Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga

 Context

Lucian Blaga publica in anul 1919 in deschiderea primului sau volum de poezii
“Poemele luminii” poezia modernista “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, poezie ce se
inscrie in seria artelor poetice moderne din perioada interbelica, alaturi de “Testament” de T.
Arghezi, si “Joc secund” de I. Barbu.

 Specie literara, curent literar

Poezia este o arta poetica deoarece poetul isi exprima intr-o maniera artistica propria
conceptie despre poezie si despre rolul poetului in raport cu societatea, creatia si cunoastere.
Aceasta poezie este si o meditatie filosofica pe tema cunoasterii, autorul invitandu-ne sa
reflectam asupra acestei teme.

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o arta poetica moderna care inglobeaza:
influente expresioniste, emotia ce tinde catre intelectualizare, metafora revelatorie si versul
liber. In poezie apar doua relatii asupra carora interesul poetic este concentrat: relatia poet-
lume si poet-creatie.

 Tema, viziunea despre lume (doua imagini/idei poetice)

Tema poeziei este cunoasterea, reflectata prin metafora “lumina”, dar si atitudinea
poetului in fata marilor taine ale Universului. In conceptia filosofului Lucian Blaga,
cunoasterea lumii este posbila numai prin iubire, conceptie care reiese din urmatoarele
sintagme: “Eu nu strivesc”, “caci eu iubesc”.
Viziunea poetului despre lume se inscrie in perspectiva misterului, motivul central al lui
Blaga, atat in opera filosofica cat si in cea poetica. Pentru poet, exista doua modalitati de
cunoastere: cunoasterea luciferica, poetica care accentueaza misterul, si cunoasterea
paradiziaca,rationala, logica, care descifreaza misterul.
Rolul poetului nu este de a descifra misterele universului si de a le ucide “lumina
altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns”, ci de a le adanci enigma prin creatie “eu cu
lumina mea sporesc a lumii taina”
 Elemente de compozitie si de limbaj (perspectiva narativa, titlu, figuri semantice,
elemnte de prozodie, etc.) semnificative pentru tema si vizunea despre lume.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o confesiune lirica, realizata cu ajutorul

marcilor subiectivitatii eului liric: verbe si pronume la persoana I singular “eu iubesc”, “nu
strivesc”,” nu ucid”, adjectivul posesiv de persoana I “calea mea”, “ochii mei”.
 Titlul este alcatuit din sintagma “eu nu strivesc” si metafora revelatorie “corola de
minuni a lumii”. Pronumele “eu” repetat de cinci ori in poezie, evidentiaza rolul poetului creator
si reprezinta o marca a confesiunii, avand influente expresioniste. Forma negativa a verbului
“nu strivesc” potenteaza refuzul poetic pentru cunoasterea paradiziaca, de tip rational, autorul
fiind adeptul cunoasterii luciferice, poetice, pentru ca, in viziunea sa, rolul poetului este a
adanci taina unui mister, nu de a o “ucide”. Metafora revelatoare “corola de minuni a lumii”
exprima atitudinea protectiva a poetului in ceea ce priveste misterul.
Textul poetic este construit pe baza relatiilor de opozitie care se stabilesc intre cele
doua tipuri de cunoastere: cunoasterea luciferica, poetica “lumina mea” si cunoasterea
paradiziaca, logica “lumina altora”.
Elementele de recurenta (motivele poetice) sunt : misterul si lumina, motiv central al
poeziei blagiene si metafora emblematica a operei poetului cu dubla semnificatie: cunoastere
si iubire.
Poezia este structurata in trei secvente lirice, mai exact: prima secventa – versurile 1-
5, a doua secventa – versurile 6-8 si a treia secventa – versurile 19-20.

Prima secvență a poeziei exprimă atitudinea poetului în fața misterelor lumii, refuzul de a
distruge frumusețea universului prin cunoașterea rațională: „eu nu strivesc corola de minuni a
lumii/ și nu ucid/ cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea”. Enumerația „în flori, în ochi,
pe buze ori morminte” cuprinde elementele componente ale universului într-o gradație
ascendentă , în funcție de profunzimea tainelor. „Florile” reprezintă universul vegetal, „ochii”
simbolizează taina cunoașterii, „buzele” exprimă taina iubirii dar și pe cea a vorbirii iar
„mormintele” reprezintă marea taină a morții văzută ca o componentă a existenței.

Cele două metafore în jurul cărora se construiește discursul liric sunt „lumina mea”
care denumește cunoașterea luciferică, de tip poetic și „lumina altora”, care denumește
cunoașterea paradisiacă de tip științific. Celor două metafore li se asociază serii de verbe
care exprimă efectele lor. Cunoașterea luciferică este asociată cu „nu strivesc”, „nu ucid”, „nu
sugrum”, „îmbogățesc”, „sporesc”, „iubesc”, sugerând astfel protejarea și amplificarea tainelor
universului. „Lumina altora” este asociată cu verbe care exprimă distrugerea: „strivește”,
„ucide”, „sugrumă”, „micșorează”, „nu îmbogățește”, „nu iubește”: „ lumina altora/sugrumă
vraja nepătrunsului ascuns/ în adâncimi de întuneric”. Universul misterios ce trebuie ocrotit
pentru a i se păstra frumusețea și echilibrul este sugerat prin metafore revelatorii: „taină”,
„nepătrunsul ascuns”, „adâncimi de întuneric”, „întunecata zare”, „ne-nțelesuri și mai mari”.

A doua secvență a poeziei cuprinde o comparație amplă între lumina lunii și cunoașterea
luciferică. La fel cum lumina lunii lasă să se zărească numai conturul obiectelor, la fel și
cunoașterea poetică pătrunde tainele universului oferind multiple căi de revelare a misterului.
Epitetele în inversiune „largi fiori de sfânt mister” sugerează sacralitatea misterului, dar și
extazul poetului în fața revelării tainelor. Plasticizarea ideii se realizează prin elementele
imaginarului poetic specifice lui Blaga: „lumină, taină, zare, noapte, fior, lună.” Motivul luminii
și cel al misterului sunt elemente de recurență.
 Ultima secventa are rol concluziv, poetul exprimand atitudinea sensibila si iubitoare
“caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte”.
Textul poetic reuneste innoiri prozodice moderniste cum ar fi versul liber (fara rima,
masura si ritm) si ingambamentul, care reprezinta continuarea ideii poetice in versul umator,
marcata prin scrierea cu litera mica la inceputul versului.
Limbajul poetic este presarat cu procedee artistice si figuri de stil si are ca trasatura
principala intelectualizarea emotiei.

 Opinie

In opinia mea, Lucian Blaga inscrie poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” in
problematica cunoasterii, cunoastere care este inteleasa in doua moduri: paradiziaca,
luciferica. In viziunea poetului cunoasterea este posibila doar prin iubire. Rolul poetului nu
este acela de a descifra misterul, ci de a-l adanci prin creatie.

 Concluzie

În concluzie, poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetică modernă căci
apare aici concepția despre rolul poetului, Blaga optând pentru cunoașterea de tip luciferic,
care potențează misterul. Astfel, prin mijloacele ei specifice, miturile și simbolurile, poezia
pătrunde mai adânc tainele universului. Opinia mea este că „Eu nu strivesc corola de minuni
a lumii” este o poezie reprezentativă și pentru direcția modernistă, prin viziunea subiectivă
asupra lumii, prin elementele expresioniste precum exacerbarea eului, prin intelectualizarea
emoției, dar și prin prozodia modernă: ingambamentul, măsura metrică inegală și absența
rimei.