Riga Crypto si lapona Enigel

de Ion Barbu

Modernismul este o tendinta generala care se manifesta in literatura si arta universala, incepand din a doua
jumatate a secolului al XIX-lea si pana dupa al Doilea Razboi Mondial, cand va fi continuata de postmodernism.In
poezie, se considera ca anul de nastere a liricii moderne este 1857, cand Charles Baudelaire publica”Florile
Raului”.
Context
Publicata initial in 1924,integrata apoi in ciclul „Uvenderode” din volumul „Joc secund”(1930), „Riga Crypto
si lapona Enigel” de Ion Barbu , prin problematica si mijloace artistice,anunta dezvoltarea ulterioara a poeziei
barbiene.
Incadrare
„Riga Crypto si lapona Enigel” este subintitulata „Balada”,incepe ca un cantec batranesc de nunta, insa
rastoarna conceptul traditional, realizandu-se in viziune moderna , ca un amplu poem de cunoastere si poem
alegoric,o poveste de iubire din lumea vegetala.
Poemul se incadreaza modernismului interbelic prin intelectualizarea emotiei, imaginar poetic inedit,
ambiguitate, metafore surprinzatoare si innoiri prozodice.
Teme
Tema poeziei o reprezinta iubirea ca modalitate de cunoastere a lumii. Fiind „un Luceafar intors” , poemul
prezinta drama cunoasterii si a incompatibilitatii dintre doua lumi (regnuri).
Compozitie
Titlul baladei trimite cu gandul la marile povesti de dragoste din literatura universala, „Romeo si Julieta”,
„Tristan si Isolda”,insa la Ion Barbu, membrii cuplului sunt antagonici(fac parte din regnuri diferite).Sunt
personaje romantice cu trasaturi exceptionale, dar negative in raport cu norma comuna( Cripto e „sterp” si
„naravas/ Ca nu voia sa infloreasca”, iar Enigel este „prea cuminte”).
Numele Crypto , cel tainuit („inima ascunsa”), sugereaza apartenenta sa la familia ciupercilor (criptogama),iar
„riga” indica statutul sau de rege al regnului vegetal, al fapturilor inferioare.Numele Enigel cu sonoritate nordica
sustine originea laponei(de la pol) si trimite probabil la semnificatia cuvantului din limba suedeza „inger” (
latinescul „angelus”). Ea reprezinta ipostaza umana, cea mai evoluata a regnului animal.
La nivel formal, poezia este alcatuita din doua parti,fiecare dintre ele prezentand cate o nunta :una implinita,
cadru al celeilalte nunti, ratate, modificate in final prin casatoria lui Crypto cu masalarita.Formula
compozitionala este aceea a povestirii in rama.
Prima parte constituie prologul si contureaza in putine imagini atmosfera de la finalul unei nunti traite.
Primele patru strofe constituie rama viitoarei povesti si reprezinta dialogul menestrelului cu „nuntasul fruntas”.
Menestrelul e imbiat sa cante despre nunta ratata dintre doi parteneri inegali,reprezentanti a doua regnuri
diferite, „Enigel si riga Crypto”.
Partea a doua, nunta povestita, este realizata din mai multe tablouri poetice: portretul si imparatia rigai
Crypto(strofele 5-7),portretul, locurile natale si oprirea din drum a laponei Enigel(8,9), intalnirea dintre cei doi
(10),cele trei chemari ale rigai si primele doua refuzuri ale laponei(11-15), raspunsul laponei si refuzul categoric
cu relevarea relatiei dintre simbolul solar si a propria conditie(16-20),incheierea intalnirii(21,22) si pedepsirea
rigai din finalul baladei(23-27).Modurile de expunere sunt,in ordine:descrierea, dialogul si naratiunea.
In expozitiune, sunt prezentate in antiteza portretele membrilor cuplului si locurile lor natale, diferentele
dintre ei generand intriga.
Riga Crypto, „inima ascunsa”, este craiul buretilor, caruia dragoste pentru Enigel ii este fatala.Singura lor
asemanare este statutul superior in interiorul propriei lumi.Crypto este batjocorit si barfit de supusi pentru ca e
„sterp” si „naravas” , in timp ce lapona isi recunoaste statutul de fiinta solara „Ca daca-n iarna sunt
facuta/.../Ma-nchin la soarele-ntelept”. Spatiu definitoriu al existentei, pentru Crypto, este umezeala perpetua
si impura, in timp ce lapona vine din „tari de gheata urgisite”, ceea ce explica aspiratia ei spre soare si lumina.
Membrii cuplului fac parte din regnuri diferite si, de aceea,nu pot comunica in plan real.Intalnirea lor se
realizeaza in plan oniric, ca in Luceafarul, doar ca rolurile sunt inversate.
In prima chemare-descantec, Crypto isi imbie aleasa cu „fragi” si cu „dulceata”, elemente ale existentei sale
vegetatite, dar aici capata conotatii erotice.Darul lui este refuzat categoric : „Eu ma duc sa culeg/Fragii fragezi
mai la vale”. Refuzul laponei il pune intr-o situatie dilematica dar optiunea lui este ferma si merge chiar pana la
sacrificiul de sine in a doua chemare : „Daca pleci sa culegi/Incepi,rogu-te cu mine”.
Al doilea refuz este sustinut de enumerarea atributelor lui Crypto „bland”, „plapand”, „necopt”. Opozitia
„copt”-„necopt” relata in ultimul refuz prin antiteza soare-umbra, pune in evidenta incompatibilitatea lor.
Imaginii de fragilitate a lui Crypto, lapona ii opune tentatiei ei spre absolut „Ma-nchin la soarele-ntelept”, cu
toate ca tentatia iubirii este mare. Soarele este simbol al existentei spirituale, al implinirii umane, in antiteza cu
„umbra” , simbol al existentei instinctuale,sterile,vegetative.
Pentru a-si continua drumul catre soare si cunoastere, lapona refuza descantecul rigai, care se intoarce
impotriva sa si-l distruge. Faptura firava cade victima propriului vis si a indraznelii de a-si depasi conditia. Finalul
este trist. Riga Crypto este transformat intr-o ciuperca otravitoare, fiind obligat sa traiasca alaturi de fapturi
asemenea lui „Laurul-Balaurul” si „masalarita-mireasa”.
Trei mituri fundamentale de origine greaca sunt valorificate in poem: al soarelui (al absolutului), al nuntii si al
oglinzii.Drumul spre sud al laponei are semnificatia unui drum initiatic, in care popasul in tinutul rigai este o
prob, trecuta prin respingerea nuntii pe o treapta inferioara.
La nivel stilistic, prezenta inversiunilor „zice-l-as” si a vocativelor in prima parte a baladei evidentiaza
oralitatea textului.In portretizarea celor doua personaje simbolice se utilizeaza epitetul si antiteza: Crypto este
„sterp si naravas”, „span” iar lapona e „mica, linistita”si „prea cuminte”. Ambiguitatea este produsa de
metaforele insolite : „Ca sufletul nu e fantana/ Decat la om fiara batrana”.
Prozodia este riguroasa initial: catrene cu rima incrucisata si masura de 8-9 silabe.Insa, pe parcurs, poetul
modern schimba trasaturile prozodice si sonoritatile in functie de mesaj: interventia naratorului sau dialogul
protagonistilor, chemare sau refuz, descantec sau blestem.
Concluzie
In concluzie, poemul „Riga Crypto si lapona Enigel” de Ion Barbu impune o viziune moderna.Accentul in
aceasta balada cade pe antagonismul slab-puternic. Prin intermediul acestui poem,Barbu neaga o intreaga
traditie literara: inlocuind ideea impusa in literatura ca dragostea este un miracol in sine, poetul prezinta drama
incompatibilitatii si legea nemiloasa a iubirii.