Joc secund

de Ion Barbu
Poet dublat de matematicianul Dan Barbilian, autorul unor studii interesante in domeniul geometriei in spatiu, Ion Barbu este si un poet reprezentativ la sec 20 chiar daca activitatea in domeniul poeziei se rezuma la cateva volume si cicluri de poezii. Initial a oscilat intre poezie si matematica, pentru o vreme a invins poezia. Va debuta la Literatorul al lui Alexandru Macedonski apoi va colabora la cenaclul Sburatorul si va publica in reviste ale momentului ca de exemplu Viata romaneasca, sau reviste moderniste Contimporanul. Volumele sale sunt Dupa melci, si Joc secund dar in ceea ce priveste poezia lui cu mult deosebita de cea a lui Arghezi sau Blaga, pentru Ion Barbu cunoasterea poetica inseamna sublimarea realului, efortul poetic este unul solicitant si de aceea descifrarea poeziei trebuie sa se faca la fel cu un efort mai deosebit. Ca matematician afirma ca exista un punct comun unde poezia se intalneste cu geometria, motiv pentru care afirma el Inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta. Pentru mine poezia este o prelungire a matematicii, asa ca, ramanand poet n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei. De altfel Ion Barbu a respins intotdeauna poezia lenesa sau poezia refuzata de idee, traditionalista, pentru ca spune el, poezia trebuie sa reprezinte o modalitate de cunoastere, sa fie o expresie a spiritului, o reflectare a constiintei. Criticul literar Tudor Vianu distinge 3 etape in creatia lui Barbu, parnasiana, baladica si orientala si etapa ermetica. Poezia din prima etapa se remarca printr-un adevarat cult al formei pornind de la ideea ca dincolo de aspectul aparent latent al unor obiecte pulseaza viata, in poezia ce apartine etapei a2a porneste de la valorificarea folclorului balcanic, iar in ultima etapa isi confirma pe deplin talentul poetic prin forta de sintetizate a ideilor. Oul dogmatic, Ritmuri pentru nuntile necesare, Timbru, Joc secund, sunt poezii reprezentative pentru aceasta etapa. Joc secund sau Din ceas, dedus..., o poezie careia autorul nu-i da titlu, titlul fiind propus de editori, se ompune din 2 catrene si impresioneaza in primul rand printr-o sonoritate impecabila considerata fiind o adevarata muzica a formelor in zbor. Sensurile poeziei sunt greu de descifrat la o prima lectura. Daca se foloseste ca punct de plecare o marturisire a poetului: Versul caruia ne inchinam se dovedeste a fi o dificila libertate: lumea purificata pana a nu mai oglindi decat figura spiritului nostru. Act clar de narcisism... O pura directie, un semn al mintii. In prima strofa dupa descifrarea sensului fiecarui cuvant in parte, poetul se refera la raportul dintre arta si realitate, prin urmare poezia este lumea purificata in oglinda, un act clar de narcisism, un semn al mintii. Criticul G.Calinescu da o interpretate a poeziei, poate mai apropiata: Poezia adancul acestei calme creste este o iesire din contingent (din ceas dedus), in pura gratuitate mantuit azur, joc secund, ca imaginea cirezii in apa. E un nadir latent, o sublimare a vietii prin retorsiune. Actul poetic reprezinta pentru Ion Barbu o distilare atenta a realitatii, arta este un joc secund, ceva mai pur decat realitatea, este o realitate sublimata dar care nu se mai confunda cu aspectele de la care a pornit. Realitatea este filtrata prin emotiile eului liric si poezia rezultat al acestei reflectari este acel joc secund, mai pur. Efortul poetic este unu nevazut dar trait intens numai de creator, asa cum spune Barbu cantec istoveste poetul ascuns cum numai marea,/ Meduzele cand plimba sub clopotele verzi. Afirmatia poetul ridica insumarea semnifica efortul de a selecta din realitate ceea ce emotioneaza, iar efortul este unul ascuns si tocmai de aceea descifrarea poeziei pentru Ion Barbu inseamna un efort necesar. Din gramatica textului, neobisnuit de originala, pare dificila cautarea reaporturilor logici dintre termeni, ideea fundamentala se desprinde dupa ce se intuieste semantica termenilor. Concluzia poemului este aceea ca arta este un joc secund mai pur, realitate sublimata ce porneste din viata, dintr-o traire dar nu se confunda cu viata ci se constituie intr-un univers posibil. Procedeele stilistice sunt relativ putine, epitetul nadir latent si o comparatie din finalul strofei a2a. Ca si in poezia Timbru si in aceasta, privirea poetului este asupra lumii de care este fascinat iar poezia trebuie sa devina un cantec incapator capabil sa cuprinda infinitul lumii. Joc secund este o arta poetica distincta in literatura romana tocmai prin viziunea lui Barbu asupra poeziei ca activitate de sublimare a realitatii.