Plumb

De George Bacovia

Simbolismul este un curent literar care a luat nastere in Franta, in a II-a jumatate a secolului al XIX-lea,
teoretizat de Jean Moreas in 1886 in articolul-manifest „Le Symbolisme” ,fiind o reactie impotriva
naturalismului si a cultului exagerat pentru forma al parnasianismului.
Context
Poezia simbolista „Plumb” de G.Bacovia deschide volumul cu acelasi titlu, publicat in 1916, definindu-l in
totalitate.Asezarea sa in fruntea primului volum publicat de Bacovia ii confera calitatea de text programatic.
Incadrare
Textul poetic se inscrie in lirica simbolista prin: teme si motive,cultivarea simbolurilor,a sugestiei,prin
corespondente,decor, cromatica,tehnica repetitiilor ce confera poeziei muzicalitate interioara si dramatism
trairii eului liric.Dramatismul este realizat prin corespondenta dintre materie si spirit.Textul nu contine niciun
termen explicit al angoasei, starea poetica simbolista putand fi dedusa din descrierea cadrului si prin
intermediul simbolurilor.
Teme
Tema poeziei o constituie conditia poetului izolat intr-o societate lipsita de aspiratii si artificiala,conditie
marcata de singuratate, imposibilitatea evadarii si moartea iubirii.
Motivele lirice cu valoare de simbol apartin campului semantic al mortii(plumbul, cavoul, sicriele, vantul,
frigul,cimitirul,somnul),configurand decorul funerar.Ele se asociaza cu stari sufleteste regasite in poezia
simbolista:singuratatea, starea de spleen, de angoasa, izolarea, spaima de moarte,inadaptarea, tragicul
existentel , privirea in sine ca intr-un strain.Laitmotivul „stam singur” subliniaza senzatia de pustietate
sufleteasca.
Viziunea despre lume este sumbra, fara speranta de salvare(nemetafizica) si de un tragism asumat cu
luciditate.Imaginarul poetic din „Plumb” infatiseaza lumea ca pe un imens cimitir, tot ce e viu fiind impietrit
sub efectul metalului toxic(„amorul meu de plumb”).Eul fantomatic rataceste printr-o lume-inchisoare aflata in
disolutie.
Compozitie
Titlul poeziei este simbolul plumb, care sugereaza apasarea, angoasa, greutatea sufocanta, cenusiul
existential, universul monoton,inchiderea definitiva a spatiului existential fara solutii de iesire.
Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii: persoana I singular a
verbelor(„stam”,”am inceput”) si persoana I a adjectivului posesiv „(amorul) meu”.
In compozitia poeziei esential este principiul simetriei.Textul este structurat in doua catrene contruite pe
baza lexemului „plumb” reluat in 6 din cele 8 versuri, plasat in pozitii simetrice la rima exterioara si
interioara.Cele doua secvente poetice(strofe) corespund celor doua planuri ale realitatii:realitatea exterioara,
obiectiva(simbolizata de cimitir si de cavou) si realitatea interioara, subiectiva(simbolizata de sentimentul
iubirii, a carui invocare se face cu disperare, fiind si e conditionat de natura mediului).
Strofa I surprinde cadrul spatial inchis, apasator,in care eul liric se simte claustrat,infatisat printr-o
enumeratie de elemente ale decorului funerar: „sicriele de plumb”,”flori de plumb”,”coroanele de plumb”,
„vestmantul funerar”. Repetarea epitetului „de plumb” multiplica sugestiile(cromatica, tactila-de apasare)
insistand asupra existentei mohorate, anoste, lipsite de posibilitatea de salvare.Lumea obiectuala, in
manifestarile ei de gingasie-„florile”, este marcata de impietrire.Intregul ambient capata greutatea apasatoare
a plumbului , iar eul poetic se retrage in spatiul inchis al cavoului, simbol al izolarii. Vantul este singurul
element care sugereaza miscarea, insa produce efecte reci, ale mortiii: „Si scartaiau coroanele de plumb”.
 Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabra poarta sugestia nocturnului.
Strofa a II-a debuteaza sub semnul tragicului existential, generat de moartea iubirii:”Dormea intors amorul
meu de plumb”.Cuvantul „intors” constituie misterul poemului.Este vorba, probabil, cum va spune Blaga, de
intoarcerea mortului cu fata spre apus. Metafora „amorul meu de plumb” sugereaza ideea ca mineralizarea,
produsa de efectul toxic al plumbului, a cuprins si lumea interioara. Eul liric isi priveste sentimentul ca un
spectator „Stam singur langa mort”-imagine tragica si absurda a instrainarii de sine. Incercarea de salvare este
iluzorie „Si-am inceput sa-l strig”.Metafora „Aripile de plumb” presupune zborul in jos, caderea surda si grea,
imposibilitatea evadarii, moartea afectivitatii.
Daca la romantici iubirea poate fi o cale de implinire,la Bacovia moartea amorului sugereaza pierderea
ultimei sperante de salvare, motiv pentru care exteriorizarea spaimei de neant se face prin strigat.
In ceeea ce priveste prozodia, „Plumb” are o constructie riguroasa care sugereaza angoasa si imposibilitatea
salvarii. Elementele prozodiei clasice redau muzicalitatea exterioara prin rima imbratisata, masura de 10
silabe, iambul alternand cu amfibrahul.Muzicalitatea interioara, specifica simbolistilor, se realizeaza prin
sonoritatea data de consoanele „grele” al simbolului „plumb”, repetat obsesiv in poem, prin tehnica repetitiilor
si prezenta predominanta a vocalelor o, u , i dand sentimentul golului existential.
La nivel morfologic,se remarca prezenta verbelor, in marea lor majoritate statice.Timpul imperfect
desemneaza trecutul nedeterminat, permanenta unei stari de angoasa(„dormeau”, „stam” ,”era”).Cele doua
verbe la perfect compus(„am inceput”), respectiv la conjunctiv(„sa strig”) sugereaza disperarea poetului
atunci cand constientizeaza ca universul este cuprins de atmosfera sumbra a mortii.
La nivel sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale, independente, coordonate prin
juxtapunere sau copulativ.Repetarea conjunctiei copulative „si” realizeaza suprapunerea de imagini pentru a
reda aceeasi stare.
La nivel lexical, se observa prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii: sicriu, cavou, funerar,
coroana, mort.Repetarea acelorasi cuvinte are ca efect monotonia.
La nivel stilistic, este surprins simbolul central plumb, asociat metaforelor „flori de plumb”, „aripile de
plumb”,”coroanele de plumb” si expresivitatea epitetului din versul :”Dormea intors amorul meu de plumb”.
Concluzie
In concluzie,prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei ,a simbolului si a corespondentelor, prin
prezentarea satrilor sufletesti de angoasa, de singuratate, de vid sufletesc, poezia „Plumb” de G. Bacovia se
incadreaza in estetica simbolismului.