Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga

Este o artă poetică modernă deoarece scriitorul/poetul își exprimă prin

mijloace artistice concepția despre poezie și rolul poetului. De asemenea este o
meditație filozofică și o confesiune pe tema cunoașterii.
Este o artă poetică modernă deoarece interesul autorului este deplasat
de la tehnica poetică la relația poet-lume, poet-creație. Poezia aparține
modernismului prin influențele expresioniste, intelectualizarea emoției,
noutatea metaforei, înnoirea prozodiei. Poezia ilustrează influențele
expresioniste: sentimentul absolutului, interiorizarea mesajului, tensiunea
lirică.
Poezia apare în primul volum publicat de Lucian Blaga, ˝Poemele Luminii˝
în 1919.
Tema poeziei este cunoașterea desemnată de metafora lumina dar și
atitudinea poetică în fața marilor taine ale universului.
Cunoașterea lumii în planul creației poetice este posibilă numai prin iubire:
˝Eu nu strivesc.../Căci eu iubesc/ Și flori și ochi și buze și morminte˝.
Viziunea despre lume se construiește în jurul conceptului de mister pe
care poetul Lucian Blaga îl dezvoltă alături de cele 2 tipuri de cunoaștere:
luciferică și paradisiacă, în lucrarea filozofică ˝Trilogia Cunoașterii˝ 1933.
Deoarece este o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se exprimă
prin măricile eului liric: verbe și pronume la persoana I singular( nu stivesc, nu
ucid, iubesc), pronume- Eu, adjectivul posesiv la persoana I( calea mea, ochii
mei).
Titlul conține o metaforă revelatorie ˝Corola de minuni a lumii˝ și exprimă
atitudinea poetului izvorâtă din iubire, de protejare a misterului.
Pronumele personal ˝eu˝ reluat de 5 ori în poezie evidențiază rolul eului
liric de centru creator al propriului univers precum și o marcă a confesiunii.
Verbul la forma negativă ˝nu strivesc˝ exprimă refuzul cunoașterii de tip rațional și
opțiunea pentru cunoașterea luciferică și poetică.
Rolul poetului este de a adânci taina, atitudine specific blagiană.
Titlul este reluat în incipit îmbogățit de seria de antiteze și metafore și
întregindu-se cu versurile finale: ˝Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.../ Căci
eu iubesc/ Și flori și ochi și buze și morminte˝.
Universul armonios este numit de metafora revelatorie ˝corola de minuni a
lumii˝ și este o sumă de taine imaginată ca petalele unei corole uriașe. Iubirea este
o cale de cunoaștere a misterelor prin trăirea formelor concrete, poezia însemnând
de fapt relația omului cu universul.
Discursul liric se realizează pe baza relației de opoziție dintre cele 2 tipuri
de cunoaștere care se realizează prin antiteza ˝lumina mea, lumina altora˝, prin
alternanța motivului luminii cu al întunericului evidențiate prin prezența
conjuncției ˝dar˝.
Poezia are 20 de versuri distribuite în 3 secvențe lirice.
Prima secvență exprimă concentrat refuzul cunoașterii logice, raționale,
paradisiace prin verbe la forma negativă: nu strivesc, nu ucid cu mintea.
Enumerația de metafore cu multiple semnificații desemnează temele poeziei lui
Blaga: ˝flori˝- viață/ efemeritate/ frumos, ˝ochi˝- cunoaștere/contemplarea lumii,
˝buze˝- iubire/ rostire, ˝morminte˝- eternitate/ moarte.
A doua secvență mai amplă se construiește pe baza relațiilor de opoziție:
˝lumina mea, lumina altora˝ ca o antiteză între cele 2 tipuri de cunoaștere:
paradisiacă și luciferică. Conjuncția ˝dar˝, reluarea pronumelui personal ˝Eu˝,
verbul la persoana I singular ˝sporesc˝, afirmă opțiunea poetului pentru
cunoașterea luciferică.
Prin comparația amplă introdusă prin ˝întocmai cum˝, cunoașterea este
asemănată cu lumina lumii care în loc să lămurească misterele nopții, le sporește.
Câmpul semantic cuprinde: ˝tainele˝, ˝nepătrunsul ascuns˝, ˝a lumii taină˝,
˝întunecata zare˝, ˝sfânt mister˝, ˝neînțeles˝, ˝neînțelesuri și mai mari˝.
Ultima secvență este constituită de ultimele 2 versuri cu rol conclusiv cu
toate că sunt introduse prin conjuncția cauzală ˝căci˝. Cunoașterea poetică este un
act de contemplație ˝Tot...se schimbă...sub ochii mei˝ și de iubire ˝Căci eu iubesc/
Și flori și ochi și buze și morminte˝.
O trăsătură modernistă a limbajului poetic este intelectualizarea emoției. În
poezia lui Blaga, limbajul și imaginile artistice sunt puse în relație cu un plan
filosofic secundar.
Tehnica poetică blagiană organizează ideile poetice prin comparația amplă
a elementului spiritual cu un termen concret, de un puternic imagism. În plan
literar, cunoașterea survine prin două tipuri de metafore: cunoașterea luciferică își
asociază metafora revelatorie, iar cunoașterea paradisiacă își asociază metafora
plasticizantă.
Trăsăturile moderniste sunt: înnoirea metaforei și ambiguitatea produsă de
multiplele semnificații ale metaforelor revelatorii: ˝lumina˝( însemnând
cunoaștere/ creație/ iubire), ˝flori˝, ˝ochi˝, ˝buze˝, ˝morminte˝.
În opinia mea, concepția despre poezia lui Lucian Blaga se circumscrie
problematicii cunoașterii. La rândul ei, cunoașterea este înțeleasă prin raportare la
mister, pe două căi: descifrare( cunoașterea paradisiacă) și încifrare
(cunoașterea luciferică). Rolul poetului este acela de a spori misterul lumii prin
creație. Sintagma ˝calea mea˝ relevă, în această artă poetică, destinul poetic
asumat printr-o viziune proprie asupra lumii.
În concluzie, arta poetică ˝Eu nu strivesc corola de minuni a lumii˝ de
Lucian Blaga aparține modernismului printr-o serie de particularități de structură
și expresivitate: viziunea asupra lumii( subiectivismul), intelectualizarea emoției,
influențele expresioniste, noutatea metaforei, tehnica poetică, înnoirile prozodice.