Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga

Modernismul este o tendinta generala care se manifesta in literatura si arta universala, incepand din a doua
jumatate a secolului al XIX-lea si pana dupa al Doilea Razboi Mondial, cand va fi continuata de postmodernism.In
poezie, se considera ca anul de nastere a liricii moderne este 1857, cand Charles Baudelaire publica”Florile
Raului”.
Context
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga ,publicata in deschiderea primului sau volum
„Poemele luminii”(1919), face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane interbelice, alaturi
de „Testament” de T.Arghezi si „Joc secund” de I.Barbu
Incadrare
Este o arta poetica, deaoarece autorul isi exprima,prin mijloace artistice, conceptia despre poezie si despre
rolul poetului,din perspectiva unei estetici moderne,fiind de altfel si o meditatie pe tema cunoasterii.
Este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-
lume si poet-creatie. Poezia apartine modernismului prin: influentele expresioniste, intelectualizarea
emotiei,noutatea metaforei si innoirea prozodiei.
Teme
Tema poeziei este cunoasterea, desemnata de metafora „lumina”, dar si atitudinea poetica in fata marilor
taine ale Universului conform careia cunoasterea lumii este posibila numai prin iubire.
Motivele poetice sunt misterul si lumina, cel din urma find motiv central in poezie si metafora emblematica
pentru opera poetica a lui Blaga.
Viziunea despre lume se circumscrie orizontului misterului, un concept central la Blaga, atat in opera
filosofica cat si in cea poetica.Filosoful determina doua modalitati de cunoastere, de raportare la mister:
cunoasterea paradisiaca, de tip rational , care descifreaza misterul si cea luciferica,specifica poetului, care
potenteaza misterul.In conceptia autorului, rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii si de a le ucide
astfel („Lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns”), ci de a le adanci misterul prin creatie: „eu cu
lumina mea sporesc a lumii taina”.
Compozitie
Titlul contine o metafora revelatorie („corola de minuni a lumii”) si exprima atitudinea poetului de protejare
a misterului.Primul cuvant, pronumele „eu” evidentiaza rolul eului liril,de centru creator al propriului univers
poetic, fiind si o marca a confesiunii. Verbul la forma negativa ,,nu strivesc’’ exprima refuzul cunoasterii de tip
rational,rolul poetului fiind de a adanci taina.
Incipitul reia titlul poeziei, aflandu-se intr-o relatie de sens cu versurile care incheie arta poetica:”Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii /[...] /caci eu iubesc/si ochi si flori si buze si morminte”. Metafora revelatorie
„corola de minuni” numeste tainele universului, imaginate ca petalele unei corole uriase, surprinse de poet prin
enumerarea metaforica : „flori”, „ochi”, „buze”, „morminte”.
Fiind o poezie de tip confesiune,lirismul subiectiv se exprima prin marcile eului liric: verbe si pronume la
persoana I singular („eu iubesc”, „nu strivesc”, „nu ucid” ), adjectivul posesiv de persoana I („calea mea”, „ochii
mei”).
Poezia cuprinde trei secvente lirice: atitudinea poetului fata de cunoastere (I), opozitia „lumina mea”-„lumina
altora”(II) si explicatia pentru atitudinea din prima secventa(III).
Prima secventa ofera o definitie a creatiei si exprima refuzul cunoasterii paradisiace prin verbe la forma
negativa „nu strivesc”. Minunile corolei sunt descrise prin patru metafore-simbol, desemnand temele creatiei
blagiene: „flori”-viata,efemeritatea dar si frumosul, „ochi”-cunoasterea,contemplarea poetica a lumii, „buze”-
iubirea, rostirea poetica, „morminte”-moartea, eternitatea.
 A doua secventa se construieste pe relatia de opozitie „lumina mea”-„luminea altora”, ca o antiteza intre
cele doua tipuri de cunoastere, paradisiaca si luciferica.Diferenta dintre cele doua atitudini poetice este redata
la nivelul textului de catre pronumele personal „eu”, adjectivul pronominal posesiv „(lumina) mea” si adjectivul
nehotarat „(lumina) altora”. Cele doua tipuri de cunoastere sunt redate prin asocierea acestor elemente de
opozitie cu verbe sugestive care le pun si mai bine in evidenta : „Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului
ascuns”, in timp ce eul liric blagian sporeste „a lumii taina”.
Finalul are rol conclusiv,cu toate ca este exprimata prin raportul de cauzalitate ,,caci”. Cunoasterea poetica
este un act de contemplatie („tot...se schimba... sub ochii mei”) si de iubire ”caci eu iubesc/si ochi si flori si
buze si morminte”.
Caracterul modernist se regaseste si la nivelul prozodiei prin utilizarea versului alb (20 versuri libere cu
metrica variabila) si a tehnicii ingambamentului.
Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajului poetic.La nivel morfologic,
repetarea cuvantului cheie „eu” sustine definirea relatiei creator-lume.Seriile verbale antitetice redau atitudinea
fata de mister ilustrate de cele doua tipuri de cunoastere : cea paradisiaca -„lumina altora” , „sugruma(vraja)”,
„striveste”, „ucide” si cea luciferica-„lumina mea”, „sporesc”, „nu sugrum”.
O trasatura modernista a limbajului poetic este intelectualizarea emotiei. La Blaga,limbajul si imaginile
artistice sunt puse in relatie cu un plan filosofic secundar.
Concluzie
In concluzie, arta poetica „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga apartine modernismului
printr-o serie de particularitati de structura si de expresivitate: viziunea asupra lumii(subiectivismul),
intelectualizarea emotiei, influentele expresioniste, noutatea metaforei,tehnica poetica si innoirile prozodice.