Particularităţile stilurilor

funcţionale

Prof. Loredana Boţoc

 Stilul funcţional

= o variantă a limbii care îndeplineşte funcţia de

comunicare într-un domeniu de activitate
determinat.

 în accepţie lingvistică înseamnă modul particular

de folosire a resurselor limbii în diferite domenii
ale activităţii sociale
1. Stilul artistic (beletristic)
este caracteristic
domeniului literaturii
(operelor literare în versuri
sau în proză).
 Particularităţile stilulului artistic:
 limbajul conotativ
 vocabularul bogat (conţine arhaisme, neologisme,
elemente de argou şi jargon)
 ambiguitate şi echivoc
 structură gramaticală variată
 se adresează sensibilităţii, intelectului şi generează
emoţii estetice
 expresivitate foarte mare
 caracter subiectiv
 uneori apar abateri de la normele limbii literare
 funcţia poetică şi expresivă (emotivă).
2. Stilul ştiinţific
este caracteristic
oricărei lucrări de
specialitate, dintr-
un domeniu
ştiinţific sau altul.
 Particularităţile stilulului ştiinţific

 obiectivitatea , claritatea, precizia

 impersonalitatea, expresivitate zero
 specializarea lexicală: termeni din tehnică şi ştiinţă
 limbajul denotativ, neologic (datorită înnoirii tehnicii şi a ştiinţei)
 limbaj de specialitate greu de înţeles de către nespecialişti
 sintaxă simplă
 scop informativ
 absenţa ambiguităţii, echivocului şi a figurilor de stil
 funcţia exclusiv referenţială (cognitivă), transmiţând informaţii,
raţionamente, idei
 Stilul oficial-
administrativ
se întâlneşte în
relaţiile oficiale
în domeniul
social,
economic,
diplomatic,
administrativ.
Particularităţile stilulului oficial-
administrativ
 absenţa oricărei nuanţe afective
 caracter obiectiv, impersonal, lipsit de afectivitate
 vocabular sărac
 limbaj denotativ
 accesibilitate, precizie, claritate
 formule stereotipe
 exprimare neutră, rigidă, obiectivă, impersonală
 absenţa termenilor familiari, a cuvintelor populare, a argoului
 coordonarea este preferată subordonării
 respectă normele limbii literare
 funcţia referenţială, conativă
Stilul publicistic este propriu presei scrise
şi mijloacelor de comunicare în masă.
 Particularităţile stilulului publicistic
 destinat unui public eterogen (variat), cu o pregătire profesională
diferită sau cu diferite niveluri de cultură
 are scopul de a informa publicul, de a comenta fapte de viaţă
socială, de interes economic, politic pe înţelesul tuturor
 vocabularul divers acumulând inovaţii şi clişee
 varietatea şi bogăţia vocabularului determinate de diversitatea
tematicii abordate
 limbaj accesibil publicului variat
 folosirea citatului şi a mijloacelor extralingvistice (fotografii,
filme)
 structură gramaticală simplă
 utilizarea limbii literare alături de formulări specifice limbajului
cotidian
 amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri funcţionale
 pentru a capta atenţia cititorilor apelează la titluri şi subtitluri
incitante, imagini, ilustraţii grafice, culoare
 Textul publicistic reflectă realitatea imediată:
anunţul, apelul, articolul, comentariul, interviul,
cronica, ştirea
Textul publicitar are funcţia de convinge şi de a
informa: anunţul, prospectul, spotul publicitar,
reclama, afişul, catalogul de expoziţia.
 Stilul colocvial (familial)
 folosit în relaţiile particulare, în viaţa
cotidiană
 încărcătură afectivă
 foloseşte formule de adresare
 asociere cu mijloace nonverbale,
paraverbale
 nu respecta intotdeauna normele limbii
literare (elipsa)
 foloseste expresii, termeni argotici
 foloseste diminutive,
augmentative,cuvinte in vocativ , vorbirea
la imperativ, interjecţii
 caracter oral, expresiv
 se caracterizează prin degajare, simplitate.
 Stilul epistolar

 Formule fixe (de datare, început, încheiere,

semnătura)
 Ex: biletul, telegrama, scrisoarea, invitaţia, cartea de
vizită