Din ceas, dedus...
- Ion Barbu Dupa melci, Riga Crypto si lapona Enigel, Isarlac,
Modernismul se afirm plenar n lirica romneasc ultima, ermetica este etapa cea mai reprezentativa pentru
interbelic prin creaia lui Ion Barbu, poet
apropiat de cenaclul i de revista Sburtorul, conduse de
Eugen Lovinescu, principalul promotor al modernismului
romanesc. Barbilian, ca fiu de magistrat, cu inclinatii clare
pentru matematica, a devenit poet din ambitia de a-i
demonstra colegului si prietenului sau Tudor Vianu ca poate
scrie poezie. A debutat in revista Literatorul cu poezia
Fiinta semnand pentru prima data cu pseudonimul Ion
Barbu, Eugen Lovinescu numindu-l un poet nou.
Ion Barbu este reprezentatul cel mai pregnant al ideii
de modernitate in lirica interbelica, fiind creatorul unei
poezii originale, dar accesibila doar celor initiati, fiind o
poezie elitista. In Aventura sa lirica, Ion Barbu pleaca de la
premisele convergentei stiintei cu poezia. Oricat ar parea
de contradictorii acesti doi termeni la prima vedere, exista
undeva in domeniul inalt al geometriei un loc luminous unde
se intalneste cu poezia; Pentru mine poezia este o
prelungire a geometriei, asa ca ramanand poet n-am parasit
nicodata domeniul divin al geometriei.
Matematician de profesie, Barbu imbina in opera sa
metafora poetica si metafora matematica, multe poeme
fiind teoretizari lirice ale unor concepte matematice la fel ca
pentru Paul Valery, poezia e, pentru Ion Barbu, o sarbatoare
a intelectului. Desi contemporan cu Blaga si Arghezi, Ion
Barbu se apropie de conceptia unor poeti precum Stphane
Mallarm, Paul Valery, Charles Baudelaire, dar si de a lui
Anton Pann.
Tudor Vianu stabileste trei etape ale creatiei barbiene.
Prima este etapa parnasiana care cuprinde o poezie rece,
riguroasa ca forma, lipsita de sentimentalism, descriind
personaje mineralizate, forme ale geologicului si ale florei:
Lava, Muntii, Copacul, Banchizele, Umanizare. asadar un joc, facandu-se trimitere si la substratul
Etapa baladica si orientala, cea de-a doua etapa, cultiva
balada ca specie literara, poeziile lungi cu personaje exotice:
Nastratin Hogea la Isarlk, Domnisoara Hus. Etapa
Ion Barbu, numita si etapa poeziei pure, intelectualizate si
cuprinde poezii scrise intr-un limbaj matematic, cu simboluri
ermetice, cu o sintaxa dificila, eliptica, cu semnificatii
ascunse. Notiunea de ermetism deriva de la numele zeului
grec Hermes, patron al stiintelor oculte si al magiei,
denumind tot ceea ce implica un inteles ascuns, incifrat,
ermetic, in vederea initierii cititorului. Poetul incearca
permanent o geometrizare a discursului liric. George
Calinescu defineste ermetismul drept: o metoda de
gandire prin simboluri, iar Eugen Lovinescu in considera o
tendinta de refulare a lirismului. De altfel , Ion Barbu
propune trei cai de cunoastere: prin ratiune, prin eros si prin
poezie. Acesta defineste poezia drept act clar de
narcisism, de autoiubire deci de autocunoastere, semn al
mintii.
Poezia pura, lirismul absolut al lui Ion Barbu,
transmite intr-o forma incifrata, greu accesibila neofitilor, o
ordine secreta a lumii. Astfel, modernismul ermetic barbican
este de natura orfica, Ion Barbu fiind un Orfeu al liricii
romanesti. Aceasta lirica a intelectualitatii isi gaseste
expresia in poezia Din ceas, dedus care deschide
volumul Joc secund publicat in 1930. Titlul poeziei a fost
inlocuit de editori in 1964 cu titlul volumului Joc
secund.Din ceas, dedus este cea mai cunoscuta ars
poetica barbiana, prin intermediul ei, autorul exprimandu-si
conceptia despre lume si viata, despre rolul poetului si al
poeziei.
Titlul poeziei, dat de numele volumului omonim Joc
secund, contine o metafora definitorie pentru creatie si
pentru opera literara, vazuta in primul rand ca un act ludic,
un joc primsi in al doilea rand ca un act mimetic. Arta este
antropologic (Adrian Marino), Barbu incepand sa scrie
literatura dintr-un joc, un pariu cu prietenul sau Tudor
Vianu. Pe de alta parte, arta este un act mimetic, reluandu-
se conceptul de mimesis de la filosoful Platon. Acesta pleca
de la premisa existentei unei lumi ideale, absolute,
considerand ca realitatea nu este altceva decat o copie a
ideii, deci o copie de gradul intai, un mimesis de gradul
intai. Mimesis inseamna la Platon copie, imitatie. Arta este
in conceptia lui Platon o copie a realitatii, care este o copie a
ideii, devenind o copie de gradul al doilea, un mimesis de
gradul al doilea, un joc secund. Al doilea titlu al poeziei, Din
ceas, dedus, evidentiaza atemporalitatea artei, caci arta
este rupta din cotingent, din ceas. Dupa aprecierea lui Al.
Paleologul, timpul este "dedus, [] sustras oricarei prize a
temporalitatii curente". Hippocrates definea arta in acelasi
mod: ars langa, vita brevis. Lexemul dedus face parte care ne inconjoara constituie un spirit al ideilor asa cum
din campul semantic a matematicii, sugerand faptul ca
poezia trebuie sa fie rezultatul unui activ rationament.
Tema poeziei este creatia inteleasa ca un joc secund.
Daca jocul prim ii apartine creatorului divin, jocul secund ii
apartine artistului, poetului, care are capacitatea de
transcendere a lumii reale si de reflectare a lumii ideale prin
creatie.
Din punct de vedere compozitional poezia este
alcatuita din doua catrene, cu structura eliptica, organizate
in jurul a doua metafore: zenitul- punct de maxima stralucire
solara si nadirul- univers difuz, spatiu artistic al inspiratiei,
dezvaluind o oglinda ideala a lumii.
Prima strofa are un inceput ex-abrupto ce imita ideea
poetica din titlu: Din ceas, dedus adncul acestei calme
creste, Intrat prin oglind n mntuit azur. George poezia pura nu li se dezvaluie decat initiatilor, celor care se
Calinescu afirma ca aceasta arta poetica contine definitia
insasi a poeziei. Poezia este oglindita de Ion Barbu
oximoronic drept: adncul acestei calme creste, caci pe verzi, constituind telul esthetic barbian.
de-o parte poezia vine din adancul fiintei, fiind un produs al
inconstientului personal, iar pe de alta parte se inalta spre
calma creasta, un simbol al lumii ideilor a lui Platon.
Calma creasta aminteste de piscurile intelectului, dar si de
acel punct luminos din domeniul inalt al geometriei, in care
aceasta se intalneste cu poezia. Lexemul ceasapartine
campului semantic al timpului, dar al acelui sacru, amintind
de zeul Cronos. Mitul oglinzii poate fi asociat cu cel a lui
Narcis, tanar fermecat de frumusetea alter-ego-ului sau,
poezia fiind astfel un act clar de narcisism. In conceptia lui
Barbu lumea intra in mantuit azur, epitet cromatic
antepus, ce ilustreaza caracterul mantuitor al artei, dar si
rolul ei cathartic, purificator. Azurul poate desemna si
infinitul, lumea ideala, platoniciana. Cirezile agreste sunt
un simbol al biologicului, al lumii concrete, materiale, iar
necarea lor in grupurile apei, adica in lumea ideala,
pura, abstracta, platoniciana, duce la spiritualizare, la
transcendenta plina (Fr. Nietzsche). Astfel lumea materiala
cirezile agrestese oglindesc in apa. Acesta este jocul prim
al creatorului suprem. Sintagma joc secund mai pur
defineste poezia ermetica, pura, pronuntata de Ion Barbu,
Paul Valery, S. Mallarme.
Cea de-a doua strofa se deschide cu o invocatie
retorica Nadir latent!, poezia ca joc al mintii, se salveaza
astfel de conditia ingrate a artei, de a reflecta lumea
fenomenala, adica de a fi copie a copieisau umbra a
umbrelor, cum o considera Platon, ci poezia este un nadir
latent, un adanc in care se oglindeste zenitul, adica lumea
Ideilor. Poetul are menirea de a insuma lumea ideala
aronioasa si senina (metafora harfe rasfirate), astfel incat
frumusetea ei sa nu se piarda ca in zborul invers spre
lumea materiala. Canteculpoetului este insa ascuns,
straduiesc sa-I descifreze simbolurile; o asemenea poezie,
comparabila cu marea, isi escunde meduzele sub valurile
Din punct de vedere prosodic, remarcam o cadenta
linistita a versurilor, o anume muzicalitate subliniata prin
masura de 13-14 silabe, rima incrucisata si ritmul iambic. La
nivel lexical se observa prezenta termenilor abstracti,
neologici, familiari matematicii si firesti in limbajul stiintific:
dedus, insumarea, nadir, latent, creste. Singular in literature romana, descoperitor de noi
Remarcam la nivel stylistic abundenta metaforelor, ce formule si aspiratii literare, creator al unui univers liric
justifica incifrarea textului, construite cu ajutorul epitetelor: inedit, Ion Barbu ramane un poet al esentelor, al mesajelor
ceas dedus, mantuit azur, harfe resfirate, calme incifrate, ascunse si adanc pastrate acelora care aspira spre
creste, clopote verzi, joc secund, zbor invers. La initiere in arta poeziei, in jocul secund. Nu exista un alt
acestea se adauga asonanta: adancul acestei calme poet care sa spuna mai multe in mai putine cuvinte.
creste, aliteratia: harfe resfirate, comparatia:ascuns Concizia este virtutea capital al stilului sau si ar fi o grava
cum numai marea, ininitivul lung: inecarea, insumarea. eroare sa luam o lipsa cee ace este numai lipsa prisosului.
(Tudor Vianu)