Duoden

Pancreas
Dear students,
I know when you`re
texting in class.
Seriously, no one just looks down
at their crotch and smiles.

Sincerely, Your Teacher

Intestinul subţire este porţiunea
canalului alimentar cuprinsă între
stomac şi intestinul gros. El are un
important rol funcţional Aici se face
digestia intestinală, în decursul căreia
conţinutul intestinal suferă acţiunea
sucului intestinal, a celui pancreatic şi a
bilei. Tot la acest nivel se efectuează şi
fenomenele de absorbţie. Aceste
caractere îi imprimă anumite caractere
morfologice: lungimea lui considerabilă
şi adaptarea mucoasei la realizarea
absorbţiei (plicaturarea mucoasei şi
prezenţa vilozităţilor).
Limitele intestinului subţire sunt
reprezentate de orificiul piloric şi de valva
ileo-cecală.
Dimensiuni. Datele privind lungimea
intestinului subţire la omul viu diferă destul
de mult de la un autor la altul (între 2,5 m
şi 9-10 m). Lungimea medie se situează - în
jurul cifrei de 5-6 m şi depinde de starea de
contracţie a stratului longitudinal al tunicii
musculare. La cadavru, după pierderea
tonusului musculaturii sale, lungimea
ajunge la 8-9 m sau chiar mai mult. Calibrul
său este de 3-4 cm la origine şi de 2-3 cm la
terminare.
Duodenul
 Duodenul este porţiunea incipienta
a intestinului subţire, care spre
deosebire de celelalte segmente
prezintă mobilitate neglijabila si este in
cea mai mare parte retroperitoneala.
De la sfincterul piloric pana la flexura
duodenojejunala, unde se continua cu
jejunul, desenând in jurul capului
pancreatic o traiectorie semicirculara,
ce desfasoara o tripla schimbare de
direcţie, in urma careia, duodenului i se
descriu patru porţiuni anatomice.
 Limite

Separaţia dintre duoden şi stomac este

dată de şanţul duodenopiloric (la nivelul
căruia urcă vena prepilorică); limita dintre,
duoden şi jejun este marcată de flexura
duodenojejunală.
 Dimensiuni

Lungimea duodenului se consideră că

este de 12 lăţimi de deget, adică
aproximativ 25 cm. Din aceştia, 5 cm
revin pentru porţiunea superioară, 8
cm pentru porţiunea descendentă şi
câte 6 cm pentru porţiunile orizontală
şi ascendentă.

Diametrul este de 3,5 - 4 cm şi este

mai mare decât cel al jejunileonului.
Pentru unii autori, lungimea duodenului ar fi mai
mare - până la 30 cm. Lungimea de 25 de cm ar
ajunge doar până la intersecţia cu vasele
mezenterice superioare, care pentru vechii
anatomişti reprezenta limita distală a duodenului.
In linie generală calibrul diferitelor porţiuni ale
duodenului nu este egal. Mai larg în porţiunea
iniţială, el se îngustează progresiv spre trecerea la
jejun. Villemin a descris pe porţiunea descendentă
o îngustare situată deasupra ampulei
hepatopancreatice (a lui Vater) şi a numit-o
strâmtoarea supravateriană. Ea ar împărţi
duodenul în două porţiuni: una superioară, mai
dilatată, alta inferioară, care ia toate caracterele
jejunileonului (prezenţa plicelor circulare).
Duodenul este prima porţiune a
intestinului subţire: el este un organ
retroperitoneal secundar, aderent
de peretele posterior al
abdomenului prin fascia
retroduodenopancreatică Treitz.
Are formă de potcoavă în
concavitatea căreia se află capul
pancreasului.
Există cazuri în care duodenul prezintă o
mobilitate mai mare decât cea normală
(parţială sau chiar totală). Faptul se
datoreşte menţinerii unei dispoziţii
embrionare: persistenţa mezoului
dorsal al duodenului.
 Configuraţia externă Traiect
Duodenul are patru părţi: superioară (bulbul duodenal, partea subhepatică. D1), descendentă
(partea prerenală, D2), orizontală (partea prevertebrală, precavo-aortică, D3) şi ascendentă
(partea latero-aortică, D4). Prima parte începe de la pilor şi are un traiect subhepatic: în
vecinătatea colului vezicii biliare îşi schimbă direcţia la nivelul flexurii duodenale superioare. Se
continuă cu duodenul preprenal care coboară anterior de rinichiul drept. în dreptul vertebrei L4
formează un al doilea cot - flexura duodenală inferioară. Porţiunea a-III a are un traiect orizontal
anterior, în traiectul său duodenul înconjură capul pancreasului.
 Raporturi
a. partea superioară (D1): posterior-artera gastroduodenală, artera pancreatico-duodenală supero-posterioară,
canalul coledoc, vena portă, vena cava inferioară: anterior-lobul pătrat al ficatului, colul vezicii biliare: superior
-lobul pătrat al ficatului, foramen epiploicum (hiatusul Winslow), partea ligamentara a omentului mic: inferior -capul
pancreasului, omentul mare.
b. partea descendenta (D2): anterior-faţa anterioară a porţiunii D2 este traversată de rădăcina
mezocolonului transvers acesta împarte D2 într-un segment supramezocolic şi un segment
inframezocolic. Segmentul supramezocolic vine în raport anterior cu corpul şi cu fundul vezicii
biliare.
b. partea descendenta (D2):
Segmentul inframezocolic are raporturi
anterioare cu fascia de coalescenţa
retrocolică dreaptă, vasele colice drepte
şi ansele jejunale.
Posterior D2 vine în raport cu fascia de
coalescenţă retroduodeno-pancreatică
Treitz, rinichiul drept, pediculul renal
drept.
Lateral D2 vine în raport cu lobul drept
al ficatului (impresiunea duodenală) şi
colonul ascendent.
Medial se află capul pancreasului.
c. partea orizontală (D3) străbate pensa
aortico-mezenterică şi la marginea
stângă a arterei mezenterice superioar
se continuă cu partea ascendentă (D4).
Anterior: fascia de coalescenţă
retrocolică dreaptă Toldt, vasele colice
drepte, ansele jejunale, rădăcina
mezenterului şi vasele mezenterice
superioare (vena este situată la dreapta
arterei).
c. partea orizontală (D3)
Posterior: fascia de coalescenţă
retroduodenopancreatică Treitz,
ureteral drept, muşchiul psoas
mare, vasele testiculare sau
ovariene drepte, vena cavă
inferioară şi aorta abdominală,
vertebra L4:
superior - capul pancreasului
inferior - ansele jejunale:
c. partea orizontală (D3)
Pensa aortico-mezenterică
este formată din două braţe
arteriale: un braţ anterior
reprezentat de artera
mezenterică superioară şi un
braţ posterior format de aorta
abdominală.
Pensa conţine dinspre superior
spre inferior vena renală
stângă, procesul uncinat al
pancreasului şi D3.
d. partea ascendentă (D4).
Posterior: fascia de
coalescenţă retroduodeno-
pancreatică Treitz, muşchiul
psoas maie stâng, stâlpul
stâng al diafragmei, vasele
renale stângi, vasele
testiculare sau ovariene
stângi, lanţul paravertebral
simpatic stâng, vena
mezenterică inferioară.
d. partea ascendentă (D4).
Anterior colonul transvers şi
mezocolonul transvers, ansele
jejunale, bursa omentală şi
stomacul;
Lateral: rinichiul stâng, ureteral
stâng, arcul vascular Treitz (format
din artera colică şi vena
mezenterică inferioară).
Medial: aorta abdominală
rădăcina mezenterului şi procesul
uncinat al pancreasului.
Muşchiul suspensor al
duodenului al lui Treitz este
un fascicul de fibre musculare
netede care suspendă flexura
duodenojejunala la stâlpul
stâng al diafragmei (şi la
ţesutul conjunctiv din jurul
trunchiului celiac şi al
artercimezencerice
superioare). Prin aceasta
flexura duodenojejunală este
aproape imobilă şi constituie
unui din segmentele cele mai
fixe ale duodenului.
Fascia retro-duodeno-pancreatică Treitz
este o lamă de ţesut conjunctiv, o fascie
de coalescenţă între organele care îi dau
numele, şi peretele abdominal posterior.
Are importanţă chirurgicală, căci
permite decolarea sau dezlipirea
duodenopancreatică.
Iniţial, în perioada embrionară,
duodenul a fost mobil, prevăzut cu un
mezou dorsal. Duodenul urmează apoi
rotaţia spre dreapta a stomacului, iar
mezoul său se aplică peste peritoneal
primar parietal şi ulterior vor fuziona. In
felul acesta ia naştere fascia de
coalescenţă retro-duodeno-pancreatică,
iar duodenul dobândeşte situaţia sa
retroperitoneală secundară de organ fix.
Pentru efectuarea decolării duodenopancreatice, chirurgii secţionează peritoneul
parietal de-a lungul marginii drepte a porţiunii descendente a duodenului şi apoi cu
degetele pătrund înapoia duodenului şi a capului pancreasului, în planul de clivaj
dintre foiţele, primare, ale fasciei Treitz. In felul acesta explorarea şi accesul
chirurgical asupra duodenului, capului pancreasului şi a coledocului retropancreatic
devin uşoare şi cu riscuri scăzute.
Configuraţia interioara este
dominata de plicile circulare
Kerkring si vilozitatile intestinale
ce caracterizează intestinul
subţire. Pe peretele posterior al
duodenului descendent, in partea
medial se gaseste plica
longitudinala a duodenului,
individualizata de traiectul
ductelor coledoc si pancreatic,
care se deschid la extremitatea
inferioara a plicei prin
intermediului papilei duodenale
mari sau ampula lui Vater.
Superior de aceasta, de
asemenea la nivelul plicii
longitudinale, se deschide ductul
pancreatic accesor in papila
duodenala mica
 STRUCTURĂ

In structura duodenului intră cele patru tunici

caracteristice ale organelor tubului digestiv abdominal:
tunica seroasă, tunica musculară, stratul submucos,
tunica mucoasă.
Tunica seroasă sau peritoneul duodenului se va studia
în cadrul capitolului rezervat peritoneului. Acum
menţionăm unele particularităţi mai deosebite ale sale:
- prima jumătate a porţiunii superioare a duodenului
este învelită în întregime de peritoneu; în rest, duodenul
este extraperitoneal, fiind acoperit de seroasă numai pe
faţa anterioară,.
- rădăcina mezocolonului transvers întretaie porţiunea
descendentă, iar rădăcina mezenterului porţiunea
orizontală a duodenului,
 STRUCTURĂ

- peritoneul din vecinătatea duodenului

formează un număr de recesuri sau
fosete: recesul duodenal superior,
duodenal inferior, paraduodenal,
retroduodenal.

Ca şi în celelalte segmente ale canalului

alimentar abdominal, peritoneul este
dublat pe faţa sa profundă de o pătura de
ţesut conjunctiv lax care constituie stratul
subseros.
 STRUCTURĂ

Celelalte tunici le vom studia la jejunileon. Subliniem

faptul că în submucoasă se găsesc glandele duodenale
Brunner (Glandulae duodenales), caracteristice pentru acest
segment al intestinului.
Glandele Brunner constituie caracterul histologic
esenţial al duodenului. Ele. sunt situate în submucoasa
duodenului, dar se află în număr mai redus şi în porţiunea
pilorică a stomacului. Se găsesc mai cu seamă în porţiunile
superioară şi descendenta, până la papila mare, de aici
numărul lor descreşte. Ele ajung la 3 mm dimensiune şi pot fi
văzute cu ochiul liber. Sunt glande tubulo- alveolare puternic
ramificate, grupate în pachete, formate din celule - mucoase.
Ele au un canal excretor lung care străbate întreaga mucoasă
şi ,se deschide de obicei într-o glandă (criptă) Lieberkuhn. In
canalul excretor se deschid o serie de tubi secretori
ramificaţi şi încolăciţi. Secreţia lor este continuă - mucoidă şi
alcalină.
 STRUCTURĂ
In duoden se găsesc şi glande
intestinale Lieberkuhn. Conţinutul
stomacal ajuns în duoden este supus
acţiunii sucului secretat de propriile
sale glande, a sucului pancreatic şi a
bilei, acţiune care va fi continuată şi
desăvârşită în jejun-ileon.

Duodenul dispune şi de un aparat

motor activ, reprezentat de tunica
musculară. Activitatea sa motorie va fi
studiată împreună cu cea a
jejunileonului.
Drenajul venos al duodeno-pancreasului urmează în general dispozitivul arterial. Venele
pancreatico-duodenale se varsă fie în vena mezenterică superioară, fie direct in vena portă în
afară de acestea, mai găsim o serie de vene mai mici, tributare ale trunchiurilor precedente.
Dintre ele amintim vena prepilorică, despre care ştim că marchează limita dintre stomac şi
duoden.
Limfaticele se îndreaptă spre nodurile hepatice şi celiace
 Inervatia duodenului
Inervatia extrinseca este asigurata de fibrele vegetative simpatice si parasimpatice, provenite in
cea mai mare parte din plexul celiac, iar inervatia intrinseca este pusa in evidenta de plexurile
mienteric Auerbach si submucos Meissner
 Plexul celiac
Plexul celiac sau plexul solar, denumit astfel
datorita fibrelor sale care ies in toate direcţiile,
asemenea razelor solare, este cel mai mare plex
al sistemului nervos simpatic. Este considerat
creierul abdominal datorita localizării anatomice
si funcţiei sale, de a primi si furniza impulsuri
nervoase către viscerele abdominale.
Alături de component parasimpatica el
influenţează activitatea acestora, implicate in
special in prelucrarea nutrimentelor prin care se
pune la dispoziţie organismului principiile
alimentare necesare proceselor existenţiale de
catabolism si anabolism.
Plexul celiac este constituit din
doi ganglioni uniţi printr-o reţea
densa de fibre nervoase, care se
localizează la nivelul partii
superioare a primei vertebre
lombare, unde se dispune in
jurul trunchiului celiac si a
rădăcinii arterei mezenterice
superioare.
La acest nivel se gaseste
posterior de stomac si bursa
omentala, anterior de stâlpii
diafragmatici si porţiunea
incipienta a aortei abdominale si
intre glandele suprarenale.
Ca aferente ale plexului celiac
pot fi consideraţi nervii
splanchnici mare si mic si
cateva filete nervoase din
nervul vag drept, iar
eferentele sale se organizează
in numeroase plexuri
secundare ce insotesc arterele
din vecinătate.
Astfel, plexul celiac da naştere
1. Plexului frenic
2. Hepatic
3. Splenic
4. Mesenteric superior
5. Suprarenal
6. Renal
7. Gonadal.
Ganglionii celiaci sunt doua mase
de forma neregulata, plasaţi de-o
parte si de alta a trunchiului celiac,
medial de glandele suprarenale si
anterior de pilierii diafragmatici.
Ganglionul celiac drept este situat
posterior de vena cava inferioara,
iar ganglionul celiac stâng se
gaseste posterior de originea
arterei splenice.
In partea superioara a fiecărui
ganglion ajunge nervul splanchnic
mare ispilateral, iar in partea
inferioara se constituie o
subdiviziune distincta, denumita
ganglion aorticorenal, ce primeşte
nervul splanchnic mic ipsilateral si
emite cea mai mare parte din
plexul renal de aceeaşi parte.
 In concluzie, sistemul nervos
enteric este un mini sistem nervos
ce consta din doua plexuri de
neuroni:
(1) plexul mienteric (Auerbach)
localizat intre straturile intern
circular si extern longitundal
ale tunicii musculare
(2) plexul submucos (Meissner)
localizat in submucoasa, la
nivelul interfatei acesteia cu
stratul intern circular al
muscularei.
In general, plexul Auerbach controlează
motilitatea (peristaltismul), iar plexul
Meissner este implicat in funcţia de
secreţie. Aceste plexuri găzduiesc
componentele intrinseci ale sistemului
nervos enteric, a căror funcţie este
modulata de componentele extrinseci,
fibrele simpatice si parasimpatice. Dupa
cum reiese din cele descries anterior,
aceste componente extrinseci sunt
necesare, dar nu sunt esenţiale pentru
funcţionarea normala a tractului digestiv.
Stimularea parasimpaticului facilitateaza
digestia prin intensificarea peristaltismului
si relaxarea sfincterelor, iar stimularea
simpaticului încetineşte peristaltismul si
creste tonusul sfincterelor.
Zona de tranziţie
duodeno-
pancreatică
 Este plasată îndărătul
peritoneului parietal
secundar, în teritoriul
intermediar situat la
limita dintre etajul
supra- şi inframezocolic
al cavităţii peritoneale.
Pancreasul
Pancreasul este o glandă voluminoasă cu dublă
secreţie - externă şi internă - anexată
duodenului. Prin aspectul exterior şi prin
structura sa, pancreasul prezintă asemănări cu
glandele salivare, motive pentru care i s-a dat şi
numele de „glandă salivară abdominală".
Forma pancreasului este neregulată. A fost
comparat cu un ciocan, cu un echer de tâmplar,
cu un cârlig sau cu o limbă de câine. El este
alungit în sens transversal şi are o extremitate
dreaptă mai voluminoasă, iar porţiunea stângă
mai subţiată, ascuţită. Este turtit în sens
antero-posterior şi este aplicat pe peretele
posterior al abdomenului.
Direcţia. Pancreasul arc o direcţie transversală. El nu este însă rectilin, ci uşor
ascendent de la dreapta spre stânga. De asemenea, prezintă o curbură cu
concavitatea posterioară, determinată de "coloana vertebrală.
Culoarea pancreasului este roz-cenuşie, care devine roşie în timpul activităţii. La
suprafaţă are un aspect lobulat.
Consistenţa lui este relativ fermă, dar elastică, ceea ce face ca organele din
vecinătate să-şi lase amprenta pe el. Este friabil, se rupe uşor. Pe secţiune are
aspect cărnos (de aici numele grecesc pan = tot, întreg şi creas = carne).
Dimensiuni. Lungimea glandei variază între 15- 20 cm; înălţimea de 4-5
cm (la nivelul capului) şi grosimea de 2 cm.
Pancreasul este ceva mai voluminos la bărbat decât la femeie. Ajunge la
dimensiunile cele mai mari până la 40 de ani, pentru ca după 50 de ani
să descrească treptat.
Greutatea - este în medie de 80 g.
Localizare. Pancreasul e un organ secundar retroperitoneal (cu o excepţia cozii care este situate
intraperitoneal) localizat la limita dintre etajul supramezocolic şi cel inframezocolic fiind
încrucişat anterior de rădăcina mezocolonului transvers. Pancreasul se proiectează posterior în
dreptul vertebrelor T12-L2 iar axul său longitudinal face cu planul orizontal un unghi de 30 grade
şi este dispus oblic, ascendent de la dreapta la stânga.
 Configuraţie externă
Pancreasul prezintă un cap, col, corp şi
o coadă.
Capul (Capra pancreatis) are o
formă aproximativ circulară şi prezintă
două feţe (anterioară şi posterioară) şi
o circumferinţă. Din marginea stângă a
porţiunii inferioare a capului se
desprinde o prelungire, care se
încurbcază ca un cârlig şi se îndreaptă
medial şi în jos, pe dinapoia vaselor
mezenterice superioare: se numeşte
procesul uneinat
Intre cap şi procesul uncinat se
formează o scobitură adâncă – incizura
pancrealică (Incisura pancreatis).
Colul, segment mai îngustat,
este cuprins între două
incizuri: una superioară, alta
inferioară.

Nomenclatura anatomica nu a
cuprins niciodată termenul de
col al pancreasului. De
asemenea, nici autorii
germani, englezi, nu descriu
acest segment. El a fost folosit
în terminologia anatomica şi
clinică romaneasca pentru
acest motiv am decis să-l
pastram.
Corpul are formă, de prismă
triunghiulară, cu trei feţe şi
trei margini.

Faţa anterioară (Facies

anterior) prezintă, în
vecinătatea capului, o
proeminenţă joasa şi rotunjită
- tuberozitatea omentala
(Tuber omentale); spre stânga
prezintă o depresiune largă şi
puţin adâncă, tmpreslunea
gastrică în care se aşează
stomacul.
 Corpul

Faţa posterioară (Facies

posterior) este străbătută de
două şanţuri, pentru artera şi
vena splenică.
Faţa inferioară (Facies
inferior) priveşte spre
organelle etajului
submezocolic.
Marginile se formează prin întâlnirea feţelor şi sunt: superioară, anterioară şi inferioară
Pe marginea superioară, la întâlnirea ei cu colul, unii autori descriu o proeminenţă piramidală pe
care o consideră destul de constantă şi de bine pronunţată şi pe care o numesc tuberculul
epiploic sau „tuber omentale". Acest tubercul delimitează marginea stângă a incizurii
duodenale. Nomenclatura Anatomică înţelege prin tuber omentale o ridicătura a feţei anterioare.
 Coada pancreasului
este singura porţiune
intraperitoneală a
pancreasului.
Mijloace de fixare. Pancreasul este unul dintre
organele cele mai fixe ale cavităţii abdominale. El
este menţinut în poziţia sa prin: conexiunile cu
duodenul, în care se deschid canalele sale
excretoare; prin peritoneu; prin fascia de
coalescenţă retro-duodeno-pancreatică Treitz;
prin vase şi nervi.
Acestora li se adaugă şi presa abdominală.
Nu toate porţiunile pancreasului au aceaşi fixitate.
Capul, fiind cuprins în concavitatea duodenului,
este cu mult mai bine fixat decât coada, legată de
splină prin ligamentul splenico-renal.
In cazuri excepţionale, pancreasul a fost găsit
deplasat în torace sau formând conţinutul unei
hernii ombilicale.
 Structura pancreasului
Periferia glandei este constituita dintr-o capsula conjunctiva, subţire, mai puţin dezvoltata, care
se prelungeşte in interiorul organului printr-o reţea de septe conjunctivo-vasculare, de asemenea
slab dezvoltate, organizate sub forma unei strome, care delimitează incomplet lobii si lobulii
pancreatici.
Aproximativ 97-99% din volumul glandei este reprezentat de acinii pancreatici, care in ansamblu alcătuiesc pancreasul exocrine.
Acinii sunt similari cu cei din glanda parotida, au forma sferica sau ovoidala. In interiorul acinilor se găsesc cellule centro-
acinoase, ce constituie segmentul incipient al canalelor intercalare, care se unesc formând canalele colectoare, de nivel
interlobular si apoi interlobar. Acestea din urma conflueaza rezultând ductele pancreatice principal Wirsung si accesor Santorini.
Canalul Wirsung traversează glanda de la coada spre cap, pastrand distante egale intre marginile superioara si
inferioara pe tot traiectul sau, mai aproape insa de fata posterioara. La nivelul capului, se incurbeaza catre inferior,
posterior si la dreapta pentru a se alatura ductului coledoc, împreuna cu care perforează tunicile peretelui
duodenului descendent, deschizandu-se in ampula hepatopancreatica a lui Vater, ce proemina pe suprafaţa
interioara sub forma papilei duodenale mari. In porţiunea terminala, inainte de a se deschide in ampula, canalul
pancreatic prezintă un sfincter format din condensarea fibrelor musclare netede de la acest nivel.
 Canalul Wirsung
Din locul unde canalul Wirsung se incurbeaza inferior, se desprinde canalul Santorini, care va strabate capul pancreasului,
indreptandu-se catre duoden, unde se deschide la nivelul papilei duodenale mici, situata cu aproximativ 3 cm deasupra papilei
mari. Calibrul canalului accesor se diminuează pe masura ce ajunge la duoden, dilatandu-se insa, cand canalul prinicpal este
obstruat, pentru a asigura descărcarea sucului pancreatic in duoden.
Pancreasul endocrin este reprezentat de o mulţime de buchete celulare, dispersate difuz in tesutul exocrin, denumite insule
Langerhans Acestea constituie doar 1-3% din volumul pancreasului si sunt mai numeroase la nivelul cozii. In medie se găsesc in
jur de 1 milion de insule Langerhans, cu limite minime si maxime de 200.000 si respectiv 2.000.000. Sunt formate din cordoane
celulare conectate intre ele prin capilare, iar catre periferie, sunt înconjurate de o reţea reticulo-capilara. Fiecare insula este
alcatuita din aproximativ 200 de celule, mai importante deosebindu-se celulele A, secretoare de glucagon si celulele B,
secretoare insulina.
 Vascularizaţia blocului pancreatico-duodenal
1.Vascularizaţia arterială duodenului şi a capului
pancreasului
a. Arcada arterială pancreatico-duodenală anterioară
este o anastomoză între artera pancreatico-
duodenală supero-anterioară şi ramura anterioară a
arterei pancreatico-duodenale inferioare. Aceasta
arcadă se formează pe faţa anterioară a capului
pancreasului
b. Arcada arteriala pancreatico-duodenală
posterioară se află pe faţa posterioară a capului
pancreasului şi reprezintă o anastomoză între artera
pancreatico-duodenală supero-posterioară şi ramura
posterioară a arterei pancreatico-duodenale
inferioare. în apropierea cadrului duodenal dă ramuri
duodenale şi pancreatice.
 Vascularizaţia blocului
pancreatico-duodenal
2.Vascularizaţia corpului şi
cozii pancreasului provine în
principal din artera splenică
din care se desprind
următoarele ramuri.
a. artera pancreatică
dorsală: artera pancreatică
inferioară (este ramura
stângă a arterei
pancreatice dorsale)
b. artera pancreatică mare
c. artera cozii pancreasului
d. ramuri pancreatice
Arterial supply to the pancreas. Posterior view.
 Trunchiul celiac

Ram colatateral visceral al A. aorte

abdominale ;

Deserveste organele etajului

supramezocolic;

Diametru m. mare de 1 cm;

Se desprinde din partea ant. a

aortei abdominale
 Trunchiul celiac

De la origine se poate
orienta:
oblic descendent , sau
ranseversal – cand se afla
deasupra mg. sup. a
pancreasului;
oblic ascendent – cand
are origine
retropancreatica ;
 Trunchiul celiac

Ramuri colaterale:
a. frenica inf.

Ramuri terminale :
a. gastrica st.;
a. hepatica com.;
a. splenica;
 1) A gastrica stanga

-se indreapta spre curbura

mica a stomacului ;

Da nastere :
- arterei hepatice stangi
-ramurilor cardioesofagiene
anterioare ;
- ramurilor gastrice ( ant. si
sup. )
2) A. hepatica comuna :
-furnizeaza a. gastroduodenala; se continua cu a. hepatica proprie ;
-da nastere a. gastrice dr.(pilorice); din ram. dr. al a. hepatice proprii dr.
pleaca a. cistica ;
3) A. splenica (lienala):
se distribuie splinei ;
Ramuri :
> a. cardiotuberositare
post.;
> a. pancreatica mare ;
> ram. gastrice scurte ;
> a. gastroepiploica st.;
Artera hepatica si gastroduodenala
Venele se formează din reţele paralele cu arterele. Au în cencral aceeaşi dispoziţie
cu arterele, pe care Ie insotesc.
Întreg sângele de la pancreas - atât de la component exocrina cât şi de la cea
insulară - se varsă în vena portă (cele mai multe în vena splenică şi mezenterică
superioară).
Limfaticele iau naştere în septele interlobulare. Ele se termină în numeroase noduri situate în vecinătatea glandei
(mezenterice superioare, pancreatice superioare şi inferioare, pancrcatico-duodenale). De aici limfa este condusă
în nodurile celiace, situate şi ele aproape de pancreas. Menţionăm că regiunea pancreatică este o zonă de
convergenţă a marilor curente limfatice, care se strâng înapoia şi deasupra pancreasului „ca spiţele unei roţi spre
centrul ei”.
Inervatia pancreasului este asigurata de plexul celiac, de la care ajung fibre simpatice
si parasimpatice prin intermediul plexurilor periarterial splenic, hepatic, mezenteric
superior. De asemenea, pe calea trunchiului vagal ajung fibre parasimpatice pentru
toate segmentele pancreasului. Fibrele parasimpatice actioneaza asupra acinilor
glandulari si insulelor pancreatice cu un efect excitosecretor, iar fibrele simpatice
sunt responsabile cu inervatia vasomotorie. Terminaţii nervoase libere si corpusculi
Vater-Pacini se găsesc in tesutul conjunctiv al pancreasului, ceea ce include si capsula
acestuia, conferindu-i astfel atribuţii de zona reflexogena. In general, afecţiunile
pancreasului sunt insotite de durere severa, datorita abundentei receptorilor de la
acest nivel. Nervii splanhnici conduc sensibilitatea dureroasa catre ganglionii
simpatico-toracici laterovertebrali 6-11, de unde prin ramuri comunicante stimulii
durerosi ajung in nervii spinali toracici, care vor face sinapsa cu cel de-al doilea neuron
in maduva spinării. Existenta fibrelor senzitive, care urmeaza calea nervilor frenici,
explica de ce durerile pot iradia in regiunile scapulare.
Raporturile pancreasului, mai cu seamă ale capului, se aseamănă în bună parte cu
cele ale duodenului, fapt care a făcut pe unii să le cuprindă împreună sub numele
de „simbioza duodeno-pancreatica”
 Expuse sintetic, raporturile pancreasului sunt următoarele:
- capul pancreasului este cuprins în concavitatea duodenului;
- capul pancreasului vine în raport înapoi cu duetul coledoc;
- pe faţa posterioară a pancreasului se găseşte fascia de coalescenţă retro-duodeno-
pancreatică Treitz;
- pancreasul este împărţit prin mezocolonul transvers în două porţiuni: cea mai mare parte a
lui se găseşte în etajul supramezocolic;
- deoarece mezocolonul transvers închide în jos bursa omentală, porţiunea supramezocolică a
glandei răspunde acestei cavităţi.
 Raporturile pancreasului
1. Capul pancreasului
a.anterior. Rădăcina mezocolonului
transvers în traiectul său spre
superior şi stânga împarte fata
anterioară a capului pancreasului în
două arii; supramezocolică şi
inframezocolică.
Aria supramezocolică are raporturi
cu: artera gastroduodenală, artera
gastroepiploică dreaptă, artera
pancreatico-duodenală supero-
anterioară, bursa omentală şi partea
pilorică a stomacului.
Aria inframezocolică are raporturi
cu: artera colică medie, artera colică
dreaptă, artera pancreatico-
duodenală inlero- anterioară, vasele
mezenterice inferioare, colonul
transvers, ansele intestinale.
 Raporturile pancreasului
1. Capul pancreasului
b.posterior:
1. retroduodenopancrea
tică a lui Treitz
2. arcada pancreatico-
duodenală posterioară
3. canalul coledoc
4. vena cava inferioară
5. vena renală dreaptă
c.circumferinţa vine în
raport cu “potcoava”
duodenală.
 Raporturile pancreasului
2. Colul pancreasului
a. anterior:
1. partea pilorică a stomacului
2. vestibulul bursei omentale.
b. posterior:
3. fascia retroduodenopancreatică
Treitz
4. vena portă
5. vena mezenterică superioară.
c. superior:
6. duodenul superior
7. artera gastroduodenală
8. pediculul hepatic.
d. inferior:
9. vena mezenterică superioară
10. artera mezenterică superioară.
Raporturile pancreasului
3. Corpul pancreasului
a. anterior. Rădăcina
mezocolonului transvers aderă
de marginea anterioară a
pancreasului şi deci faţa
anterioară a corpului
pancreasului vine în raport cu
elemente ale etajului
supramezocolic iar faţa inferioară
a corpului vine în raport cu
elementele etajului
inframezocolic.
Raporturile feţei anterioare a
corpului pancreasului sunt:
bursa omentală, faţa posterioară
a stomacului, ansele intestinale şi
flexura duodeno-jejunală.
Raporturile pancreasului
3. Corpul pancreasului
b. posterior. Prin intermediul fasciei
retroduodenopancreatice faţa
posterioară a corpului pancreasului
vine în raport cu:
- planul I format de vena
splenică(4), vena mezenterică
interioară (5), trunchiul venos
splenico-mesenteric (2);
- planul II: artera splenică (11),
artera mezenterică superioară (10),
plexul celiac;
- planul III: vena cava inferioară(6),
artera abdominală(9);
- planul IV: coloana vertebrală L1-
L2, pediculul renal stâng, faţa
anterioară
Raporturile pancreasului
4. Coada pancreasului se
află cuprinsă în ligamentul
pancreato - splenic şi
prezintă următoarele
raporturi:
a. anterior: vasele
splenice, faţa posterioară a
stomacului;
b. posterior: porţiunea
retrohilară a fetei gastrice
a splinei, faţa anterioară a
rinichiului stâng:
c. inferior: colonul
transvers.
 Proceduri specifice pentru duoden

1. Duodenostomie crearea comunicaţiei dintre duoden si exteriorul

organismului.
2. Duodenojejunostomie anastomoza chirurgicala dintre duoden si
jejun.
3. Duodenotomie incizia chirurgicala a duodenului.
4. Duodenorafie sutura unei plăgi la nivelul duodenului.
5. Duodenoplastie reconstruirea chirurgicala a duodenului.
 Proceduri
1. Rezectia Whipple - presupune rezectia stomacului distal, vezicii biliare, caii
biliare principale, capului pancreatic, duodenului, jejunului proximal si
limfaticelor regionale.
2. Rezectia Transverso - Longmire - este o varianta a rezectie Whipple, efectuata
insa cu prezervarea pilorului.
3. Procedura Beger - extirparea capului pancreasului cu prezervarea duodenului.
4. Procedura Frey - extirparea capului pancreasului in porţiunea anterioara, cu
prezervarea unei lame posterioare de parenchim pancreatic.
5. Pancreatectomie subtotala - extirparea pancreasului cu prezervarea unei lame
de tesut pancreatic la nivelul ansei duodenale.
6. Pancreatectomie totala - extirparea chirurgicala a pancreasului.
7. Transplant de pancreas - implantarea unui pancreas sănătos morfofunctional in
locul pancreasului explantat.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
U uncinate process GA gastric aria
H head RA renal aria
N neck CA colic aria
B body GS gastro-splecnic lig.
T tail
Main PD pancreatic duct
Minor PD pancreatic duct
CHD common hep.duct
CD cistic duct
BD bile duct
SV splenic vein (lineal)
IMV inf.mesenteric v.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.
SP-DA sup. pancreatico-doudenal a.
IP-DA inf. pancreatico-doudenal a.
S splenic a.
LG left gastric a.
DPA dorso-pancreatic a.
GPA greater pancreatic a.
GD gastroduodenal a.
SD supraduodenal a.
SMA sup mesenteric a.
CHA comon hep.a.
HAP hepatic a. proper
RGO right gastro-omental a.