Analizatorii sunt sisteme morfofunctionale complexe si unitare

care au rolul de a receptiona, conduce si transforma in senzatii

specifice excitatiile primite din mediul extern sau intern.
Un analizator este alcatuit din trei segmente:
1.Segmentul periferic (receptor)
Este reprezentat de structuri specializate ale organelor de simt si
este stimulat de variatia unei anumite forme de energie si
determina formarea potentialului de actiune (potentialului
receptor) care se transmite in segmentul urmator.
Clasificarea receptorilor in functie de topografie (localizare)
-exteroceptori, localizati in piele
-propioceptori, raspanditi in sistemul locomotor
-interoceptori (visceroceptori), situati in peretele organelor interne
Clasificarea receptorilor dupa natura excitantului
-mecanoreceptori, stimulati de atingere, presiune si lovire
-termoreceptori, stimulati de diferentele de temperatura
-algoreceptori, stimulati de orice excitant care produce durere
-chemoreceptori, stimulati de modificarea concentratiilor unor
substante
-receptori electromagnetici, stimulati de radiatii electromagnetice
luminoase
Clasificarea receptorilor dupa distanta de la care actioneaza
stimulul
-de contact (de exemplu: receptorii tactili)
-de distanta (de exemplu: receptorii auditivi)
2.Segmentul intermediar
Este alcatuit din caile nervoase prin care ajung influxurile la centrii
nervosi superiori
3.Segmentul central
Este reprezentat de aria din scoarta cerebrala la care ajunge calea
de conducere.
La nivelul ariilor corticale se realizeaza analiza si sinteza
informatiilor primite formand in final senzatiile constiente
specifice.
Analizatorii organismului uman sunt: analizatorul vizual,
analizatorul acustico-vestibular, analizatorul cutanat, analizatorul
gustativ, analizatorul olfactiv si analizatorul motor.
Rolul analizatorului vizual consta in: 
- diferentierea luminozitatii, formei si culorii obiectelor;
- orientarea in spatiu; mentinerea echilibriului si a
tonusului cortical.

Excitantul specific analizatorului vizual este reprezentat

de razele de lumina.
Segmentul periferic al analizatorului vizual se gaseste la
nivelul ochiului.Ochiul este un organ pereche situat intr-o
cavitate osoasa numita orbita.
Ochiul este alcatuit din glob ocular si organe anexe.
I.GLOB OCULAR
Globul ocular este alcatuit din trei tunici concentrice,
sistem optic si sistem fotoreceptor.
1.Tunicile globului ocular
De la exterior catre interior sunt: tunica externa (cu rol
de protectie), tunica medie (cu rol in nutritie) si tunica
interna (cu celule fotoreceptoare).
a) Tunica externa
Tunica externa este formata din sclerotica si cornee.
Sclerotica (albul ochiului) este portiunea posterioara a
tuncii externe, are culoarea alb-sidefie si este
opaca.Sclerotica are rol in protectia globului ocular.
Corneea este portiunea anterioara a tunicii externe, este
avasculara si transparenta (permite razelor de lumina sa o
traverseze); cu fibre nervoase amielinice.
b) Tunica medie
Tunica medie este alcatuita din coroida, corp ciliar si iris.
Coroida se afla imediat sub sclerotica; este o membrana
pigmentata si vasculara cu rol in nutritia globului ocular.
Corpul ciliar este format din muschiul ciliar (alcatuit din
fibre musculare netede dispuse radiar si circular) si
procesele ciliare (ghemuri vasculare care secreta umorile).
Irisul este partea colorata a ochiului.In centrul irisului se
afla un orificiu numit pupila.Irisul este format din celule
pigmentare si fibre musculare netede, dispuse radiar si
circular.
c) Tunica interna
Tunica interna este reprezentata (alcatuita) de
retina.Retina este formata din celule nervoase (celule
fotoreceptoare si neuroni), celule pigmentare si celule de
sustinere.
Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: cu conuri si cu
bastonase.
Celulele fotoreceptoare cu conuri sunt responsabile de
vederea diurna si cromatica.
Celule fotoreceptoare cu bastonase sunt responsabile de
vederea nocturna, fara detalii si fara culori.
Retina prezinta doua zone importante: pata galbena
(macula lutea) si pata oarba.In pata galbena predomina
celulele cu conuri.Prezinta o depresiune numita foveea
centralis care contine numai celule cu conuri (zona de
acuitate vizuala maxima).Pata oarba este locul pe unde iese
nervul optic din retina si este lipsita de celule 
fotoreceptoare.
2.Sistem optic
Sistemul optic este format din totalitatea mediilor
transparente ale globului ocular: corneea, umoarea apoasa,
cristalinul si umoarea sticloasa.
a) Corneea 
Corneea face parte din tunica externa si este portiunea
anterioara a tunicii.
b) Umoarea apoasa
Umoarea apoasa este secretata de procesele ciliare.Se
afla intre cornee si iris (in camera anterioara) si intre iris
si cristalin (in camera posterioara).Umoarea apoasa este un
lichid transparent, permite trecerea razelor de lumina.
c) Cristalinul
Cristalinul este o lentila biconvexa.Este situat in spatele
irisului, intr-o capsula elastica numita cristaloida.La
extremitati se leaga de muschiul ciliar prin ligamentul
suspensor.Focalizeaza razele luminoase patrunse in pupila.
d) Umoarea sticloasa (umoarea vitroasa, corp vitros)
Umoarea sticloasa se afla intre cristalin si retina; este
transparenta cu consistenta de gel.Rolul corpului vitros
consta in mentinerea formei sferice a ochiului.
3.Sistem fotoreceptor
Sistemul fotoreceptor este reprezentat de retina si are
rolul de a transforma energia luminoasa in influxuri
(impulsuri) nervoase.
II.ORGANE ANEXE
Organele anexe ale ochiului sunt de doua tipuri: organe de
protectie (gene, sprancene, pleoape, glande lacrimale,
conjunctiva) si organe de miscare (cei 6 muchi externi ai
globului ocular).Conjunctiva este o membrana subtire care
captuseste fata interna a pleoapei.

Segmentele analizatorului vizual

1.Segmentul periferic (receptor)

Segmentul periferic al analizatorului vizual este
reprezentat de celulele fotoreceptoare (celulele cu conuri
si celulele cu bastonase).
a) Celulele cu conuri
Celulele cu conuri au o prelungire externa sub forma de
con.Sunt in numar de 5-7 milioane. Contin pigmentul numit
iodopsina.Sunt sensibile la radiatiile luminoase de mare
intensitate.Sunt receptori pentru vederea diurna si
cromatica.Au prag de sensibilitate ridicat.
b) Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase au o prelungire externa sub forma de
bastonas.Sunt in numar de 125-130 milioane.Contin
pigmentul numit rodopsina (purpurul retinian).Sunt
sensibile la radiatii luminoase de mica intensitate.Sunt
receptori pentru vederea nocturna, fara detalii si fara
culori.Au prag de sensibilitate scazut.
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului vizual este
reprezentata de trei neuroni: 
I.Primul neuron (protoneuronul) este un neuron bipolar (cu
un axon si o dendrita) din retina.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) este un neuron
multipolar (un axon si mai multe dendrite) din
retina.Axonul neuronilor multipolari formeaza nervul
optic.La nivelul chiasmei optice se incruciseaza axonii care
provin din jumatatile nazale ale celor doua retine.Din
chiasma optica pornesc doua fascicule numite tracturi
optice.Fiecare tract optic conduce informatia din
jumatatea temporala a retinei de aceeasi parte si din
jumatatea nazala a retinei de parte opusa.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) este situat in corpul
geniculat lateral din metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului vizual este localizat in
aria vizuala din lobul occipital, pe marginile scizurii
calcarine.

Formarea imaginilor pe retina

Procesele prin care se realizeaza vederea sunt: receptia
vizuala, transmiterea mesajelor vizuale si formarea
senzatiilor vizuale.
In realizarea procesului de formare a imaginii pe retina,
conlucreaza irisul si sistemul optic.Irisul regleaza reflex
cantitatea de lumina proiectata pe retina, proces numit
reflex pupilar fotomotor.
Mioza
La lumina puternica se contracta fibrele circulare ale
irisului si pupila se micsoreaza, proces numit mioza
(pupiloconstrictie)
Midriaza
La lumina slaba se contracta fibrele radiare ale irisului iar
pupila se mareste, proces numit midriaza (pupilodilatatie)
Sistemul optic functioneaza ca o lentila convergenta cu
rolul de a proiecta razele de lumina direct pe retina.Razele
de lumina sufera la nivelul ochiului o tripla refractie:
1.Prima refractie: la interfata aer-cornee
2.A doua refractie: pe fata anterioara a cristalinului
3.A treia refractie: pe fata posterioara a cristalinului
Ca urmare a acestei triple refractii imaginea care se
formeaza in pata galbena a retinei este reala, mai mica si
rasturnata.
Ochiul emetrop
In cazul ochiului normal (emetrop) exista o concordanta
perfecta intre lungimea axului anteroposterior si puterea
de convergenta a mediilor transparente.Aceasta
concordanta permite vederea clara, fara acomodare, a
obiectelor situate la o distanta mai mare de 6 m.In cazul
obiectelor situate intre punctum proximum (25 cm) si
punctum remotum (6 m) vederea este clara, dar cu
acomodare.
Acomodarea este un proces automat de adaptare a ochiului
pentru vederea clara a obiectelor, situate intre 25 cm si
6m.
Acomodarea presupune urmatoarele:
- mioza (micsorarea diametrului pupilelor) prin contractia
muschilor circulari ai irisului
- cresterea convergentei cristalinului prin contractia
muschilor circulari ciliari
- corectarea axelor oculare prin contractia muschilor
externi ai globului ocular
In cazul in care puterea de convergenta a mediilor
transparente nu este in concordanta cu lungimea axului
anteroposterior, ochiul este ametrop, prezentand diverse
defecte optice: miopie, hipermetropie si astigmatism.
a) Miopia
Miopia este afectiunea celor care nu vad bine atunci cand
privesc departe.
Imaginea se formeaza inaintea retinei datorita lungimii
prea mari a axului anteroposterior sau a cuburii crescute a
cristalinului.
Miopia se corecteza cu lentile biconcave (divergente)
b) Hipermetropia
Hipermetropia este afectiunea celor care nu vad bine cand
privesc aproape.
Imaginea se formeaza in spatele retinei datorita lungimii
prea scurte a axului anteroposterior sau a curburii scazute
a cristalinului.
Hipermetropia se corecteaza cu lentile biconvexe
(convergente)
c) Astigmatismul
Astigmatismul este datorat neregularitatilor corneei sau
deformarii cristalinului.
Imaginea formata este neclara.
Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice.

Baza fotochimica a vederii

Razele de lumina strabat mediile transparente si apoi
retina, ajungand la celulele fotoreceptoare ale acesteia.La
nivelul celulelor fotoreceptoare, razele de lumina
determina descompunerea pigmentilor fotosensibili.
I.Iodopsina
Iodopsina din celulele cu conuri se descompune in retinem
si fotopsina.
II.Rodopsina
Rodopsina din celulele cu bastonase se descompune in
retinem si scotopsina.
Prin descompunerea pigmentilor fotosensibili se modifica
permeabilitatea celulelor fotoreceptoare pentru ioni si se
declanseaza potentialele de actiune (influxuri nervoase).
De la celulele fotoreceptoare pornesc influxurile nervoase
care prin nervii optici sunt conduse la segmentul central al
analizatorului vizual localizat in aria vizuala din lobul
occipital, pe marginile scizurii calcarine, unde sunt
transformate in senzatie de vaz. 
1.Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase sunt responsabile pentru vederea
scotopica (nocturna), in lumina difuza, cand nu se disting
culorile si detaliile obiectelor: vederea in alb-negru.
2.Celulele cu conuri
Celulele cu conuri sunt responsabile pentru vederea
fotopica (diurna), in lumina intensa, necesare pentru
vederea colorata.Perceperea culorilor realizata de celulele
cu conuri este explicata prin mai multe teorii.

Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz

Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz (teoria culorilor
fundamentale) este cea mai cunoscuta teorie care explica
perceperea culorilor.Conform acestei teorii retina contine
trei tipuri de celule cu conuri, care la randul lor contin
pigmenti pentru culorile rosu, verde si albastru.
a) Diferitele senzatii cromatice sunt rezultatul stimularii
concomitente si inegale ale celor trei tipuri de celule cu
conuri.
b) Stimularea concomitenta si egala a celor trei tipuri de
celule cu conuri da senzatia de lumina alba.
c) In absenta stimularii luminoase se produce senzatia de
negru.
Analizatorul auditiv
Analizatorul auditiv are roluri importante legate de
orientarea in spatiu, depistarea pericolelor si perceperea
vorbirii, care sta la baza relatiilor interumane.Excitantul
adecvat al analizatorului auditiv il constituie undele sonore.
Segmentul periferic sau receptor al analizatorului auditiv,
se gasesete la nivelul urechiei interne.Urechea este un
organ pereche, situat pe partile laterale ale capului.Este
alcatuita din trei parti: urechea externa, urechea medie si
urechea interna.
1.Urechea externa 
Urechea externa este formata din pavilion si conduct
auditiv extern.Conductul auditiv extern se intinde de la
pavilion la timpan.Timpanul se afla la limita dintre urechea
externa si urechea medie.
2.Urechea medie 
Urechea medie este o camera plina cu aer deoarece
comunica cu faringele printr-un canal numit trompa lui
Eustachio.Pe peretele intern, dinspre urechea interna,
prezinta doua orificii numite fereastra ovala si fereastra
rotunda.
In urechea medie se afla un lant de trei oscioare: scarita,
ciocan si nicovala.Talpa scaritei se sprijina pe fereastra
ovala.
3.Urechea interna 
Urechea interna este formata dintr-un sistem de spatii ce
alcatuiesc labirintul osos.Labirintul osos este format din:
trei canale semicirculare osoase, vestibul osos si melc osos
(cohlee).In interiorul labirintului osos se afla labirintul
membranos.Labirintul membranos este format din trei
canale semicirculare membranoase, vestibul membranos si
melc membranos (canal cohlear).
In interiorul labirintului membranos se afla un lichid numit
endolimfa.Intre labirintul osos si cel membranos se afla un
spatiu care contine lichidul numit perilimfa.
Vestibulul membranos este alcatuit din doua vezicule
suprapuse numite utricula si sacula.In canalele
semicirculare membranoase se afla receptori vestibulari
(receptori pentru echilibriu).In melcul membranos se afla
receptori auditivi.
Segmentele analizatorului auditiv
1. Segmentul periferic (receptor)
Segmentul periferic al analizatorului auditiv este
reprezentat de organul Corti, situat pe membrana bazilara
din structura cohleei.Organul Corti este format din celule
senzoriale auditive si celule de sustinere.Celulele
senzoriale auditive prezinta la polul apical cili.Cilii strabat
membrana reticulata iar varful lor patrunde in membrana
Tectoria.
2. Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului auditiv este
reprezentat de calea auditiva formata din patru neuroni.
I.Primul neuron (protoneuronul) este situat in ganglionul
spinal Corti din columela.Columela este axul central al
cohleei.Dendritele sale sunt conectate cu celulele
senzoriale auditive, iar axonii sai formeaza ramura auditiva
a nervului acustico-vestibular.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in puntea lui
Varolio.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in
mezencefal.
IV.Al patrulea neuron se afla in metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central se afla in girusul temporal superior.
Fiziologia analizatorului auditiv
Pavilionul urechiei capteaza si dirijeaza undele sonore
catre conductul auditiv extern.La capatul acestui conduct
unele sonore pun in vibratie timpanul care la randul sau
antreneaza lantul celor trei oscioare.
Lantul de oscioare nu transmit pasiv vibratiile, ci prin
muschii ciocanului si scaritei contribuie la modificarea
intensitatii sunetului:
- contractia muschiului ciocanului diminueaza sunetele prea
puternice
- contractia muschiului scaritei amplifica sunetele prea
slabe
De la oscioare unda sonora este transmisa succesiv
ferestrei ovale, perilimfei si endolimfei.Vibratiile
perilimfei determina si vibratii ale endolimfei, deoarece
membrana vestibulara este extrem de subtire.Vibratiile
perilimfei determina deformarea membranei bazilare pe
care se afla organul Corti.
Cilii celulelor senzoriale auditive se indoaie fata de
membrana Tectoria si se declanseaza un influx
nervos.Influxul nervos este transmis prin calea auditiva la
segmentul central, aflat in girusul temporal superior, unde
se transforma in senzatie de auz.
Analizatorul vestibular
Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul
despre pozitia capului sau a corpului in spatiu.Excitantul
specific al analizatorului vestibular este constituit de
schimbarea pozitiei capului sau a intregului corp.Receptorii
vestibulari se afla in canalele semicirculare membranoase
(utricula si sacula).
Segmentele analizatorului vestibular
1. Segmentul periferic (receptor)
Segmentul periferic al analizatorului vestibular este
reprezentat de crestele ampulare si de aparatul otolitic.
a) Crestele ampulare
Crestele ampulare se gasesc la baza canalelor
semicirculare membranoase.Contin celule de sustinere si
celule senzoriale cu cili, inglobati intr-o masa gelatinoasa
numita cupula.Mentin echilibriul in conditiile acceleratiilor
circulare ale capului si corpului.
b) Aparatul otolitic (macula)
Aparatul otolitic se gaseste in utricula si sacula.Contine
celule de sustinere si celule senzoriale cu cili, aflati in
contact cu o masa gelatinoasa ce contine otolite (cristale
microscopice de carbonat de calciu).Mentin echilibriul in
conditii statice si dinamice.
2. Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar este reprezentat de calea
vestibulara formata din trei neuroni.
I.Primul neuron (protoneuronul) se afla in ganglionul
vestibular Scarpa.Dendritele sale se afla in contact cu
celulele senzoriale iar axonii sai formeaza ramura
vestibulara a nervului acustico-vestibular.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in bulbul
rahidian.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in talamus.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului vestibular se afla in
girusul temporal superior, in vecinatatea ariei auditive.
 Fiziologia analizatorului vestibular
i. Repaus
Atunci cand capul sta nemiscat otolitele apasa asupra
receptorilor maculari care trimit impulsuri nervoase catre
segmentul central, informand-ul asupra pozitiei capului.
ii. Accelerari liniare (inainte, inapoi, lateral) 
Atunci cand capul si corpul sufera accelerari liniare
otolitele sunt impinse in sensul opus miscarii.In aceste
situatii se declanseaza impulsuri nervoase care ajung la
segmentul central si determina reactii pentru corectarea
pozitiei capului si corpului.
iii. Miscari de rotatie
Miscarile de rotatie ale corpului si capului, antreneaza
rotatia simultana a canalelor semicirculare aflate in planul
rotatiei respective.La nivelul receptorilor iau nastere
impulsuri nervoase.Impulsurile nervoase sunt transmise
prin nervul vestibular catre segmentul central, aflat in
girusul temporal superior, in vecinatatea ariei auditive.
a) Canalele semicirculare orizontale si laterale
Canalele semicirculare orizontale si laterale informeaza
asupra miscarilor in jurul axului vertical (rasuciri,
intoarceri).
b) Canalele semicirculare verticale
Canalele semicirculare verticale informeaza asupra
miscarilor in jurul axelor orizontale (sarituri, caderi).

Analizatorul cutanat
contine receptori tactili, termici si durerosi situati in
piele.Pielea este alcatuita din trei straturi: epiderma,
derma si hipoderma:
- epiderma este un tesut epitelial pluristratificat
- derma este un tesut conjunctiv dens
- hipoderma este un tesut conjunctiv lax care contine
celule cu grasime
Segmentele analizatorului cutanat
1. Segmentul periferic (receptor) 
Segmentul periferic al analizatorului cutanat este
reprezentat de receptorii tactili, termici si durerosi.
a) Receptori tactili
Receptorii tactili sunt corpusculii Meissner, discurile
Merkel, corpusculii Vater-Pacini, corpusculii Golgi si
corpusculii Rufini.
- corpusculii Meissner (localizati in derma) sunt stimulati
de atingerile fine
- discurile Merkel (localizate in derma) sunt stimulate de
atingerile puternice
- corpusculii Vater-Pacini (localizati in hipoderma) sunt
stimulati de miscarile slabe, rapide si de mica intensitate
- corpusculii Golgi si corpusculii Ruffini (localizati in
hipoderma)
b) Receptori termici
Receptorii termici sunt corpusculii Krause si corpusculii
Ruffini.
- corpusculii Krause (localizati in derma) receptioneaza
excitatiile pentru senzatia de rece
- corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma) receptioneaza
excitatiile pentru senzatia de cald
c) Receptori durerosi
Receptorii durerosi sunt terminatiile nervoase libere
(localizate in derma si hipoderma).
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului cutanat este
reprezentat de caile sensibilitatii exteroceptive.Aceste
cai conduc informatiile de la exteroceptorii tactili, termici
si durerosi, la scoarta cerebrala, pentru formarea
senzatiilor specifice.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului cutanat se afla in
girusul postcentral din lobul parietal.
1.Sensibilitatea tactila fina (epicritica)
Sensibilitatea tactila fina este determinata de deformari
usoare ale pielii.Zone cu sensibilitate mare sunt buzele si
pulpa degetelor.
2.Sensibilitatea tactila grosiera (protopatica)
Sensibilitatea tactila grosiera este determinata de
apasare.
3.Sensibilitatea termica
Sensibilitatea termica este neuniforma pe suprafata
pielii.Receptorii pentru rece sunt mai numerosi decat cei
pentru cald.
4.Sensibilitatea dureroasa
Sensibilitatea dureroasa este determinata de orice
excitant foarte puternic care produce leziuni
celulare.Durerea tegumentara se manifesta cu o mare
capacitate de discriminare.Receptorii pentru durere sunt
mai rari in viscere si de aceea durerea viscerala nu se
poate localiza precis.