Sunteți pe pagina 1din 30

Scoala Sanitara Postliceala

DIMITRIE CANTEMIR Targu Mures


Profil : ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

Coordonator :

Absolvent :
Magyarosi
Andras Attila

- 2015

Scoala Sanitara Postliceala


Dimitrie Cantemir Targu Mures
Profil : ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE
INGRIJIREA BOLNAVULUI CU EVENTRATIE
POSTOPERATORIE

Coordonator :

Absolvent :
Magyarosi
Andras Attila

-2015-

Curprins
ISTORIC
ARGUMENT
Capitolul I

1.1. Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a peretelui abdominal


1.1.1 Anatomia si fiziologia peretelui abdominal
1.2. Prezentarea teoretica a bolii
1.2.1 Definitie
1.2.2. Istoric
1.2.3. Etiopatogenie
1.2.4. Simptomatologie
1.2.5. Diagnostic paraclinic
.

Capitolul II

2.1. Internarea pacientului


2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare
2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati
2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative
2.5. Alimentatia bolnavului
2.6. Administrarea medicamentelor
2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice
2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor impuse de eventratia
postoperatorie
2.9. Educatia pacientului
3

2.10. Externarea pacientului


Capitolul III
3.1. Prezentarea cazurilor de boala
Capitolul IV
4.1. Cercetari personale
ISTORIC

In ultima parte a secolului trecut chirurgia abdominala a cunsocut o


dezvoltare deosebita , cu aceasta ocazie a crescut si incidenta
eventratiilor.Timp de peste 100 de ani au fost imaginate tehnici de
reconstructive a peretelui abdominal.Repararea eventratiilor a fost unul din
putinele domenii chirurgicale in care s-au folosit implanturi de material strain
inainte utilizarii autogrefelor.Au fost utilizate plase din fir de argint,plase de
tantal insa in timp plasele metalice au produs preforatii ale pielii sau
intestinale.La inceputul secolului au folosit alte material ( benzi din fascia
lata sau piele , chiar tendoane de animale ) iar firele de sutura erau din
matase , bumbac sau in.
Era moderna a tratamentului chirurgical al eventratiilor incepe folosirea
materialelor sintetice: plasele de poliamida , plasele de polyester
,polipropilena si apoi cele de politetrafluoretilen expandabil.

Capitolul I

1.1.Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a


peretelui abdominal

1.1.1Anatomia si fiziologia peretelui abdominal TREBUIE S


DESCRIEI COMPLET PARTEA DE ANATOMIE, ESTE SUMAR
PREZENTAREA DUMNEAVOASTR

Abdomenul reprezinta partea trunchiului interpusa intre torace si pelvis , la


nivelul caruia se gasesc majoritatea organelor ce alcatuiesc tubul digestive si
glandele sale anexe , o parte a aparatului urinar , vase , noduri limfatice si
nervi important , toate acestea sustinute fizic si functional in cavitatea
abdominal si prin intermediul peretilor abdominali.Peretii abdominali datorita
structurii lor sunt implicate in mentinerea presei abdominal si consecutive in
functionarea corespunzatoare a acestora, acestia avand posibilitatea sa isi
modifice in permanenta starea de tensiune in vederea unei adaptari
adecvate la variatiile de volum si tensiune ale viscerelor prezente la acest
nivel.
Peretii abdominali sunt reprezentati de parti moi , cu exceptia celui inferior
care lipseste , cavitatea abdominal comunicand larg cu cea pelviana.Se
considera ca din punct de vedere topographic coloana vertebrala lombara
reprezinta o portiue a regiunii rahidiene , nefiind luata , astfel in calcul in
prezentarea regiunilor parietale ale abdomenului.
Peretele superior ale abdomenului este reprezentat de diafragm.
In clinica , pentru peretele antero lataral al abdomenului este abordata o
diviziune conventional parieto visceral , cu scopul de a facilita proiectarea
intr-un perimetru parietal relativ bine delimitat a lojilor si viscerelor
abdominale , precum si a unor simptome caracteristice patologiei acestora.
Prin trasarea a doua linii vertical , stanga si dreapta , prin mijlocul plicelor
inghinale si a doua linii orizontale , superioara si inferioara , prin
extremitatea anterioara a coastelor 10 si respectiv prin punctul cel mai inalt
al crestelor iliace , se obtin cele 9 regiuni clinic topografice ale peretelui
abdominal anterior.
Superior , in partea dreapta , se afla hipocondrul drept , la nivelul caruia se
proiceteaza lobul drept al stomacului , duodenului si cea mai mare parte a
pancreasului , iar in partea stanga se gaseste hipocondrul stang , care
raspunde unei portiuni din stomac si splinei , situate in profunzimea sa.In
etajul mijlociu al abdomenului , se considera mezogastru ca fiind regiunea
ombilicala , la nivelul careia se proiecteaza ansele intestinale , cuprinsa intre
flancul drept si flancul stang , ce corespund colonului ascendant si respective
colonului descendent.
Etajul inferior prezinta , de la dreapta la stanga , fosa iliaca dreapta , cu
cecul si apendicele vermiform , hipogastrul , la nivelul caruia se proiecteaza

ansele ileale , colonel sigmoidian si vezica urinara in stare de plentitudine ,


fosa iliaca stanga , ce corespunde portiunii incipiente a colonului sigmoidian.
Pe criterii morfo functionale ale peretilor abdominali se considera in
partea anterioara , regiunea sterno costo pubiana , cu dependinta sa ,
regiunea ombilicala , iar in partea medio anterioara si medio posterioara ,
regiunile costo iliaca , inghinala si lombo iliacala , iar in partea posterioara
se gasesc portiunile lombare ale coloanei vertebrale si a regiunii
retrorahidiene.
Peretele abdominal de pe partea anterioara si partile laterale ale corpului ,
este alcatuit din mai multe straturi muscular , care delimiteaza si sustin
cavitatea abdominal.
Peretele abdominal posterior este layout din ultimele perechi de coaste ,
coloana vertebrala si muschi insotitori , in timp ce peretele antero lateral
este format numai din muschi si teci fibroase.Imediat sub piele si tesutul
adipos subcutanat se afla straturile muscular ale peretelui abdominal.Muschii
de la acest nivel sunt dispusi sub forma a trei fasii intinse : muschiul oblic
extern si transversal belly , care asigura sustinerea abdomenului in toate
directiile.La acestia se adauga o banda musculara larga , dreptul abdominal ,
situate vertical , intre partea anterioara a cutiei toracice sic ea a
bazinului.Muschiul oblic extern formeaza stratul cel mai superficial al
muschilor abdominali.Are forma unei foite intinse , subtiri , ale carei fibre
sunt indreptate in jos si spre interior.Muschiul ia nastere de pe suprafata
inferioara a ultimelor coaste.Fibrele se distribuie ca un evantai catre foita
intinsa de tesut conjunctiv rezistent , cunoscuta sub denumirea de
aponevroza oblicului extern.La capatul inferior fibrele se insereaza in partea
superioara a oaselor pubiene.
Straturile peretelui abdominal :
a.
b.
c.
d.
e.
f.
g.
h.

Piela
Stratul adipos tremenduosficial sau fascia lui Camper
Stratul membranos superficial sau fascia lui Scarpa
Trei straturi muscular : oblicul extern si intern , si muschiul transvers
stomacal
Straturi fibroase profunde (fascii ) situate intre aceste straturi
musculare
Fascia transversa
Grasime intre fascia transversa si peritoneu
Peritoneu , membrana delicata care captuseste cavitatea abdominala
si acopera suprafata a numeroase organe abdominale
6

Importanta peretelui abdominal este pusa in valoare de mecano structura


acestuia perfect adaptata functiei sale contentive , contractilitatii si activitatii
motorii , musculatura de la acest nivel contribuind la mentinerea posturii si
ajustarea miscarilor .Presiunea abdominala se considera a fi nu doar un
element pasiv , implicat in patogenia herniilor ci si un factor de stimulare
permanenta a mecano structurii ,responsabila de realizarea contractiei
musculare , subordonata contentiei continutului visceral
abdominal.Musculatura peretelui abdominal conlucreaza cu muschii
intercostali si ai gatului , asigurand la necesitate functia respiratorie acesorie
iar prin cresterea voluntara a presiunilor intraabdominale se pot initia si
mentine acte fiziologice precum mictiunea si defecatia.
Punctele slabe ale peretelui muscular abdominal : linia alba , puncte
paramediane situate la limita dintre marginea muschiului drept abdominal si
aponevrozele muschilor lati ai abdomenului , inghinale , scrotal , funiculare ,
subcutanate ( inaintea aponevrozei oblicului mare ) , interstiatiale ,
peritoneal.
Prin aceste puncte se pot produce hernii , eventratii , prolapsuri etc.

1.2.Prezentarea teoretica a bolii

1.2.1.Defintie

Eventratiile reprezinta iesirea unui viscer abdominal , acoperit de peritoneu


parietal , sub tegumente , printr-o bresa a stratului musculo aponevrotic ,
aparuta posttraumatic ( rar ) sau postoperator ( cel mai frecvent ).

1.2.2 Etiopatogenie

Eventratiile postoperatorii pot sa apara dupa orice incizie abdominala dar


mai frecvent se gasesc pe inciziile mediane sau paramediane.Se mai
intalnesc dupa apendicectomie , incizii subcostale pentru colecistectomie ,
7

inchiderea colostomiilor sau ca hernii epigastrice dupa incizii sternale pentru


abord cardiac.
S au descries mai multi factori care singuri sau in variate combinatii pot
conduce la aparitia unei eventratii.Cel mai frecvent sunt incriminate
defectele de tehnica si infectia.
Defectele de tehnica :
-

inciziile neanatomice
inchiderea lanurilor in mai multe straturi
materiale de sutura inadecvata
un numar mare de suture stranse , apropiate
tuburile de dren scoase prin plaga favorizeaza dehiscenta

Sepsisul este a doua cauza principala a dehiscentei si se intalneste in peste


50 % din eventratiile care apar in primul an.Anatomoclinic infectia are aspect
variate , de la celulita acuta cu fascieta si necroza pana la sepsisul cronic
care apare in jurul suturilor sau se manifesta prin mentinerea germenilor
cantonati in fire sau noduri , fapt ce cauzeaza inflamatie si edem al tesutului
care devine fiabil permitand dehiscenta sub presiunea intraabdominala.
Obezitatea creste de trei ori incidenta evetratiilor si recurenta acestora.
Conditiile generale ale pacientului influenteaza rata aparitiei eventratiilor :
varsta , malnutritia , hipoproteinemia , anemia , avitaminoza , boli maligne ,
icterul , diabetul zaharat , insuficienta renala cronica , ascita , corticoterapia
prelungita , insuficienta hepatica , terapia imunosupresiva si alcoolismul.
Complicatiile postoperatorii cresc incidenta eventratiilor datorita ileusului
paralitic postoperator , ocluzii intestinale cu distensie abdominal , complicatii
pulmonare ( boala obstructive pulmonara , emfizem , astm ,
bronhopneumonie ).
Exista unele operatii care au tendinta mai ridicata de a produce eventratii :
laparotomia pentru peritonite , ulcer perforat , apendicite , diverticulite ,
pancreatite acute , operatii oncologice , laparotomiile iterative pe aceeasi
incizie la un interval mai mic de 6 luni.
Evisceratiile , chiar si cele resuturate sunt cause importante de eventratie.
Se considera ca incidenta aparitiei eventratiilor pe o incizie corect
cicatrizata , adesea la 5 10 ani sau chiar mai mult de la operatie s-ar datora

unor modificari dobandite in structura colagenului , cauza diminuarii


rezistentei fasciei transversal si a tesutului cicatriceal.
Anatomo pathologic se descriu urmatoarele elemente :
a. Aponevrotic se gaseste de regula pe linia cicatricei cutanate.Unele
eventratii au mai multe orificii.Orificiul poate se fie mic ( 1 5 cm ) sau
larg ( 20 30 cm ) dar volumul si gravitatia eventratiei nu sunt
intotdeauna dependente de marimea orificiului.
b. Sacul de eventratieeste format din peritoneul parietal ingrosat ,
fibrozat , poate fi unic sau multiplu.Cel mai frecvent se gaseste in
tesutul cellular subcutanat de care este clivabil , alteori adera intim la
tegument sau poate sa se infiltreze in straturile musculo
aponevrotice.
c. Continutul sacului este format de obicei din marele epiploon , anse
intestinale subtiri si mai rar elemente care pot fi libere sau aderente la
sac si inte ele.
d. Tegumentele care acopera sacul de eventratie prezinta cicatricea
operatorie care poate avea aspect normal , cheloid , sau poate
prezenta diverse leziuni : escoriatii , eczeme , leziuni care necesita un
tratament preoperator.
Dupa dimensiunile orificiului parietal deosebim :
-

eventratii mici , usor reductibile


eventratii mari , cu orificiul larg prin care herniaza o masa mare de
viscera abdominal , greu reductibila
eventratii gigante , cu orificiul foarte larg prin care herniaza o mare
parte din viscerele abdominal ( eventratii cu pierderea de domiciliu )
determinand tulburari cardiocirculatorii si respiratorii.

1.2.4. Simptomatologie

Capitolul II

Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la


externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune

2.1. Internarea pacientului in spital

10

Internarea in spital constituie un eveniment important in viata


bolnavului , el se desparte de mediul sau obisnuit si in stare de infirmitate
sau semiinfirmitate este nevoit sa recurga la ajutorul oamenilor
straini.Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul si este
hotarator pentru castigarea increderii lui , factor indispensabil pentru
asigurarea unei colaborari intre bolnav si personalul de ingrijire , in vederea
recastigarii sanatatii celui internat.
Internarea in spital se face pe baza biletelor de internare emise de
policlinica.Cazurile de urgenta vor fi primite si fara bilet de internare.Bolnavii
vor fi trecuti internati la biroul serviciului de primire si inregistrari.In cabinetul
de consultatii al serviciului de primire , bolnavul va fi dezbracat de asistenta
medicala si examinat de catre medicul de garda.Examinarea clinica poate fi
completa cu prelevari de produse biologice si patologice in vederea unor
examene de laborator effectuate pe loc.
Asistenta medicala va complete foaia de observatie clinica cu datele de
identitate , va ajuta medical in culegerea datelor anamnestice de la bolnav
sau de la insotitor , date pe care le trece imediat in foaia de observatie a
bolnavului.Foaia de observatie trebuie sa fie redactata corect si concret sis a
permita in orice imprejurare stabilirea diagnosticului , fiind un document de o
deosebita importanta din punct de vedere clinic , juridic si stiintific.Dupa
efectuarea examenului medical si apliarea primelor masuri de urgent ,
bolnavul va fi transportat pe sectie de catreasistenta sefa si preluat de catre
asistenta de salon , care il va conduce in salon , il va ajuta sa se dezbrace ,
sa-si aranjeze lucrurile , iar efectele si hainele bolnavului vor fi inregistrate in
vederea inmagazinarii pe perioada cat bolnavul va fi internat.Daca este
necesar se va efectua toaleta bolnavului sau chiar deparazitarea.
Din ajutorul acordat la dezbracarea hainelor si imbracarea celor de spital
si la nevoie deparazitarea , asistenta trebuie sa dovedeasca atentie si grija
astfel incat bolnavul sa simta o preocupare deosebita pentru persoana sa ,
fapt care sa-l convinga ca va fi ingrijit.
Trebuie acordata o atentie deosebita bolnavilor cu eventratie
postoperatorie , deoarece acestia sunt anxiosi , sensibili , nelinistiti sau in
stare de soc ; aceiasi atentia va fi acordata si insotitorilor bolnavilor , care
trebuie linistiti , fara sa li se ascunde gravitatea sau prognosticul cazului ,
convingandu-i ca bolnavul lor va fi bine ingrijit.
Intrucat dispozitia insotitorilor se transmite de obicei bolnavilor , linistirea
lor prezinta aceasi importanta ca si linistirea bolnavului.
11

Conform conceptiei Virginiei Henderson , asistenta acordata ingrijirii


individului fie el sanatos sau bolnav prin toate activitatile menite sa
promoveze activitatea sau recuperarea acestuia , asa cum individual ar face
el insusi , daca ar avea puterea , vointa si conditiile necesare , procedand in
asa fel incat individual in timp cat mai scurt sa se descurce fara ajutorul
altuia .

2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare

Scopul spitalizarii bolnavilor , in majoritatea cazurilor , este


vindecarea.Pentru a atinge acest deziderat , trebuie create conditii prielnice ,
necesare ridicarii fortei de aparare si regenerare a organismului si scoaterea
lui sub influenta nociva a mediului inconjurator.
Se va asigura igiena salonului , a sectiei de spital in timpul explorarilor si a
investigatiilor tinand cont de conditiile igienice , aseptice , antiseptice.
Se va evita contaminarea bolnavului cu agenti patogeni care provin din
alte sectii sau de la alti bolnavi , realizandu-se prevenirea suprainfectiilor si a
complicatiilor.
Saloanele cu bolnavii cu eventratie postoperatorie vor fi amplasati in
partea mai linistita a spitalului , saloanele sa fie spatioase , luminoase , bine
incalzite cu o temperature de 19-20 C si cu posibilitatea permanenta de
aerisire , care sa asigure un grad obisnuit de umiditate.
Zgomotele constituie o sursa de tensiune nervoasa cu consecinte
nefavorabila asupra vindecarii bolnavului.Protectia antisonica a acestor
bolnavi trebuie sa fie o preocupare a personalului de ingrijire in munca de zi
a sectiei.Lupta dusa impotriva zgomotelor nu trebuie exagerata , creand in
sectie o atmosfera unde nimeni nu are curajul sa deschida gura.
Se vor inlatura excitantii auditivi , vizuali , olfactivi sau gustativi cu efecte
negative asupra sistemului nervos.Astfel se va duce o lupta permanenta si
sustinuta contra zgomotului.
Asistenta trebuie sa vegheze cu o atentie deosebita asupra linistii acestor
bolnavi , trebuie sa indeparteze de bolnav tot ceea c ear putea tulbura
echilibrul lui nervos.Stirile rele nu vor fi communicate bolnavului pana la
restabilirea starii de compensare.Se va avea grija ca bolnavul sa nu fie
12

asaltat de vizitatori , iar cei carora li se permite acest lucru sa fie instruiti in
prealabil asupra modului de comportare in fata bolnavului.
Asistenta trebuie sa stie cum sa inlature frica din constiinta
bolnavului.Bolnavul trebuie sa primeasca cun incredere procedurile de
tratament.Psihicul intervine in boala.Jucand un rol foarte important , prin
forte certe psihicul influenteaza boala in bine.Fiinta umana reuseste prin
ganduri , sentimente si reactii sa-si influenteze , dar cert prin stari sufletesti
functiile vitale ale organismului si tot asa boala pe care o traieste , o
inregistreaza nu numai fizic (pentru ca ii produce modificari morfologice ) dar
si psihic , bolnavul fiind preocupat de boala , cu griji , optimism , speranta si
incredere.
Administrarea medicamentelor la bolnavii cu eventratie postoperatorie
trebuie facuta cu o deosebita punctualitate , deoarece orice intarziere
provoaca stari de neliniste.
Se va respecta somnul bolnavului , care prin inhibatia scoartei cerebrale
constituie un factor therapeutic important.
O importanta deosebita constituie fixarea semnalizatorului la indemana
bolnavului si reamintirea repetata a amplasarii acestuia.De asemenea foile
de observatie si temperature nu vor fi tinute in salon.
Realizarea regimului terapeutic de protective depinde in foarte mare
masura de asistenta.Ea este factorul principal care creeaza atmosfera de
caldura si tovarasie in sectie , insa trebuie sa fie ajutata de toti muncitorii
sectiei si ai spitalului.

2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor inernati

In cadrul spitalizarii , patul reprezinta pentru bolnav spatiul in care isi


petrece majoritatea timpului si i se asigura ingrijirile necesare.Patul trebuie
sa satisfaca atat cerintele de odihna , asigurarea posibilitatii adoptarii unei
pozitii commode a bolnavului cat si pentru manipularea lui de catre
personalul de ingrijire.
Patul bolnavului va fi prevazut cu utilaj auxiliary necesar , precum si un
numar sufficient de perne pentru asigurarea pozitiei corespunzatoare.
13

Calitatea patului si lenjeriei , facerea si schimbarea patului ca si utilajele


auxiliare au rolul de a asigura repausul bolnavului , fiind o masura
elementara in asigurarea ingrijirilor.
Lenjeria de pat si de corp trebuie schimbata ori de cate ori este necesar.In
cazul bolnavului cu eventratie postoperatorie se pot folosi musama si aleza.
Asistenta medicala are sarcina de a verifica zilnic curatenia
salonului.Salonul se curate de doua ori pe zi , iar daca acesta s-a murdarit in
timpul procesului de ingrijire a bolnavilor cu secretii , sange etc. , atunci se
va face o noua curatire imediata.
Salonul trebuie aerisit zilnic de mai multe ori , trebuie sa aiba iluminatie
naturala si nu trebuie sa fie aglomerat.Mobilierul existent in saloane trebuie
sa fie de asa natura incat sa se poata curate cat mai usor.
Toaleta este una din conditiile indispensabile ale procesului de
vindecare.Toaleta zilnica trebuie astfel executata incat sa pretinda cat mai
putine eforturi din partea bolnavului , dar acest lucru nu poate fi pretext de a
neglija spalarea lui partiala.
Dupa terminarea toaletei se va face o frectie cu alcool , imbunatatind prin
acesta tonusul muscular si circulatia locala periferica.Partile edematiate
tinute uscate si curate , iar plicile lor vor fi pudrate cu talc.Starea
tegumentelor reprezinta oglinda calitatii muncii profesionale de ingrijire si
constiinciozitate a asistentei.Lenjeria de corp trebuie schimbata cat mai des
pentru a nu constitui o sursa de infectie.
Daca medical permite imbaierea bolnavului , atunci acesta se va face
placuta placuta pentru bolnav , care se situeaza intre 34-36 C.Baile nu
trebuie sa depaseasca 15 minute.Baia generala si partial se face la pat , fara
a obosi bolnavul in primele zile fara a fi ridicat.Se va asigura un maximum de
confort.
Dupa interventie chirurgicala bolnavul va fi tinut in decubit dorsal sau
lateral in functie de locul interventiei.Imobilizarea indelungata la pat poate
favoriza aparitia unor complicatii vasculare , flebotromboze sau flebite latent
generatoare de emboli.Pentru prevenirea acestor complicatii trebuie
executat zilnic masajul gambelor si picioarelor in directia curentului venos ,
favorizand prin acesta circulatia de intoarcere.Din cauza complicatiilor este
important ca bolnavii sa fie mobilizati precoce , imediat ce starea lor permite
acest lucru.
14

Mobilizarea bolnavilor in pat poate fi efectuata numai la indicatia


medicului.Mobilizarea bolnavilor se incepe cu miscarea capului si cu ridicarea
si schimbarea pozitiei membrelor superioare si inferioare , bolnavul pastrand
pozitia de decubit , urmeaza ridicarea in pozitia semisezand apoi in pozitia
sezand , in mod pasiv la inceput iar mai tarziu activ , de mai multe ori pe zi ,
miscarea care poate fi asociata cu exercitii de respiratie.
Durata repausului la pat este de 2-3 saptamani.Mobilizarea se face
progresiv , sederea la marginea patului , sederea pe fotoliu , ridicarea din
pat.In tot timpul miscarilor passive sau active trebuie supravegheat atent
bolnavul , urmarind expresia fetei.

2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative

Urmariea functiilor vitale si vegetative se face de catre asistenta medical


ape care aceasta le consemneaza in foaia de temperatura a bolnavului ,
urmarirea se face prin toata durata spitalizarii si este obligatoriu in cursul
oricarei boli caci modificarea lor reflecta in mare masura starea generala a
bolnavului , precum si evolutia si gravitatea bolii.Urmariea ideala al unei
eventratii postoperatorii este cu monitorizarea si supravegherea
permanenta.In sectiile obisnuite de boli chirurgicale , in lipsa de aparatura de
monitorizare supravegherea consta in masurarea tensiunii arteriale ,
frecventei pulsului si a respiratiei , precum si temperatura bolnavului de cate
ori este indicat de medic.
Supravegherea bolnavilor cu eventratie postoperatorie prevede
inregistrarea paralela a pulsului central si periferic , a tensiunii arteriale , a
diurezei , a greutatii corporale si la dispozitie special a expectoratiei ,
urmarirea dispneei , a cianozei , edemelor precum si pulsatiile venei
jugulare.O importanta deosebita o are supravegherea starii psihice a
bolnavilor.
Este important ca asistenta sa prevada sis a cunoasca din timp semnele
agravarilor si complicatiilor posibile , ceea ce permite prevenirea agravarilor ,
luarea masurilor de urgenta.
Pulsul are valori normale la adult cuprinse intre 60-80 pulsatii pe minut ,
se obtine prin comprimarea arterei radiale pe un plan osos si se noteaza in

15

foaia de temperature cu un creion rosu , o linie orizontala corespunde la


patru pulsatii pe minut.
Bolnavii cu eventratie postoperatorie prezinta o usoara scadere a
frecventei pulsului pana la 40-60 pulsatii pe minut.
Tensiunea arteriala valoarea normala a tensiunii arteriale sistolice sau
maxime oscileaza intre 120-140 mmHg , iar a tensiuniii arteriale diastolice
intre 70-80 mmHg.Masurarea tensiunii arteriale se face cu ajutorul
tensiometrului.
Eventratia postoperatorie se insoteste cel mai frecvent de o scadere a
tensiunii arteriale.
Respiratia are frecventa normal cuprinsa intre 16-20 respiratii pe minut ,
dar poate prezenta usoare variatii in functie de sex si varsta.Bolnavii cu
eventratie postoperatorie pot prezenta dispnee si tahipnee.Numarul
respiratiilor pe minut se inregistreaza in foaia de temperatura.
Temperatura are valori normale intre 36-37C , se masoara cu
termometru cu mercur , cel mai frecvent in axial si se noteaza in foaia de
temperature cu creion albastur , o rubrica corespunzand la doua zecimi de
grad.
In cazul bolnavilor cu eventratie postoperatorie temperatura este 37.538.5 C.
Diureza se va urmari observandu-se caracterele calitative ale urinei ,
cantitatea de urina emisa in 24 de ore , precum si tulburarile de emisie
urinara.
Scaunul urmarirea tranzitului intestinal se realizeaza prin frecventa ,
orarul , cantitatea , consistent , culoarea si tulburarile aparute in legatura cu
actul de defecatie.
Asistenta va preveni constipatia la bolnavii cu eventratie postoperatorie ,
datorita faptului ca efortul de defecatie poate declansa agravarea bolii.

2.5. Alimentatia bolnavului

16

Una din cele mai importante problem ale ingrijirii bolnavului este
alimentatia.
Alimentatia bolnavului urmareste :
-

sa acopere cheltuielile energetic de baza ale organismului , cat si cele


necesare refacerii pierderilor prin cheltuieli exaggerate
sa asigure aportul de vitamine si saruri minerale necesare desfasusarii
normale ale metabolismului si functionarii organismului
sa favorizeze conditii prielnice procesului de vindecare , crutand
organelle imbolnavite si asigurand un aport de substante necesare
organismului bolnav
sa previna o evolutie nefavorabila in cazul unei imbolnaviri latent , sa
impiedice transformarea bolilor acute in cornice si aparitia recidivelor
sa consolideze rezultatele terapeutice obtinute prin alte metode de
tratament

Tinand cont de cele de mai sus , regimul dietetic al bolnavilor trebuie


astfel alcatuit incat sa satisfaca necesitatile cantitative si calitative ale
organismului.Regimurile dietetic sunt foarte variate.Alcatuirea si prescrierea
lor vor fi facute de medic , iar asistenta dieteticiana le va concretiza pentru
bucatarie.
Alimentarea bolnavilor cu eventratie posoperatorie dupa interventia
chirurgicala se va asigura prin alimentare artificial , parenterala in pozitie de
decubit dorsal sau lateral ; dupa care prin alimentare pasiva in pozitie
semisezanda.Cand starea bolnavului permite se va reveni la alimentarea
activa.
Numarul regimurilor dietetic este foarte mare.In cazul pacientilor cu
eventratie postoperatorie in functie de perioada de vindecare si de starea
pacientului se va recomanda :
-

regimul hidric : apa fiarta si racita , ceaiuri neindulcite / indulcite ,


zeama de orez , supe strecurate de legume , supa de carne diluata si
degresata
regimul hidrozaharat : ceai indulcit , zeama de compot , sucuri de
fructe
regim semilichid : supa de legume , fainoase , pireuri de legume ,
fructe coapte , carne fiarta si mixta
regimul lactate : iaurturi , branza de vaci

17

Alimentele grase , zaharul , bauturile carbogazoase , bautrile alcoolice


sunt interzise.Se va evita consumul alimentelor care dau balonare ( varza ,
fasole , porumb , branzeturi fermentate ) sau constipatie ( branza , banana ) .

2.6. Administrarea medicamentelor

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este
administrarea medicamentelor.Medicamentele sunt substante utilizate cu
scopul de a preveni , a ameliora sau a vindeca bolile.
Medicamentele prescrise la vizita se noteaza in foaia de observatie a
bolnavului sip e foaia de temperature.Se mentioneaza doza unica , calea de
administrare si numarul de doze pe zi.
Tratamentul vizeaza urmatoarele elemente majore : repaus la pat ,
combaterea durerii , tratamentul anticoagulant , prevenirea aparitiei
infectiei.
Combaterea durerii :
Mialgin : se prezinta in fiole de 2 ml solutie injectabila.
Actiunea terapeutica : substituent de sinteza al Morfinei , cu potenta mai
mica decat acesta ( 75 mg corespund aproximativ la 10 mg Morfina ) , durata
de actiune mai scazuta ( 2-4 ore ) , este mai putin spastic ( are si actiune
atropinica slaba ).
Indicatii : dureri puternice , dureri postoperatorii , pregatirea anesteziei
generale si a interventiilor chirurgicale , analgesia obstetrica , IMA.
Mod de administrare : intramuscular 0.5 1 fiola ( 50-100 mg ).La nevoie se
paote repeat dupa 2-4 ore , doza maxima permisa fiind de 150 mg odata si
400 mg / zi.
Fortral : se prezinta sub forma de fiole de 1 ml si comprimate.
Actiunea terapeutica : analgesic opoid , parenteral 30 -60 mg cu actiune
analgezica similara cu 10 mg Morfina , iar oral 50 mg sunt echianalgezice cu
60 mg Codeina ,efectul se mentine 3-5 ore.Are actiune antispastica slaba.

18

Indicatii : pentru calmarea durerilor moderate sau severe , acute sau


cornice , in traumatisme , dupa interventii chirurgicale , IMA , colici , ca
medicatie preanestezica si pentru suplimentarea anesteziei chirurgicale.
Mod de administrare : oral 1-2 comprimate sau 50-100 mg ( dupa mese )
la interval de 3-5 ore in durerile puternice se injecteaza subcutanat ,
intramuscular sau intravenous 1 fiola sau 80 mg la 3-4 ore , se poate creste
pana cel mult 1 mg/kg corp pentru injectii intravenoase.
In cazul in care durerea este foarte intense se administreaza :
Morfina : se prezinta sub forme de fiole de 1 ml , solutie apoasa
injectabila.
Actiunea terapeutica : analgesic cu actiune intense care dureaza 4-6 ore , are
proprietati calmante si euforizante ,deprima respiratia si refluxul de tuse ,
scade presiunea arterial ,stimuleaza musculature neteda , contracta
sfincterele tractului gastro intestinal , sfincterul vezicii urinare , creste
tonusul musculaturii bronsice , produce mioza.
Indicatii : dureri mari cu colici biliare si nefrotice , IMA , cancer , dupa
interventii chirurgicale , soc in faza initiala , edem pulmonary acut ,
pregatirea anesteziei generale , anestezie intravenoasa.
Mod de administrare : ca analgesic in injectia subcutanata 0.5-1 fiola ( 10-20
mg ) la nevoie 1-3 fiole / zi , sau se poate administra intravenos lent cu
prudent.Pentru anestezie chirurgicala 1-2 mg /kg corp intravenos lent.Dozele
maxime premise sunt de 20 mg odata si 60 mg / zi subcutan.
Oxigenul pe sonda nazala sau masca este necesara in toata perioada
interventiei chirurgicale si la nevoie in primele ore sau zile postoperator.
Preoperator si postoperator se administreaza sedative si tranchilizante.
Diazepam : se prezinta sub forma de comprimate 2 mg sau 10 mg si fiole
de 2 ml solutie injectabila continand 10 mg Diazepam.
Actiunea terapeutica : tranchilizant , miorelaxant , anticonvulsivant ,
antiseptic uterin , slab parasimpatolitic.
Indicatii : stari de anxietate si nevroze , sindrom psihovegetativ , sindrom
de menopauza , actiune adversa de tensiune psihica si anxietate , insomnie
prin anxietate somnambulism , pentru sedarea in cadrul curie de
dezintoxicare la alcoolici , spasme muscular in boli reumatice , traumatisme ,
19

fracture , AVC , stari epileptic , tetanus , medicatie pre si postoperatorie ,


iminenta de avort , usurarea nasterii.
Mod de administrare : oral la adulti si copii mai mari 2 mg , 5 mg , 10 mg
de 1-2 ori / zi , la batrani 2 mg 1-2 ori / zi , la copii mici 1-2 mg de 2 ori /
zi.Intramuscular si intravenos la adulti si la copii mari 2-20 mg ( se poate
repeat dupa 3-4 ore ) , in tetanus 200-400 mg / zi , la copii mici 0.01-0.25
mg/odata ( se repeta la nevoie dupa 15-30 minute ) .
Meprobamat : se prezinta sub forme de comprimate de 400 mg.
Actiune terapeutica : tranchilizant si miorelaxant cu effect de durata
medie ( 6 ore ) , inductor enzimatic.
Indicatii : anxietate , stari de tensiune , insomnia , pregatirea anesteziei
generale , contractarea rleativa a musculaturii striate in afectiuni neurologice
sau reumatice.
Mod de administrare : cate 0.5-1 comprimat ( 200-400 mg ) de 2-4 ori /
zi , la copii 20 mg / kg corp / zi.
Tratamentul anticoagulant se realizeaza cu
Heparina : se prezinta sub forma de 5000 U.I.
Actiune terapeutica : anticoagulant de tip fizioligic , impiedica coagularea ,
clarifica plasma lipemica favorizand desfacerea chilomicronilor.
Indicatii : tratament de urgent , in afectiuni tromboembolice.
Mod de administrare : injectii intravenoase , initial 10.000 U.I. , apoi 5.00010.000 U.I. la fiecare 4-6 ore , perfuzii intravenoase initial 5.000 U.I. , apoi
perfuzie continua cu 10.000 U.I. pe perioada de 8 ore repetat.
La administrarea medicamentului asistenta medicala va tine seama de
urmatoarele reguli :
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Respectarea intocmai a medicamentului prescris


Identificarea medicamentului administrat
Verificarea calitatii medicamentului administrat
Respectarea cailor de administrare
Respectarea dozajului prescris
Respectarea orarului de somn
Evitarea incompatibilitatii de medicamente
Respectarea somnului bolnavului
20

9. Administrarea imediata a medicamentelor deschise


10.
Respectarea ordinii successive de administrare a
medicamentelor
11.
Luarea medicamentelor in prezenta asistentei medicale
12.
Servirea bolnavului spitalizat cu doze unice de medicamente
13.
Prevenirea infectiei intraspitalicesti
14.
Lamurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise
15.
Raportarea imediata catre medical de garda a greselilor de
administrare a medicamentelor
16.
Verificarea valabilitatii medicamentelor

2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice

Examenul de laborator expima prin ce metode obiective apar modificarile


survenite in morfologia , fiziologia si biochimia organismului , din aceste
motive ele constituie un ajutor pretios , de multe ori necesar pentru stabilirea
diagnosticului , instituirii tratamentului si urmarirea evolutiei bolii.
Asistenta medicala este cea care efectueaza recoltarile , de aceea trebuie
sa cunoasca esenta analizelor care se cer sis a stapaneasca tehnicile de
recoltare.
In cazul eventratiilor postoperatorii asistenta medicala va efectua
urmatoarele investigatii de laborator : hemoleucograma , glicemie , uree ,
teste de coagulare , grup sanguin si factor Rh, VSH.
Recoltarea pentru aceste analize de laborator se face prin punctie venoasa
la nivelul plicii cotului , vena medio bazilara si vena medio cefalica in
eprubete sterile si uscate.
Pentru hemoleucograma se recolteaza 5-7 ml sange venos intr-o eprubeta
cu anticoagulant EDTA , se inclina usor eprubeta de cateva ori pentru a
permite amestecarea acestuia cu sangele recoltat.Se recolteaza pentru a
determina :
-

numarul de eritrocite , valori normale la femei 4.200.000 5.400.000 ,


la barbate 4.700.00 6.100.000
hemoglobina , valori normale la femei 12-16 g/dL , la barbate 14-18
g/dL
hematocrit , valori normale la femei 37-47 % si la barbat 42-52 %
21

numarul de leucocite , valori normale 4.000 9.000 / mm3 , creste in


eventratii postoperatorii
numarul de trombocite , valori normale 150.000-400.000/mm3.

Pentru testele de coagulare se recolteaza sange venos intr-o eprubeta cu


anticoagulant ( citrat de sodiu ). Pentru a preveni coagularea partial a probei
se va asigura amestecul correct al sangelui cu anticoagulantul prin miscari
de inversiune a tubului.
Timpul de protrombina are valori normale 11- 13 , 85 % - 100 %
INR : valori normale 1 1.2
APTT : valori normale 25 36
Pentru determinarea glicemiei este necesar 5-7 ml sange venos in
eprubeta fara anticoagulant , cu dop rosu.Recoltarea se efectueaza pe
nemancate.Valori normale : 80-120 mg% .
Pentru determinarea ureei se recolteza 5-7 ml sange venos in eprubeta de
biochimie , cu dop rosu fara anticoagulant , valorile normale fiind : 30-45 mg
%.
Recoltare sangelui pentru grupul sangvin ABO si Rh-ul se efectueaza intr-o
eprubeta cu capac rosu , fara anticoagulant , 7-14 ml sange venos.Se evita
hemoliza.
VSH
2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor impuse de
eventratia postoperatorie

Pregatirea preoperatorie pentru urgentele majore cu risc vital , pentru


interventia chirurgicala efectuata in primele 2-3 ore de la internare sau in
primele 4-6 ore in caz de semiurgenta.
Obiectivele : salvarea vietii pacientului , prevenirea complicatiilor intra si
postoperatorii imediate.
Masuri generale : supravegherea pacientului sa ramana nemancat sis a nu
fumeze , masurarea functiilor vitale si vegetative ( temperature , puls ,
tensiune aretriala ) , se apreciaza starea generala si comportamentul , se
comunica medicului eventualele modificari patologice ale functiilor vitale
22

( tuse , diaree , aparitia menstruatiei ) , se indeparteaza bijuteriile ,


ceasurile , peruca , proteza dentara , agrafele , lentilele de contact.Se cere
pacientului sa-si faca toaleta , sa-si goleasca vezica urinara ( sau se
monteaza aseptic o sonda vezicala la indicatia medicului ) , se strange parul
intr-o boneta , pacientul imbraca pajama curate , deschisa sau camasa de
noapte.
Masuri preoperatorii de urgent : toaleta sumara a regiunii insistandu-se pe
aseptizarea regiunii pentru operatie , monitorizarea functiilor vitale si
vegetative , desocarea bolnavului socat , recoltarea sangelui de urgent ,
administrarea premedicatiei cu 60 de minute inainte de operatie pe cale
orala sau 45 de minute in cazul administrarii parenterale.Se interzice
pacientului sa se mai ridice deoarece premedicatia are actiune sedative ,
deprima circulatia , determina hipotensiunea arteriala.
Transportul paceintului in sala de operatii se face cu un mijloc adecvat
starii sala ( bancarda , pat rulant ) insotit de foaia de observatie cu
rezultatele investigatiilor si consimtamantul scris.
Ingrijiri intraoperatorie
Obiective : controlul infectiilor prin respectarea circuitelor si aplicarea
tehnicilor aseptic , asigurarea sigurantei si protectiei pacientului , prevenirea
complicatiilor intraoperatorii.
Pregatirea salii de operatie : se verifica curatenia si functionalitatea
aparatelor si echipamentelor din spatiile medicale.
In sala se intra numai cu echipament de protectie : halat , papuci ,
boneta , masca.
Admiterea pacientului in zona salii de operatie dupa verificarea de catrea
asistenta medicala a urmatoarelor :
-

numele si numarul de salon a pacientului


istoricul starii de sanatate si starea fizica prezenta
rezultatele examenelor de laborator si rafiografiilor
grup sanguin , Rh si testele de compatibilitate
alergii anterioare la anestezie sau transfuzii
prezenta bijuteriilor , protezelor dentare , lentileor de contact si daca
pacientul a consumat alcool
greutatea si inaltimea in vederea dozarii corecte a drogurilor
anestezice
23

Pozitionarea pacientului va tine seama de tipul si locul interventiei ,


mobilitatea articulatiilor , varsta pacientului , evitarea aparitiei leziunilor de
compresiune la nivelul tesuturilor si nervilor , facilitate functiei
cardiocirculatorie si pulmonara.
Pacientul va fi fixat cu chingi pe masa de operatie.Pe perioada interventiei
chirugicale se va supraveghea tensiunea arterial , pulsul , ventilatia
pulmonara a pacientului si pierderile de sange.
Ingrijirea postoperatorie
Bolnavul dupa interventie chirurgicala va fi transportat intr-un salon curat ,
aerisit , dotat cu sursa de oxigen , temperature 20-250C.In salon va fi pregatit
tensiometru si stetoscop biauricular , stativ , trusa de perfuzie , solutii
perfuzabile si medicamentele prescrise de medic , urinar , basinet , tavita
renala.
Patul trebuie sa fie dotat cu bare laterale care impiedica caderea
pacientului.
Pozitia pacientului va fi adaptat tipului de operatie efectuat , de preferat
decubit lateral daca pacientul a fost adormit pentru evitarea aspiratiei
continutului in caz de varsatura.
Pentru urmarirea corespunzatoare a evolutiei pacientului asistenta trebuie
sa cunoasca urmatoarele date clinice :
-

fasciesul : paloare , cianoza , edem


temperature
starea de constienta
dureri abdominal
tranzitul intestinal
diureza

Asigurarea unei pozitii comode , in primele zile dupa operatie bolnavul va


fi asezat in pozitia Fowler ( semisezand ) , aceasta asigura relaxarea
musculaturii abdominal si micsoreaza durerile locale.Din a doua zi dupa
interventia chirurgicala se vor mobilize membrele inferioare insotite de
exercitii de respiratie.Se face miscari pasive ale membrelor , masaje in
sensul circulatiei venoase pentru a preveni staza venoasa si a usura
circulatia de intoarcere.
Restabilirea si mentinerea echilibrului biologic se fac asigurand cantitatea
necesara de alimente , lichide , saruri minerale , vitamine si oxigen
24

bolnavului.Pierderea de lichide se compenseaza prin administrarea de apa


sau alte lichide la care s-au adaugat saruri minerale , vitamine si oxigen
bolnavului.
Ingrijirile special acordate in cazul complicatiilor :
-

complicatiile digestive : varsaturile si balonarea postoperatorie


cedeaza in majoritatea cazurilor repede , dupa ingrijirile curente ,
administrarea medicatiei antivomitive ( atropina 1 mg asociata cu
novocaina 1 % , 10 ml , injective intravenoasa , metoclopramid intramusculara ) ; sau daca voma este provocata de staza gastric se
goleste stomacul prin spalatura , acesta se poate repeta la nevoie de
2-3 ori/zi.Gazele intestinale se pot elimina cu ajutorul aplicarii tubului
de gaze.Pentru accelerarea peristaltismului intestinal se administreaza
solutie cloruro-sodica hipertonica ( 20 % ) sub forma de injectii
intravenoase sau extract de lob posterior de hipofiza.
Complicatiile pulmonare : favorizate de infectiile acute sau cornice
preoperatorii ale cailor respiratorii , de tabagism si de actiunea
substantelor barbiturice , care deprima central respirator.Pentru a
preveni complicatiile pulmonare , bolnavul se supune unui tratament
preventiv cu antibiotice , calmante ale tusei si expectorante.Secretiile
accumulate in caile respiratorii vor fi extrase prin aspiratie.In caz de
insuficienta respiratory se administreaza oxigen.

Pentru evaluarea starii bolnavului de efectueaza in mod obligatoriu si


urmatoarele examene : hemoleucograma complete , coagulograma ,
biochimie sanguine , gazele sanguine , radiografie la pat.
Supravegherea plagii se face prin observarea pansamentului ( in mod
normal este curat fara secretii seroase sau sanguinolente ) .Pansamentul se
schimba ori de cate ori este necesar.Cand pacientul prezinta semen clinice
generale si locale de infectie a plagii ( febra , frisoane , congestive locala ) se
recolteaza secretie din plaga pentru examen bacteriologic si antibiograma.
Firele de sutura se scot in a 5-a sau a 7-a zi , partial sau total in functie de
indicatia medicului.

2.9. Educatia pacientului

25

In timpul spitalizarii si la externare asistenta va explica faptul ca pentru


prevenirea aparitiei complicatiilor si a recaderilor el trebuie sa detina o suma
de cunostinte care ii vor permite sa se inrgrijeasca singur.
La externare asistenta medicala instruieste bolnavul asupra noului ritm de
viata :
-

bolnavul trebuie sa duca o viata ordonata , evitand suprasolicitarile


evita fumatul si alcoolul
respecta tratamentul medicamentos prescris
respecta regimul dietetic recomandat
sa-si reia munca in unitatile profesionale de intensitate medie sau
usoara

2.10. Externarea pacientului

Momentul plecarii bolnavului este stabilit de medicul primar sef de


sectie.Asistenta medicala aduna toata documentatia relativa la bolnav si le
pune la dispozitia medicului.
Asistenta medicala va fixa impreuna cu bolnavul ora plecarii , pentru a-I
asigura alimentatia pana in ultimul moment.
Asistenta va anunta din timp familia bolnavului despre data iesirii din
spital.
Externarea bolnavului se face pe baza biletului de iesire din spital.Pe baza
acestui bilet se elibereaza hainele si efectele bolnavului.
Bolnavul poate pleca din spital si la cerere propie.
Bolnavul trebuie sa stie la plecare modul de a lua medicamentele , datele
de prezentare la control medical.Trebuie sa cunoasca semnele alarmante
pentru care trebuie sa se prezinte la control inafara de programare.
Asistenta medicala instiinteaza familia bolnavului privind externarea
acestuia , informeaza bolnavul despre regimul dietetic pe care trebuie sa-l
respecte dupa externare , despre tratamentul medicamentos prescris si
revenirea la control.
Asistenta medicala comunica asistentei sefe decizia de externare a
bolnavului luat de medic , noteaza externarea in condica , scoate bolnavul
din evident alimentatiei si a condicii de medicamente.
26

Reluarea activitatii

In cazul in care eventratia postoperatorie a survenit dupa ce individul


calificat intr-o profesie a depus un efort fizic foarte solicitant , se impune o
evaluare precisa a capacitatii de munca.
Scaderea partial a capacitatii de munca este in general compatibila cu un
program cu numar redus de ore de activitate in care se include o serie de
prevederi avantajoase pentru bolnav ca : evitarea muncii in teren , degajarea
de unele sarcini profesionale mai dificile , evitarea oricarei activitati care
necesita depunerea unui efort fizic mediu sau mare.Se prefer aceasta solutie
deoarece continuarea muncii in aceasi profesie este in majoritatea cazurilor
mai usoara decat schimbarea profesiei.Daca munca profesionala solicita
eforturi ce depasesc capacitatile bolnavului se indica schimbarea locului de
munca in alt sector , cu acelasi specific de munca , dar comportand scutire
de eforturi fizice , volum de activitate mai mic.
Cand bolnavul si-a pierdut capacitatea de munca pentru activitatea pe
care o exercita este necesara recalificarea sa in alta profesiune , mai usoara ,
adaptata starii lui.Se recomanda in general profesiuni inrudite cu cea de
baza , deoarece procesul de recalificare si insusirea unui nou stereotip
professional cer eforturi sit imp indelungat.In alegerea noii profesii se va
prefer una mai simpla , care reclama efort mai mic fara activitate in salturi ,
raspundere mare , incordare nervoasa prelungita.
Toti bolnavii au fost revazuti revazuti prin controale periodice la 1-2-3 luni
dupa producerea eventratiei postoperatorii.

27

Capitolul III

3.1. Prezentarea cazurilor de boala

Cazul nr. 1 plan de ingrijire


Culegerea datelor

28

Bibliografie

1. Dr. Mihai Mihailescu Chirurgie pentru cadre medii , Editura Medicala


Bucuresti , 1979
2. Radu Serban Palade Manual de chirurgie generala , Editura BIC
ALL , 1999
3. Eugen Tarcoveanu Tehnici chirurgicale , Caiet de Rezidentiat
4. Carol Mozes Tehnica Ingrijirii Bolnavului , Editura Medicala Bucuresti
, 2003
5. Lucretia Titirca Unrgente medico chirurgicale , Editura Medicala ,
1995

29

30