Morometii

de Marin Preda
Aflata in plina evolutie in perioada interbelica, literatura romana pierde din valoare odata
cu instaurarea comunismului. Unul dintre putinii scriitori din aceasta perioada este Marin Preda,
scriitor care, prin romanul Morometii, readuce valoarea estetica in literatura.
Romanul este structurat in 2 volume, scrise la 12 ani distanta, si inegale ca valoare.
Volumul I prezinta imaginea satului romanesc in timpul crizei provocate de apropierea celui deal II lea razboi mondial, iar cel de-al II lea societatea romaneasca rurala de dupa instaurarea
comunismului.
Tema romanului, cea a familiei, este fixata prin titlu, opera urmarind destramarea unei
familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea Gumesti, inaintea celui de-al Doilea
Razboi Mondial. Evolutia si criza familiei Morometilor reprezinta insa un simbol pentru intreaga
societate taraneasca traditionala. Astfel ca romanul unei familii este si "un roman al derularizarii
satului", o fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. O alta tema
esre criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si familia sa.
O alta tema a romanului este si cea a crizei de comunicare, care duce la conflicte
ireconciliabile in familia Moromete. Timpul, apare simbolic in incipitul si in finalul primului
volum ca o entitate vicleana, caci la inceput era foarte rabdator cu oamenii , pentru ca in final
sa devina nerabdator : Timpul nu mai avea rabdare . Pe langa faptul ca aceasta dubla aparitie
a timpului asigura circularitatea romanului, ea duce catre o alta tema importanta : tema sociala a
relatiei dintre individ si istorie. Prin Morometii , M. Preda confirma afirmatia cronicarului
Miron Costin : Ca nu stau vremurile sub om, ci bietul om sub vremi .
Primul volum este realizat prin tehnica decupajului si prin accelerarea gradata a timpului
naratiunii.
Structurat in trei parti, volumul prezinta viata dintr-un sat romanesc, cu trei ani inainte de
izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, de la inceputul si pana la sfarsitul verii.
Prima parte surprinde evenimente derulate de sambata seara si pana duminica noaptea,
prezentand scene reprezentative pentru viata rurala: familia Moromote se intoarce de la camp, si
in timpul cinei, este dezvaluit conflictul dintre cei trei frati mai mari (Paraschiv, Nila si Achim) si
restul familiei. Acestia planuiesc sa fuga de acasa, iar la masa stau in partea dinspre iesire, ca si
cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara. . Moromete tatal sta,
in schimb, pe locul cel mai bun, semn al statutului sau de cap al familiei.
In urma unei discutii cu Tudor Balosu, vecinul bogat al lui Moromete, acesta din urma se
hotaraste sa taie salcamul care pentru generatii intregi reprezenta un reper al existentei axis
mundi fiindca avea nevoie de bani. Scena are caracter simbolic, sugerand destramarea satului
romanesc interbelic. Ciorile care dadeau tarcoale prin preajma si croncaneau urat, parca a
pustiu , prevestesc de asemenea destinul tragic al taranului roman.
Tot in prima parte a romanului sunt prezentate scene ca intalnirea de la poiana lui Iocan,
plata fonciirii , serbarea scolara de sfarsit de an, calusul. Numarul mare de evenimente,
prezentat in prima treime a romanului, da impresia ca nimic nu poate influenta in rau viata
oamenilor, si ca timpul rabdator atenueaza loviturile vietii.
In celelalte doua parti, evenimentele se precipita si sunt receptate dureros de locuitorii
satului. Daca pana acum Moromete era o fire deschisa, care stia sa vada spectacolul in fiecare
intamplare a vietii, dar dupa seceris se confrunta cu numeroase probleme care-l vor schimba
radical, atat in relatia cu sine insusi cat si cu cei din jur. Pretul graului scade, contrar asteptarilor

lui, trebuie sa inapoieze imprumutul pe care-l luase de la primarul Aristide, rata la banca trebuie
platita mai devreme, iar fonciirea nu mai poate fi amantata. In acelasi timp, fiii mai mari fug de
acasa, luand caii si banii cu care Niculaie, cel mai mic dintre copii, trebuia sa mearga la scoala.
In aceste doua treimi ale romanului, timpul pare ca trece mult mai repede, neoferindu-le
oamenilor ragazul sa se acomodeze cu situatiile nou aparute. Moromete se inchide si se izoleaza,
renuntand la prieteni, dezamagit ca fiii sai mai mari n-au inteles filosofia sa de viata : pamantul
nu reprezinta o sursa de venit, ci sursa de hrana a familiei, care astfel se pastra unita.
Caracterul realist al romanului este dat in primul rand de lumea descrisa. Autorul declara
ca Ilie Moromete este un alter ego al tatalui sau, Tudor Calarasu, iar Niculaie alter ego al
autorului. Toponimele (numele satului Silistea Gumesti, sau ale unor terenuri
Cotigeoaia ) sunt de asemenea reale si extind impreia de vericiditate si asupra partii de
fictiune a romanului.
Pe de alta parte, perspectiva narativa este de asemenea specifica romanului de tip realist.
Naratorul este omniscient, stiind mai multe decat stiu personajele (Moromete nu stie ca fiii sai
vor sa fuga). Scrierea la persoana a III a si stilul indirect liber, asigura caracterul obiectiv al
romanului si al naratorului.
Autorul se foloseste si de tehnici lierare moderne. Pluriperspectivismul se manifesta in
modul diferit in care este receptat Moromete de diferite personaje. El este respectat de membrii
comunitatii, care nu mai au drept criteriu de apreciere pamantul, cum se intampla in romanul
Ion , ci inteligenta. Fiii mai mari si sora lui, Guica, il detesta, considerand ca i-a nedreptatit si
nereusind sa comunice cu el. Facand parte din alta generatie, Paraschiv, Nila si Achim sunt atrasi
de valorile capitaliste, pe care tatal lor nu le intelege si nu le apreciaza. De aici decurge unul
dintre conflictele romanului, conflict care va duce la destramarea familiei.
Figura lui Ilie Moromete este memorabila in cadrul literaturii romane. Taran filosof, el nu
accepta ideea ca nu are nici un rost pe lume si ca trebuie sa dispara. Din acest motiv, Nicolae
Manolescu il numeste ultimul taran .
Prin caracterizare directa, de catre narator, dar si prin autorcaracterizare, este evidentiata
varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea
cuiva. Ultimele sale cuvinte scot in evidenta libertatea individului, care nu se lasa invins de
istorie : Domnule... eu totdeauna am dus o viata independenta.
Cele mai importante trasaturi ale protagonistului sunt dezvaluite treptat, prin modalitati
indirecte de caracterizare : gesturi, fapte, vorbe, ganduri si relatiile cu alte personaje.
Disimularea, usor sesizabila in scena platii fonciirii , se repeta si in alte momente ale actiunii
(scena de la seceris, cand, desi se arde cu fasolea, nu-i previne si pe ceilalti ca e fierbinte),
tradand firea sa predispusa la joc. Are putere de a fac haz de necaz, dar si ironia muscatoare sunt
dovezi ale inteligentei sale ascutite. De altfel, Moromete e un spirit contemplativ, detasandu-se
de realitate si descoperind astfel frumusetea ei : Tatal avea ciudatul dar de a vedea lucruri care
lor le scapau, pe care ei nu le vedeau.
Excelenta monografie a satului din Campia Dunarii in preajma celui de-al II lea razboi
mondial, Morometii e in acelasi timp un roman drama.