Referat

Juramantul lui Hipocrate

Versus
Juramantul Sfantului Luca al Crimeei

Elev: Adrian Bucur, BFKT anul I

Scoala de Asistenti Medicali „Sf Nectarie“

Page 1
Un jurământ din antichitate important şi în
present?
ÎN JURUL anului 400 î.H., Hipocrate, medic grec cunoscut în general ca „părintele medicinei“, a
scris jurământul hipocratic. După acest set de reguli de înaltă etică profesională se ghidează şi
în prezent unii medici. Aşa ştiaţi şi voi? Dacă da, nu sunteţi singurii! Dar chiar aşa să fie oare?

Faptele lasă să se înţeleagă că nu Hipocrate ar fi autorul jurământului ce-i poartă numele. Mai
mult, medicii de azi nu subscriu întotdeauna la acele principii în forma în care au fost ele
aşternute în scris la început.

Se ştie cine a redactat în realitate acel jurământ antic? Şi, chiar dacă am şti acest lucru, mai are
oare jurământul vreo importanţă pentru noi azi?

A fost jurământul scris de Hipocrate?

Există mai multe motive pentru care se crede că jurământul nu a fost scris de Hipocrate. Unul ar
fi chiar modul cum începe jurământul: prin invocarea mai multor zeităţi. Despre Hipocrate se
spune că a fost primul om care a separat medicina de religie şi care a căutat cauze fizice pentru
boli, nu cauze supranaturale.

În plus, unele dintre lucrurile interzise în jurământ nu contraveneau deloc modului în care se
practica medicina pe vremea lui Hipocrate (vezi chenarul de la pagina 21). De exemplu, nici
legea, nici majoritatea normelor religioase din acea vreme nu interziceau avortul şi nici nu
condamnau sinuciderea. Apoi, cei ce depuneau jurământul promiteau că vor lăsa chirurgia în
seama chirurgilor. Totuşi, tehnicile chirurgicale constituie subiectul unei părţi a Culegerilor
hipocratice, o culegere de scrieri medicale atribuite, în general, lui Hipocrate şi altor scriitori
antici.

Astfel, deşi există încă polemici pe această temă în rândul specialiştilor, e foarte probabil ca
jurământul hipocratic să nu fi fost, de fapt, scris de Hipocrate. Ideile exprimate în jurământ par a
se apropia mai mult de filozofia pitagoricienilor din secolul al IV-lea î.e.n., care adoptaseră unele
norme privind sfinţenia vieţii şi nu erau de acord cu intervenţiile chirurgicale.

Pierderea şi apoi recăpătarea popularităţii

Indiferent cine ar fi în realitate autorul jurământului, nu putem nega impactul considerabil pe
care l-a avut acesta asupra medicinei practicate în Occident şi mai ales asupra eticii.
Jurământul a fost numit „încununarea elaborării noţiunilor de etică din medicină“, „fundamentul
Page 2
raportului medic-pacient în ţările dezvoltate“ şi „apogeul moralităţii profesionale“. Iată ce a spus
în 1913, Sir William Osler, un renumit medic canadian: „E o chestiune de prea mică importanţă
dacă a fost sau nu scris pe vremea lui Hipocrate. . . . Timp de 2 500 de ani a fost «crezul»
profesiei de medic şi în multe universităţi e încă o formulă prin care studenţilor li se acordă titlul
de medic“.

Totuşi, la începutul secolului al XX-lea, jurământul şi-a pierdut din popularitate, probabil datorită
progreselor ştiinţifice înregistrate atunci. Într-un climat de raţionalism tot mai accentuat,
jurământul părea depăşit şi inaplicabil. Dar, chiar dacă ştiinţa a progresat, întotdeauna a fost
nevoie de norme etice. Poate că din acest motiv jurământul şi-a recăpătat popularitatea în
ultimele decenii.

Depunerea jurământului a redevenit o parte importantă a admiterii în facultăţile de medicină sau

a absolvirii lor. Un sondaj efectuat în 1993 în facultăţi de medicină din SUA şi Canada a scos la
iveală că în 98% dintre aceste instituţii se depunea un fel de jurământ. În anul 1928 doar 24%
făceau acest lucru. În Marea Britanie, un sondaj asemănător a dezvăluit că în aproximativ 50%
dintre instituţiile de profil se practică în mod curent depunerea unui jurământ sau rostirea unei
declaraţii oficiale. În Australia şi Noua Zeelandă, cifra e tot de 50%.

Modificări cerute de vremuri

Însă jurământul hipocratic nu a fost văzut ca o formulă fixă; el a suferit unele schimbări de-a
lungul timpului pentru a reflecta convingerile acceptate de creştinătate. Uneori, modificările au
fost făcute întrucât trebuiau reglementate chestiuni noi, cum a fost cazul tratării victimelor
ciumei. Recent, el a fost modificat pentru a corespunde gândirii actuale.

Multe dintre versiunile jurământului nu mai conţin acele concepţii ce nu reflectă modul în care se
practică azi medicina. Au fost însă introduse noţiuni noi, de importanţă în societatea modernă.
De exemplu, principiul autonomiei pacientului pare a fi un element esenţial în medicina de azi;
el nu are un corespondent în medicina practicată de grecii din antichitate şi nici n-a făcut parte
din jurământul hipocratic. Drepturile pacientului reprezintă o parte importantă în multe dintre
declaraţiile oficiale rostite în prezent.

În plus, raportul medic-pacient s-a schimbat, noţiunea de alegere în cunoştinţă de cauză fiind tot
mai importantă azi. Prin urmare, e uşor de înţeles de ce doar în câteva facultăţi de medicină se
mai depune jurământul hipocratic în forma lui veche.

Alte modificări făcute în conţinutul jurământului sunt probabil şi mai surprinzătoare. În 1993, în
Statele Unite şi Canada, numai 43% dintre jurămintele depuse conţineau o declaraţie prin care
Page 3
medicii puteau fi traşi la răspundere pentru acţiunile lor; majoritatea versiunilor actuale ale
jurământului nu conţin nici o pedeapsă pentru încălcarea vreunuia dintre angajamentele luate.
Puţine versiuni mai conţin abjurarea eutanasiei şi a avortului şi invocarea vreunei zeităţi, iar
jurământul de a nu avea relaţii sexuale cu pacienţii e prevăzut în doar 3% dintre declaraţiile
oficiale rostite în facultăţile care au participat la sondaj.

Valoarea unui jurământ

Cu toate că s-au făcut multe modificări în conţinutul jurământului hipocratic, se consideră, în
general, important ca aceia care practică o profesie dedicată unor idealuri nobile, de o
moralitate înaltă, să rostească un jurământ. Un sondaj efectuat în 1993 pe această temă a
dezvăluit că cele mai multe dintre jurămintele depuse de noii medici se concentrează asupra
angajamentului luat de medic faţă de pacienţi, prin care el promite că va face tot ce îi stă în
putinţă pentru a se îngriji de ei. O asemenea declaraţie atrage atenţia asupra principiilor morale
onorabile ce trebuie să caracterizeze profesia de medic.

Într-un editorial publicat în revista The Medical Journal of Australia, profesorul Edmund

Pellegrino a scris: „Poate că pentru mulţi jurământul depus de medici azi e o frântură dintr-un
concept antic fragmentat de-a lungul timpului. Dar e suficient pentru ca acest concept să
rămână în conştiinţa medicilor, amintindu-le că a-l da complet uitării ar însemna să transforme
medicina într-o afacere profitabilă“.

Probabil că în rândul specialiştilor vor continua polemicile pentru a stabili cât de practic mai e
azi jurământul lui Hipocrate sau versiunile lui moderne. Dar, indiferent de rezultat, angajamentul
luat de medici de a se îngriji de bolnavi merită aprecierea noastră.

TRADUCERE DE PR. DR. PIUS BRÂNZEU

Jur pe Apolo, medicul, pe Asclepios, pe Higeia şi pe Panaceia, şi luând ca martori pe toţi

zeii şi zeiţele, mă angajez să duc la îndeplinire, după puterile şi judecata mea, acest
jurământ şi angajament scris.

Jur să socotesc ca pe egalul părinţilor mei pe acela care m-a învăţat arta medicinei, să
împart cu el bunurile mele şi să îi asigur toate nevoile în caz de lipsă, să consider copiii
lui ca pe proprii mei fraţi şi, dacă doresc să studieze această artă, să îi învăţ fără
înţelegere scrisă şi fără plată, să împărtăşesc preceptele generale, lecţiile prin grai viu şi
tot restul doctrinei copiilor mei, copiilor maestrului meu şi tuturor discipolilor care s-au
înrolat şi au depus jurământ să slujească legea medicală şi nu alta.

Page 4
Voi dispune, după puterea şi după judecata mea, ca regimul dietetic să fie servit în
folosul bolnavilor şi nu în dezavantajul sau spre răul lor.

Şi nu voi da, oricine mi-ar cere acest lucru, un drog ucigător şi nici nu voi lua iniţiativa ca
să sugerez vreodată aşa ceva. De asemenea, nu voi da niciodată unei femei un pesar
abortiv. Prin probitate şi prin castitate îmi voi menţine curată viaţa şi profesiunea mea.

Nu voi face talia la calculoşi, lăsând această practică profesioniştilor.

În orice casă va trebui să intru, voi merge acolo numai spre binele bolnavilor, evitând
orice stricăciune voluntară sau act de corupere şi, cu deosebire, orice raporturi venale,
cu femei sau bărbaţi, fie ei oameni liberi sau sclavi.

Toate cele ce în decursul exerciţiului sau în afara exerciţiului artei mele aş putea vedea
sau auzi privind viaţa semenilor mei şi care nu trebuie divulgate le voi reţine pentru mine,
socotind că toate acestea au dreptul la cel mai deplin secret.

Dacă voi îndeplini până la capăt acest jurământ şi îl voi onora tot timpul, să îmi fie permis
să mă bucur de toate plăcerile vieţii şi ale artei, cinstit fiind pentru totdeauna de către
oameni. Dar dacă îl voi viola şi voi deveni sperjur, să mi se întâmple tocmai contrariul.

Într-un documentar despre Sfântul Luca al Crimeei,

doctorul fără de arginți, se menționează faptul că a rescris
Jurământul lui Hipocrat (rostit de către absolvenții de
medicină în cadrul cursului festiv) într-o manieră creștină.
Iată-l tradus din limba rusă:

1. Recunosc viața umană ca valoare supremă și o voi

trata ca pe un dar divin - garanția vieții veșnice.
2. Văd fericirea și sensul vieții în dragostea omului.

Page 5
 3. Nu am nici un drept să mă opresc în lupta pentru viața
pacientului în orice circumstanță, în orice împrejurări.
4. Recunosc că pacientul este o persoană care trăiește,
suferă și nu un caz din practica medicală și mă angajez să
folosesc toate mijloacele disponibile pentru a-l scuti de
suferință.
5. Mă angajez să tratez toate bolile periculoase chiar și cu
riscul vieții mele.
6. Dragostea pentru o persoană bolnavă ar trebui să fie
mai presus de relațiile personale.
7. Mă angajez să simt moartea unui pacient ca pe
pierderea unei persoane iubite.
8. Nu este necesar să fac neaparat ceea ce-mi place, dar
sunt obligat să fac ceea ce este util pentru oamenii care
suferă.
9. Nu voi refuza niciodată să ajut un pacient care a venit
la mine, indiferent de ora din zi, de sănătatea mea sau de
condițiile meteorologice.
10. Promit să nu refuz niciodată consultațiile, aceasta
incluzând și deplasarea către pacient.
11. Întotdeauna voi fi sensibil la suferința altora.
12. Promit să operez chiar și pacienții aparent fără
speranță.
Page 6
 13. Promit să fac amputări numai în cazuri extreme, de
urgență și să deschid focarele purulente.
14. Promit să nu injectez niciodată un pacient într-o
poziție de ședere.
15. Voi face totul pentru a salva pacientul de traume
mentale severe înainte de operație.
16. Mă angajez să îmi îmbunătățesc cunoștințele medicale
profesionale și abilitățile practice.
17. Mă angajez să păstrez un istoric al cazului cu un
sentiment de compasiune, ca și cum aș descrie propriile mele
boli.
18. Eu studiez și voi studia medicina cu singurul scop de a
fi un doctor al tuturor și de a ajuta oamenii care suferă.
19. Voi avea grijă de educația sufletului chirurgical al
studenților.
20. Îmi voi învăța elevii despre chirurgia umană.
21. Consider că este inacceptabil să-mi insult colegul,
asistenta sau personalul medical .
22. Sunt obligat să expun acțiunile imorale ale colegilor
mei.
23. Promit să desfășor o activitate științifică doar pentru
a atenua suferința unei persoane bolnave.

Page 7
 24. Voi urma vocea conștiinței mele, a datoriei mele
profesionale și a acestui jurământ în orice împrejurare.

Page 8
 Despre vulnerabilitate
Un punct de vedere

In cartile de literatura psihologica si de specialitate, vulnerabilitatea este

definita ca actul de curaj de a iti expune sentimentele, opiniile logica
indiferent de efectele care le vor produce. Atfel spus te confrunti cu frica de
a0ti crea inamici, oponenti, de a pierde oameni la care tii pe baza principiilor
la care nu vrei sa renunti.

Altfel spus revenim la acelasi postulat al lui Aristotel care spune ca

Imi e prieten Platon dar mai prieten imi e Adevarul.

Cati dintre noi suntem intr-adevar atat de curajosi sa spunem celor din
jur ca au ceva intre dinti, sau ca nu ne place camasa sau rochia pe care o
poarta. Pe de alta parte ce fel de prietenie este aceea care pastreaza aparentele
si se alimenteaza din fals si minciuna, De buna seama nu una care sa dureze
tocmai pentru ca sinceritatea este sora buna cu acest curaj si in consecinta ne
lasa sa fim , ne dezavaluie asa cum suntem de fapt.

Dar pentru acest lucru ar trebui sa lucram si sa ne cunoastem in diferite

situatii pracicand virtutile :

Intelepciunea

Rabdarea

Curajul sau barbatia

Smerenia

Acestea sunt cele 4 virtuti cardinale sau morale pe care ar trebui sa le

primim odata cu cei 7 ani de acasa , adica in sanul familie. Sunt virtuti
crestine pe care le primim si le consolidam prin modelul matern si patern.

Page 9
 Cine nu le are din familie le poate invata, din cele 4 evanghelii sau de la
biserica. Traditia crestina fiind o traditie vie care se adreseaza oricarui om
indiferent de rasa , gem sau varsta.

Sunt nenumarati sfinti care talhari fiind si ajungand la o rascruce e vietii

se convertesc desi o viata intreaga au trait in faradelege, adica exact contrar
virtutilor. Dara-mi-te un om din societatea moderna care are apa curenta si
traieste in comoditate. Deci nimeni sa se scuze spunand ca nu stia.

Unii oameni din contra ajung sa spuna ca a iti arata sinceritate in fata
altora este un gest necugetat care duce la expunerea fiintei individuale care
poate fi exploatata de ceilalti. Dar tocmai acest lucru ii face sa fie
neputinciosi , frica fiind legea sub care se ascund si isi ascund adevarata fire.
Firea omului vechi ni se spune deseori in Noul Testament, al celui madru,
fatarnic ( vezi cele 7 vaiuri adresate de Mantuitorul Hristos dupa intrarea in
cetatea Ierusalimului), laudaros, al celui cu multe fete (prosopon in limba
greaca inseamna masca, este un termen imprumutat si transformat din lumea
teatrului), al celui vicelan, care isi urmareste scopul plimbandu-se prin
societate, in cautarea oportunismului.

Este foarte simplu sa constatam ca nu suntem buni la ceva si sa admitem

asta mai ales in fata altora, si prin acest pas sa incepem sa admitem si altele
despre noi insine, sau sa ne insusim lipsurile fara sa ii blamam pe altii pentru
greselile noastre.

Dar sa-i dam cuvantul reputatului redactor de la New Times, psihologul

Mark Manson

<<Spune-i cuiva pe care îi apreciezi / îi admiri / îi respecti / îi iubești –

Aceasta ar putea fi forma finală de vulnerabilitate și este probabil cea mai

ușoară pentru a te încurca (mai multe despre asta în curând). Acest lucru se
întâmplă pentru a spune pur și simplu altei persoane că credeți că sunt drăguțe,
pentru a-i anunța prietenul că admirați cu adevărat cine este ca persoană, pentru
a exprima respectul și dragostea către părinții dvs. și, chiar, pentru a vă mărturisi
dragostea voinică, care nu se termină niciodată pentru cineva.

Page 10
 Toate acestea necesită să fii vulnerabil, deoarece nu știi niciodată cu adevărat
cum se simte altcineva despre tine, ceea ce ar putea însemna că sentimentele lor
nu se potrivesc cu ale tale, ceea ce ar putea crea un dezechilibru în relație, ceea ce
ar putea schimba dinamica relației și în continuare și pe și în continuare.

Dar înainte să te grăbești și să începi să-ți mărturisești dragostea tăinuitoare

pentru următorul străin fierbinte pe care îl vezi, trebuie să vorbim despre linia
fină dintre vulnerabilitate și psihopatie emoțională.

CE NU ESTE VULNERABILITATEA

Așadar, din nou, o mulțime de oameni vor citi acest lucru și încă nu au o
înțelegere bună despre ce este cu adevărat vulnerabilitatea. În mod obișnuit,
confuzia se manifestă într-una din cele două forme:

1) folosind vulnerabilitatea ca o altă „tactică” pentru a-i determina pe oameni

să te placă / să te găsească atractiv / să te culce cu tine / să-ți dea bani / etc, sau

2) folosind vărsături emoționale ca un mod de a fi vulnerabil. Să abordăm

fiecare dintre acestea.

VULNERABILITATEA NU ESTE O „TACTICA”

O problemă foarte frecventă în care oamenii se confruntă este că ei văd

vulnerabilitatea ca o altă tactică pe care o pot „folosi” asupra altor persoane
pentru a-i determina să le vadă într-un anumit mod. Ei se gândesc:

„Oh, OK, Mark spune că trebuie doar să-i spun cuiva lucruri care nu le spun
în mod normal oamenilor și apoi îmi vor plăcea / îmi dau o creștere / vor să dorm
cu mine / să am copii cu mine / etc .“

Gresit. Dacă povestești cuiva despre cum te-ai simțit când ți-a murit câinele,
sau despre relația ta încordată cu tatăl tău sau despre cum te-ai legat cu adevărat
de prietenul tău când ai călătorit împreună prin munții Peru ... dar faci totul doar
pentru a-l face să te placă mai mult - ei bine, asta nu este vulnerabilitate. Este
manipulare!..

Problema aici este că nu este autentică și, prin urmare, nu este vulnerabilă.
Nu numai că continui să fii fals și inautentic, dar acum îți dorești câteva dintre
Page 11
cele mai prețuite amintiri de viață pentru a încerca să-i facă pe cineva să te placă
sau chiar să te culce cu tine.

Felicitări. Sunteți oficial disperat.

Vulnerabilitatea autentică nu se referă la ceea ce faci, ci este motivul pentru
care o faci. Este intenția din spatele comportamentului tău, ceea ce îl face cu
adevărat vulnerabil (sau nu).
Faci o glumă pentru că crezi că este amuzant (că este vulnerabil) sau pentru
că vrei ca alți oameni să râdă și să crezi că ești amuzant (este nevoie de asta)?
Spuneți cuiva că sunteți atras de hobby-urile voastre să vă împărtășiți pur și
simplu cu aceștia (care sunt vulnerabili) sau o faceți pentru a le arăta „partea dvs.
sensibilă” (care este manipulatoare)?
Îți începi propria afacere pentru că te-ai săturat de jobul tău de zi și ai găsit
ceva pe care dorești cu adevărat să îl încerci (asta e vulnerabil) sau pentru că ai
citit o carte care ți-a spus că singurul mod de a avea succes este să deții o
afacerie și vrei să impresionezi oamenii (asta e pur și simplu trist, omule)?
Scopul vulnerabilității reale nu este să pari mai vulnerabil, ci pur și simplu să
te exprimi cât mai cu adevărat posibil.²>>
sursa citata https://markmanson.net/vulnerability-in-relationships

Page 12