1.

Ficat
FICATUL: - este cea mai mare glanda din organism
- la nou nascut reprezinta circa 1/30 din greutatea corpului
- la adult este a 50-a parte din greutatea corpului
- este un organ vital, incapsulat, parenchimatos
- contine o importanta populatie celulara (de origine epiteliala
majoritatea = hepatocite) alaturi de tesut conjunctiv in cantitate mica.
UNITATEA MORFOLOGICA A FICATULUI
1. Lobulul hepatic clasic - reprezinta aria din parenchimul hepatic a
carei sange e drenat de o vena centrolobulara; el are forma de prisma
poliedrica (hexagon), cu lungimea de 2 mm si diametrul de 1mm.
- la nivelul prismei, hepatocitele sunt dispuse sub
forma unor placi sau lame celulare care au dispozitie radiara, in centrul sau
aflandu-se venula hepatica terminala numita vena centrolobulara.
- placile sunt perforate, ramificate, anastomozate intre
ele, alcatuind o retea tridimensionala in care se afla o retea de capilare
sanguine numite sinusoide si o retea de ducte biliare.
- pe o sectiune transversala, lobulul are forma
unui poligon in unghiurile caruia se gasesc spatiile portale Kiernan
- la periferia lobulului se formeaza placa
limitanta ce reprezinta un rand de hepatocite care circumscriu periferia
lobulului; placa limitanta vine in raport direct cu tesutul conjunctiv din spatiul
portal, formand un perete aproape comtinuu care e perforat doar de
ramificatii vasculare si ducte biliare.
- hepatocitele formeaza cordoane ( grosimea e
limitata la 1 hepatocit); oricarui cordon ii corespund cel putin doua randuri de
hepatocite; intre ele se gasesc canaliculi biliari.
- spatiile portale au marimi variate si contin
minim trei elemente ( triada portala): a. interlobulara care aduce sange
oxigenat, v. interlobulara care provine din vena porta si canal biliar
interlobular care preia bila; pe langa triada mai exista si vase limfatice si fibre
nervoase vegetative.
-delimitarea lobulului hepatic clasic este dificila
deoarece contine putin tesut conjunctiv.
2. Acinul portal Sabourin
- reprezinta aria din parenchimul hepatic a
carei bila e drenata de un canal biliar in spatiul portal.
- are forma triunghiulara iar in centrul lui se
afla un canal biliar din spatiul portal
- in unghiurile triunghiului se gaseste cate o
vena centrolobulara din trei lobuli adiacenti.

3.Acin hepatic Rappaport - este unitatea functionala propusa de

anatomopatologi; in conditii de scadere a concentratiei de oxigen in sange,
modificari de necroza ischemica apar in hepatocitele din vecinatatea v.
centrolobulare;
- este aria din parenchimul hepatic a carei
vascularizatie si drenaj biliar sunt asigurate de acelasi vas sanguin si acelasi
canal biliar; are forma romboidala cu doua arii adiacente prin baza lor (o
margine a unui lobul hepatic clasic); prezinta doua vene centrolobulare in
varfuri.

- se descriu trei zone functionale cu dispozitie

concentrica: (I) una in vecinatatea axului scurt al rombului, (III)una in
vecinatatea v. centrolobulare si (II) una intre ele;
- diferente metabolice: hepatocitele din zona I
primesc sangele cu cel mai mare continut in oxigen si substante nutritive, ele
fiind cele mai active metabolic; la nivelul lor se constata depozitarea glucozei
in glicogen, sunt primele la care se realizeaza depolimerizarea glicogenului,
sunt
primele care realizeaza semne de regenerare in conditii de lezare a
parenchimului, sunt primele care vin in contact cu toxinele absorbite la
nivelul tubului digestiv, sunt primele afectate in staza biliara.
- hepatocitele din zona III primesc sangele cu
cantitatea cea mai mica de oxigen si substante nutritive; sunt primele care
raspund la ischemie prin leziuni de tip necrotic; hepatocitele din aceasta zona
sunt mai putin expuse la ischemie si staza biliara.
80% din populatia celulara e reprezentata de hepatocit. Acesta are
durata de viata de 150 de zile, forma poliedrica, dimensiune de 30
micrometrii si i se descriu trei tipuri de suprafete:
a. suprafete care vin in raport cu capilare sinusoide numite poli
vasculari sau suprafete sinusoidale;
b. suprafete care vin in raport cu hepatocite invecinate, dar care pe o
anumita distanta delimiteaza intre ele un spatiu pentru a forma canalicul
biliar numite pol biliar sau suprafata biliara a hepatocitului;
c. suprafete intercelulare ce sunt suprafete de hepatocit care vin in
raport cu alte hepatocite fara a delimita un canalicul biliar.
Aspectul hepatocitului la M.O.:
- nucleul:- unul sau doi; in mod obisnuit uninucleat;
- central, rotund, eucromatic, diploid:
- frecvent se intalneste poliploidie (nucleu tetraploid);
- intre gradul de poliploidie si volumul nucleului este un
raport direct proportional;
- in 25% din cazuri
hepatocitele sunt binucleate: provin din cele uninucleate la nivelul carora se
produce diviziunea nucleului fara segmentarea citoplasmei;
- numarul celulelor binucleate creste progresiv cu varsta si in cadrul
proceselor de regenerare
- numarul de mitoze e mic in ficatul normal
-procesul de diviziune e inhibat de existenta unor
glicoproteine in glicocalixul hepatocitelor
- aceasta caracteristica nu se pastreaza in procesul de
regenerare
- citop.- e fin granulata datorita incluziunilor citoplasmatice
- tinctorialitatea variaza in raport cu pozitia hepatocitului
in lobul si cu dieta alimentara (la persoanele bine hranite este bazofila)
- apar numeroase incluziuni de glicogen si lipidice
- in HE are aspect vacuolar dat de incluziunile de glicogen
- in fixarea cu glutaraldehida si osmiu, se observa
glicogenul cu tenta rosiatica si incluziunile lipidice colorate in negru
- glicogenul se coloreaza cu albastru de toluidina
Aspectul hepatocitului la M.E.:

- este o celula polarizata, bogata in organite celulare al caror

grad de dezvoltare depinde de activitatea hepatocitului;
-RER: - se concentreaza spre polul sinusoidal
- are corespondent in MO corpii Berg = imagini
punctiforme, bazofile din citoplasma
- au loc sinteze de proteine de uz extern
- dupa sinteza, proteinele ajung in corpii Golgi de unde
sunt exocitate spre polul vascular; proteinele sintetizate nu raman in
citoplasma
- sintetizeaza albumine, globuline, proteinele din LP,
factori de coagulare
- poliribozomi :
- apar sub forma de spirala, rozeta
- au rol in sinteza proteinelor de uz extern
- REN: - este dispersat in citoplasma sub forma de tubuli
ramificati si anastomozati intre ei
- comunica cu RER

- apare corelat cu functiile de sinteza care tin de activitatea exo si endocrina

a hepatocitului si in procesele catabolitice
- intervine in: metabolismul glicogenului, sinteza de
colesterol, in procesele de detoxifiere si inactivare ce se realizeaza prin
oxidare si conjugare
- aici se conjuga medicamentele: antihistaminice,
anticonvulsivante
- se inactiveaza hormonii steroidieni
- in procesele de conjugare intervine citocromul B 450
- exista o relatie directa intre administrarea de
medicamente si durata de viata a REN
- participa si la formarea bilei, a acizilor biliari si a bilirubinei conjugate
- in hepatocit din colesterol se sintetizeaza acid colic
si chenodezoxicolic; acestia se conjuga in REN cu aa. taurina si glicina si
formeaza acizii biliari conjugati; la pH-ul alcalin al bilei se gasesc sub forma
de saruri biliare
- este sediul bilirubinei conjugate (glicuronidata);
bilirubina provine din biliverdina care se formeaza in macrofagele din splina si
in celulele Kupfer
- bilirubina neconjugata este conjugata in REN cu
acid glucuronic
- cand hepatocitul nu e capabil sa preia bilirubina
neconjugata apare sindromul icteric
-mitocondrie:
- rotunde/ovale, dispersate
- numar mare: peste 1000/hepatocit
- in hepatocitele de la periferie, numarul
mitocondriilor este mai mare decat in hepatocitele de langa v. cetrolobulara
- complex Golgi:
- se gasesc spre polul biliar

- este un organit multiplu (50 de CG/hepatocit) sau

unic cu mai multe ramificatii
- rol: excretie proteine sintetizate, formarea LP
deversate in sange, formarea lizozomilor
- lizozomii:
- sunt corpii peribiliari, apar la polul biliar al
hepatocitului
- au aspect foarte heterogen
- rol: procesele catabolice, catabolismul
substantelor exogene, incluziunilor, organitelor celulare perimate;
substantele obtinute sunt refolosite in procesele de sinteza, deci lizozomii au
rol in mentinerea parenchimului hepatic
- stocheaza ioni sub forma de feritin-like
- in conditii patologice cantitatea de ioni poate fi
crescuta: hemosideraza, hemocromataza
- peroxizomi:
- sunt localizati in vecinatatea polului vascular
alaturi de REN, sau in vecinatatea polului biliar
- sunt rari in hepatocitul normal (200-300)
- rol: procese oxidative ( enzima marker: catalaza);
alte enzime: alcool dehidrogenaza; asigura sinteza de acid uric, B oxidarea
acizilor grasi cu lant lung, procesul de gluconeogeneza
-incluziuni de glicogen:
- rozete, mai numeroase la periferie
- aspect: variaza cu : ritmul circadian si dieta
alimentara (incluziunile sunt crescute cand dieta este bogata)
- incluziuni lipidice:
- au caracter tranzitoriu
- apar dupa ingestia de alimente, dispar la cateva
ore
- in anumite conditii numarul lor creste: in perioada
de sarcina, in lactatie, in etilism cronic: steatoza hepatica
Membrana hepatocitului contine domenii specializare spre pol biliar si
vascular: la acest nivel hepatocitul formeaza microvili. Ei au rol in marirea de
sase ori a suprafetei de schimb dintre hepatocit si capilarele sinusoide.Intre
polul vascular si capilarul sinusoid exista spatiul Disse perisinusoidal. Acesta
are dimensiuni de 150-200 A. El contine:
-fibre conjunctive de reticulina
-micrivilii hepatocitelor
-celule perisinusoidale: Ito, pit (cu gauri)
-celule hematopoietice ( in viata fetala , pot reaparea in anemii
cronice la adult )
Celulele Ito = lipocite = celule interstitiale = celule stelate. Ele sint
considerate fibroblaste modificate. Sunt rare in ficatul adult normal (1 celula
Ito la 25 de hepatocite). Au urmatoarele caracteristici:
-au organite citoplasmatice slab dezvoltate, ce contin insa numai
picaturi lipidice
- au raporturi apropiate cu benzile de reticulina
- au prelungiri care vin in contact cu hepatocitele fara a realiza
jonctiuni si care inconjura peretele sinusoidelor din vecinatate sau dupa ce
prelungirile strabat un cordon de hepatocit

- rol: - secreta colagen de tip III (sta la baza organizarii fibrelor de

reticulina din spatiul Disse)
- in conditii patologice creste cantitatea de tesut conjunctiv;
colagenizarile din spatiul Disse reprezinta rezultatul celulelor Ito
- secreta un factor de crestere al hepatocitelor
- depoziteaza lipide si vitamina A exogena
- in timpul vietii fetale au rol hematopoietic
In conditii patologice, celula Ito se poate transforma fibroblast, adipocit,
celula hematopoietica (sufera deci modificari de fenotip).
Celulele pit: - sunt rar intalnite in ficat
- sunt descrise numai la M.E.
- prezinta granule de secretie care au diametrul de 300 de nm,
deci sunt celule endocrine
- azi se considera ca ele nu au rol endocrin ci sunt de fapt o
varianta de limfocite circulante numite limfocite mari granulare
- rol: killer
Specializari ale membranei spre polul biliar
Hepatocitele prin membrana lor participa la delimitarea canaliculului biliar. La
acest nivel membrana contine microvili. In citoplasma corespunzatoare se
gasesc numeroase filamente de actina, care circumscriu canaliculul (ele
influenteaza diametrul canaliculului biliar). De-o parte si de alta a zonelor
membranei care delimiteaza canaliculul se gasesc jonctiuni stranse care fac
impermeabila......; ea trece deci doar prin canalicul. Exista o cantitate mare
de ATP-aza, PAL, Ag specifice ce permit identificarea polului biliar.
Tesutul conjunctiv al ficatului
- se gaseste:- la nivelul capsulei Glisson
- in structura septurilor conjunctive ce compartimenteaza
parenchimul in lobi si lobuli; aceste septuri inconjura vase, canalicule si fibre
nervoase
- se continua sub forma unei retele alcatuita din fibre de
reticulina = retea de sustinere pentru parenchim
- rol: mentinerea deschisa a capilarelor sinusoide
- prin procesul de hiperplazie si hipertrofie a tesuturilor restante
ficatul se poate reface deoarece are o mare putere de regenerare (1 luna de
zile-70% din parenchim se regenereaza); alaturi de proliferare celulara,
prolifereaza si tesutul conjunctiv, ducand la fibroza hepatica; procesul de
fibroza debuteaza in spatiul portal Kiernan; cand in urma leziunii prolifereaza
tesutul conjunctiv, apar septuri noi conjunctive care impiedica raporturile cu
capilarele sinusoide si ductele biliare; in prima faza apar tulburari de irigatie;
septurile au efect restrictiv asupra proliferarii hepatocitelor, pierzandu-se
arhitectura normala a hepatocitului si ducand la dezorganizare.
Vascularizatia ficatului
- primeste aprox. 1/4 din debitul cardiac
- are o dubla vascularizatie: 1.functionala
2. nutritiva
-1. e asigurata de v. porta, reprezinta 75% din totalul vol. sanguin
hepatic
- rol: aduce sange cu subst. nutritive (+toxine), produsi de degradare ai
Hb din splina, secretia endocrina a pancreasului
- 2. e asigurata de a. hepatica cu ramurile ei (25% din volumul sanguin
al ficatului)
- rol: aduce sange cu oxigen pentru hepatocit

V. porta si a. hepatica urmeaza un sistem de ramificatii: ultimele ramificatii

ale a. hepatice se deschid in ultimele ramificatii ale v. porte din lobulul
hepatic adica in capilarele sinusoide (contin amestec de tip venos-arterial).
Capilarele sinusoide formeaza in lobul o bogata retea intralobulara. Sangele
in ele curge de la periferie catre v. centrolobulara.
Particularitatile structurale ale capilarelor sinusoide
- diametru mare: 10-30 microni
- peretele lor e format din endoteliu discontinuu si lamina bazala alcatuita
din fibre de reticulina ce formeaza o retea laxa in jurul endoteliului
- la nivelul endoteliului mai apare si o a doua categorie de celule: celulele
Kuppfer; endoteliul fiind discontinuu si lamina bazala redusa, peretele
sinusoidelor nu realizeaza o bariera intre polul sinusoidal al hepatocitului si
capilar, plasma venind in raport direct cu hepatocitul.
- celula endoteliala:- alungita, cu nucleu oval care proemina spre lumen
- au rare organite citoplasmatice
- numeroase vezicule de pinocitoza
- intensa activitate de transport
- contin numeroase fenestre fara diafragma, adeseori
grupate
- celula Kuppfer: - forma stelata
- este componenta a sist. mononuclear fagocitar
- localizare: la locul unde capilarele sinusoide se
anastomozeaza
- intotdeauna bombeaza spre lumenul capilarului
- are organite citoplasmatice bine reprezentate,
contine REN, alaturi de numerosi lizozomi, fagolizozomi si corpi reziduali
- incorporeaza timidina tritiata, deci se pot divide
- rol: sinteza de proteine de export
- ponderea lor in producia de proteine de export e mult
inferioara celei realizate de hepatocite (5%)
- rol principal: in procesul de imunitate; ele contin
receptori pentru Ig si complement; secreta citokine, IL1, TNFR; are rol
fagocitar (eritrocite batrane sau deformate); daca se realizeaza splenectomie,
activitatea de fagocitoza a eritrocitelor se amplifica mult la nivelul celulelor
Kuppfer
Vase limfatice: sunt bine reprezentate in spatiul extalobular la nivelul capsulei
si la nivelul septurilor (insotesc ramificatiile septurilor numai pana la periferia
lobulului. O parte din lichidele din spatiul perisinusoidal nu patrund in
sinusoid ci merg in spatiul Mall = spatiul dintre placa limitanta din lobulul
hepatic si tesutul conjunctiv periportal.
Sistemul canalicular biliar
Se clasifica in 2 categorii mari:
1. cai intrahepatice
2. cai extrahepatice
1. pot fi: a. intralobulare: canalicule biliare si pasaje Hering
b. extralobulare: canale perilobulare, interlobulare, lobare; la
iesirea din lobul canaliculul devine canal
Structura cailor biliare
- canaliculele biliare intralobulare initial nu au perete propriu

- prin impregnare argentica sau met Gomery se observa cum canaliculele

comunica intre ele
- pasajul Hering este zona care face legatura intre canaliculele biliare si
canalele biliare din spatiul portal; corespunde placii limitante; au perete
propriu din epiteliu simplu pavimentos sau cubic inconjurat de fibre de
reticulina
- caile extralobulare: perete alcatuit din epiteliu pe MB cu tesut conj. fibros
alaturi; epiteliul variaza de la simplu cubic la simplu cilindric;
- caile extrahepatice au peretele alcatuit din 3 tunici: mucoasa, musculara si
adventice
- epiteliul de acoperire: simplu cilindric; apar celulele secretoare de mucus
- corion: contine fibre elastice, infiltrate limfoide si glande de tip mucos

- particularitati: - canalul cistic prezinta la nivelul lumenului numeroase pliuri

spiralate cu ax muscular
- canalul coledoc - epiteliul de acoperire are in plus si celule endocrine
care secreta somatostatina; stratul muscular care este discontinuu devine continuu si
se ingroasa, formand sfincterele Oddi, Boyden.
1. Arhitectura ficatului, interpretari alternative, lobulul clasic, loulul
portal si acinul hepatic
Este cea mai mare glanda din organism. Ea reprezinta a 50-a parte din greutatea
organismului. Este un organ vital.
Ficatul este un organ parenchimatos care contine:
in majoritate exista celule de origine epiteliala - hepatocite care intra in
structura lobulului hepatic. Ele sunt dispuse sub forma de lame sau placi celulare
perforate, ramificate si anastomozate. Ele vor realiza o retea tridimensionala,
intre placi si intre celule existand capilarele sangvine si ductele biliare.
tesut conjunctiv in proportie redusa.

Cu privire la structura parenchimului hepatic s-au emis mai multe ipoteze:

lobulul hepatic clasic
lobulul portal Sabourin
acinul hepatic Rappaport

Lobulul hepatic clasic

Conform acestei teorii, lobulul hepatic clasic este unitatea morfo-functionala
a ficatului. Lobulul clasic reprezinta aria din parenchim a carui sange este drenat de
aceeasi vena centrolobulara (venula hepatica terminala).
Lobulii sunt in numar de aproximativ 1 mil. Ei au forma poliedrica, fiind
frecvent hexagonali. Lobulul are o inaltime de 2 mm si o latime de 0,7 mm. In
alcatuirea lobulului intra placile de hepatocite cu dispozitie radiara si anastomozate.
Intre placi exista capilarele sinusoide care sunt si ele anastomozate.
Pe o sectiune transversala, lobulul are forma de poligon, de regula cu 6 laturi.
In colturile sale, la locul de vecinatate cu ceilalti lobuli exista un spatiu interlobular
redus care se numeste spatiu portal Kiernan. In sectiunea transversala, placilor
celulare le corespund cordoane celulare al caror aspect variaza in functie de varsta

individului. La adult grosimea unui cordon este egala cu diametrul unui hepatocit cu
exceptia locurilor de anastomoza.
Pe sectiune longitudinala fiecare cordon este gros de cel putin 2 randuri de
celule, intre celule existand canaliculii biliari.
La periferie exista placa terminala care corespunde hepatocitelor de la
periferia lobulului. Placa are grosimea unui hepatocit. La periferie, lobulul vine in
raport direct cu tesutul conjunctiv din spatiile portale. Hepatocitele din placa
terminal vor forma un perete aproape continuu , fiind strabatut doar de vasele
sangvine si de ductele biliare.
Spatiile interlobulare, portale Kiernana contin 3 elemente care alcatuiesc
triada portala:
1. o vena interlobulara, ramura terminala a venei porte
2. o artera interlobulara, ramura terminala a a. hepatice
3. un canal biliar interlobular
Pe lang triada portala mai exista si 1 sau mai multe vase limfatice si fibre
nervoase amielinice vegetative.

Lobulul portal Sabourin

Lobulul portal repreazinta aria din parenchim a carei bila este tributara
aceluiasi canalicul biliar interlobular. El are forma de triunghi, avand in cetru spatiul
portal si in varfuri trei vene centrolobulare de la trei lobuli clasici diferiti.
Acinul hepatic Rappaport
Acinul hepatic este aria de parenchim ce este tributara aceleiasi vascularizatii
si aceluiasi canalicul biliar. El are forma de romb, alcatuit din doua triunghiuri
adiacente, unite prin marginile lor. Axul lung al rombului este dat de doua vene
centrolobulare iar axul scurt este dat de 2 spatii portale. In el se descriu trei zone
functionale cu dispozitie concentrica:
1. in apropiera axului scurt
2. spre a. hepatica
3. spre vena centrolobulara
In functie de localizarea in cele trei zone, hepatocitele prezinta gradient
metabolic, marime, activitatea enzimatica si continutul in organite depinzand si ele
de localizarea celulei in acini.
In zona 1 se afla hepatocitele care primesc sangele cu cel mai mare procent
de oxigen, fiind aproape de artera perilobulara. Aceste hepatocite au mai multe
caracteristici:
sunt cele mai active metabolic
sunt primele care vor depune glicogen postprandial
sunt primele care se vor activa in hipoglicemie si vor produce glicogenoliza si
gluconeogeneza
sunt primele care vor semnala aparitia semnelor de regenerare in caz de leziuni
hepatice
sunt cele mai aproape de vasul sangvin si prin urmare sunt primele supuse
actiunii toxinelor absorbite din tubul digestiv
in caz de staza biliara sunt primele care sufera modificari.
In zona 3 hepatocitele sunt supuse si ele actiunii toxinelor insa in cantitate
mai mica. La fel se exercita efectul si in caz de staza biliara. Aici ajunge sangele cu

continutul cel mai mic de oxigen. De aceea in ischemie, primele care sufera sunt
celulele din zona 3 (celulele din paropierea venei centrolobulare).
In zona 2 celulele au caracteristici intermediare celorlelte doua zone.
De fapt, toate hepatocitele au d.p.d.v. metabolic acelasi potential insa
caracteristicile lor difera doar din cauza alimentarii cu sange cu concentratii diferite
de oxigen.

2. Tesutul conjunctiv al ficatului uman

La un ficat normal, tesutul conjunctiv este in cantitate mica. El se gaseste in
capsula organului si in hil de unde trimite prelungiri care insotesc vaselel si ductele
biliare pana in spatiile interlobulare Kiernan.
Tesutul conjunctiv se continua in lobulul hepatic sub forma fibrelor de
reticulina din spatiile Disse. Ele pot forma la nivelul lobulului hepatic stroma
conjunctiva care asigura mentinerea deschisa a capilarelor sinusoide.
Ficatul are o mare putere de regenerare. Are loc atat hiperplazia (cresterea in
numar) cat si hipertrofia (cresterea in volum) a celulelor restante. La sobolan, ficatul
este regenerat in proportie de 75% in decurs de o luna.
Daca agresiunea la nivelul ficatului creste, creste si cantitatea de tesut
conjunctiv si apare fibroza hepatica care debuteaza la nivelul spatiilor portale. Se
vor forma in acest caz noi septuri conjunctive cu o orientare aleatorie fata de
componentele parenchimului hepatic care vor impiedica raportul normal al
hepatocitelor cu capilarele sinusoide si cu canaliculii biliari. De asemenea, aceste
septuri conjunctive vor diminua hiperplazierea hepatocitelor care vor fi comprimate
si se vor forma niste pseudonoduli. Cauze ale cresterii cantitatii de tesut conjunctiv
pot fi tulburari ale nutritiei hepatocitului. Prin modificarea raportului normal intre
hepatocit si capilarul sangvin se produce dezorganizarea parenchimului hepatic.

3. Vascularizatia si inervatia ficatului

Vascularizatia sangvina
La nivelul ficatului ajunge aproximativ 25% din debitul cardiac de repaus.
Ficatul beneficiaza de o dubla vascularizatie: nutritiva si functionala.
Circulatia functionala aduce 75% din sangele din ficat si provine din vena porta.
Circulatia nutritiva contine 25% din volumul de sange din ficat si provine din artera
hepatica.
Vena porta aduce:
substante absorbite din digestiv
toxine care trec de bariera digestiva
produsi de degradare ai hemoglobinei (de la splina)
produsi de secretie endocrina a pancreasului
Vascularizatia nutritiva se face prin ramurile a. hepatice proprii.
Ultimele ramificatii ale v. porte sunt capilarele sinusoide care se gasesc intre
hepatocite in timp ce ultimele ramificatii ale arterei hepatice sunt capilarele a.
hepatice ce se gasesc in spatiile portale. Ele se vor deschide in capilarele sinusoide,

deci capilarele sinusoide vor contine sange venos amestecat cu sange arterial.
Circulatia sangelui in capilarele sinusoide se face de la periferia lobulului spre
centru si apoi ale se varsa in vena centrolobulara.
Capilarele sinusoide
Prezinta un endoteliu discontinuu care are raport cu lamina bazala, ce contine
fibre de reticulina care formeaza o retea laxa in jurul endoteliului capilar. Peretii
capilarului sinusoid nu formeaza o adevarata bariera morfologica intre hepatocit si
sange, existand si raporturi directe intre cele doua compartimente, fapt care face ca
schimburile sa fie foarte usoare.
Capilarele sinusoide au un diametru mare, de 30-40 m. Celulele capilarelor
sinusoide sunt:
celulele endoteliale - sunt celule alungite, cu nucleu turtit, care proemina spre
lumen. Celulele au putine organite insa au fenestre care sunt grupate,
neacoperite de diafragme, vezicule de pinocitoza, ceea ce denota o activitate
intensa pentru enzimele de transport.
4. Celulele parenchimului hepatic hepatocitele structura,
ultrastructura, functii
Reprezinta 80% din totalitatea celulelor de la nivelul ficatului. Ele au forma
poliedrica si diametru de 20-30 m. Durata de viata este de aprox. 150 de zile.
Examinarea la MO
Nucleul
Hepatocitele pot fi uni- sau binucleate, cele mai multe fiind uninucleate.
Nucleul este mare, rotund, situat central, eucromatic, avand 1-2 nucleoli. Frecvent
(la 80% din hepatocitele uninucleate) se observa poliploidia, cea mai frecventa fiind
diploidia insa. Prin urmare si volumul nucleului variaza.
25% din hepatocite sunt binucleate. Raportul intre celulele uninucleate si
binucleate se modifica cu varsta (se mareste o data cu inaintarea in varsta) si in
timpul proceselor de reparare dupa agresiuni.
La acest nivel se pot observa rare imagini de mitoza. Frecventa mitozelor
creste in caz de leziuni sau consecutiv proceselor de reparare.
Citoplasma
Este eozinofila, fin granulara cu granule bazofile care alcatuiesc corpii Berg
(ce se vad in ME) si care sunt aglomerari de RER.
Au un continut mare de incluziuni de glicogen si de lipide, prin urmare, in HE,
au un aspect vacuolar.
Cu albastru de toluidina citoplasma se coloreaza albastru iar granulele de
glicogen se coloreaza metacromatic in grena.
Lipidele se gasesc la periferie si se evidentiaza cu osmiu, cand apar negre.
Examinarea la ME
La ME, hepatocitul apare ca o celula polarizata. Bogatia in organite celulare
variaza in functie de gradul de dezvoltare functionala, de activiate si, implicit, cu
localizarea hepatocitului la nivelul lobulului.
Hepatocitul are trei tipuri de suprafete:
suprafata care vine in contact cu capilarul sinusoid, numita suprafata
sinusoidala sau pol vascular

suprafata care vine in raport cu alte hepatocite si delimiteaza pe o anumita

distanta un spatiu intercelular (canaliculul biliar intralobular), numita suprafata
biliara sau pol biliar
suprafata care vine in raport cu celelalte hepatocite dar nu delimiteaza nici un
spatiu intre ele, celulele fiind unite prin jonctiuni. Aceasta suprafata se numeste
suprafata intercelulara.

Reticulul endoplasmic rugos

Tinde sa se localizeze la polul vascular. El asigura procesele de sinteza a
proteinelor de export hepatice. Hepatocitul sintetizeaza o mare varietate de
proteine: majoritatea proteinelor din plasma: factori ai coagularii, lipoproteine,
albumine, globuline.
Dupa sinteza proteinele trec prin aparatul Golgi iar apoi sunt exocitate direct,
deoarece secretia este continua la nivelul hepatocitului. Prin urmare nu exista
granule de secretie.
Reticulul endoplasmic neted
Este dispersat in toata citoplasma. El contine seturi enzimatice necesare
pentru procesele de catabolism si pentru procesele de sinteza. REN participa in:
metabolismul glicogenului
sinteza colesterolului
procesele de detoxifiere si inactivare.
Procesele de detoxifiere si inactivare se bazeaza pe reactiile de oxidare si de
conjugare. Aici se inactiveaza o mare parte din medicamente: anticonvulsive, h.
steroizi, chimioterapice, antihistaminice. Atunci cand creste cantitatea de
medicamente creste si activitatea enzimatica de la nivelul REN si prin urmare forma
organitelor variaza in functie de necesitatile metabolice ale organismului. Aceste
modificari sunt de aspect si sunt reversibile datorita interventiei lizozomilor.
REN participa la formarea bilei prin:
enzimele care realizeaza conjugarea acizilor biliari: acidul glicocolic si acidul
taurocolic
enzimele care realizeaza conjugarea bilirubinei cu acidul glucuronic. cand
capacitatea de conjugare a bilirubinei in hepatocit este depasita, bilirubina
neconjugata, insolubila se acumuleaza in sange si apare icterul.
Mitocondriile
Sunt rotunde sau ovale, in numar de peste 1.000 mitocondrii / celula.
Continutul in mitocondrii difera, la periferia lobulului hepatocitele avand mai multe
mitocondrii.
Aparatul Golgi
Se acumuleaza la nivelul polului biliar al hepatocitului. Acesta pare ca un
organit multiplu. Exista de fapt un singur aparat Golgi care se ramifica si da nastere
la 50 de aparate Golgi in fiecare celula. El are mai multe roluri:
definitivarea sintezei si excretia proteinelor plasmatice
formarea lipoproteinelor
formarea lizozmilor din hepatocit
Lizozomii
Sunt localizati spre polul biliar. De aceea se mai numesc si corpi peribiliari.
Ei au aspect heteerogen, existand lizozomi primari, secundari si tertiari. Ei contin

enzime prin care catabolizeaza diverse substante exogene si organite celulare

perimate pana la molecule mici care vor fi utilizate ca substrat energetic sau pentru
noi sinteze. Prin urmare lizozomii participa la mentinerea integritatii parenchimului
hepatic. De asemenea ei mai stocheaza ioni, in cantitati mari sub forma de
feroproteine.
Peroxizomii
Peroxizomii apar rar in hepatocit comparativ cu celelalte organite. Ei se
gasesc cu precadere la polul biliar, in apropierea REN si a incluziunilor de glicogen.
Ei contin enzime oxidative air enzima marker a sa este catalaza. Sunt implicati in
mai multe procese:
procesul de gluconeogeneza
metabolismul purinelor - metabolizeaza adenina si guanina la acid purinic
metabolismul alcoolului - oxideaza etanolul la acetaldehida
in -oxidarea acizilor grasi cu lant lung de atomi de carbon.
Incluziunile de glicogen
Sunt mai numeroase in hepatocitele de la periferia lobulului hepatic. Aspectul
lor variaza in functie de ritmul diurn si de starea de nutritie a individului: dupa o
masa bogata in glucide numarul lor creste. Ele pot ajunge uneori si in zona centrala
a lobulului hepatic. Au caracter tranzitoriu: apar dupa mese si dispar dupa un
anumit timp.
Incluziunile lipidice
Numarul lor creste in trimestrul al II-lea de sarcina, in lactatie. In etilism
cronic, hepatocitele se incarca cu picaturi lipidice, mai ales cele din zona
centrolobulara. Mai apoi se incarca toate hepatocitele.
Membrana celulara a hepatocitului
Membrana contine doua domenii specializate:
1. domeniu orientat spre polul vascular
2. domeniu orientat spre polul biliar
Domeniul de la polul vascular reprezinta 70% din totalul suprafetei
hepatocitului. Acest domeniu este in raport cu capilarul sangvin. Membrana de la
acest nivel formeaza microvili care maresc suprafata de contact cu sangele.
Membrana de la acest nivel este separata de peretele capilarului sinusoid prin
spatiul perisinusoidal Disse in care se gasesc microvilii hepatocitelor si fibre de
reticulina.
Domeniul de la polul biliar reprezinta aproximativ 15% din suprafata totala a
membranei hepatocitului. Acest domeniu formeaza canaliculul biliar, care are
diametrul de aprox. 1 m. Membrana formeaza spre lumen microvili. Celulele
formeaza jonctiuni stranse cu celulele invecinate, fapt pentru care produsii de
secretie nu pot difuza in spatiul extrabiliar. La acest nivel exista o activitate
enzimatica crescuta datorita glicoproteinelor de membrana. In citoplasma din
apropierea polului biliar exista microfilamente de actina care circumscriu canalicului
bilar si asigura prin contractie modificarea diametrului acestuia.

5. Celulele sinusoidale hepatice structura, ultrastructura, functii celulele endoteliale kupfer, pit

Celulele pit
Se pot identifica doar la ME. Sunt mai rare. Ele sunt asemanatoare cu celulele
endocrine: in citoplasma au numeroase granule electronodense cu diametrul de 300
nm. De aceea, initial s-a considerat ca au rol endocrin. Acum sunt considerate o
varietate de limfocite circulante, fiind niste limfocite mari, cu granulatii si activitate
de killer.
celulele Kupffer - deriva din monocitele circulante si apartin astfel SFM (sistemul
fagocitar mononuclear). Ele se pot insa divide. Sunt localizate la jonctiunea dintre
doua capilare sinusoide si proemina spre lumen. Nu realizeaza jonctiuni cu celulele
endoteliale. Au forma stelata, au nucleu eucromatic si prezinta mai multe organite
decat celulele endoteliale. Au mai multe caracteristici:
Au organite implicate in sinteze (RER, mitocondrii) deoarece aceste celule
sintetizeaza o parte din proteinele de export ale ficatului
Contin si organite implicate in degradare: lizozomi, fagolizozomi si corpi
reziduali.
Celulele Kupffer intervin si in imunitate prin capacitatea lor de a fagocita.
Ele fagociteaza pigmenti, eritrocite imbatranite sau denaturate care nu au
fost distruse in splina. Daca se face splenectomie, aceste celule devin
foarte importante.
Au receptori pentru imunoglobuline si complement
Secreta citokine: IL-1

6. Celulele perisinusoidale celule ito, structura, ultrastructura si functii

Celulele Ito (lipocitele, celulele striate, celulele interstitiale)
Se intalnesc relativ rar (o celula Ito la 20-25 hepatocite). Au numeroase
picaturi lipidice. Ele au raport strans cu fibrele conjunctive din spatiul Disse. De
asemenea, o parte din ele inconjura capilarele sinusoide. Ele vin in contact cu
hepatocitele dar fara sa faca jonctiuni. Pot strabate cordoanele de hepatocite. Ele
au mai multe roluri:
secreta colagen II care se organizeaza in fibre de reticulina. La nivelul ficatului,
daca au loc colagenizari excesive la nivelul spatiului Disse este afectat raportul
dintre capilarul sangvin si polul vascular al hepatocitului si apar tulburari de
troficitate.
secreta factorii de crestere ai hepatocitelor
depoziteaza lipide si vitamina A de natura exogena
in timpul vietii fetale intervin in hematopoieza.
In conditii patologice apar modificari ale fenotipului celulelor Ito: se
transforma in fibroblaste, adipocite, celule stem hematopoietice.

7. Celulele spatiului portal enumerare, functii

Alea de mai sus

8. Caile biliare intrahepatice structura, functii

intrahepatice:
intralobulare
canaliculele biliare
canaliculele (pasajele) Hering
extralobulare
canalele biliare perilobulare
canalele biliare interlobulare
canalele hepatice lobare (drept si stang)
Canaliculii biliari
Reprezinta componenta initiala a sistemului canalicular. Nu au pereti proprii ci
sunt delimitate de membranele a doua hepatocite invecinate. La MO apar ca
niste mici cavitati. Folosind impregnarea argentica Gomori, se vede ca aceste
canalicule alcatuiesc o retea.
Pasajele Hering
Fac jonctiunea intre canaliculii biliari si canalele extralobulare. Reprezinta
portiunea de canalicul biliar aflata la nivelul placii limitante. Ele au perete
propriu format dintr-un epiteliu simplu cubic inconjurat de fibre de reticulina.
Caile biliare extralobulare
Au un perete format dintr-un epiteliu asezat pe o MB care este inconjurata de
un strat de tesut conjunctiv bogat in fibre elastice. Epiteliul poate fi simplu cubic
sau simplu cilindric cu microvili.
9. Cai biliare exxtrahepatice si vezica biliara structura functii

Caile biliare extrahepatice

Prezinta un perete format din mucoasa, musculara si adventice.
Mucoasa contine un epiteliu simplu cilindric cu celule secretoare de mucus si
un corion in care se gasesc fibre elastice, infiltrat limfoid si glande tubuloacinoase
de tip mucos.
Canalul cistic prezinta in mod particular numeroase pliuri spiralate ale
mucoasei care au un ax muscular. Acestea se numesc valvele spiralate Heister.
Canalul coledoc prezinta si el cateva particularitati:
in epiteliu contine celule care secreta somatostatina.
musculara este initial discontinua. Musculara devine apoi continua si se ingroasa
pentru a forma sfincterele Boyden si Oddi. Musculara se ingroasa deci inainte de
unirea cu canalul Wirsung si formeaza aici sfincterul Boyden. Musculara se
ingroasa din nou la varsarea ampulei Vater in duoden si formeaza aici sfincterul
Oddi.

Pancreasul

PANCREASUL ENDOCRIN SI EXOCRIN

Componenta exocrina: - este cea mai voluminoasa (peste 45% din volumul pancreasului)
- structural se organizeaza sub forma de glanda tubulo-acinoasa ramificata
- functional se aseamana cu glanda parotida: secretia este de tip seros; se
diferentiaza prin:
- lipsesc celulele mioepiteliale
- lipsesc ductele striate
- alaturi de celulele secretorii se observa celulele centroacinoase care nu e altceva decat o
portiune intraacinara a ductului intercalar
- celulele din acini: - piramidale
- au polaritate morfologica si functionala
- la polul apical se gasesc granule de zimogen cu amestec
de proenzime ce se activeaza in lumen
- sistemul canalicular: - are ducte: a. intercalare
b. interlobulare
c. 2 canale pancreatice: Wirsung si
Santorini
- aspect structural: seamana cu cel biliar
a. epiteliu simplu cubic si fibre de reticulina
b. epiteliu simplu cilindric si tesut
conjunctiv fibros
c. idem b. + fibre musculare netede
Componenta endocrina: - 1,5% din volumul pancreasului
- 2 componente: 1. insulele Langerhans = gramezi de celule endocrine
2. celule endocrine: - izolate
- in grupuri mici printre celulele acinilor si
canalelor excretorii
1.- numar mare la nivelul pancreasului: 1 milion concentrate spre coada; primeste o cota
importanta din sangele arterial (20% din sangele pentru pancreas ajunge la nivelul insulelor).

- circulatia arteriala: sistem vascular de tip portal = sistem port insulo-acinar; consta in : arteriole
aferente care ajung la periferie, se capilarizeaza, iar capilarele iriga in cascada insulele; capilarele
se strang in arteriole eferente care parasesc insulele si se capilarizeaza in jurul acinilor;
- celulele insulare fac parte din celulele endocrine cu inervatie directa; acest lucru este
valabil cam pentru 10% din celulele insulare; jonctiunile gap cupleaza celulele insulare (10%)
Metode de imunocitochimie: 2 tipuri de celule endocrine: I.minore si II.majore.
I.- celule secretoare de VIP
- celule cu secretie mixta: enterocromatina

- contin granule de secretie cu: serotonina, motilina, substanta P

- sunt componente ale sistemului neuroendocrin difuz
II.- celule secretoare de insulina si amilina (moduleaza actiunea insulinei) = celule B; sunt cele mai
voluminoase celule din insule; se concentreaza la centrul insulei;
- celule secretoare de glucagon = celule A; 25% din insule; predomina la periferie
- celule secretoare de somatostatin = celule D; 5-10%; sunt la periferia insulei; au granule
omogene putin dense
- celule secretoare de polipeptid pancreatic = celule PP = celule F; la periferie sunt cele care se
pot gasi in peretele acinilor si ductelor excretorii.