Joc secund

-ermetism-
de Ion Barbu

I.Ermetismul este o direcție a modernismului interbelic , un curent literar care

pune accent pe incifrarea limbajului poetic, poetii ermetici cultivand metafora
incifrata, de unde rezulta ambiguitatea textului.

II.Ion Barbu este pseudonimul literar al lui Dan Barbilian, un matematician care
vrea a așeza poezia sub constelația lirismului absolut, orientând poezia românească
spre o experiență decisiv esențială, nemaicunoscută până atunci.
Referitor la crezul artistico-literar al lui Ion Barbu, acesta este adeptul
”poeziei pure” sau ”a poeziei emoțiilor reci”(Matei Călinescu), poetul realizând o
poezie intelectuală, ”o construcție deliberată”, un act inițiatic prin care cuvântul are
o anumită magie, iar omul este asemeni unui demiurg. În concepția lui Ion Barbu,
”poetul cuvântului” (Tudor Vianu) și nu doar al ideii și al viziunii, există ”undeva,
într-un punct luminos, un loc unde poezia se întâlnește cu geometria”. Poetul
preferă poezia leneșă, refuzată de idee, sintetizând în creațiile sale matematica,
mitologia, ludicul și astronomia.

III.Prezentare generala
Poezia ”Joc secund” este o creație reprezentativă pentru universul liric
barbian, o ”ars poetica”, fiind publicată în anul 1930 în volumul ”Joc secund”,
ilustrand concepția despre poezie și despre misiunea poetului.

IV.Tema poeziei
La nivel tematic, poezia face referire la ideea de creație, Ion Barbu aducând
în literatura română o nouă concepție despre artă. Această temă este evidențiata
prin două motive literare centrale: motivul oglinzii și motivul cântecului.
Creația este susținută în incipitul poeziei prin imaginea oglinzii, care
evidențiază spiritualizarea actului creator, oglinda reducand materia “la o imagine
hieratică”( Marin Mincu).
Poezia este scoasă din ”ceas dedus”, din concret, pentru a fi proiectată în
lumea ideilor pure, “în mântuit azur”. Azurul este simbolul înălțării, al
transcendentului, la care aspiră poetul modernist însetat de absolut.

1
 Dacă ”cirezile agreste”, concretul se abstractizează prin oglindire în apă,
poezia se purifică prin suflet, care apare la Ion Barbu în ipostază de intelect:
”Tăind pe înecarea cirezilor agreste/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur”.
Aceeași temă a creației este ilustrată în al doilea catren prin metafora
cantecului, anunțand misiunea poetului care potrivește cuvintele ”răsfirate” pentru
a crea emoție. Poezia este, așadar, o muzică a sufletului, un ”cântec” enigmatic,
asemeni adâncului mării, neputând fi descifrate decât de cei inițiați. Poetul se află
în ipostaza orfică, transfigurand realitatea, dand nastere unei alte ipostaze a
lucrurilor.

V.Titlul poeziei este o metaforă care defineste creatia, ca un joc; jocul pe care îl
propune Ion Barbu este un joc al doilea, în timp ce demiurgul inițiază jocul prim.
Astfel, Ion Barbu devine un ”poeta faber” care imită gesturile creatorului, dar într-
un alt plan al existentei, aspect care, în viziunea lui Platon, explică faptul că poezia
este o copie a unei alte copii, creația poetică repetând creația cosmică.

VI.Trăsături: Dintre trăsăturile ermetismului se identifică metafora incifrata, de

unde rezultă ambiguitatea limbajului. ”Adâncul acestei calme creste” este o
metaforă oximoronică, ce ilustrează o lume a contrariilor: cel mai jos punct ”
adâncul” se opune punctului cel mai înalt al realitatii, pentru a se uni acolo unde
”timpul își pierde caracterul liniar, devenind infinitate”( George Călinescu).
O altă antiteza este prezenta în strofa a doua prin exclamația retorică ”Nadir
latent!”. În sens denotativ, nadirul este punctul cel mai de jos, pe verticală, iar
zenitul pe cel mai înalt. Metaforic, zenitul este obiectul real, iar nadirul este
expresia subconștientului ”latent”, putând să dea oricând naștere unui act creator.
Poezia este, astfel, ”o oglindire a zenitului în apă”( George Călinescu).
O altă trăsătură este lirismul obiectiv, căci poetul eliberează poezia de
sentimentalism, scriind o poezie obiectivă, ușor subiectivizată prin adresarea
directă și exclamația retorică ”Nadir latent!”.

VII.Prozodie si concluzie: La nivel prozodic, poezia este alcătuită din două

strofe de tip catren, cu rimă încrucișată și măsură de 13-14 silabe.
În concluzie, poezia ”Joc secund” este o artă poetică ermetică, unde,
Ion Barbu, împotriva voinței sale, ”a rămas învingător pe Tărâmul poeziei”
(Marin Mincu).