Compartimente hidrice ale organismului

Apa in organism

Consideraii generale:
Apa ocup locul 2 ca importan, dupa oxygen in organism. Un deficit de ap de 15% din greutate duce la moarte in 6-7 zile

ROLURILE APEI CONSTITUENT ESENTIAL AL MATERIEI VII, PERMITAND DESFASURAREA NORMALA A MECANISMELOR HOMEOSTAZICE SOLVENT PENTRU SUBSTANTELE ORGANICE SI ANORGANICE TRANSPORTOR SI MEDIU DE DESFASURARE A PROCESELOR DE BIOSINTEZA SI BIODEGRADARE REPARTIZAREA APEI IN ORGANISM VARIABILA , DIRECT PROPORTIONALA CU INTENSITATEA PROCESELOR METABOLICE VITALE, LA NIVEL DE ORGANISM , ORGANE , TESUT CONSATANTA , DACA SE RAPORTEAZA EXCLUSIV LA VOLUMUL CELULAR REPARTIZAREA APEI IN ORGANISM IN RAPORT DE INTENSITATEA PROCESELOR VITALE 1. Varsta/sex Embrion ..90-97% Copil 0-1an..75% Copil 1-12ani65% Adolescent 55-58% Adult 30-59 ani .60_70% Barbat 55-63% Femei .47-52% Varstnic: peste 60ani..<58%

Variatiile continutului de apa la om , gasite de diferiti autori se datoresc repartitiei inegale a tesutului adipos

( hidrofob ) REPARTIZAREA APEI IN TESUTUL ACELEIASI SPECII Smalt 0,2% Dentina .10% Tesut osos..25% Tesut adipos ..20-30% Tesut cartilaginos55% Tesut conjunctiv..60% Tesut muscular 75% Tesut nervos 80% REPARTITIA APEI IN ORGANE Oase ..22-25% Tiroida...70-75% Rinichi ..80-85% Creier substanta cenusie .85% substanta alba ..70% Inima , plamani.80% Ficat , piele 70% COMPARTIMENTELE LICHIDIENE I COMPARTIMENTE LICHIDIENE II ELECTROLITII IN ORGANISM

In lichidele organismului se gasesc dizolvati : - compusi organici, cu molecula mica ( glucoza, uree, aminoacizi )

- substante macromoleculare ( mai alea proteine ) - electroliti anorganici Electrolitii anorganici au rol in distributia si retinerea apei, in determinarea presiunii osmotice si a concentratiei de H+ ioni COMPOZITIA ELECTROLITICA A FLUIDELOR CORPULUI PRINCIPALELE MINERALE DIN ORGANISM (I)

Sodiul ( Na + ) - Forme:ionizat in plasma ion predominant extracelular - Roluri : ion caracteristic extracelular cu rol in : - repartitia hidrica intra si extracelulara - intretinerea presiunii osmotice extracelulare 80% - reglarea EAB ( component in sistemele tampon de - transmiterea impulsului nervos - mentinerea proprietatilor muschilor si contractiile SODIUL PRINCIPALELE MINERALE DIN ORGANISM (II) miocardului bicarbonat si fosfat )

Potasiul ( K+) - Forme: ionizat intracelular

- Roluri : ion caracteristic intracelular cu rol in : - mentinerea presiunii osmotice - reglarea pH-ului - repartitia hidrica intra si extracelulara - excitabilitate, conductibilitate, transmitere sinaptica

- contractie musculara si a miocardului - transfer O2 si CO2 in sange POTASIUL Principalele minerale din organism ( III )

Clorul ( Cl-) Forme : NaCl

Roluri : ion caracteristic extracelular cu rol in : - mentinerea presiunii osmotice , a pH-ului si balantei - fenomenul Hamburger ( migratia ionilor de Cl-) - formarea HCl in stomac - activarea amilazei Principalele minerale din organism ( IV ) hidrice intra si extracelular

Calciul ( Ca2+) Forme:- nedifuzibil (proteinat de Ca) -neionizat, difuzibil ( fosfati, citrati ) 60%

-ionizat , difuzibil ( Ca+) 40% activ fiziologic Roluri : - rol structural esential in oase si dinti ( fosfat tricalcic si rezistenta si duritate - coagularea sangelui - contractia musculara -functiile miocardului - transmiterea sinaptica -activator enzimatic pentru tripsina, lipaza, fosfataza alcalina hidroxiapatita ) confera

PRINCIPALELE MINERALE DIN ORGANISM (V)

Fosforul ( P ) Roluri : rol structural esential in oase si dinti ( fosfat tricalcic , hidroxiapatita) duritate - constituent al AND si ARN cu rol in sinteza proteinelor , transmitere genetica - ca fosfolipide in structura membranelor celulare si reglarea - molecule macroergice : ATP,ADP,GTP - activarea vitaminelor din grupul B Magneziul ( Mg ) Roluri : ion caracteristic intracelular - component al unor sisteme enzimatice cu tiaminpirofosfat ca si cofactor , pentru fosforilarea oxidativa - contractia musculara - transmiterea neuromusculara ( sinergic cu ionii de Ca2+) DEPLASAREA APEI IN ORGANISM PRINCIPIUL DILUTIEI : confera rezistenta si

multiplicarea celulara ,

transportului prin membrane

Volumul (ml )= Cantitatea de substanta indicator introdusa Concentratia per ml a substantei dispersate in lichid SUBSTANTELE MARKER Netoxice Inerte metabolic Nefixabile pe elementele figurate , alte celule sau albumina Sa nu afecteze distributia lichidiana prin modificari de presiune osmotica Sa nu paraseasca rapid compartimentul Omogenizabile rapid Dozabile Determinarea volumelor compartimentelor lichidiene

Apa totala : apa radioactiva sau apa grea contine tritiu radioactiv sau deuteriu . Dupa injectarea IV , acestea se amesteca cu apa totala in cateva ore , iar pentru calculul apei toatale se foloseste principiul dilutiei Volumul lic. extracelular : sodiul radioactiv, clorul radioactiv,ionul tiocianat, inulina si zaharoza . Dupa injectare se amesteca in 30-60 min cu lichidul extracelular , iar pentru calcul se foloseste principiul dilutiei Volumul lic. Intracelular : se calculeaza prin diferenta dintre apa totala si lichidul extracelular Volumul plasmatic :se folosesc proteine plasmatice radioactive ( marcate cu 131I ) sau proteine plasmatice de care se leaga coloranti ( T-1824 numit si albastru Evens ) Volumul eritrocitar: se foloseste cromul radioactiv care se leaga de eritrocite . ECHILIBRUL HIDRIC PIERDERILE ZILNICE DE APA REGLAREA ECHILIBRULUI HIDRIC

Se face prin : - reglarea ingestiei de lichide prin senzatia de sete - reglarea pierderilor de apa , prin hormonul antidiuretic cu rol major in controlul reabsorbtiei renale de apa si al osmolaritatii plasmei Reglarea aportului hidric : * senzatia de sete apare la reducerea continutului hidric din organism sub 1%. Setea poate fi produsa prin : - stimularea osmoreceptorilor hipotalamici ( prin cresterea presiunii osmotice a lic. extracelular ) - stimularea voloreceptorilor atriali ( in hipovolemie ) FACTORII DE CONTROL AI SETEI REGLAREA ELIMINARILOR DE APA

Se face prin reactii compensatorii - hormonul antidiuretic (ADH ) si ALDOSTERON , pentru retinerea apei si prin FACTORUL NATRIURETIC ATRIAL , pentru eliminarea apei FACTORI DE REGLARE AI SECRETIEI DE ADH

REGLAREA SECRETIEI DE ADH TULBURARI ALE ECHILIBRULUI HIDRIC

Perturbarile metabolismului apei intereseaza si sodiul in majoritatea cazurilor, dar pot fi si separate. Tulburarile se datoreaza :

- pierderilor excesive de apa (deficitelor de apa) bilant hidric negatic

- retentiei in exces a apei (exces de apa) bilant hidric pozitiv DEFICITUL DE APA

Intereseaza in special compartimentul extracelular , unde are loc o crestere a presiunii osmotice ( in plasma si lic. Interstitial ) . Apa este atrasa din celule si se produce: deshidratare celulara cu senzatie de sete; uscaciunea mucoasei bucofaringiene Daca mecanismele homeostatice sunt eficiente are loc secretia de ADH. Tulburarile semnalate se corecteaza rapid dupa ingestia corespunzatoare de apa . EXCESUL DE APA

Prezenta unui exces de lichid in tesuturile organismului EDEM Edemul poate fi prezent in compartimentul : - intracelular - extracelular Edemul intracelular apare in doua situatii : 1. Deprimarea sistemelor metabolice tisulare sau o nutritie inadecvata a celulelor. Poate apare acolo unde fluxul sanguin local este redus iar aportul de O2 si substante nutritive este prea mic pentru a mentine un metabolism tisular normal . Are loc deprimarea activitatii pompelor membranare , in special a pompei ce scoate sodiul din celula. Se produce osmoza apei in celula . 2. Inflamatia determina o crestere a permeabilitatii membranelor celulare . Spdiul si alti ioni intra in celula , producand osmoza consecutiva a apei in celula EXCESUL DE APA

Edemul extracelular Poate fi cauzat de : - extravazarea exagerata de lichid din sangele capilar sau insuficienta sistemului limfatic de a drena lichidul din interstitii - retentia renala de apa si sare EDEMUL PRODUS PRIN EXTRAVAZAREA DE LICHID DIN CAPILARE SAU OBSTRUCTIE LIMFATICA

1.Presiunea capilara crescuta - retentie renala excesiva de apa si sare ( insuficienta renala, exces de mineralocorticoizi ) - presiune venoasa ridicata ( insuficienta cardiaca , staza venoasa localizata , insuficienta pompelor venoase ) 2. Scaderea proteinelor plasmatice - pierderi de proteine prin urina - pierderi prin lipsa tegumentara ( arsuri, rani ) - sinteza proteica insuficienta ( boli hepatice, deficit de aport ) 3. Permeabilitate capilara crescuta - reactii imune ce produc eliberare de histamina sau alte substante imune - toxine - infectii bacteriene 4. Blocajul drenajului limfatic TEST PENTRU EDEM EDEMUL PRODUS PRIN RETENTIE RENALA DE APA SI SARE

Clorura de sodiu ramane aproape in totalitate in compartimentul extracelular. Cele mai multe boli care compromit functia renala au tendinta de a reduce excretia de apa si sare prin urina.

Consecinte : 1. Edem extracelular intins

2. Hipertensiune datorata cresterii volemiei RELATIA DINTRE PRESIUNEA LI SI VOLUMUL LI Presiunea Li ~ - 3 mmHg La 3mmHg , volumul LI este de ~ 12 litri. LI este sub forma de gel . Gelul este importantprevine curgerea cu prea mare usurinta a lichidului printre tesuturi din cauza filamentelor de proteoglicani ( formate din ac. hialuronic si proteine ) care actioneaza ca un burete FACTOR DE SIGURANTA ANTIEDEM

Consta din trei mecanisme : 1. Presiunea negativa a Li sa fie anulata si sa devina pozitiva 2. Fluxul limfatic poate creste de 10 pn la 50 de ori constituie factor de siguranta deoarece previne cresterea presiunii LI la valori pozitive 3. Spalarea proteinelor din LI. Pe masura ce proteinele sunt indepartate din interstitiu , creste diferenta dintre presiunea coloidosmotica a plasmei si cea interstitiala , crescand absorbtia osmotica a lichidului din interstitii in capilare ECHILIBRUL OSMOTIC

Membrana celulara este o structura relativ permeabila, prin care apa trece prin osmoza . Membrana celulara este relativ impermeabila pentru ionii mici , astfel ca apa traverseaza membrana in gradient , spre compartimentul unde concentratia solvitilor este crescuta ECHILIBRUL OSMOTIC OSMOZA = FLUXUL DE APA PRINTR-O MEMBRANA SEMIPERMEABILA

( dinspre compartimentul cu concentratie scazuta , spre cel cu concentratie crescuta ) OSMOZA SI PRESIUNEA OSMOTICA ( I )

Osmoza se produce ca urmare a miscarii cinetice permanente a particulelor , de o parte si alta a membranei semipermeabile Presiunea osmotica

- este data de micromoleculele dizolvate - impiedica osmoza - creste odata cu cresterea concentratiei solutiilor Osmolul Capacitatea solvitilor de a realiza osmoza si de a produce presiune osmotica se masoara in osmoli . Este o masura a numarului total de particule OSMOZA OSMOZA SI PRESIUNEA OSMOTICA ( II )

In mod curent , se foloseste termenul de miliosmol egal cu 1/1000 osm . Osmolalitatea este concentraia osmolal a unei soluii, exprimat in Osm/kg ap Osmolaritatea este concentraia osmolal a unei soluii, exprimat in Osm/l de soluie La temperatura de 37 grade o concentratie de un osmol la litru , va genera in solutie o presiune osmotica de 19,300 mmHg. Multiplicand cu 300 ( osmolaritatea normala a LEC si IC ), obtinem o valoare a presiunii osmotice de 5790 mmHg. Presiunea osmotica (mmHg) = 19,3 x osmolalitate(mOsm/Kg apa) Osmolaritatea totala a fiecaruia din cele trei compartimente este de ~ 300mOsm/l. Osmolaritatea plasmei este cu 1,3 mOsm mai mare decat in LI si LIC . Diferenta este produsa de efectul osmotic al proteinelor plasmatice care creaza in capilare o presiune cu ~ 20 mmHg mai mare decat in LI . VALORILE OSMOLARITATII DETERMINATE DE SUBSTANTELE OSMOTIC ACTIVE (mOsm/l) ECHILIBRULUI OSMOTIC INTRE COMPARTIMENTUL EXTRACELULAR SI INTRACELULAR TONICITATEA UNEI SUBSTANTE

proprietatea acesteia de a determina deplasarea apei in celula ( influx de apa ) sau in afara celulei ( eflux de apa ) MENTINEREA ECHILIBRULUI OSMOTIC INTRE COMPARTIMENTUL INTRA SI EXTRACELULAR DEZECHILIBRUL OSMOTIC

Echilibrul osmotic intre compartimentele IC si EC corectat rapid ( in sec sau minute ) Hiperosmolaritatea

Cauze : - aport insuficient de apa - pierderi excesive de apa ( renale si extrarenale ) - aport excesiv de sodiu Hipoosolaritatea Cauze : aport crescut de apa sau solutii de glucoza si eliminari deficitare CONTROLUL OSMOLARITATII LEC SI A CONC. DE SODIU

Ionii de sodiu din LEC , determina direct sau indirect peste 80% din presiunea osmotica a acestui compartiment . Pentru reglarea osmolaritatii LEC si a conc de sodiu , actioneaza trei sisteme de control , independente : 1. Sistemul osmoreceptor- hormon antidiuretic 2. Mecanismul setei 3. Mecanismul apetitului pentru sare CONTROLUL OSMOLARITATII LEC

1. SISTEMUL OSMORECEPTOR HORMON ANTIDIURETIC ( ADH ) ADH-ul

V 2 receptori pentru vasopresina AQ 2 aquaporina 2 REGIUNEA ANTEROVENTRALA A VENTRICULULUI 3 ( AVaV3 )

Arie neuronala pentru controlul osmolaritatii In regiunea AVa V3 , cat si in vecinatatea ei , exista neuroni : - stimulati de cresteri minime ale osmolaritatii LEC - inhibati de scaderea osmolaritatii LEC osmoreceptori In partea superioara a zonei AVaV3 se afla o structura specializata denumita organ subfornical

In partea inferioara o alta structura numita organ vascular al laminei terminale . Intre aceste doua zone se afla nucleul median preoptic care are multiple conexiuni nervoase : - cu cele doua organe - cu nucleul supraoptic ` - cu centrii de control ai presiunii arteriale Volumul sanguin

Sngele conine att lichid extracelular (lichidul plasmatic) ct i lichid intracelular (lichidul din eritrocit). Sngele este considerat a fi un compartiment lichidian separat, deoarece este bine delimitat (coninut n sistemul circulator). Volumul sanguin (la adult este aprox. 7% din greutatea corporal, cca. 3-5 l) este important n special pentru controlul dinamicii cardiovasculare. Aprox. 60% din snge este reprezentat de plasm i 40% de celulele sanguine (variaii interindividuale i intraindividuale n funcie de sex, greutate, etc.).

BIBLIOGRAFIE Guyton Arthur G., Fiziologie, Ed. Medicala, Bucuresti Haulica I., Fiziologie, Ed. Medicala, Bucuresti 1996

http://ro.scribd.com/doc/22818404/Cursul-I-Fiziologie