Baltagul

de M. Sadoveanu

Context
Romanul „Baltagul”, publicat in 1930 este „probabil singurul roman obiectiv „(N.Manolescu) al scriitorului
si aduce o formula romanesca inedita in peisajul epocii interbelice:polimorfismul structurii dat de amestecul de
roman realist si mitic.
Incadrare
Romanul este o creatie epica in proza, de mari dimensiuni,cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe
planuri narative,in timp si spatiu precizate, cu un conflict complex,personaje numeroase, puternic
individualizate,care ofera o imagine ampla asupra vietii.
Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale: aspectul realist(monografia lumii pastorale,
reperele spatiale,tipologia personajelor, tehnica detaliului semnificativ) si aspectul mitic(gesturile rituale ale
Vitoriei,motivul comuniunea om-natura,traditii pastorale si mitul marii treceri).
Teme
Fiind un roman al perioadei de maturitate, se regasesc in opera marile teme sadoveniene: viata
pastorala,natura, miturile, iubirea, familia,calatoria,intelepciunea.
Tema rurala a romanului traditional este dublata de tema calatoriei initiatice si justitiare.
Romanul „Baltagul” prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor,
avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nichifor Lipan.
Calatoria, cautarea adevarului constituie axul romanului si se asociaza cu motivul labirintului.Astfel,
parcurgerea drumului are diferite semnificatii.Pentru Vitoria,prin reconstituirea evenimentelor care au dus la
moarte sotului sau, devine o dubla aventura: a cunoasterii lumii si a cunoasterii de sine. Pentru tanarul
Gheorghita, calatoria are rol educativ,initiatic,romanul devenind Bildungsroman.
Compozitie
Titlul desemneaza baltagul, un topor cu doua taisuri, simbol ambivalent:arma a crimei, dar si instrumentul
justitiar, reparator.De remarcat este faptul ca baltagul lui Gheorghita ramane nepatat de sangele criminalilor.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea la persoana a III-a realizandu-se de catre un narator
omniscient si omniprezent care reconstituie in mod obiectiv lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei prin
tehnica detaliului si observatie.Desi naratorul omniscient este unic, Vitoria ii preia rolul la parastas, unde
asemenea unui „Hamlet feminin”(G.Calinescu) ea reconstituie crima in detalui pe baza propriilor deductii
logice.Acest lucru ii determina pe faptasi sa isi recunoasca vina.
Secventele narative sunt legate prin inlantuire si alternanta. Naratiunea este preponderenta,dar
pasajele descriptive fixeaza cadrul evenimentelor sau elemente de portret, in timp ce dialogul confera
veridicitate si dramatism intamplarilor.
Timpul derularii actiunii este vag precizat , prin repere temporale : „Aproape de Sf. Andrei”, „16 Martie”,
”in Postul Mare”. Spatiul actiunii este satul Magura Tarcaului, zona de munte a Moldovei, dar si satul de
campie Cristesti.Fiind un roman realist, sunt prezente toponime precum Dorna si Bicaz,in schimb fiind si o
scriere fictionala, autorul imagineaza satul Magura Tarcaului.
Romanul este structurat in 16 capitole,care pot fi grupate in raport cu tema operei in 3 parti:
I.constatarea absentei si pregatirile de drum,II. cautarea sotului disparut,III.gasirea celui cautat,
inmormantarea si pedepsirea faptasilor.
Romanul debuteaza sub semnul mitic prin relatarea unei legende despre obiceiurile si modul de viata al
pastorilor,pe care obisnuia Nichifor sa o spuna pe la cumetrii. Aceasta are rolul de a introduce personajul in
roman si de a plasa lumea aceasta sub semnul mitic al legendei.
Prima parte surprinde framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si pregatirile de drum.
Expozitiunea curpindea imaginea satului Magura Tarcaului si portretul fizic al Vitoriei, gandindu-se la
sotul sau plecat sa cumpere oi.
 Intriga romanului consta intr-un fapt perturbator: realizarea disparitie lui Nichifor Lipan,surprinzand atat
framantarile Vitoriei cat si pregatirea pentru drum: tine post negru 12 vineri,se inchina la icoana Sf.Ana,anunta
autoritatile de disparitia sotului,vinde unele obiecte pentru a face rost de bani pentru calatorie, o lasa pe
Minodora la manastire, iar lui Gheorghita ii daruieste un baltag sfintit.
Partea a doua contine desfasurarea actiunii si urmareste drumul parcurs de Vitoria si de Gheorghita in
cautarea lui Nichifor.Ei ii reconstituie traseul si fac o serie de popasuri pe la hanuri de unde afla stiri despre
Nichifor.In drumul lor intalenesc un botez apoi o nunta,succesiunea lor anticipand inmormantarea din
final.Intreband din sat in sat, Vitoria isi da seama ca sotul ei a disparut undeva intre Suha si Sabasa.Cu ajutorul
cainelui regasit,Lupu, munteanca ii gaseste ramasitele intr-o rapa din dreptul Crucii Talienilor.
Partea a treia prezinta sfarsitul drumului:ancheta politiei, inmormantarea. Parastasul lui Nichifor Lipan si
pedepsirea ucigasilor.Coborarea in rapa si vegherea nocturna a mormantului marcheaza maturizarea lui
Gheorghita, incheiata in infaptuirea actului de dreptate la parastas.
Punctul culminant e momentul in care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzandu-i pe
ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza.Primul isi recunoaste vina,dar al doilea devine agresiv.Bogza este lovit de
Gheorghita cu baltagul,dar ucis de Lupu.
In deznodamant, ucigasul Ilie Cutui ii cere iertare Vitoriei si isi recunoaste fapta.
Finalul(epilogol) cuprinde planurile de viitor al Vitoriei in legatura cu familia ei, rostite dupa incheierea
deznodamantului.
Principalul conflict al romanului este cel dintre Vitoria Lipan si cei doi ucigasi ai sotului sau,Calistrat Bogza
si Ilie Cutui.Vitoria traieste la inceput un puternic conflict interior cauzat de absenta lui Nichifor.
Este prezent de asemenea, un conflict intre traditie si inovatie, intre lumea arhaica pastorala si
modernitatea care incepe sa patrunda in satul muntenilor.
Personajele infatiseaza tipologii umane reprezentative pentru lumea satului de la munte, de la inceputul
sec. al XX-lea.
Personajul principal, Vitoria, este o femeie puternica, hotarata, curajoasa, lucida cu spiritul
dreptatii.Inteligenta si stapanirea de sine si le dovedeste atat in timpul cautarilor, cat si la parastas cand ii
demasca pe ucigasi.Ca personaj arhetipal, ea apartine lumii muntenilor.Transmite copiilor respectul
traditiilor,ii cere Minodorei sa uite de „coc, valt si bluza” si sa respecte legile stramosesti,nescrise.Vitoria este
cea care il ghideaza pe Gheorghita spre maturizare, pe parcursul calatoriei. Ea respecta obiceiurile de botez,
nunta si inmormantare.
Personajul complex este realizat prin tehnica basoreliefului si individualizat prin caracterizare directa si
indirecta. Portretul fizic releva frumusetea Vitoriei prin tehnica detaliului semnificativ.
Personajul secundar,Gheorghita,reprezinta generatia tanara, care trebuie sa ia loculu tatalui
disparut.Romanul poate fi considerat initiatic intrucat prezinta drumul spre maturitate al lui Gheroghita.
Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, prin retrospectiva si rememorare, reprezantand destinul
muritor al oamenilor.
Personajele episodice sunt reprezentative pentru lumea satului arhaic: mos Pricop(ospitalitatea),
parintele Danile(autoritatea spirituala in satul arhaic), baba Maranda(credinta in superstitii). Minodora, fiica
receptiva la noutatile civilizatie este trimisa la manastire pentru purificare.
Caracterul monografic al romanului este redat prin infatisarea vietii muntenilor, ocupatiile,
traditiile,obiceiurile si principalele lor trasaturi: sunt oameni muncitori, veseli, iubitori,familia Lipan facand
parte din aceasta comunitate.
Concluzie
Romanul „Baltagul” de M.Sadoveanu este un roman realist mitic, intrucat prezinta in mod veridic imaginea
satului de munte moldovenesc, personajele tipologice, valorificand motivul din balada „Miorita” ca si pretext
epic, fapt care, alaturi de legenda despre traditiile pastorilor, pune romanul sub semnul mitic.