ignora cu desavarsire si spre care se intoarce pe calcaie
brusc si striga :”n-am”. Moromete ii aduce pe cei doi in stare sa ii ia din
casa zestrea fetelor . dupa ce ii aduce la exasperare le da o mie de lei
spunand k va plati restul alta data.
Personajul principal al romanului este caracterizat atat in mod
direct, de catre narator: “avea acea varsta intre tinerete si batranete,
cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”, cat
si indirect, prin gesturi, fapte. Moromete este caracterizat si de catre
Catrina, care nu ii intelegea “suceala”, il condamna ca batjocoreste
credinta: “Negru trebuie sa fie sufletul tau..De pacate si de tutun”.
“Prin “Morometii”, marin Preda dovedeste ca taranimea nu e
stapanita, cum se credea, doar de instinct, ca dimpotriva, e capabila de
reactii sufletesti nebanuite”.(Al. Piru).
Tema familiei
Tema familiei este una dintre cele mai întâlnite din  literatură, permiţând surprinderea 
unui complex de interrelaţionări umane. Complexitatea pe care o impune  ilustrarea unor
astfel de relaţii umane presupune desfăşurări epice ample, fapt  ce implică abordarea
acestei teme în specii realiste precum nuvela si  romanul.
  În literatura română, tema familiei este predilectă în literatura realistă. Una dintre
operele  literare narative ce abordează acestă temă este romanul “Moromeţii”, al
lui Marin Preda. Pregătit de nuvele care prefigurează motive, întamplări şi  personaje
din roman, “Moromeţii” este publicat în două volume, elaborate la 12  ani distanţă:
volumul I, 1955, volumul al doilea, 1967. Prima realitate  scriitoricească a rămas
constantă în opera lui Marin Preda, cea rurala, a  satului românesc din Câmpia Dunării.
  În primul volum al romanului, tema familiei este mai precis  conturată.
Deşi Moromete ţine  la unitatea familiei, aceasta se va destrăma din cauza
imposibilităţii de  comunicare dintre membrii săi (tatăl reprezintă mentalitatea
tradiţională, în  timp ce fiii săi mai mari sunt atraşi de mirajul oraşului, iar fiul cel mic, 
Niculae, este dornic de a studia.), dar şi pentru că timpul era nerăbdător cu  oamenii.
Dacă la începutul romanului lumea era aşezată, în final lucrurile se  precipită, ameninţând
liniştea acesteia. În volumul al doilea, Ilie Moromete  intră într-un con de umbră.
Moromete face ultima încercare nereuşită de a îşi  aduce fiii acasă. Părăsit la bătrâneţe de
Catrina, el rămâne doar cu fata cea  mică, autoritatea lui scade, oamenii nu îl mai respectă
ca altădată. În ciuda  transformărilor sociale la care asistă, Ilie Moromete nu acceptă
ideea că  rostul său în lume a fost greşit şi că ţăranul trebuie “să dispară”. Ultima  replică
a lui Moromete – crezul său de viaţă, libertatea morală, - “D-le… eu  întotdeauna am dus
o viaţă independentă!”