2. Topografia peretelui abdominal.

Granita toraco-abdominala:
descriere, particularitati, implicatii clinice
Topografia peretelui abdominal:
Limita superioara a abdomenului, partea superficiala, proiectie:
-apofiza spinoasa a T12
-marginea inferioara a costei 12
-extremitatea centrala a coastei 11
-rebodul costal
-apendicele xifoid
Profund, limita este muschiul diafragm.
Limita inferioara a abdomenului, partea superficiala, proiectie:
-procesul spinos L5
-baza sacrului
-spina iliaca posterosuperioara
-creasta iliaca
-spina iliaca anterosuperioara
-simfiza pubiana
Profund, limita este stramtoarea superioara a pelvisului.
Forma abdomenului poate varia in functie de varsta, pozitie, stari patologice (cifoze,
lordoze, tesut adipos abundent, tumori, etc.)
Perete abdominal:
a. peretele superior, reprezentat de muschiul difragm
b. peretele anterolateral, reprezentat de muschii anterolaterali ai abdomenului
c. peretele posterior, alcatuit din muschii posteriori ai abdomenului si de coloana
vertebrala
d. peretele inferior, reprezentat de stramtoarea pelvina.
Diafragma, dezvolata in subiectul 6.
Peretii anterolaterali si posteriori ai abdomenului, se intind intre cadrul osos
superior, mobil, reprezentat de apertura toracica inferioara si cadrul osos inferior,
imobil, reprezentat de bazinul osos.
Anterior, rezistenta peretelui abdominal este asigurata de aparatul aponevrotic al
muschilor anterolaterali ai abdomenului care formeaza teaca muschiului drept
abdominal. Aceasta este mai groasa anterior, in treimea inferioara, locul in care se
exercita maximul de presiune asupra peretelui abdominal.
La limita dintre peretele anterior si peretele posterior se gaseste o zona slaba a
peretelui abdominal, trigonul lombar Petit. (marele dorsal, creasta ilica, oblic extern)

La nivelul peretelui anterior zonele slabe sunt reprezentate de:

- canalul inginal
- orificiile vasculare si inelul ombilical, la nivelul liniei albe.
- linia alba, supraombilical
La impartirea fetei anterioare a peretelui abdominal sunt folosite urmatoarele linii
conventionale:
a. 3 linii orizontale - superioara, trece prin baza apendicelui xifoid
- mijlocie, trece prin limita inferioara a rebordului costal
- inferioara, uneste spinele liniace anterosuperioare
b. 2 linii verticale, paralele cu muschiul drept abdominal.
Se formeaza 3 etaje, fiecare etaj contine cate 3 regiuni.
1. Etajul abdominal superior sau toraco-abdominal, subimpartit in:
- epigastru, median, forma triunchiulara cu varful la procesul xifoid
- hipocondru stang
- hipocondru drept
2. Etajul mijlociu, subimpartit in:
- regiunea ombilicala sau regiunea mezogastrica, situat median
- regiunea abdominala laterala dreapta
- regiunea abdominala laterala stanga
3. Etajul inferior, subimpartit in:
- regiunea hipogastrica situata median
- regiunea inghinala stanga (sau iliaca stanga)
- regiunea inghinala dreapta (sau iliaca dreapta)
Durerea abdominala nu iradiaza, este o durere raportata in dermatomul cu acelasi
numar cu neuronul viscerului respectiv. Orice durere poate fi insotita de reactii
predomaniant simpatice. Durerea foarte puternica poate duce la instalarea strarii de
soc.
Accesul in cavitatea abdomina se face prin incizii la nivelul peretelui abdominal
(laparotomii). In prezent cea mai folosita incizie abdominala larga este cea
craniocaudala mediana de la procesul xifoid pana la simfiza pubiana, aceasta
oferind o explorare si un acces larg. O data cu dezvoltatea laparoscopiei se folosesc
incizii mici. Cavitatea peritoneala este insuflata cu dioxid de carbon pentru a mari
spatiul unde va avea loc procedura chirurgicala. Alte instumente pot fi introduse
prin trocare (instrument chirurgical cu varf ascutit) si operatii cum ar fi
colecistectomia si apendicectomia pot fi realizate pe cale laparoscopica permitand o
recuperare mai rapida a pacientilor.