Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga

 Artă poetică/ modernism

Modernismul este un curent literar, manifestat în perioada interbelică, ale cărui trăsături sunt
teoretizate de Eugen Lovinescu, prin intermediul cenaclului şi al revistei „Sburătorul”. Această
orientare artistică promovează o înnoire a literaturii, prin desprinderea de trecut şi prin crearea unor
modalităţi inovatoare de exprimare. În ceea ce priveşte poezia, sunt formulate următoarele deziderate:
crearea unui lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor sufleteşti, ambiguitatea limbajului prin
utilizarea metaforei, inovaţia formală prin renunţarea la prozodia tradiţională.
Lucian Blaga este unul dintre cei mai mari scriitori pe care i-a dat Ardealul: filosof, poet,
prozator, dramaturg şi eseist. Discursul lui liric se caracterizează prin dinamism, vitalism, bogăţie
imagistică, senzorială şi intelectuală, printr-o viziune subiectivă şi emoţională asupra lumii. Poet și
filozof, Lucian Blaga creează două universuri distincte și transpune în lirică cele două concepte
filosofice originale: cunoașterea luciferică și cunoașterea paradisiacă. Cunoașterea paradisiacă,
de tip logic, rațional, se revarsă asupra obiectului cunoașterii și nu-l depășește, vrând să lumineze
misterul pe care, de altfel, îl reduce. Cunoașterea luciferică nu are drept scop lămurirea misterului, ci
sporirea lui.
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga face parte din seria artelor
poetice moderniste ale literaturii române din perioada interbelică. Poezia este așezată în fruntea
primului său volum, Poemele luminii (1919) și are rol de manifest literar, realizat însă cu mijloace
poetice. Caracterul de ars poetica rezidă din faptul că autorul își exprimă crezul liric, propriile
convingeri despre arta literară, și viziunea asupra lumii. Este o artă poetică modernă pentru că
interesul creatorului este deplasat de pe tehnica poetică pe relația poet-lume și poet-creație.
Tema poeziei este cunoașterea evidențiată prin metafora luminii, dar și atitudinea poetică în
fața marilor taine ale Universului. Cunoașterea lumii în planul creației este posibilă numai prin iubire:
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii /...căci eu iubesc / și flori și ochi și buze și morminte.
Viziunea despre lume se raportează la conceptul central al operei lui Blaga, atât în filozofie,
cât și în poezie, și anume, la mister. Cunoașterea, în viziunea lui Blaga, se articulează prin două tipuri
de metafore: plasticizante și revelatorii. Concepția poetului despre cunoaștere este exprimată artistic
prin opoziția dintre metaforele revelatorii lumina altora (cunoașterea paradisiacă) și lumina mea
(cunoașterea luciferică).Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii și de a le ucide, ci de a le
adânci misterul prin creație: eu cu lumina mea sporesc a lumii taină.
Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizează la nivelul expresiei poetice
prin mărcile lexico-gramaticale ale eului liric: verbe și pronume de persoana I: eu iubesc, nu strivesc,
nu ucid, adjectivul posesiv mea, topica și pauza afectivă.
Titlul conține o metaforă revelatorie – corola de minuni a lumii – și exprimă atitudinea
poetului, izvorâtă din iubire, de protejare a misterului. Prin pronumele personal eu, reluat de cinci ori
în text, eul liric își asumă rolul de creator al propriului univers poetic (exacerbarea eului creator în
manieră expresionistă). Verbul la forma negativă nu strivesc exprimă refuzul cunoașterii paradisiace,
de tip rațional și opțiunea pentru cunoașterea luciferică, poetică. Universul armonios este numit prin
metafora revelatorie corola de minuni și este o sumă permanentă de taine, imaginate ca petalele unei
corole uriașe, care apar eului liric într-o enumerare metaforică: flori, ochi, buze și morminte.
Discursul liric se construiește în jurul relației de opoziție dintre cele două tipuri de cunoaștere,
care se realizează prin antiteza eu / alții, lumina altora / lumina mea, prin alternanța motivului
luminii și al întunericului, evidențiate prin conjuncția dar. Elementele de recurență sunt misterul și
lumina, motiv central în poezie și metaforă emblematică în lirica blagiană, inclusă și în titlul
volumului de debut, Poemele luminii, cu dublă semnificație: cunoașterea și iubirea.
 Poezia este structurată în trei secvențe lirice care subliniază atitudinea poetului față de
cunoaștere, opoziția lumina mea-lumina altora și explicația pentru atitudinea asumată.
Prima secvență ( primele cinci versuri) exprimă concentrat refuzul cunoașterii logice,
raționale prin verbele la forma negativă nu strivesc, nu ucid. Enumerația de metafore revelatorii
desemnează temele poeziei lui Blaga: flori – viața, ochi – cunoașterea, buze – iubirea, morminte –
moartea
A doua secvență, mai amplă, se construiește pe baza relațiilor de opoziție eu/alții, lumina
altora/lumina mea ca o antiteză între cele două tipuri de cunoaștere paradisiacă și luciferică. Prin
comparația amplă cunoașterea pe care poetul o aduce în lume prin creația sa este asemănată cu lumina
lunii, care, în loc să lămurească misterele nopții, le sporește. Plasticizarea ideilor poetice se realizează
cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: lună, noapte, zare, fiori, mister.
Ultimele două versuri constituie a treia secvență poetică, cu rol concluziv. Cunoașterea
poetică este un act de contemplație (tot...se schimbă...sub ochii mei) și de iubire ( căci eu iubesc...).
La nivelul versificației se remarcă înnoirile prozodice: versul liber și ingambamentul.
Poezia este alcătuită din 20 de versuri libere cu metrică variabilă, al căror ritm interior redă fluxul
ideilor poetice și frenezia sentimentelor.
Sursele expresivității și ale sugestiei se regăsesc la fiecare nivel al limbajului poetic. Seriile
verbale antitetice redau atitudinea față de mister ilustrată de cele două tipuri de cunoaștere. O trăsătură
modernistă a limbajului poetic este intelectualizarea emoției. În poezia lui Blaga, limbajul și imaginile
artistice sunt puse în relație cu un plan filozofic secundar. Trăsături moderniste sunt înnoirea metaforei
și ambiguitatea produsă de multiplele semnificații ale metaforelor revelatorii: lumina, flori, ochi, buze
și morminte.
Așadar, arta poetică Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga aparține
modernismului printr-o serie de particularități de structură și de expresivitate: viziunea asupra lumii
(subiectivismul), intelectualizarea emoției, influențele expresioniste, noutatea metaforei, tehnica
poetică și înnoirile poetice.

(920)