EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

(MODERNISM)
de Lucian Blaga

Modernismul este un element literar aparut in cea de-a doua jumatate a

secolului al XIX-lea si dupa cel de al doilea Razboi Mondial, cand se va continua cu
post-modernismul.
Modernismul se defineste in opozitia cu traditia, care apară un anume ideal
de frumusute neschimbator, modernismul insemnâ nd noul si schimbarea.
Modernismul se caracterizeaza prin instaurarea artificialului si eliminarea
naturalului, unde arta este un construct al imaginatiei. Aici se manifesta
indiferenta fata de gustul publicului comun, autorul modernist se adreseaza unei
elite, unor initiati, de aceea poezia moderna este o poezie de cunoastere. Poezia
moderna se bazeaza pe metafora; aceasta este construita din alaturari socante,
aparent incompatibile. Noul limbaj este caracterizat prin ambiguitate, limbaj
metaforic, preferintele pentru versul alb si versul liber. Poezia ,,Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii,, apartine modernismului prin influientele
expresioniste, intelectualizarea emotiei, versul liber, tehnica
ingambamentului, sentimentul absolutului, interiorizarea si spiritualizarea
peisajlui si tensiunea lirica.
 Poezia lui Blaga este una filozofica, in centrul sistemului sau filozofic stau
doua probleme: problema cunoasterii si problema filozofiei.
Problema cunoasterii se bazeaza pe doua concepte filozofice, originale:
cunoasterea paradisiaca care este una rationala, logica, ce urmareste sa
lamureasca misterile si este atribuita oamenilor de stiinta si cunoasterea
luciferica care este una imaginativa, poetica, ce urmareste sa adanceasca
misterile.
o Blaga considera ca rolul poetului este ca prin cunoasterea lui
luciferica, realizata cu ajutorul imaginatiei si iubirii sa sporeasca, sa
adanceasca tainele universului.
Problema filozofiei culturii se bazeaza pe doua concepte
fundamentale:stilul si metafora. Stilul este vazut ca un ansamblu de trasaturi
determinate de numerosi factori, printre care orizontul spatial si temporal.
Metafora cunoaste doua tipuri: plasticizata care da faptului concretete dar
nu-i imbogateste continutul si revelatorie care subliniaza un mister esential, de
exemplu: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’.
Poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii ,, de Lucian Blaga a fost
publicata in deschiderea primului sau volum ,,Poemele lumii,, in 1919 si este o
arta poetica. Ea este o arta poetica deoarece autorul isi exprima conceptia despre
rolul poetului si despre poezie. Este si o meditatie filosofica si o confesiune
elegiaca pe tema cunoasterii.
 Tema poeziei este cunoasterea desemnata de metafora ,,lumina,, dar
si de atitudine poetica de protejare a marilor taine ale universului.
Cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin
iubire:
,,Eu nu strivesc/caci eu iubesc si flori si ochi si buze si
morminte”.Enumeratia de metafore revelatorii cu multiple semnificatii
desemneaza temele poeziei: florile simbolizeaza viata, frumosul; ochii
simbolizeaza cunoasterea prin contemplare, buze simbolizeaza iubire, rostirea
poetica morminte simbolizeaza tema mortii, eternitatea.
Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii ci de a le adanci misterul,
de a le potenta frumusetea prin creatie : ,, eu cu lumina mea sporesc a lumii
taina” astfel creatie poetica apar ca un mijlocitor intre eul liric si lume.
 Este o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se exprima prin verbe si
pronume la persoana I singular: ,, eu iubesc”, „nu ucid”, „ nu strivesc” si adjectivul
posesic : „calea mea, ochii mei”.
Titlul poeziei contine o metafora revelatorie ,,corola de minuni a lumii,, si
exprima atitudinea poetului de iubire si protejare a misterului. Preluarea de 5
ori a pronumelui „eu” corespunde expresionismului si evidentiaza rolul eului
liric de creator al universului poetic. Verbul la forma negativa „ Nu strivesc”
reprezinta refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea
luciferica, care urmareste adancimea misterelor.
Corola de minuni a lumii simbolizeaza perfectiunea universului, armonia
prin trimiterea la simbolul cercului. Titlul este reluat in incipitul poeziei, iar
semnificatia sa se intregeste cu versuri finale ,, eu nu strivesc corola de minuni a
lumii.../ caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte”.
Iubirea este o cale de cunoastere a misterilor lumii prin trairea nemijlocite
a formelor concrete.
Discursul liric se contruieste in jurul relatii de opozitie dinre cele doua
tipuri de cunoastere care se realizeaza prin antiteza cu altii:,, lumina altora”.
Motivele poetice centrale sunt: misterul și lumina avâ nd ca semnificație
iubirea și cunoașterea. Motivele secundare sunt : florile – care simbolizează viața,
frumusețea, ochii, buzele, mormintele și luna ca simbol al infinitului și misterului.
Poezia cuprinde 3 secvențe lirice. Acestea subliniază atitudinea eului liric
față de cunoaștere,cea de a 2 secvență prezintă opoziția între lumina mea –
simbol al cunoașterii luciferice, lumina altora- simbol al cunoașterii paradisiace.
Ultima secvență are valoarea concluzivă și cuprinde explicația pentru atitudinea
eului liric de protejare a misterelor prin iubire.
Prima secvență exprimă refuzul cunoașterii logice, raționale, paradisiace
de că tre eul liric prin intermediul verbelor la forma negativă : nu strivesc, nu ucid.
“Calea mea” reprezintă destinul poetic asumat, acela de protector, al frumuseții
Universului. “În flori în ochi pe buze…” reprezintă formele concrete ale
misterelor, ale corolei de minuni. Florile și mormintele sunt simboluri ale vieții și
ale morții, cele două limite temporale care definesc destinul uman. Ochii și
buzele reprezintă cunoașterea și iubirea, cele două modalită ți de cunoaștere ale
universului contemplativă și afectivă .
 A doua secvență mai amplă se construiește pe baza unor relații de opoziție
– “Eu alții”, “lumina mea”, “lumina altora” ca o antiteză între cele 2 tipuri de
cunoaștere: cunoașterea luciferica și cunoașterea paradisiaca. Prin comparația
amplă cunoașterea adoptată de poet este asemă nată cu lumina lumii care în loc
să lă murească misterele nopții, le sporește. Câ mpul semantic al misterului
cuprinde sintagme cu rol revelator : “ tainele”, “nepă trunsul ascuns”, “sfâ nt
mister”.
Ultimele 2 versuri constituie cu a 3 secvență poetică cu rol concluziv:” că ci
eu iubesc”. Cunoașterea poetică este un act de contemplație: “ tot se schimbă sub
ochii mei” și de iubire: “că ci eu iubesc si flori și ochi și buze si morminte”.
Poezia este alcă tuită din 20 de versuri libere cu ritm interior.
Expresivitatea limbajului poetic este redată prin nivelul morfologic, repetarea
pronumelui personal “eu” care evidențiază faptul ca accentul în poezia
modernistă se mută de pe tehnica poetică pe relația creator – lume. Serile
verbale antitetice redau atitudinea față de mister și fac referire la cele 2 tipuri de
cunoaștere: “lumina altora”, “sugrumă vraja pe câ nd lumina mea mă rește,
îmbogă țesc, iubesc”.
In concluzie “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetică
modernă prin viziunea asupra lumii , intelectuali zarea emoției , influitenteke
expresioniste, metafore inedite, tehnica poetică și înnoirile prozodice.