CU

Apendicele vermiform (Appendix vermiformis) sau

simplu "apendicele" este un segment rudimentar
al intestinului gros, transformat în organ limfoid.
El este implantat în cec la 2-3 cm sub vărsarea
ileonului şi are forma unui tub cilindroido-conic
sau fuziform.
Rareori are direcția rectilinie; de cele mai multe
ori descrie o ansă cu concavitatea medială, este
spiralat, flexuos. Are o lungime variabilă între 6-
12 cm și un diametru de 5-8 mm.
Situaţie: apendicele vermiform este situat în fosa
iliacă dreaptă, în loja cecală, împreună cu cecul.
Mijloace de fixare: apendicele poate fi liber, deci
mobil, sau fixat
Structura apendicelui: prezintă cele
patru tunici constitutive ale intestinului:
tunica musculară:
tunica submucoasă; conține vase de
sânge și numeroși foliculi limfatici, dar
nu prezintă plexul submucos;
tunica mucoasă:.
tunica seroasă,.
Peritoneul cecal: în marea majoritate a
cazurilor peritoneul înveleşte în
întregime cecul.
Apendicita acută este o
afecțiune chirurgicală,
caracterizată prin inflamaţia
acută a apendicului ileo-cecal și
reprezintă una din cele mai
frecvente cauze de suferință
abdominală şi de intervenţie
chirurgicală de urgenţă.
Apendicita acută este o boală
frecventă în ţările civilizate.
Inflamaţia apendicului ileo-
cecal se poate însoţi de
complicaţii grave locale sau la
distanţă. De aceea precizarea
diagnosticului şi a momentului
operator optim prezintă o mare
importanţă pentru vindecarea
bolnavului fără risc sau cu risc
minim.
Aspectul anatomico-patologic al apendicitei acute este variat şi
depinde pe de o parte de circulaţia microbilor, iar pe de altă
parte de reactivitatea organismului, astfel putem avea:
Apendicita acută catarală în care apendicele este congestionat,
hiperemiat cu desen vascular accentuat, mezoul evidenţiat şi
mucoasa îngroşată cu pete echimotice.
Apendicita acută flegmonoasă în care apendicele este mărit de
volum, cu aspect de „limbă de clopot”.
Apendicita acută gangrenoasă în care apendicele are culoarea
neagră-verzuie, cu aspect de „frunză veştedă.
Plastronul apendicular se caracterizează prin aglutinare de anse
şi marele epiplon în jurul apendicelui, care are aspect flegmonos,
pentru a bloca aspectul inflamator, Este o peritonită plastică.
Perforaţia apendiculară reprezintă o formă evolutivă a
apendicitei flegmonoase, dar mai ales a celei gangrenoase.
Perforaţia poate fi punctiformă sau din contră, atât de mare
încât amputează segmentul distal al apendicelui.
Diagnosticul clinic se bazează pe:
Simptome:
Durerea - este întotdeauna prezentă
spontană sau provocată.
Durerea spontană survine de obicei în
stare de plină sănătate aparentă, sau pe
fondul unui disconfort digestiv, care se
instalase de câteva zile.
Greţuri şi vărsături - sunt mai tardive.
Dacă preced durerile, diagnosticul de
apendicită acută devine improbabil. În
peritonită sunt prezente vărsăturile care
sunt iniţial alimentare apoi devin
bilioase, dar ele nu caracterizează prin
frecvență apendicita.
Inapetența - este precoce şi lipseşte
uneori.
Tulburările de tranzit - se manifestă
sub formă de balonare - constipație.
Diareea poate fi prezentă la copii sau
în caz de apendicită acută.
Subfebrilitatea este aproape constantă.
Diagnostic paraclinic
 
    Hemoleucograma - evidenţiază o hiperleucocitoză globală între 10.000-
15.000/mm3 cu preponderență P.M.N. Leucocitoza de 20.000/mm3 sugerează
formarea de abcese periapendicular sau perforaţie cu peritonită. Leucocitoza nu
este esenţială pentru diagnosticul de apendicită ci doar semnificativă, ea putând
fi întâlnită în multe situaţii de abdomen acut. Leucocitoza normală se întâlneşte
la 20-30% din pacienţi şi drept urmare ea nu autorizează expectativa dacă
semnele clinice sunt evocatoare pentru apendicita acută.
Examinarea sedimentului urinar trebuie să fie sistematică. În sediment pot fi
găsiţi un număr semnificativ de germeni în caz de infecţii urinare sau genitale.
Radiografia abdominală simplă poate pune în evidenţă un apendicolit la 1/3
din copii şi 1/5 din adulţii cu apendicită. Asocierea dintre durerea abdominală
localizată şi apendicolit este factor predictiv pentru apendicita acută la peste
90% din pacienţi.
Ecografia abdominală este de mare importanţă la femeile de vârsta
concepţiei şi la copii, deoarece poate pune în evidenţă alte cauze ale durerii
abdominale.
Tratament 
Apendicita acută are un singur
tratament: apendicectomie de urgenţă.
Dacă se găseşte şi puroi în cavitatea
peritoneală se va absorbi cât se poate mai
mult şi se va lăsa un tub de dren în
fundul de sac Douglas, tub care va fi scos
prin contraincizie. Se completează prin
intervenţia chirurgicală cu antibioterapie
dacă a existat un proces inflamator de
vecinătate sau generalizat.
Dacă din diferite motive (transport,
imposibilitatea executării de urgenţă a
operaţiei) nu se poate interveni imediat,
pentru o scurtă perioadă până la operaţie
se aplică pungi de gheaţă pe regiunea
iliacă dreaptă şi se administrează
calmante.
În caz de plastron apendicular, având în
vedere riscul lezării anselor intestinale se
impune tratament medical, care va
consta din repaus la pat, pungi cu gheaţă,
antibiotice.
 Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu apendicită acută

ÎNGRIJIRI SPECIALE
ÎNGRIJIRI GENERALE • Pregătiri preoperatorii
 Internarea pacientului • Îngrijirea postoperatorie
în spital • Rolul asistentei medicale în tehnici de
 Asigurarea condițiilor îngrijire

de spitalizare
 Asigurarea condițiilor
igienice a pacientului
 Supravegherea
funcțiilor vitale și
vegetative
 Recoltarea produselor
biologice și patologice
 Alimentația pacientului
 Administrarea
medicaţiei şi hidratarea
pacientului 
 Educația pentru
sănătate
 Externarea pacientului
Tehnici impuse de afecțiune
PROBLEMELE
PACIENTEI

 dureri localizate în regiunea fosei

iliace drepte
 stare de vomă și greaţă
 cefalee
 facies crispat
 agitaţie
 disconfort general
 stare subfebrilă
 Diagnostic de nursing actual

 alimentaţie inadecvată prin deficit din cauza greţurilor şi

vărsăturilor manifestată prin constipaţie
 disconfort abdominal din cauza procesului inflamator
intestinal manifestat prin dureri în epigastru şi fosa iliacă
dreaptă
 anxietate din cauza incertitudinii faţă de prognosticul bolii
manifestată prin insomnie, îngrijorare, iritabilitate
 risc de hipertermie datorită procesului inflamator
manifestat prin transpiraţii
 alterarea integrităţii tegumentelor datorită plăgii operatorii
 imobilitate datorită contraindicaţiilor fizice manifestată prin
dificultatea de a merge
 dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca datorită diminuării
mobilităţii manifestată prin mişcări limitate (insuficiente),
lipsa forţei.
 insuficientă cunoaştere despre intervenţia chirurgicală
suferită, provoacă probleme manifestate prin cereri de
informaţii
Nevoile afectate 
Obiective globale:
- pacienta să revină la nivelul optim de sănătate;
- pacienta să aibă stabilită cauza şi întinderea leziunii;
- pacienta să fie de acord cu tratamentul medical pentru
recăpătarea independenţei funcţionale;
- pacienta să înţeleagă importanţa spitalizării şi a
intervenţiei chirurgicale.
Obiective intermediare:
- pacienta să înţeleagă importanţa examenelor clinice şi
de laborator pentru stabilirea diagnosticului;
- să fie capabilă până la sfârşitul spitalizării să-şi
recapete independența faţă de nevoile afectate şi să aibă
încredere în personalul medico-sanitar;
- să înţeleagă necesitatea regimului alimentar, să-l
cunoască şi totodată să-l respecte.
Obiective specifice:
- să-şi menţină în limite optime balanța hidro-
electrolitică;
- să aibă un somn odihnitor;
- să-i dispară durerea de la nivelul regiunii epigastrice şi
fosa iliacă dreaptă;
- să-şi diminueze anxietatea cu privire la intervenţia
chirurgicală, urmările acestei intervenţii, a tratamentului
medicamentos.
 INTERVENȚII AUTONOME ȘI
DELEGATE

- asigur condiţii de spitalizare

- monitorizez permanent pacienta
- asigur regim alimentar conform indicaţiei medicului
- pregătesc fizic și psihic pacienta pentru intervenţiile
clinice și paraclinice
- asigur igiena corporală a pacientei și urmăresc să nu
prezinte complicaţii tegumentare (escare, echimoze)
- calmez pacienta și o ajut să treacă peste intervenţia
chirurgicală fără a se teme
- asigur un somn liniştit conform vârstei și mediului
- ajut pacienta să se mobilizeze cât mai curând după
intervenţia chirurgicală
- administrez medicaţia prescrisă de medic și urmăresc
efectele lor asupra pacientei
MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIA ACORDATĂ !