Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dec 2, 2012
Vidul clipei prezente nu este altceva decat o iluzie a mintii. Obisnuim in mod constant
sa prelucram la nivelul mintii informatiile care ne parvin prin simturi in orice clipa. Ba
mai mult, tot timpul mintea rumega amintiri ale experientelor trecute, impletindu-le cu
anticipari ale viitorului, mai mult sau mai putin placute. In felul acesta, ea este tot
timpul activa, tot timpul in verva ruminand, analizand, clevetind.
In momentul in care dorim sa ne afundam in tacerea clipei prezente, sa ne odihnim in
bratele lui Acum, mintea este practic indemnata sa ia o pauza si este redusa la tacere.
In acest spatiu in care mintea inceteaza sa mai proceseze, ni se pare ca intram intr-o
zona de vid. Aceasta reprezinta una dintre dificultatile cu care foarte multe persoane se
confrunta atunci cand incep sa cocheteze cu meditatia. Dificultatea de a intra in acel
asa-zis vid si de a se mentine acolo.
Dupa cum spuneam, insa, senzatia de vid reprezinta doar o iluzie a mintii care se vede
nevoita sa taca, sa nu mai proceseze. In acea situatuie, atata timp cat nu mai are nici o
treaba de facut, mintea percepe acel spatiu ca fiind gol. Acest lucru se intampla pentru
ca ne-am obisnuit foarte mult sa folosim (sau sa ne lasam folositi/condusi de)
instrumentul minte si nu am invatat aproape deloc sa procesam informatia la nivel de
inima, de simtire. Am observat ca, foarte multe persoane cu care am stat de vorba, se
descurcau extraordinar de bine cu notiunile de natura cognitiv-mentala, dar cand erau
nevoiti sa exprime senzatii sau simtiri, trairi de dincolo de minte, le era foarte greu sa
se focalizeze pe acestea, sa le perceapa si, in consecinta, sa le exprime.
Revenind la clipa prezenta, la trairea lui Acum specifica meditatiei, aceasta nu
reprezinta deloc o zona de vid, de gol, ci este mai plina decat ne-am putea
imagina. Dar avem nevoie de o perioada de antrenament pentru a
percepe plenitudinea momentului prezent. Pentru ca, acel Acum despre care
vorbim, nu numai ca nu este gol, dar este de-a dreptul PLENAR.
Trecutul contine fragmente, viitorul este compus din fragmente, conceptele cognitiv-
mentale si ruminatiile mintii reprezinta particele infime ale realitatii. Momentul prezent,
insa, contine in el TOT CEEA CE ESTE. Cu putin antrenament, continuand sa depasesti
plictiseala data de iluzia starii de vid si continuand cu consecventa sa te mentii in
bratele clipei prezente, vei incepe sa simti consistenta a ceea ce este si esti in
acest spatiu, eliberat de limitele procesarii mentale. In absenta mintii (a carei
importanta nu trebuie, insa, sa o negam in viata de zi cu zi) restul simturilor incep sa se
trezeasca si sa se ascuta tot mai mult, intuitia incepe sa functioneze si o intreaga lume,
lumea de „dincolo de val”, incepe sa se dezvaluie. In acest spatiu pe care initial il
considerai ca fiind gol, poti experimenta o lume mult mai reala, mai plina si Sensuri
mult mai adanci decat cele din realitatea materiala.
In mod clar este o experienta unica pentru fiecare, insa, in nici un caz nu se limiteaza la
o zona plictisitoare a unui vid infinit. Multumeste-i mintii ca exista si ca te ajuta in viata
de zi cu zi dar recunoaste, in acelasi timp, ca in clipa in care intri intr-o meditatie,
aceasta nu isi mai poate aduce o contributie majora pentru ca nu este facuta pentru a
decoda integral si corect profunda realitate interioara si realitatea a ceea ce este dincolo
de ceea ce putem vedea. Mintea este cea care se plictiseste, pentru ca este ca un copil
care doreste tot timpul o jucarie noua. Tu, insa, adevaratul tu, poti intelege aceasta
atitudine a mintii, cu blandete si, totodata, poti merge dincolo de limitele sale. Atunci
cand mintea se plictiseste, las-o sa adoarma, sa se odihneasca si atunci vei pasi dincolo
de vid, dincolo de gol, intr-o experienta cu adevarat fascinanta si plenara.
Cu drag!