Facultatea de Medicina si Farmacie, Oradea

Anul 2017

Transportul sangvin al dioxidului de carbon

Referat
Pop Diana Madalina
Pop Larisa Cosmina
MG, AN II, semestrul 1
Coordonator: Dr. Prof. Cismas-Pruteanu Petrisor

Transportul in sange al dioxidului de carbon nu creeaza patologii

precum transportul oxigenului, dioxidul de carbon putand fi transportat in
cantitati mai mari. Cantitatea de dioxid de carbon intervine in echilibrul acidobazic al lichidelor corporale.
In medie, valoarea normala a CO2 este de 4 ml (transportat de la tesuturi la
plamani) in 100 ml de sange.
Transportul CO2 incepe prin difuziunea in sange sub forma de CO2
molecular dizolvat.
Odata ajuns in capilarele din tesuturi, el declanseaza reactii necesare
pentru transportul sau.
Exista dioxid de carbon transportat la plamani sub forma dizolvata, dar intr-o
mica masura, reprezentand cam 7% din cantitatea totala.
Cantitatea de CO2 dizolvata in sange este de aproximativ 2,7 ml/dl, la o
valoare a presiunii CO2 de 45 mm Hg( valoare a presiunii in sangele venos),
iar la valoarea presiunii de 40 mm Hg (in sistemul arterial) este cu 0,3 ml mai
mica, rezultand o cantitate de 0,3 ml CO2 transportat sub forma dizolvata in
100 ml sange.
Transportul CO2 sub forma ionului bicarbonat
CO2 odata ajuns in sange, reactioneaza cu apa, formand acidul carbonic.
CO2 + H2O H2CO3
Aceasta reactive are loc datorita anhidrazei carbonice, o enzima din interiorul
hematiilor, care catalizeaza reactia si accelereaza rata acesteia de aproximativ
5000 de ori, astfel ca aceasta reactie are loc rapid, ajungand la echilibru intr-o
fractiune de secunda.
Datorita vitezei crescute, pot reactiona cantitati mari de dioxid de carbon cu
apa din interiorul hematiilor, inainte ca sangele sa paraseasca vasele capilare
tisulare.
La o viteza identica, acidul carbonic (H2CO3) format in hematii disociaza
in ioni de hidrogen (H+ ) si ioni bicarbonat (HCO3-). Multi ioni de hidrogen se
combina apoi cu hemoglobina hematiilor.
Multi dintre ionii bicarbonat difuzeaza din hematii in plasma, la schimb cu
ionii de clor care difuzeaza in sens opus. Schimbul este posibil datorita
prezentei proteinei-transportor bicarbonat-clor aflata la nivelul membranei
2

hematiilor, care asigura trecerea celor doi ioni in sensuri opuse la viteze foarte
mari. Continutul de ioni de clor al hematiilor din sangele venos este mai mare
decat in hematiile din sangele arterial, fenomen numit transferul ionilor de
clor.
Pentru ca dioxidul de carbon se combina cu apa din structura hematiilor sub
controlul anhidrazei carbonice, in mod reversibil, se asigura transportul de la
tesuturi la plamani a cel putin 70% din dioxidul de carbon=> aceasta fiind
principalul mod de transport al CO2.
In cazul administrarii unui inhibitor de anhidraza carbonica
(acetazolamida) in vederea blocarii enzimei, transportul dioxidului de carbon
de la tesuturi se reduce atat de mult, incat presiunea CO2 tisulara poate creste
de la valoarea de 45 mmHg la 80 mmHg!
Transportul CO2 prin combinare cu hemoglobina si proteinele
plasmatice-carbaminohemoglobina.
CO2 reactioneaza direct si cu radicalii amino ai hemoglobinei, formand
carbaminohemoglobina (CO2Hgb). Aceasta combinare este reversibila si duce
la formarea unei legaturi chimice instabile; prin urmare, dioxidul de carbon
poate fi usor eliberat in alveole, unde valoarea presiunii CO2 este mai mica
decat in capilarele pulmonare.
O cantitate mica de dioxid de carbo reactioneaza cu proteinele plasmatice
din capilarele tisulare. Combinatia nu este foarte importanta pentru transportul
dioxidului de carbon deoarece la nivel sanguin cantitatea acestor proteine este
de patru ori mai mica decat cantitatea de hemoglobina.
Cantitatea de dioxid de carbon care poate fi transportata sub forma de
carbaminohemoglobina si in combinatie cu proteinele din plasma este de
aproximativ 30% din cantitatea totala de CO2, adica aproximativ 1,5 ml CO2
intr-un volum de 100 ml de sange; cum reactia este lenta, mecanismul
transporta in mod normal pana in 20% din cantitatea totala de dioxid de
carbon.

Curba de disociere a dioxidului de carbon

Curba de disociere a dioxidului de carbon indica dependent de PCO2 a
dioxidului de carbon in toate formele sale.PCO2 are o valoare normala
cuprinsa intre 40 mmHg in sangele arterial si 45 mmHg in sangele venos .
Valoare normal a concentratiei dioxidului de carbon sub toate formele
existente in sange in sange este de aproximativ 50 de volume la suta, insa
numai o cantitate de 4 volume la suta este schimbata in cursul transportului
dioxidului de carbon de la tesuturi la plamani.

Prin combinarea oxigenului cu hemoglobin esre eliberat dioxidul de

carbon( efectul Haldane), determinand cresterea transportului de CO2.
Efectul Haldane e consecinta faptului ca,prin combinarea oxigenului cu
hemoglobina la nivel pulmonar, hemoglobin devine un acid mai puternic.
Acest fapt determina dislocarea dioxidului de carbon si difuziunea acestuia
din sange in alveoli in doua moduri:
1.Hemoglobina mult mai eacida se combina mai greu cu dioxidul de carbon
pentru a forma carbaminohemoglobina, producand astfel disocierea
dioxidului de carbon din compusii carbamino existenti in sange .
2.Aciditatea crescuta a hemoglobinei determina eliberarea unui exces de ioni
de hidrogen care se combina cu ionii bicarbonat formand acid carbonic.
Ulterior, acidul carbonic disociaza in apa si dioxid de carbon care difuzeaza
din sange in alveole si in cele dn urma in aerul expirat.