RELIGIA GETO-DACILOR

Istoria Bisericii Romane

Lucrare de Seminar

M.S.A :)
 CUPRINS

I. Context istorico-geografic........................................................pag.3

II. Religie – generalitati.................................................................pag.3

III. Zeitati.......................................................................................pag.4
1. GEBELEIZIS
2. BENDIS
3. DERZELAS
4. ZAMOLXIS
5. KOGAIONON

IV. Rituri si obiceiuri......................................................................pag.7

1. Locurile de cult
2. Preotii
3. Sacrificiile
4. Rituri la naștere
5. Rituri funerare

V. Elemente de trecere de la cultul religios dacic la crestinism......pag.9

1. Gnosticismul dacic si gnosticismul crestin
2. Incinerarea
3. Iisus Hristos – Soarele Dreptatii
4. Inchinatul cu fata spre rasarit
5. De la ritul cultic zalmoxian la cel hristianic ortodox – continuitate perfecta

6.

2
 I. Context istorico-geografic

În antichitate, Dacia era țara locuită de geto-daci, care erau împărțiți într-un număr mai mare de
state și ocupau teritoriul cuprins între: râul Tisa (vest), râul Nistru și Marea Neagră (est), Dunăre
(sud) și Carpații Păduroși (nord). Dacia a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul regelui
Burebista, având ca granițe: țărmul Mării Negre și Bugul - spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea
panonică și Morava - spre vest, Carpații Păduroși - spre nord, iar Muntele Haemus (lanțul
Balcanilor) - spre sud. 1

Prima relatare despre geți aparține lui Herodot care relatează campania din 514-512 î.Ch. a lui
Darius împotriva sciților la nord de Marea Neagră, și arată că "înainte de a ajunge la Istru,
biruie mai întâi pe geți care s-au crezut nemuritori", iar despre faptul că au pierdut lupta spune:
"ei (geții) au fost cei mai viteji și cei mai neînfricați dintre traci".2

II. Religia geto-dacica - generalitati

Religia a constituit un element care a caracterizat sub mai multe aspecte originalitatea cultural-
spirituala a geto-dacilor. Herodot vorbeste despre credinta getilor in nemurire, intemeiata pe
cultul lui Zalmoxis, zeitatea suprema a geto-dacilor ce este prezentata, tot la Herodot, in trei
ipostaze: theos (zeu), daimon (intre zeu si om) si antropos ca muritor de rind.

Religia geto-dacilor pare să fi fost henoteistă sau monoteistă, centrată in jurul zeului suprem
Zalmoxis. Există, insa, și opinia că religia lor a fost politeistă, izvoarele istorice referindu-se la
mai multe nume de divinități.

Pentru studiul religiei desi exista numeroase izvoare scrise, acestea suprind foarte putin din acest
vast domeniu in plus foarte putini autori au fost in contact direct cu civilizatia geto-daca si inca
mai putini au reus it sa inteleaga credintele stramosilor nostri. Cu toate acestea se poate face un
tablou al religiei geto-dacilor.

Desi izvoarele scrise surprind foarte putin din domeniul religiei geto-dacilor, foarte putini autori
fiind in contact direct cu civilizatia acestora, se poate realiza, totusi, un tablou al religiei geto-
dacilor.

1
M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Istoria României, editura Corint, București, 2004
2
Herodit, Istorii IV

3
 III. Zeitati

Desi izvoarele scrise surprind foarte putin din domeniul religiei geto-dacilor, foarte putini autori
fiind in contact direct cu civilizatia acestora, se poate realiza, totusi, un tablou al religiei geto-
dacilor.

Cele mai importante aspecte ale acestui domeniu sunt zeitatile. Cele mai importante sunt:

1. GEBELEIZIS

Gebeleizis era zeul geto-dacic al zeul fulgerului, tunetului, ploii, reprezentat drept un bărbat
chipeș, uneori cu barbă. Fulgerele și tunetele erau manifestările sale. Este posibil ca acesta sa fi
fost unul si acelasi cu zeul-suprem Zalmoxis.

2. BENDIS

Zeita Bendis din mitotlogia dacica era adorata ca zeita a Lunii, a padurilor, a farmecelor, a noptii
si poate ca zeita magiciana. Herodot mentioneaza zeita Bendis ca finnd imprumutata de traci de la
daci. 

3. DERZELAS

Derzelas era considerat zeul sanatatii, al energiei vitale. Un templu al lui Derzelas s-a zidit la
Histria in sec al III-lea i.Hr.

4. ZAMOLXIS

Zalmoxis (sau Salmoxis, Zamolxis, Samolxis) a fost zeul suprem din panteonul geto-dacic. Unii
consideră că monoteismul geto-dacilor a facilitat convertirea acestora la creștinism. Această idee
s-ar afla în opoziție cu opinia unora care afirmă că religia geților ar fi fost politeistă, precum erau
religiile celorlalte popoare indo-europene. Alți istorici îl consideră ca patron al lumii
subpămîntene, al împărăției morților, având, astfel si caracter htonic. Singurul care atestă în
antichitate existenta numelui Gebeleizis este Herodot care spune că geto-dacii credeau în
Zalmoxis care era numit si Gebeleizis de catre unii dintre ei, Zalmoxis și Gebeleizis fiind, in fapt,
nume date unui singur zeu suprem.. În perioada modernă au apărut opinii care consideră că
Gebeleizis ar fi fost un zeu al furtunii, trăsnetelor și fulgerelor. Dar, așa cum a atras atenția Vasile
Pârvan, unii cercetători atribuie în mod arbitrar geto-dacilor (tracii de la nord de munții Haemus -
munții Balcani) culturi și zeități care au fost specifice numai tracilor sudici aflați sub influența
grecilor.3

Controversele asupra personalitatii lui Zamolxis au inceput sa apara odata cu mentionarea lui de
catre Herodot si continua pana azi. Se presupune ca in jurul anului 1400ien, acest dac pe nume

3
Vasile Parvan, Getica- o protoistorie a Daciei, Cvltvra naţională, Bucvreşti, 19261926

4
 Zamolxis a calatorit prin lume ajungand pana in Egipt ajungand sclav al lui Pitagora, desi
Herodot este de parere ca Zamolxis a trait cu mult inainte de Pitagora. In peregrinarile sale,
Zamolxis a acumulat multe invataturi in domeniul astronomiei, prevestirii, medicinii. Intors
inapoi pe meleagurile natale, el a juns vicerege. Din aceasta pozitie a pus sa i se amenajeze o
pestera pe muntele cunoscut mai tarziu sub denumirea de Kogainon. El s-a retras aici in
solitudine, cateodata primind pe rege si pe fruntasii daci. Pentru a da o lectie poporului care se
pare ca nu il mai asculta, el a disparut timp de patru ani, iar cand a revenit, poporul care isi
daduse de seama de pierderea suferita, l-a zeificat. Zamolxis a ajuns sa fie considerat zeul cerului
senin si al soarelui, el controland locurile unde ajungeau dacii dupa moarte. 4

Alături de forma Zalmoxis care apare a fi cea reală (prezentă la Herodot, Platon, Diodor din
Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, etc.), antichitatea cunoștea și forma Zamolxis (Lucian,
Diogenes, Laertios, etc.). Eliade observă că una dintre forme poate deriva prin metateza celeilalte.
Porphiros, explică varianta Zalmoxis prin cuvântul trac zalmos, „piele, blană”, ceea ce se acordă
cu o anecdotă conform căreia, la nașterea lui, o blană de urs a fost aruncată peste Zalmoxis. Din
această etimologie, unii autori au dedus că Zalmoxis ar fi fost la origine un Bärengott (zeu-urs). 5

O alta etimologie interpretează numele plecând de la tema zamol, pentru care Matthäus Prätorius
(1688) propusese sensul de pământ. În 1852, Cless îl compară pe Zalmoxis cu zeul lituanian al
pământului, Zameluks. Paul Kretschmer, în 1935, a elaborat o demonstrație lingvistică, discutând
în paralel Zemelo (de pe inscripțiile funerare greco-frigiene din Asia Mică), tracul zemelen
(pământ) și Semele (zeița pământului, mama lui Dyonisus), termeni care derivă din tema
protoindoeuropeană g'hemel-, pământ, sol, aparținând pământului, lituanianul žêmé, letonul
zeme, vechi prusacul same, semme, vechiul slav zemlia, „pământ, țară”. 6

Caracterul htonic al zeului a fost evidențiat de anumiți autori antici, precum și de către mulți
savanți moderni, care l-au pus pe acesta în relație, pe de o parte, cu Dionis și Orfeu, și, pe de altă
parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a căror trăsătură principală era fie o tehnică
șamanică, fie mantica, fie coborârile în Infern. Mircea Eliade, însă, vede în relatările lui Herodot
despre cultul lui Zalmoxis elemente ce îl apropie pe zeul dac de Mistere. 7

O altă ipoteză are în vedere partea onomastică Zelmo-, de exemplu Zelmoutas și în numele
compuse, cu -zelmis: Aulouzelmis, Abro-, Dala-, Dole, Ebry-, Mesto, din protoindoeuropeanul
g'hel- „a sclipi; galben; verde *soare” sau g'el- „limpede, luminos. Cuvântul soare nu este altfel
format decât prin pronumele reflexiv "Se" + rădăcina "g'hel"

Pe lângă impresia vie pe care textul lui Herodot a produs-o în lumea antică, Eliade observă și
coerența legendei relatate de Herodot:

„Grecii din Hellespont sau Herodot însuși integraseră tot ce aflaseră despre Zalmoxis, despre
doctrina și cultul său într-un orizont spiritual de structură pitagoriciană. Or aceasta însemna că
cultul zeului geto-dac comporta credința în imortalitatea sufletului și anumite rituri de tip

4
Herodot, Istorii IV
5
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000
6
www.wikipedia.com
7
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000

5
 inițiatic. Dincolo de raționalismul și evhemerismul lui Herodot, sau a informatorilor săi, se
ghicește caracterul misteric al cultului. Acesta este poate motivul pentru care Herodot ezită să
dea amănunte (dacă -ceea ce nu e însă sigur- cei de la care aflase acste lucruri i le spuseseră cu
adevărat): discreția sa à propos de Mistere este bine cunoscută. Dar Herodot recunoaște că el
nu crede în istoria cu Zalmoxis sclav a lui Pitagora, și că, dimpotrivă, el e convins de
anterioritatea daimonului get, și acest detaliu este important.” 8

Cu privire la credința geților în nemurire menționată de Herodot, Eliade, urmând studiile lui
Linforth, face o precizare esențială în înțelegerea cultului zalmoxian, anume că áthanatizein nu
înseamnă "a se crede nemuritor", ci "a se face nemuritor". Această "imortalizare", după termenul
folosit de Eliade, "se dobândea prin intermediul unei inițieri, ceea ce apropie cultul instaurat de
Zalmoxis de Misterele grecești și eleniste"9. Deși ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de
către istorici, informațiile transmise de Herodot indică, potrivit interpretării lui Eliade, un
scenariu mitico-ritual al morții (ocultare) și reîntoarcerii pe pământ (epifanie). Iar, cât privește
semnificația magică a singurului ritual transcris de către Herodot, sacrificiul, Eliade îl
interpretează drept menit pentru a "reactualiza raporturile dintre geți și zeul lor, așa cum
fuseseră ele inițial, când Zalmoxis se afla printre ei"10, constituind, astfel, o "repetiție simbolică a
întemeierii cultului"11, similară, doar din punct de vedere funcțional, cu reactualizarea Căii Crucii
în creștinism.

5. KOGAIONON

Kogaionon este mitologicul munte dacic, neidentificat insa, in care a fost sediul lui Zalmoxis sau
locuinta marelui preot dac. Presupunerile au adus in discutie celebre varfuri muntoase ca Gugu,
Ceahlaul, Dealul Gradistii, Omul, fiecare cu argumente pro si contra. Anumite asemanari
semantice din unele izvoare grecesti impun prima ipoteza, semnificatia numelui il impune pe
Omul, de asemenea Sfinxul din pare sa aiba o semnificatie deosebita. Strabon scrie despre pestera
de retragere a lui Zalmoxis: "Tot asa si acest munte a fost recunoscut drept sacru si astfel il
numesc si getii; numele lui, Kogaionon, era la fel cu al raului ce curgea alaturi." 12 Autorii
mentioneaza ca dacii isi numeau preotii "calatori prin nori" ceea ce propune pentru localizarea
acestui munte un varf foarte inalt.

IV. Rituri si obiceiuri

8
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000
9
idem
10
idem
11
idem
12
Strabon, Geografia VII

6
 1. Locurile de cult

Despre locurile de cult ale geto-dacilor nu se stia decat ceea ce spusese Strabon, cum ca marele
preot al acestora, devenit apoi zeu, isi avea resedinta intr-o pestera de pe varful muntelui
Kogaionon. Nu s-au gasit pana acum urme de cult in pesterile care au fost cercetate. In schimb,
sapaturile arheologice din anul 1949 au dat la iveala urmele unui important numar de sanctuare
geto-dacice, asezate, cele mai multe dintre ele, in Muntii Orastiei (jud. Hunedoara), la Costesti si
mai ales la Gradistea Muncelului, unde a fost Sarmizegetusa, vechea capitala a statului dac.
Aceste sanctuare erau de doua tipuri: patrulatere si circulare. Cele in forma de patrulater constau
din siruri de coloane de lemn sau de piatra, asezate pe tamburi de calcar. Cele in forma circulara
constau din stalpi asezati in cerc si grupati intr-un chip semnificativ.
 
Existenta unor sanctuare de tip diferit, asezate uneori in apropiere unele de altele, constituie un
serios argument in favoarea tezei politeismului geto-dacic.
Acestea erau amplasate intotdeauna pe inaltimi, pe terase artificial amenajate, cel mai adesea
langa cetati. Aceste amplasari ofereau intotdeauna un colt de liniste, necesar meditatiei sau poate
studiului, existand ipoteza ca aceste sanctuare erau folosite si ca scoala. Ele erau alcatuite din
tamburi de andezit sau calcar, rar din alte tipuri de roci. Cea mai insemnata incinta sacra este cea
din capitala Sarmizegetusa in care au existat in timpul lui Decebal un numar de 8 sanctuare din
care doua erau de forma circulara si care prin aranjamentul blocurilor se parea ca indeplineau
functia de calendar. 13

 
2. Preotii

Preotii geto-dacilor sunt intalniti sub trei denumiri: kapnobatai, polistai si ktistai. Termenul de
kapnobatai inseamna "cei care umbla prin nori". Aceasta denumire corespunde faptului ca preotii
asceti traiau pe varfurile inalte mereu acoperite de nori si ceata. Polistai se traduce prin
"intemeietorii de orase" ceea ce ar putea insemna ca aceasta casta preoteasca ar putea fi
invatatori. Mentionez, de asemenea, faptul ca esenienii erau comparati cu polistaii daci. Ktistaii,
"intemeietorii de neam", ar putea fi casta preoteasca ce practica medicina. Se mai cunoaste
existenta unei caste preotesti carora li se predica curajul si care participau activ la lupte, Vezina
fiind un exemplu celebru de preot prezent pe campul de lupta.14

Preotii aveau un mare rol in viata geto-dacilor, la fel cu acela al druizilor la celti. In fruntea
clerului geto-dac sedea un mare preot, care locuia, cum relateaza Strabon, intr-o pestera de pe
varful muntelui Kogaionon. Primea la el numai pe rege si pe insotitorii lui pentru a le da

13
Constantin Giurescu; Dinu Giurescu, Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, 1975
14
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000

7
indrumari din partea zeilor. Nimic mai important nu se facea fara consultarea marelui preot,
detinatorul tainelor divine si al procedeelor divinatorii si magice.
 
Ca mare preot se citeaza, in afara de Zalmoxis insusi, un anume Zeuta. In timpul regelui 
Burebista  se  mentioneaza  personajul istoric Deceneu,  care, dupa spusele lui Iordanes, a
intreprins o mare reforma culturala si a clerului geto-dacic, fiind pana la urma zeificat. Este
cunoscuta influenta lui Deceneu asupra regelui si asupra poporului, cerandu-le sa-si distruga
viile, pentru a feri poporul de betie. Alt mare preot cunoscut este Comosicus, care era si rege.
Pe langa implinirea cultului, preotii geto-daci aveau insusirea de judecatori ai poporului. Ei erau
de asemenea medici. Erau folositi si ca soli pentru incheierea tratatelor sau pentru mijlocirea
pacii. 15
 

3. Sacrificiile

Sacrificiul omenesc este mentionat sigur in religia geto-dacilor de Herodot, care spune cum, in
fiecare al cincilea an, se desemna, prin tragere la sorti, un sol, care sa duca zeului toate dorintele
si rugamintile poporului. Cel care iesea la sorti era apucat de maini si de picioare si aruncat in
varful sulitelor. Daca nefericitul sol murea indata, inainte de a atinge pamantul, insemna ca
sacrificiul a fost primit si toata lumea era multumita. Daca, dimpotriva, solul nu murea, era
batjocorit in tot felul, ca unul care a fost nevrednic de cinstea care i s-a facut, si se tragea la sorti
un alt ambasador pentru zeu.
 
Probabil ca si la geto-daci sacrificiul uman a avut la inceput ca scop potolirea maniei zeului si
castigarea bunavointei lui. Se poate observa, insa, ca sacrificiul geto-dacic se repeta numai dupa
patru ani si atunci se sacrifica numai o singura persoana. Vasile Parvan a remarcat faptul ca, in
vreme ce la alte popoare isi sacrificau prizonierii de razboi si criminalii, la geto-daci se
sacrificau, prin tragere la sorti, cei mai buni dintre ei.  Cu siguranta au existat si sacrificii de
animale. Dovada resturile unui astfel de sacrificiu descoperite nu de mult la Davidesti (jud.
Arges), unde s-au gasit, intre altele, o mare cantitate de oase de animal arse.16

4. Rituri la naștere

15
Romulus Vulcănescu, Mitologia română, Editura Academiei RSR, 1987
16
Vasile Parvan, Getica- o protoistorie a Daciei, Cvltvra naţională, Bucvreşti, 19261926

8
Herodot (Istorii, V), Valerius Maximus (Facta et dicta memorabila, II) și Pomponius Mela (Descrierea
pământului, II) relatează că tracii erau întristați la nașterea unui copil, tristețe manifestată prin plânsul
rudelor apropiate, pentru că nu vedeau în viața pământească decât suferințe și greutăți. 17

5. Rituri funerare

Herodot, în Istorii V, spune despre traci, în general, că expun mortul timp de trei zile după ce mai întâi l-
au jelit; apoi jertfesc tot felul de victime și-i celebrează un ospăț. Apoi, după ce l-au ars, îl îngroapă sau îl
îngroapă nears. Tot Herodot spune că cea mai iubită dintre neveste era sacrificată pe mormântul soțului
său.

Obiceiurile si practicile funerare reprezinta, in general, o proiectie a credintelor si mentalitatii oamenilor

despre "lumea de dincolo". Pentru geto-daci era caracteristic ritul funerar care imbina incineratia cu
inhumarea, adica era caracteristic biritualismul. Proportia riturilor este reprezentata diferit, insa
predomina incineratia. Necropolele geto-dace sunt de doua tipuri: plane si tumulare. Necropolele plane nu
au nici un semn la suprafata solului spre deosebire de cele tumulare care pot fi observate cu ochiul liber
datorita movilelor de pamint ce s-au pastrat pina astazi cu o inaltime de la 0,5 m pina la 4-5 m. 18

V. Elemente de trecere de la cultul religios dacic la crestinism

1. Gnosticismul dacic si gnosticismul crestin

Gnosticismul inseamna cunostinta si incepe cu scoala zalmoxiana, in sec, XIII i.d.Hr. El este un
sistem filosofico-religios care face cunoscut adeptilor sai calea pe care se merge pentru a ajunge
la nemurire. Sufletul omului, dupa gnostici, emana din forta suprema, din teuenergie. El a fost o
emanatie divina, buna, dar in contact cu materia rea a devenit robul acesteia.

Gnosticismul zalmoxian era un sistem dualist: spirit si materie, fiecare cu insusirile sale: binele –
raul, lumina – intunericul. Deplinatatea tuturor bunurilor si elementelor bune emanate din
teuenergia maxima era mintea, ratiunea sau cuvantul (Logosul divin). Mantuirea era perceputa ca
un concept cosmic. Ea inseamna scaparea, eliberarea de materie, dizolvarea lumii materiale,
senzuale si separarea elementelor, reintoarcerea absolutului in sine insusi. Aceasta era vechea
conceptie zalmoxiana, ce pentru gnosticii crestini va fi sincretizata in “cele ce ochiul nu a vazut,
cele ce urechea nu a auzit si la mintea omului nu s-a suit. Aceasta fericire o gateste Dumnezeu
celor ce-L iubesc pe El”(I, Corinteni, II, 9).19

2. Incinerarea

17
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000
18
www.wikipedia.com
19
Dumitru Balasa, De la Zalmoxis la Iisus Hristos, editura Cuget Romanesc, 2000

9
Gnosticii credeau ca materia este sediul raului si ca sa elibereze complet sufletul de materie,
ardeau mortii. Unii, cei mai cu stare, adunau oasele incinerate si o parte din cenusa dupa
incinerare si le asezau intr-o oala de pamant cu capac (urna funerare), apoi o ingropau in
cimitirul familiei. Oriunde se descopera o urna funerare de acest tip, este vorba de credinta
gnostica in general, in nemurirea sufletului, dupa conceptia zalmoxiana. Arderea mortilor, pe
care o acceptasera initial crestinii din randurile dacilor, se imputineaza si dispare dupa anul 325
cand crestinismul se purifica de o parte din elementele gnostice.20

3. Iisus Hristos – Soarele Dreptatii

In Troparul Nasterii Domnului se mentioneaza trecerea de la cultul Soarelui, al Focului, la cultul

Domnului Iisus Hristos, Soarele Dreptatii:

“Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei, ca intru dansa
cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au invatat, sa se inchine Tie, Soarele Dreptatii si sa te
cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de Sus, Doamne, marire Tie”

De la adorarea unui astru cunoscut de astronomii daci s-a trecut, astfel, la adorarea unei puteri
divine, a lui Iisus Hristos, Soarele Dreptatii.21

4. Inchinatul cu fata spre rasarit

Inchinatul credinciosilor se face de obicei cu fata inspre rasarit. Aceasta este o reminescenta
gnostica, si cea mai veche. Rasaritul soarelui pentru intreaga natura, dar in special pentru om, era
un mantuitor mult asteptat. Dupa noapte, oamenii asteptau marele astru ce le aducea nu numai
lumina, ci si caldura. In timp ce soarele rasarea, omul isi exprima o bucurie impreunata de semne
de adorare, rugandu-l pe zeu sa nu se mai ascunda in apus. 22

Sfantul Clement Alexandrinul lamureste pentru crestini inchinatul cu fata spre rasarit: “Fiindca
rasaritul este icoana zilei naturale si fiindca de acolo se inmulteste lumina, si celor ce se afla in
nestiinta de acolo le rasare soarele, pentru aceea se plinesc rugaciunile cu fata spre rasarit”
(Migne, Patr.gr., tom IX, p.480. Vasile Mitrofanovici, Liturgica, 451)

Din aceleasi motive, bisericile se construiesc cu altarul inspre rasarit si cu fata spre apus. Crucile,
troitele, mormintele, stalpul dacic al morului se fixeaza cu fata inspre apus. Corpul celui decedat,
de asemenea, se aseaza cu picioarele inspre rasarit si cu capul spre apus, cu fata in susm
asteptand lumina divina care va veni dinspre rasarit la ziua cea mare a Invierii.23
20
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000
21
Dumitru Balasa, De la Zalmoxis la Iisus Hristos, editura Cuget Romanesc, 2000
22
idem
23
Dumitru Balasa, De la Zalmoxis la Iisus Hristos, editura Cuget Romanesc, 2000

10
 5. De la ritul cultic zalmoxian la cel hristianic ortodox – continuitate perfecta

Ritul cultic zalmoxian se pastreaza in cel hristianic ortodox, prin repere ca:

a) Credinta in zeul Soare al dacilor devine, mai apoi, credinta in Iisus Hristos – Soarele
Dreptatii.
b) Ursitoarele – cele trei femei ce vin din lumea astrala in a treia noapte de la nasterea
copilului, pentru a-i ura de bina sau de rau. Ritualul dacic al acestoara s-a pastrat pana
astazi, increstinandu-se, insa, principale fiind moasa si nasa copilului.
c) Lumanarea la capataiul mortului este un al obicei dacic pastrat pana in ziua de astazi.
d) Pomenile sunt, in fapt, ramasite ale banchetelor funerare dacice, obiceiul pastrandu-se,
insa, prin colaceii cu lumanari precum si prin ritualurile precise savarsite de catre femei,
urmase ale marilor preotese stravechi.
e) Lumanarile sunt, astazi, nelipsite din ortodoxism, ele reprezentand Lumina Soarelui
ceresc, Soarele Dreptatii fiind insusi Iisus Hristos. Ca un simbol, lumina apare la ursitori,
la botez, la cununie, la moarte si la toate slujbele publice. Alaturi de candele, lumanarile
sunt elemente ale cultului dacic strabun. Ele au trecut de la zalmoxianism la crestinismul
ortodox. Cultele neoprotestante au inlaturat complet simbolul luminii eterne. In felul
acesta au stopat o legatura multimilenara, acceptata de apostoli si de urmasii lor.
Lumanarile sunt imaginea Luminii line, a Tatalui Ceresc, Celui fara de moarte.24

Elementele mentionate mai sus sunt o mostenire strabuna dacica, zalmoxiana, in majoritate
apostolica, si ele dovedesc continuitatea daco-românilor in multimilenara lor vatra, a Vechii
Europe.25

24
idem
25
idem

11
 BIBLIOGRAFIE

1. Balasa, Dumitru, De la Zalmoxis la Iisus Hristos, editura Cuget Romanesc, 2000

2. Bărbulescu M., Deletant D, Hitchins K., Istoria României, editura Corint, București, 2004
3. Eliade, Mircea, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000
4. Giurescu, Constantin; Giurescu, Dinu, Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi,
1975
5. Herodit, Istorii IV
6. Parvan, Vasile, Getica- o protoistorie a Daciei, Cvltvra naţională, Bucvreşti, 1926
7. Vulcănescu, Romulus, Mitologia română, Editura Academiei RSR, 1987
8. www.wikipedia.com

12